Istorie Locala

În zona Râmnicului, loc central al arealului vâlcean şi având o poziţie geografică ideală, s-a desfăşurat din timpuri străvechi, o viaţă economică intensă, aici dezvoltându-se o civilizaţie veche de peste 2000 de ani1.

a) Existenţa şi continuitatea comunităţilor umane.Mărturiile pământului, bine păstrate, dovedesc existenţa unui număr relativ mare de complexe meşteşugăreşti, în cadrul aşezărilor de la Stolniceni şi Râureni, ele fiind oarecum diferenţiate2. Cele mai multe dintre aceste locuinţe - adâncite în pământ (bordeie) şi locuinţe de suprafaţă - sunt situate în zonele de deal şi câmpie, de-a lungul văilor cu terenuri fertile, dovedind o viaţă neîntreruptă în aceeaşi vatră a satului. Reţine atenţia, mai ales, nucleul de sate din zona Râmnicu-Vâlcea3.

Publicat în Valcea

foto: un plan al oraşului de la 1857 (fragment)

Datorită vechimii Râmnicului şi a unităţilor administrative care îl compun, majoritatea toponimelor majore de pe raza oraşului prezintă interes atât din punct de vedere istoric, cât şi lingvistic. Le vom analiza succint pe fiecare, în ordine alfabetică, pentru a facilita găsirea lor de către cititorul interesat de domeniu.

Aranghel. Denumirea acestui sat care a intrat în componenţa municipiului, provine din pronunţia populară, care s-a impus, a Schitului Arhanghelul.

Capela (Dealul -) reprezintăunul dintre toponimele emblenatice ale oraşului. Provine de la o fostă capelă catolică, „care se găsea încă, pe creasta dealului, în timpul ocupării Olteniei de austriaci” (Grigore, 1944, 53).

Publicat în Valcea

După instaurarea sa, regimul comunist a înlocuit vechea împărţire administrativ-teritorială a ţării, întrucât „contribuia la menţinerea şi adâncirea înapoierii politico-economice şi social-culturale a poporului român”, cu alta nouă care „să ajute la construirea socialismului în patria noastră şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale poporului muncitor”. Astfel, împărţirea tradiţională în judeţe, plăşi, oraşe şi comune, a fost înlocuită cu cea „după modelul sovietic” în regiuni, raioane, oraşe (de subordonare: republicană, regională şi raională) şi comune. Prin Legea nr. 5 / 1950, publicată în B.O. nr. 77 / 8 sept. 1950, pe cuprinsul ţării apar 28 regiuni, 177 raioane, plus 8 raioane în capitala ţării. Printre acestea se află şi Regiunea Vâlcea formată din 6 raioane, un oraş de subordonare regională, 5 oraşe de subordonare raională şi 129 comune.

Publicat în Valcea

Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831, efectuată în vederea aşezării impozitelor, stabileşte categoriile de sate cu moşiile acestora, stăpânii moşiilor, numărul familiilor şi al feciorilor de muncă. În judeţul Vâlcea existau 75 sate moşneşeşti şi 55 sate stăpânite de moşneni, boieri sau mânăstiri. Între acestea, se află - în plasa Râmnic - Stolniceni (23 fam., 7 feciori) cu moşia Sevestreni, stăpânită de pitar Dinică Borănescu, Ostroveni (47 fam., 10 feciori) cu moşia Ostrovul („ce-i zice Răstoaca”) a stolnicului Lahovari şi Râureni (34 fam., 12 feciori) cu moşia cu acelaşi nume, stăpânită de Episcopia Râmnic şi schitul Slătioara. Oraşele şi târgurile nu sunt menţionate în catagrafie (Donat şi colab., 1999, 38).

Publicat în Valcea

După părăsirea Daciei de către romani, în mileniul năvălirilor barbare, viaţa în Oltenia a continuat; în condiţii grele, desigur, teritoriul acesta niciodată n-a rămas nelocuit. Din perioada romană, avem menţionat tribul buridavensilor (cu centrul la Buridava, pe Olt, la doar câţiva kilometri de Râmnicu-Vâlcea), ce ocupa nord-estul Olteniei (în zona de deal şi de munte) şi staţiile (cu castre) de-a lungul „limesului Alutan” (…Rusidava, Pons Aluti, “Buridava”, Castra Traiana, Arutela, Praetorium, Pons Vetus) (Iordan, 2003, 9-10). În Oltenia de nord-est şi Muntenia de nord-vest, se aflau Ţara Loviştei şi Cnezatul lui Farcaş - precursoare, se pare, ale viitorului judeţ Vâlcea. Acest al doilea cnezat, va fi avut şi o reşedinţă – „capitală” – , care ar fi putut să fie chiar pe locul actualei reşedinţe a judeţului!

