Istorie Locala

4. PERIOADA CONTEMPORANĂ

a) Tehnici, obiective tehnico-ştiinţifice şi întreprinderi reprezentative

O serie de realizări ale râmnicenilor, în sfere importante (chimia, hidroenergetica ş. a.) se bucură de succes şi rezonanţă naţionale. Sub o formă sau alta, unele dintre acestea – prelucrarea lemnului şi chimia, de pildă – continuă preocupări anterioare ale locuitorilor

Prelucrarea lemnului. În anul 1953, la Râmnicu-Vâlcea se înfiinţează Fabrica de Placaje şi Produse Stratificate din Lemn19. Întreprinderea – devenită ulterior Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Râmnicu-Vâlcea – a folosit ca specialişti, foşti absolvenţi ai Facultăţii de Industria Lemnului din Braşov, care a conlucrat permanent şi fructuos cu Institutul de Cercetare şi Proiectare a Lemnului din Bucureşti. Ca urmare, la CPL Râmnicu-Vâlcea au fost aplicate, decenii de-a rândul, tehnologii moderne de fabricare a produselor stratificate şi aglomerate din lemn, precum şi ale fabricării mobilei şi ale altor produse finite din lemn20. Din păcate, la câţiva ani după privatizare, CPL Râmnicu-Vâlcea a intrat în faliment.  

Publicat în Valcea

2. EVUL MEDIU

a) Ştiinţe, tehnici şi meşteşuguri în aşezămintele religioase

Spuneam cu altă ocazie, că prima parte a evului mediu vâlcean străluceşte în primul rând prin arhitectura sa religioasă, în strânsă legătură cu alcătuirea manuscriselor şi cu istoria tiparului2; aprecierea este valabilă şi pentru Râmnicu-Vâlcea. Întrucât acestui aspect – ştiinţă şi artă totodată – i se acordă spaţii semnificative şi la alte capitole din prezenta monografie vom trece în revistă, pe scurt, doar aspectele cele mai semnificative aparţinând acestui domeniu.

Ştiinţa istoriei.  În 1620, din îndemnul lui Teofil – episcopul Râmnicului, cronicarul Mihail Moxa(lie) a alcătuit cunoscutul său Hronograf, intitulat De-nceputul lumieei dentâiu, rămas în manuscris, contribuţie importantă la ştiinţa istoriei universale şi româneşti, prima istorie universală scrisă în limba română, publicat pentru prima oară de B. P. Hasdeu, în 18783.

Publicat în Valcea

Învăţământul preuniversitar. Reţeaua şcolilor care au funcţionat în această perioadă este, în general, aceeaşi ca înainte de decembrie 1989, cu unele schimbări de denumiri şi, uneori, de profil. Astfel, liceul sanitar devine – din 1994 – Grupul Sanitar „Antim Ivireanul”, în timp ce Liceul de Artă este „raportat” din 199288. Au apărut şi unităţi şcolare noi; spre exemplu, Şcoala Postliceală Sanitară Horezu, cu o durată de trei ani, a fost înfiinţată în anul 1994, ca filială a Şcolii Sanitare Postliceale „Carol Davila” din Bucureşti89. Numărul elevilor din învăţământul mediu cunoaşte, în schimb, o scădere îngrijorătoare90. Cauzele sunt multiple: populaţia judeţului este şi ea în scădere, de la 438.600 în 1993, ea ajungând la 432.375 în 1998; în mod corespunzător, numărul copiilor (populaţie stabilă) de vârstă liceală (15-19 ani), a scăzut – cu referire la anii menţionaţi – de la 38.433 copii, la 31.443. Scăderi asemănătoare se înregistrează şi la populaţia din învăţământul preşcolar (de la 16036 de copii în anul şcolar 1992/1993, la 11.868 – în 1997/1998), iar în învăţământul gimnazial, de la 24.496 elevi, s-a ajuns la 21.434 în 199891;pe de altă parte, spectrul absenteismului şcolar, cu corolarul său – analfabetismul, este din ce în ce mai puternic.

