Istorie Locala

Vineri, 23 Martie 2018 11:14

Băile Govora - Cultura

Încă de la început administratorii staţiunii Govora-Băi s-au îngrijit să organizeze activităţi „pentru distracţia publicului vizitator”, construind sau instalând mijloacele adecvate acestor activităţi.

Primul Cinematograf „pentru distracţia publicului” la Băile Govora s-a instalat în aer liber, pe terasa din faţa Pavilionului de băi nou, în anul 1912 (DJVAN, F.S.G-C., dos. nr. 16/1912). În Parcul central, a fost construit (din lemn) un Pavilion de muzică, înainte de anul 1900 (înlocuit cu altul nou, tot din lemn, de 32 mp, în anul 1923), unde fanfara şi alţi muzicieni invitaţi în staţiune, prezentau spectacole pentru vizitatori. În anul 1928, s-a început construcţia unui local de Teatru-cinema şi serbări pe o suprafaţă de 537 mp, clădire solidă din zid, cu o sală de spectacole (10 x 20 m + balcon) pentru 450 spectatori, care s-a terminat şi inaugurat în anul 1930. Deoarece pe piaţa cinematografiei a apărut filmul sonor, în anul următor, noul cinema-tograf suferă modificări pentru a „reprezenta filme sonore”, instalându-se şi aparatura necesară pentru proiecţia acestora. În parc, lângă chioşcul muzicei, în anul 1932, s-a făcut o platformă de beton cu dale de mozaic pentru dans în aer liber, iar pentru a asigura o „proiecţie şi audiţie mai bună a filmelor”, în anul 1936, aparatele de tip Dichton pentru redarea sunetelor au fost înlocuite cu altele mai moderne (DJVAN, F.S.G-C., dos. nr. 39/1928; dos. nr. 62/1942, f. 4-10). Activitatea cinematografului este întreruptă imediat după naţionalizare, însă după instalarea regimului comunist, începând cu 6 aug. 1949, s-a aprobat funcţionarea „Cinematografului Muncitoresc” din Govora-băi, în administrarea Societăţii de stat „Romfilm” (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 12 / 1949, f. 13-14).

În perioada interbelică, aveau loc numeroase „serbări culturale” organizate de către administraţia locală şi şcolile din localitate. Spre exemplu, în anul 1937, au avut loc serbările: „Serbarea sădirii arborelui” – 1 aprilie, la care au participat ca invitaţi preotul oraşului (M. Bălănoiu), reprezentantul poliţiei, înv. Eug. Rogojinoiu – Şc. nr. 1 Băile Govora, înv. dir. Al. Boşonea – Şc. nr. 2 Gătejeşti, reprezentantul Ocolului Silvic Băbeni, reprezentanţi ai intreprinderilor particulare şi cetăţeni ai oraşului. S-a oficiat serviciul divin, după care pe str. Ferdinand I şi şoseaua Vintilă Brătianu, elevii şcolilor supravegheaţi au plantat puieţi de salcâm din pepiniera Ocolului Silvic Băbeni; „Sărbătoarea Naţională a Independenţei României” – 10 mai, unde s-a oficiat un tedeum la biserica din localitate, cu participarea personalităţilor locale; „Ziua apelor” – 27 iunie 1937; „Ziua Marinei” – 15 aug., sărbătorită printr-o slujbă religioasă la Biserica Sf. Ioan Botezătorul din oraş, pentru pomenirea eroilor marinari căzuţi pentru patrie în războaiele din 1877, 1913, 1916-1918; „Aniversarea naşterii M.S. Regele Carol al II-lea” – 16 oct., s-a sărbătorit printr-un serviciu divin la toate bisericile; „Ziua numelui M.S. Marelui Voievod Mihail de Alba Iulia” – 8 noiembrie, s-a sărbătorit prin oficierea unui tedeum la biserică (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 6/1937, f. 12-28).

Căminul cultural Băile Govora, spun documentele, este înfiinţat la sfârşitul anului 1949. Însă, Anuarul Mitropoliei Olteniei, din anul 1941, menţionează existenţa unui cămin cultural pe lângă Biserica parohială cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. „Dispune de bibliotecă parohială cu 200 volume şi cămin cultural” (Anuarul, 1941, 686). Funcţionează până în anul 1958 în câteva încăperi şi o salã de la parterul vilei ,,Bunescu” (str. T. Vladimirescu, nr.101), clădirea fiind demolatã în 1960. În locul acesteia s-a construit actuala Trezorerie.