Publicat în Valcea
Luni, 03 Noiembrie 2014 15:26

Râmnicul comercial (1989 – prezent)

Râmnicul, oraş comercial? Desigur. Dar ... nu numai. În ceea ce priveşte comerţul, acesta a fost foarte dezvoltat, încă din perioada medievală, întrucât localitatea era (şi este şi acum) punct de întâlnire a diferitelor drumuri comerciale. S-a ajuns însă ca în prezent, oraşul să dispună de mari magazine alimentare şi industriale de tip supermarket, hypermarket şi mall, ale unor mari companii cum ar fi Kaufland, Carrefour, Express, Plus, Domo, Interex, Billa, Flanco, Ambient, Flamingo şi altele. Există, de asemenea, depozite de materiale „en gros” şi „en detail” cu materiale de construcţii, instalaţii, mobilier etc.

Publicat în Valcea

Scurt tablou sinoptic al oraşului la începutul etapei comuniste. În 1948, din punct de vedere administrativ,oraşul avea în 1948 o suprafaţă de circa 2.400 ha şi cuprindea următoarele obiective importante: Prefectura judeţului, Catedrala Râmnicului Noului Severin, 8 biserici ortodoxe, o biserică catolică, o biserică protestantă, o sinagogă, Palatul Justiţiei (Tribunalul cu două secţii), Judecătoria de ocol; palatele poştei, finanţelor şi primăriei; un liceu, un seminar, şcoli normale, şcoli secundare, de comerţ, primare, de arte şi meserii.

Publicat în Valcea

Oraşul interbelic, un fel de … Arcadie pierdutăÎnaintea celui de-al doilea război mondial, Râmnicu-Vâlcea era cunoscut ca „oraşul pensionarilor”. Principalele obiective, cu statut de locuri de întâlnire şi orientare, erau Cofetăria „La Coana Miţa”, Terasa, Librăria „Atanasiu şi Georgescu” - în colţul dintre Terasă şi strada Calea lui Traian, şi Farmacia Bejan, vizavi, pe colţul cu strada ce ducea la Parcul  Zăvoi, loc de aventuri şi odihnă al vâlcenilor. „Crucificat” de cele două artere principale, strada Calea lui Traian şi Bulevardul Tudor Vladimirescu, şi supraveghat de Dealul Capela, oraşul era înnobilat de asezământul episcopal al Râmnicului şi de şcoli cu bună reputaţie, precum: Liceul de băieţi „Alexandru Lahovari”, liceul de fete, seminarul, liceul comercial şi liceul industrial. Case trainice înconjurate de grădini cu flori, completau atmosfera de prosperitate şi linişte1. Perioada aceasta poate fi cel mai bine reconstituită, cu nostalgie, dar şi cu o mare putere de evocare, din cărţile scriitorului Constantin Mateescu, originar din Râmnicu-Vâlcea.

Publicat în Valcea

Etape de evoluţie. Râmnicul contemporan, cel de după 1918 şi până în prezent, cunoaşte trei etape de dezvoltare, fiecărei etape corespunzându-i câte o „faţă”, ca urmare a  multiplelor sale valenţe de care a dat dovadă în perioada contemporană:

a) 1918-1944, este Râmnicul cultural (numit şi „oraşul pensionarilor”);

b) 1944-1989: Râmnicul industrial (avem de-a face, de fapt, cu oraşul comunist);

c) 1989 - prezent, putem vorbi despre Râmnicul comercial (odată cu apariţia pe aceste meleaguri a… societăţii de consum).

Evoluţia populaţiei. După 1918, oraşul a crescut mereu sub aspect numeric, populaţional. Astfel, dacă în jurul anului 1918 avea circa 10.000 de locuitori, în 1948 – adică la începutul regimului comunist – număra 17.000 suflete. La începtul regimului Nicolae Ceauşescu, în 1965, erau înregistraţi vreo 29.000 de oameni, iar la 1989 - circa 110.000 de persoane. Creşterea populaţională cea mai mare a avut loc, deci, în perioada Ceauşescu, şi asta datorită migraţiei ţărăneşti provocate de apariţia obiectivelor industriale din oraş. În prezent, în municipiu trăiesc circa 120.000 de oameni. 

