Istorie Locala

Oraşul Ocnele Mari rămâne în istorie prin imensa bogăţie de sare din subsolul acestor locuri, zăcământ în jurul căruia au gravitat de-a lungul mileniilor strămoşii noştri geto-daci, daco-romani şi valahi. Sunt zeci de secole de viaţă intensă, de civilizaţie - „civilizaţia sării”, de bucurii dar şi de suferinţă.

Documentele consemneazǎ aceste momente de rǎzbunare ale clǎcaşilor: ... ploaia de aruncǎturi cu cǎrǎmizi  în ferestre de la cei care umpluserǎ curtea, pe de altǎ parte para focului ce se înǎlţa din arderea gardului şi şopronului... Ţǎranii incendiaserǎ şopronul  sub care vârâserǎ trǎsurile câte putuserǎ încǎpea, ca sǎ ardǎ lemnul sǎ poatǎ loa ferul..., necesar la confecţionarea armelor şi uneltelor. Boierii vor trǎi momente de groazǎ...

”...se lua de la unele persoane, în special de la cei săraci, aproape totul, pe când alţii, în mare parte – dintre cei cu dare de mână, adică mai influenţi în comună, erau favorizaţi”

După moartea domnitorului, multe familii au trecut la pomelnicul lor de morţi, pentru pomenit în biserică, şi prenumele „Alexandru”...

„ . . . 3800 aspri, 10 vaci grase, 10 oi, 12 râmători graşi, 4 bivoli şi 200 obroace de grâu şi alte bucate mâncătoare, că s-a muncit mult cu oamenii mânăstirii ...”

”La locuinţele învăţătorilor Ştefan Nicula şi G. Didicescu, s-au făcut percheziţii, dar nu s-au găsit materiale propagandistice, şeful poliţiei consemnând că aceştia au fost preveniţi şi au distrus dovezile...”