În anul 1950 a luat fiinţã şi căminul cultural din localitatea componentã Gătejeşti. În 1953, cele douã lăcaşuri se comasează şi funcţionează sub numele de Căminul cultural Băile Govora – Gătejeşti. În trim. III, al anului 1953, activităţile culturale organizate au fost: 5 şezători, 3 seri culturale, 8 conferinţe şi 150 cititori la bibliotecă. Un program săptămânal arata astfel: luni – seară culturală în care tov. prof. Martalog Eleonora, va conferenţia despre „Luptele muncitorilor ceferişti din 16 febr. 1933”; marţi – activitate cultural educativă (distribuirea de cărţi, jocuri de şah, audiţie radio); miercuri – activitate cultural educativă (primirea cărţilor de la cititori, vizionarea revistelor şi fotomontaj şi lecţii cu analfabeţi); joi – activitate cultural educativă (audiţie radio, jocuri de şah); vineri – activitate cultural educativă (lecţii cu analfabeţii, pe centre, cititul ziarului în colectiv); sâmbătă – activitate cultural educativă (şedinţă cu colectivul de muncă, repetiţii la echipele artistice); duminică – conferinţa „35 ani dela înfiinţarea glorioasei armate sovietice”, ţinută de tov. Răduţ V.; după masă – hore săteşti, muzică, dans (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 5 /1953, f. 5-53).

Primii conducători şi îndrumători ai activităţilor culturale din aceste instituţii au fost învăţătorii Gheorghe Zamfirescu (1951-1954), Valeriu Mihãescu, Claudia Şomandra (1957-1958), profesorii Lucia Labã şi Traian Mustaţã. Activitatea din aceste cămine culturale avea la bazã cursuri de alfabetizare, învăţă-mânt agrozootehnic de masã, seri cultural-distractive pentru tineret, seri de dans, activităţi care se restrâng treptat şi încetează cu desăvârşire după 1964. Activitatea cultural-educativã şi sportivã se desfăşura în special în cadrul Clubului şi Bibliotecii Mihail Sadoveanu, înfiinţate în 1950, care au funcţionat până în anul 1957 în clădirea din strada T.Vladimirescu, nr. 80. Baza materialã şi susţinerea financiarã erau asigurate de Direcţia Balneologicã din Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale care a organizat în acest scop, în cadrul staţiunii balneare Govora, un resort cultural alcătuit dintr-un colectiv de 4 persoane, condus de organizatorul cultural Valeriu Crăciunescu, urmat de Gheorghe Preda.

În anul 1957, prin aplicarea H.C.M. 1365, se înfiinţează Consiliul Cultural al Staţiunii Băile Govora sub conducerea directorului dr. Virgil T. Geiculescu. Conform Deciziei nr. 384 /24 sept. 1968 a Comitetului Executiv a Consiliului popular judeţean provizoriu Vâlcea, Clubul din staţiunea balneară Govora se transformă în Casă de cultură. „Cluburile din staţiunile balneare Govora, Olăneşti şi Călimăneşti se transformă în Case de cultură orăşeneşti. Inventarul cluburilor se transmite din administrarea staţiunilor în administrarea Consiliilor populare ale oraşelor. Consiliile populare vor prelua inventarul activ şi pasiv ce aparţinea activităţilor culturale pendinte de Serviciul Medical Balnear”. Pe lista de inventar erau clădirile: Teatrul-cinema „Cazinou”, Clubul Sovloverianu (vila Iliescu), Clubul de vară din parcul băilor şi Chioşcul de muzică (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 5 /1968, f. 4). Activitatea Clubului şi apoi a Casei de Cultură „Mihail Sadoveanu” s-au desfăşurat pe baza unui regulament elaborat şi aprobat în aprilie 1958, instituţia funcţionând în localul din str. Sfatului, nr. 12 (localul actual). Activitatea se desfăşura cu precădere în interesul celor veniţi la tratament şi odihnă, având un pronunţat caracter cultural-educativ şi de divertisment.

