Istorie Locala

Marți, 21 Noiembrie 2017 11:32

Drăgășani - Ocrotirea sănătății

1. ASISTENŢA MEDICO-SANITARĂ

Primii noştri strămoşi, daco-geţii, trăitori şi pe aceste locuri - la Buridava (Ocnele Mari), Rusidava, „în zona dintre Drăgăşani şi Momoteşti” (Silviu Purece) etc. - „în medicină erau foarte meşteri: învăţaţii greci au rămas uimiţi de ştiinţa lor (a dacilor, n. n., I. S.), de felul cum vindecau bolile. În special, i-a impresionat faptul că dacii puneau în legătură sănătatea trupului cu cea a sufletului” (Giurescu, f. an, 53).

Într-un act de judecată din 1704, aflăm despre un conflict între Vlad logofătul şi moşnenii din Gârdeşti, care s-a soldat cu rănirea gravă a logofătului. În actul de judecată, se vorbeşte de faptul că popii Chirca şi Giura împreună cu diaconul Dumitraşcu, reprezentanţii moşnenilor de aici au fost obligaţi să-i plătească lui Vlad banii pe care acesta „au cheltuit pe bărbierii” în timpul tratamentului.

Publicat în Valcea

foto: fostul gimnaziu „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea, transformat în liceu, ca efect al Decretului-lege din 5 septembrie 1919

Noile condiţii interne şi externe, apărute după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, au stimulat, printre altele, şi dezvoltarea legislaţiei învăţământului, fiind elaborate o serie de legi importante în domeniu: Legea privind organizarea învăţământului teoretic (1928, dr. C. Angelescu), Legea privind autonomia universitară (1931, în timpul ministeriatului lui N. Iorga), Legea asupra învăţământului primar şi primar-normal (1939, Petre Andrei) etc..

În această perioadă, se va acorda o atenţie mai mare învăţământului preşcolar: se continuă activitatea grădiniţei de copii nr. 1, situată în curtea bisericii „Toţi Sfinţii”, în ciuda şi în condiţiile conflictului declanşat în 1919 între biserică – pe de o parte şi – pe de altă parte – conducerea unităţii şcolare, autorităţile municipale şi ministerul de resort, conflict ce a durat, cu scurte intervale de „armistiţiu”, câteva decenii, până în zilele noastre39.

Publicat în Valcea

Chiar dacă, la începutul secolului al XIX-lea, rolul marilor lăcaşe bisericeşti în  promovarea învăţământului va scădea treptat, Episcopia Râmnicului, alături de mânăstiri, va continua să sprijine învăţătura vâlcenilor, iar unele şcoli înfiinţate în incinta acestora, îşi vor continua activitatea;  o şcoală elină la Episcopia Râmnicului este trecută în bugetul pe anul 1803, cu un dascăl grec – plătit cu 240 taleri şi unul român, plătit cu 60 taleri anual8.

Publicat în Valcea

Deşi din punct de vedere documentar şi  instituţional, până în secolul al XIV-lea nu putem vorbi despre un învăţământ organizat pe teritoriul Ţării Româneşti, cunoaşterea de către strămoşii noştri a scrierii, în diverse limbi şi cu alfabete diferite, a devenit demult o certitudine. Pe lângă marile lăcaşe bisericeşti cu vechime vor fi existat şcoli – nu neapărat în formele clasice ale Evului Mediu sau în cele moderne din zilele noastre - în care diecii şi grămăticii de mai târziu deprindeau meşteşugul scrisului şi al cititului, în vederea alcătuirii viitoarelor manuscrise şi documente.

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Afişez elemetele după tag: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012