Publicat în Valcea

În domeniul educaţiei, această importantă perioadă a fost marcată profund de Legea învăţământului, adoptată la 3 august 1948, care statua „traducerea în viaţă a principiilor fundamentale ale învăţământului democratic: etatizarea, laicizarea, caracterul unitar şi general al şcolii, orientarea realist-ştiinţifică pe baza concepţiei materialist-dialectice despre natură, societate şi om”58.

La 15 septembrie 1952, în Râmnicu-Vâlcea existau 4 şcoli elementare: Şcoala Elementară de Băieţi nr. 1, Şcoala Elementară de Fete nr. 1, Şcoala Mixtă nr. 1 şi Şcoala Mixtă nr. 2. Tot aici, funcţionau 2 licee („şcoli de 11 ani”) – Liceul de Băieţi, cu 133 elevi înscrişi, Liceul de Fete – cu 103 eleve înscrise şi o Şcoală Pedagogică – cu 113 eleve înscrise; pe lângă aceste şcoli medii, existau şi internate59.

Publicat în Valcea

În ciuda dificultăţilor economice prin care trecea ţara după război, învăţământul românesc de toate gradele a continuat să se dezvolte; în unele privinţe, chiar a obţinut rezultate notabile. Majoritatea şcolilor care funcţionaseră mai înainte, atât urbane, cât şi rurale, şi-au continuat activitatea, străduindu-se ca obligativitatea învăţământului primar să devină o realitate, în lupta pentru lichidarea analfabetismului care cunoştea cote destul de ridicate (peste 4 milioane de analfabeţi - în 1945). În acest sens, în anul 1945 s-a renunţat la vechiul ciclu inferior al şcolii secundare, înfiinţându-se gimnaziul unic, cu durata de 3 ani56; s-a luat hotărârea ca taxele să fie stabilite în funcţie de situaţia materială a părinţilor, a crescut numărul de burse, au sporit locurile în cămine şi cantine etc. Învăţământul comercial a cunoscut, de asemenea, o dezvoltare progresivă.

Publicat în Valcea

Legea instrucţiunii publice din 25 noiembrie 1864 a reprezentat un mare progres pentru dezvoltarea învăţământului din ţara noastră, în special prin statuarea celor două principii esenţiale: obligativitatea şi gratuitatea acestuia. Se vor statua şi înfiinţa comitetele şcolare, formate din preoţi şi laici cu prestigiu şi autoritate, toţi fiind ştiutori de carte 19.
Încă din 1848 (11 august), profesorul Şcolii Naţionale din Râmnic, Costache Codreanu propusese Prefecturii să se construiască în Râmnic un liceu, pe un teren al M-rii Bistriţa20. Visul acestui eminent profesor va prinde contur abia după patru decenii: la 7 septembrie1891, începe să funcţioneze la Râmnic un gimnaziu (este vorba de actualul Colegiu ,,Alexandru Lahovari”), cu o singură clasă cu 41 de elevi şi 2 profesori - A. Teodoru pentru partea literară şi A. Eliad - pentru cea ştiinţifică. Până în anul 1901, cursurile s-au ţinut în diverse case particulare, apoi la Episcopie, în localul seminarului, care fusese temporar desfiinţat. Abia în anul 1911, gimnaziul va căpăta un local propriu.

 

Publicat în Valcea

a) Reforma social-economică (privatizarea) şi efectele ei. În primul deceniu de după revoluţie, un accent important s-a pus pe privatizarea întreprinderilor economice, “operaţie” pe care au suferit-o o serie de întreprinderi din Râmnic, (multe dintre acestea fiind de nivel judeţean), fie prin metoda licitaţiei publice - Barreco Zimbrul, Barreco Macul Roşu Prefacon Râmnicu-Vâlcea, iar ulterior, în 1999, Comtrans Râmnicu-Vâlcea, Setruvil Râmnicu-Vâlcea, Favil Râmnicu-Vâlcea, Imprest Râmnicu-Vâlcea etc., fie prin vânzarea unor pachete de acţiuni pe piaţa de capital : S. C. Valmetex S. A. Râmnicu-Vâlcea, apoi – mai târziu, în anii 1998-1999 - Agrotransport Râmnicu-Vâlcea, Şcoala de Şoferi Amatori Râmnicu-Vâlcea, Agromec Râmnicu-Vâlcea, Scavil Râmnicu-Vâlcea, Evenimentul Râmnicu-Vâlcea, Urban Râmnicu-Vâlcea, Conexvil Râmnicu-Vâlcea, Construcţii Căi Ferate Râmnicu-Vâlcea, Mopariv Râmnicu-Vâlcea şi Comcereal Râmnicu-Vâlcea etc.6.