Între 1957 – 1970 activitatea a avut următoarea evoluţie. Rezultatele cele mai valoroase au fost obţinute de Colectivul dramatic: Locul III pe ţarã în 1961 cu piesa „Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, locul I pe regiunea Argeş în 1960. Grupul vocal a obţinut locul II pe ţarã, la festivalul ,,Cântarea României” – 1974 şi tot în anul 1974, s-a obţinut locul I pe ţară, cu un montaj literar-artistic. Principalul merit în obţinerea acestor rezultate l-au avut Mircea Dumitrescu, animatorul şi îndrumătorul colectivului dramatic din care făceau parte: Amalia şi Mircea Dumitrescu, Lucreţia şi Valeriu Mihăescu, Florica Gogîlea, Gheorghe Zamfirescu, Mircea Ploieşteanu, Carmen Geiculescu, Traian Mustaţă, Maria Mecu, Liana Ghiurcă, Taisia Baciu şi profesorul Gelu Stratulat de la liceul din localitate, conducătorul ansamblului coral.

Până în anul 1968, activitatea cultural-artistică şi sportivă de masă se desfăşura în cinci cluburi şi era asiguratã de un organizator cultural (din 1957, Gheorghe Preda), 2 responsabili de club, 2 bibliotecari, 1 radiofonist, 1 îngrijitor (personal angajat permanent). După anul 1968 activitatea culturală era organizată şi controlată de comitetul orăşenesc P.C.R., prin intermediul Consiliului cultural format din 17 membrii, sprijinit de un colectiv de 46 de persoane. Spectacolele şi principalele manifestări culturale se desfăşoară într-o salã, amenajatã şi pentru cinematograf, în clădirea construitã între 1928-1930, după planurile primei femei arhitect din România, Virginia Haret – Andreescu.

Având destinaţia iniţialã de Teatru-Cinema Cazino, construcţia (rămasă neterminatã) are o salã cu 420 de locuri, fosã pentru orchestrã, cabine de machiaj pentru actori şi prezintă o acusticã excelentã. Prin modificarea balconului (1931) a fost amenajatã o cabinã de proiecţie, iar pe scenã a fost instalat un ecran rulant de către I.R.C.S. Piteşti. Deoarece nu era prevăzută cu nici un sistem de încălzire, S.M.B. Govora (primul proprietar) a construit sobe cu combustibil solid, iar după 1965 a fost introdusã încălzirea centralã. Pe locul destinat Cazinoului propriu-zis a fost amenajat un teatru în aer liber, prevăzut cu bănci şi o scenã din lemn acoperitã care a fost demolată după anul 1985.

În urma aplicării Deciziei nr.187/25.04.1977 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Vâlcea, clădirea şi întregul inventar au trecut în administrarea directã a Intreprinderii Cinematografice a judeţului Vâlcea.

La sfârşitul anului 1978, Casa de Culturã a oraşului Băile Govora a trecut în administrarea Primăriei oraşului Băile Govora. Dintre manifestările culturale organizate de Casa de Culturã, cea mai importantã a rămas şi se menţine complexul de manifestări « Florile Govorei », iniţiat la 14 iulie 1972, manifestare devenitã tradiţionalã şi având caracter zonal.

În această perioadă, este reînnoit colectivul dramatic, a cărui activitate a fost recompensată prin premii obţinute la concursurile judeţene şi naţionale organizate sub egida festivalului „Cântarea României”. Astfel, în 1986, colectivul din care făceau parte Florian şi Maria Ana Moise, Dini Radu, Nicu Ştefan, Rodica Stănoiu, Cătălin Ştefănescu, Liliana Lăzărescu, Carmen Roşu, Dan Dumbrăvescu, Friderich Andree, Adrian Şelaru şi Mihaela Dolfi a obţinut, cu piesa „Cântec de leagăn pe muzică rock”, scrisă şi regizată de Iulian Margu, secondat de Goange Marinescu, locul II, la Festivalul de teatru de la Drobeta - Turnu Severin. În aceeaşi perioadă, au mai fost puse în scenă : Undeva o lumină de Doru Moţoc, Dulcea ipocrizie a bărbatului matur de Tudor Popescu, Caria dintelui de aur de Iulian Margu.

