Istorie Locala

Viitorii miri se cunoșteau la șezătoare , târg, clacă, higheghe și mai târziu la locul de muncă.
În trecutul indepărtat, în localitate au fost realizate unele căsătorii fără ca tinerii sa se cunoască înainte de nuntă părinții făceau aanjamentele pentru  viitorii soti.
 
Pețitul
Atat pețitul, cât și nuntile au loc numai in chișlegi (nu în posturi). De obicei în petit se merge in zilele de luni, joi ori duminică. Înainte de pețit , părinții viitorului mire trimit un om de încredere la părinții fetei să-i întrebe dacă îi primesc. Acasta mergea de obicei dimineața devreme ori seara târziu, să nu-l știe lumea, pentru a putea păstra secretul în caz de refuz.
Chemarea la nunta
   La nunțile fără cinste (daruri) chemarea se face în ziua evenimentului, fără”țovuri”. La nunțile cu cinste, la fiecare nuntă sunt doi chemători-feciori , neamuri ori prieteni cu mirii. Pentru fiecare chemător se pregătește câte un țov (un băt de 1m lungime și 3 cm diametru), impodobit cu „carpe”(baticuri) albe, rosii, negre, batiste toate inflorate, tricolor, busuioc. Chemătorii, îmbrăcau portul popular local, potrivit anotimpului.
Pregătirea pentru nuntă.
Publicat în Bihor

În viaţa comunităţior săteşti copiii participau la toate activităţile  gospodăreşti, şi la toate evenimentele

ccpatul cu perne 2omunităţii.  Exista foarte puţin timp de joacă tot parcursul unei zile fiind programat în funcţie de şcoală, lucrările agricole care erau în curs , sau de îngrijirea zilnică a animalelor sau a grădinii.

Viaţa de familie era organizată după principiul gospodăriei închise, familia trăia din bunurile pe care le producea , foarte puţine lucruri puteau fi cumpărate.

 

Am selectat din   monografii ale satelor bihorene cîteva tablouri care să ilustreze activităţi casnice sau de timp liber ale copiilor şi tinerilor din sat.

 

 

Monografia satului  Oşand , localizat sud vestul judeţului în Câmpia Crişurilor (atestare din 1773) are un capitol în care prezintă  viaţa copiilor în  familiile locale   la începutul secolului XX.


 Îmbrăcămintea copiilor consta din haine de pânză, opincuţe în picioare, mai târziu cizme de cauciuc. În loc de ghiozdan se foloseau traiste ţesute în casă, în care "copilul avea manualele 1-2 caiete, 1 penar din lemn care se încheia printr-un liniar. Penarul conţinea un creion şi un toc cu peniţă pentrustergare 2 scrisul cu cerneală. De multe ori tocul se făcea din tuleu de porumb, o bucată de tulpină dinspre vârf în care se înfigea peniţa cumpărată.

 

 

Publicat în Bihor
Page 2 of 2
Ești aici: Home Braila Afişez elemetele după tag: tradiţii