Publicat în Valcea

În 1970, odată cu întreaga ţară, Râmnicul a avut de suferit din cauza inundaţiilor. Urmare benefică pentru judeţ, a fost elaborat planul de protecţie împotriva inundaţiilor, realizându-se sau continuându-se lucrările demarate privind amenajarea hidroenergetică a râului Olt. Încă din 1969, începuse construirea primei centrale hidroelectrice, la Râmnicu-Vâlcea (dată în funcţiune în 1974), care se încadra în sistemul de amenajare în cascadă a râului Olt. Una dintre cele 30 de hidrocentrale care se vor amenaja, va fi  cea de la Râureni1. Totul a fost coordonat de Întreprinderea Electrocentrale Râmnicu-Vâlcea2; pe de altă parte, în Râmnicu-Vâlcea îşi desfăşoară activitatea Sucursala Olt Superior (fostă Grupul de Şantiere « Olt Superior », înfiinţat în 1997) a S.C. Hidroconstrucţia SA, cu sediul în Bucureşti3.

Publicat în Valcea
Miercuri, 11 Februarie 2015 12:12

Râmnicu Vâlcea: trecerea la socialism

a) Naţionalizarea întreprinderilor şi planificarea economiei. Starea industriei râmnicene în 1948. Aşa cum rezultă din „Raportul asupra stării economice a judeţului”, întocmit la 30 decembrie 1947, de Camera de Comerţ şi Industrie - Vâlcea, majoritatea firmelor râmnicene înmatriculate erau mici întreprinderi şi ateliere a căror producţie avea un caracter meşteşugăresc,  ponderi însemnate având unităţile cu profil alimentar (mori, brutării, prese de ulei), cele ale industriei uşoare (darace, ateliere de prelucrarea pieilor) şi ale industriei materialelor de construcţie (cariere, fabrici de cărămidă), în ele lucrând 5-20 muncitori1.  Alături de sectorul C.F.R. Râmnicu-Vâlcea, cele mai importante întreprinderi din oraş, erau: o fabrică de încălţăminte („Oprea Simian şi fiii”), trei tăbăcării (Constantin Hanciu, Nicolae Lupaş şi ing. Lupaş), o fabrică de cherestea (Nicolae Hanciu), cinci mori (Olga Geltsch, Nicolae Socu, Ghiţă Ştefănescu, Constantin Hanciu, Gheorghe Dumitrescu) şi trei fabrici de tâmplărie (Gundisch, Bâscă şi Cooperativa „Lemnul”)2. În privinţa specializării muncitorilor, aceştia erau calificaţi doar în proporţie de circa 30% 3.

Publicat în Valcea

Principala problemă care stătea în faţa râmnicenilor şi a celorlaţi vâlceni, după prima conflagraţie mondială, era refacerea şi dezvoltarea economiei; alături de creşterea demografică, aceasta avusese mult de suferit în timpul războiului şi al ocupaţiei germane. În Râmnic şi în zona înconjurătoare, industria locală căpătase deja o anumită tradiţie, deşi locuitorii continuau să practice vechile lor îndeletniciri agricole, printre care cultivarea porumbului: în anii `50 ai secolului trecut, lanurile de porumb se puteau încă vedea, pe suprafeţe relativ mari, începând din vecinătatea fostului internat al Liceului „Al. Lahovari”, pe dreapta bulevardului care ducea spre Bujoreni; doar vestita băcănie a lui Hoarcă, Alimentara „Jiul” din apropiere şi alte câteva case (azi, dispărute) „ciupeau” din marginea de vest a tarlalei, lăsând-o apoi să continue spre nord; un peisaj asemănător se putea admira peste râul Olăneşti (tot pe dreapta, dar înspre sud), acolo unde, mai târziu, va lua naştere Cartierul „1 Mai”.

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Afişez elemetele după tag: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012