După 1990 trecând prin condiţii materiale dificile, activitatea nu mai atinge nivelul anilor 1970-1980, nereuşind să se adapteze condiţiilor tranziţiei. Subsolul clădirii folosit ca depozit de materiale era parţial inundat, punând în pericol integritatea clădirii, iar instalaţia de încălzire se degradase aproape în totalitate. În faţa acestei situaţii, noul director Radu Geiculescu a apelat la prietenii şi rudele din Germania care au răspuns cu promptitudine solicitării şi în luna noiembrie 1993 au donat o instalaţie de încălzire compusã din: centralã proprie, corpuri de încălzire, instalaţii sanitare şi aparaturã electronicã. Aceste donaţii au fost puse în funcţiune de îndată, asigurându-se astfel încălzirea instituţiei şi în anotimpul rece.

Complexul de manifestări Florile Govorei care au loc în a doua parte a lunii iulie, în 2011 având loc cea de-a 42-a ediţie, s-a desfăşurat în fiecare an după un program reînnoit în permanenţã, păstrându-se însă manifestările devenite tradiţionale. Anual, s-au organizat cercuri de artă plastică, artă fotografică, şah, diferite concursuri. Între anii 1993-1995 a activat o formaţie instrumentalã gen taraf şi cenaclul cultural-ştiinţific Focul Viu. Participând la întrecerile organizate între instituţiile de cultură, formaţiile Casei de cultură au obţinut locul III pe judeţ. În prezent, clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare. Consiliul local Băile Govora a făcut numeroase demersuri pe lângă proprietarul actual – Ministerul Culturii şi Cultelor – ca acest imobil să revină patrimoniului oraşului Băile Govora, însă fără succes.

2. BIBLIOTECA

În jurul anului 1891, în Băile Govora funcţionează sporadic o secţie a Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor care avea şi o bibliotecă. La preluarea staţiunii în anul 1910, Societatea Govora-Călimăneşti organizează şi ea o bibliotecă în cadrul clubului de la Hotel Palace. În anul 1941, este menţionată biblioteca parohială cu 200 volume a Bisericii Sf. Ioan Botezătorul, din Băile Govora (Anuarul, 1941, 686). După anul 1948, în Băile Govora funcţionează o bibliotecă cu cca 700 de volume având sediul la vila Silva (fostă 1 Mai) şi bibliotecari - pe Mircea Ţigănilă şi Margareta Dabija. În anul 1952, se înfiinţează Biblioteca publică din Băile Govora, având ca bibliotecar pe Ileana Ghiurcă care lucrează în această funcţie până în anul 1982, când se pensionează. Începând cu anul 1970, biblioteca din Băile Govora devine bibliotecă orăşenească, cu un fond de 26.000 de volume, asigurând necesităţile de informare şi de lectură, atât ale localnicilor, cât şi ale vizitatorilor veniţi în staţiune la odihnă şi tratament.

În Băile Govora, au funcţionat de-a lungul timpului mai multe puncte de împrumut carte, aparţinând diverselor instituţii care îşi desfăşurau activitatea şi pe teritoriul oraşului: C.F.R, M.F.A., Ministerul Sănătăţii şi C.G.M. (ulterior transformat în C.C.S. - Consiliul Central al Sindicatelor). La punctul de împrumut de la "Vila Silva", bibliotecari erau Ştefan Dumitrescu şi Mariana Popa, iar mânuitor de carte Eugen Cîmpeanu. La punctul de împrumut de la Hotel Palace, erau bibliotecari Alexandrina Popescu şi Elena Bodescu, iar mânuitor de carte - Vasile Dobrin. În anul 1977, după cutremurul din 4 martie, biblioteca îşi mută sediul de la Casa de Cultură, în fosta vilă Dr. Ţăranu, din str. Tudor Vladimirescu nr. 174, unde funcţionează şi în prezent. Din anul 1962, lucrează ca bibliotecar şi Angela Nistor, până în anul 1992 când se pensionează. După pensionarea, în anul 1982 a Ilenei Ghiurcă, a fost încadrat ca bibliotecar Petre Tănăsoaica – scriitor, care a lucrat până în anul 1988, când este încadrată mânuitor de carte Maria Cărpiniş, căreia i-a urmat, din 1990, Mihaela Dolfi, iar Angelei Nistor (din 1992) - Valentin Dolfi. O dată cu desfiinţarea punctelor de împrumut de la Vila Silva şi Hotel Palace în anul 1977, fondurile de carte intră în fondul principal al bibliotecii orăşeneşti. Pe lângă colecţia de periodice, biblioteca are în momentul de faţă 56.000 de volume, cuprinzând enciclopedii, dicţionare, literatură ştiinţifică şi tehnică, beletristică şi cărţi cu autografele unor scriitori ce au vizitat staţiunea. În anul 2005, biblioteca a fost mutată la parterul Casei de cultură deoarece imobilul în care a funcţionat a fost revendicat şi câştigat în instanţă de către moştenitorii fostului proprietar.

3. MUZEUL – COLECŢIA DE ARHEOLOGIE,

ARTĂ RELIGIOASĂ ŞI CARTE VECHE

În anul 1970, se inaugurează „Colecţia de arheologie, artă religioasă şi carte veche”, a preotului Gheorghe Petre-Govora, un neobosit cercetător şi arheolog local. Colecţia, donată Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea, cuprinde peste 4000 de piese, obiecte descoperite pe raza Govorei şi a judeţului Vâlcea, începând cu perioada preglaciară, reprezentată prin exponate fosile de mamut, ursus arcticus, ursus spelaeus, din Paleoliticul Superior, Epoca Neolitică, perioada de tranziţie spre bronz, începutul şi Epoca Bronzului clasic, prima şi a doua Epocă a Fierului, precum şi un bogat material arheologic ce documentează formarea, continuitatea şi prezenţa poporului român în hotarele lui fireşti. Multe dintre exponate sunt unicate, de o valoare ştiinţifică deosebită, care atestă locuirea permanentă pe această veche vatră vâlceană de la începuturi, până în prezent. Dintre materialele arheologice mai importante, trebuie amintite cele specifice Culturii Criş (Neoliticul timpuriu), provenind de la Valea Răii, Ocnele Mari, reprezentate prin ceramică, ceramică pictată, unelte casnice, arme de vânătoare, plastică şi râşniţe manuale. Cultura Coţofeni, Cultura Glina, Orleşti şi Cultura Verbicioara (Epoca Bronzului) sunt reprezentate prin ceramică ornamentată, idoli zoomorfi şi unelte din rocă dură. Epoca daco-romană de etnogeneză şi de continuitate este reprezentată prin exponate provenind din aşezările de la Stolniceni (Buridava romană), Căzăneşti, Ocnele Mari, Râureni şi Govora-sat. La etaj se află expoziţia de artă bisericească (icoane pe lemn şi sticlă) şi carte veche românească, conţinând peste 85 de exemplare, printre care remarcăm Cazania lui Varlaam (1643), Pravila Mare de la Târgovişte, Biblia lui Şaguna (1858) şi un Liturghier tipărit de Antim Ivireanul (1713) (Deaconu, 2010, p. 2).

În anul 1995, la împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea muzeului, pr. Gheorghe Petre-Govora publica sub egida Muzeului Judeţean Vâlcea – lucrarea „O preistorie a nord-estului Olteniei”. În prefaţă, prof. Dumitru Berciu remarca: „Cunosc lucrarea părintelui Gheorghe Petre-Govora, cu atât mai bine cu cât am văzut-o înainte de a fi aşternută pe hârtie şi de a se formula concluziile necesare unei încadrări istorice, ştiinţifice. Ea se sprijină pe o excepţional de bogată documentare adunată de autor în decurs de o viaţă întreagă. Este cea mai frumoasă moştenire pe care o aduce la cei 85 de ani împliniţi anul acesta şi pe care o încredinţează oraşului ca o dovadă a preţuirii pentru păstrarea lui în cadrul unui aşezământ, ca Muzeul de la Govora” (Mecu şi colab., 2008, 22-28).

Vineri, 23 Martie 2018 10:56

Băile Govora - Învăţământul

1. ŞCOALA ÎN EVUL MEDIU. Pe meleagurile vâlcene, vatră cu bogate tradiţii istorice şi culturale, documentele atestă existenţa şcolii încă din secolele XIV-XV. La mânăstirile Cozia, Bistriţa, Govora, Hurezi, Râmnic a ars flacăra sacră a culturii. Meşteri, copişti şi tipografi, miniaturişti, traducători, zugravi ai timpului (pictori de biserici), pasionaţi oameni de cultură, îndemnaţi şi susţinuţi de către curţile domneşti sau din proprie iniţiativă au durat opere trainice, înscriind în paginile acestora limba vie românească.   

Vineri, 23 Martie 2018 09:23

Băile Govora - Turismul balenear

Componenta economică a turismului este puternic reprezentată, atunci când vorbim despre staţiunea Băile Govora. Turismul balnear constituie ramura de bază a economiei oraşului, cea mai mare parte dintre veniturile acestuia, provenind din exploatarea potenţialului său balnear – băile curative practicate de persoanele venite aici din toată ţara, pentru a-şi trata diferite afecţiuni.

Oraşul Băile Govora, staţiune balneo-climaterică de interes naţional şi european, are ca ramură importantă a economiei locale turismul, asociat cu valorificarea proprietăţilor terapeutice ale apelor minerale şi aerului puternic ionizat şi de cruţare din orizontul local. Pentru localităţile componente (Gătejeşti şi Curături) activităţile de bază sunt agricultura de subzistenţă (cultura plantelor, creşterea animalelor, pomicultura) şi exploatările forestiere (ocazional). Paralel cu acestea parte din locuitorii oraşului desfăşoară activităţi în cadrul societăţilor comerciale cu profil balnear-turistic, sau a celor specializate în comerţul cu amănuntul, practicat permanent sau sezonier pentru susţinerea activităţilor de bază din staţiune.

Printre resursele naturale locale care fac obiectul activităţilor economice din zonă menţionăm: apele minerale (iodurate, bromurate, clorurate, sulfuroase), sarea (neexploatată), tufuri vulcanice, argile şi balast (în albia pârâului Govora) şi lemnul.

La înfiinţarea staţiunii balneare Govora-Băi, inaugurată în anul 1889, din punct de vedere administrativ-teritorial, aceasta a aparţinut de comuna rurală Govora, plasa Ocolu-Otăsău, din care făceau parte satele: Curături, Gătejeşti, Govora – reşed. com. şi Prăjila. Casele situate pe dealul Palangine, la vest de staţiune, erau cuprinse în comuna rurală Păuşeşti-Otăsău. Din primăvara anului 1908, în urma unei reorganizări administrative, se formează comuna rurală Băile Govora, în componenţa Băile Govora – reşed. com., Curături, Gătejeşti, Prăjila, în plasa Govora, cu reşedinţa în Băile Govora. Satul Govora, format din patru mahalale, formează comuna rurală Govora.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BADEA, CONSTANŢA

Pârâienii Valahiei / Constanţa Badea, Mihai Pârâianu, Petronela Badea ; cuvânt înainte

de Carmen Farcaş. - Ed. rev. - Râmnicu-Vâlcea : Intol Press, 2016

ISBN 978-606-8701-09-7

I. Pârâianu, Mihai

II. Badea, Petronela

III. Farcaş, Carmen (pref.)

94(498)

 

Luni, 05 Martie 2018 11:31

Presa vâlceană după 1989

1989
 
1989, decembrie, 23. Râmnicu-Vâlcea: apare Orizonturi noi. Gazeta [ulterior, Ziarul]democraţiei vâlcene.  Cotidian editat de Consiliul Judeţean Vâlcea al Frontului Salvării Naţionale a României, apoi de Filiala Vâlcea a Societăţii Ziariştilor din România. Ultimul număr, 56/28 febr. 1990, după care şi-a schimbat numele în Evenimentul. 4 p, format 42 x 29, preţ 1 leu. Colegiul de redacţie: Ioan Barbu, Doru Moţoc, Marin Bulugea, Dorel Constantinescu, Florea Ciobanu, Iulian Popescu, Gheorghe Smeoreanu, Gheorghe Stanciu, Lucian Pavel, Gheorghe Stamate. La ultimul număr: Florea Ciobanu (red. şef), Dorel Constantinescu (red. şef adj.), Ion Stanciu (secr. gral. de red.), Ileana Anghelescu, Lucian Pavel. Red. şi adm.: Bd. Tudor Vladimirescu nr. 7-9 (Rm.Vâlcea). Tip. Rm.Vâlcea. CPB
 
Ești aici: Home Cladiri. Monumente Articole filtrate după dată: Martie 2018