 

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II - Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012

Publicat în Valcea

Oraşul Râmnicu-Vâlcea, cu o vechime despre care se poate presupune a fi bimilenară, a apărut şi s-a dezvoltat pe malul drept al Oltului (Alutus), la confluenţa acestuia cu Râul Olăneşti. Din aceleaşi vremuri vor fi datând şi toponimele Troian (Traian), Buridava, Alutus etc.

Din punct de vedere geografic, oraşul Râmnicu-Vâlcea este astăzi aşezat în regiunea dealurilor subcarpatice pe ambele maluri ale Oltului la confluenţa acestuia cu pârâul Olăneşti, acolo unde se intersectează paralela de 437’ latitudine nordică, cu meridianul de 2419’ longitudine estică. Altitudinea la nivelul întâlnirii Râului Olăneşti cu Oltul, este de 232 m, dar altitudinea medie a municipiului este de 240-280 m, acesta fiind înconjurat de dealuri cu înălţimi de 400-600 m.

Treptat, oraşul s-a extins pe direcţiile nord şi sud, astfel că astăzi ocupă o suprafaţă construită de 8866 ha şi include cartierele: Aranghel, Buda, Cetăţuia, CPL, Dealul Malului, Feţeni, Goranu, Inăteşti, Lespezi, Libertăţii, Morilor, Nord, Ostroveni, Petrişor, Poenari, Săliştea, Sticlăria, Traian, Zăvoi. La acestea se adaugă cartierele şi satele din sud: Căzăneşti, Valea Răii, Râureni, Stolniceni, Colonia Nuci şi Platforma chimică. Deşi situat la cca 20 km de la ieşirea Oltului din defileu, oraşul este protejat în nord de înălţimile munţilor Coziei (1668 m) şi de cele ale munţilor Căpăţânei, cu vârfurile Narăţu (1509 m) , Gera (1916 m), Preota (1954 m) ş.a. 

 

 

a) Delimitarea teritoriului

Limita nordică a municipiului se situează, la nord, pe linia ce uneşte Vf. Trundin, Valea Bujoreanca, lacul UHE Râmnicu-Vâlcea, Valea Rea, Vf. Livezii. Spre vest, limita se situează pe aliniamentul Vf. Trundin, vest de Vf. Iuga, Dl. Colacu, Culmea Aranghel, Valea Buda, Dl. Castanul, oraşul Ocnele Mari (Gura Suhaşului), Culmea Trăistarilor,  Dl. Teiului şi Pădurea Bârsescu. La est, limita o constitue Valea Sâmnicel până la cota 312 m, apoi Pădurea Gorănoaia şi dealul ce coboară în DN 7, la limita dintre Goranu şi Racoviţa (Budeşti). În continuare, limita se menţine pe cursul Râului Olt, respectiv lacurile de acumulare ale UHE Râureni şi UHE Govora. Spre sud, limita se situează pe şoseaua ce leagă intersecţia DN 67 cu Dc 128 de la Buleta, Dc 128 Buleta – Stupărei, apoi pe la sud de decantorul Combinatului chimic Oltchim.        

Ca altitudine, oraşul Râmnicu-Vâlcea se află la 240-280 m (235m la nivelul podului Vinerii Mari), dar teritoriul municipiului este înconjurat de înălţimi mai mari cum sunt: Vf. Trundin (625m), Dealul Iuga (574 m), Vf. Licura (462 m), Dl. Săliştii (618 m), Vf. Novac (570 m), Crucea Mierlei (495 m) ş.a. Altitudinea cea mai mică se regăseşte în lunca Oltului, în aval de Combinatul Chimic. 

 

b) Vecinii

Municipiul Râmnicu-Vâlcea se învecinează la nord cu comunele Bujoreni şi Dăeşti, între ele aflându-se apele Lacului de acumulare Râmnicu-Vâlcea, la est cu satele comunei Goleşti Văratica, Blidari) precum şi cu satele Comunei Budeşti (Racoviţa, Barza, Bârseşti, Ruda, Bercioiu). Între acestea şi municipiu se află apele lacurilor de acumulare Râureni şi Govora. La sud, se învecinează cu satele Stupărei şi Buleta aparţinând comunei Mihăeşti), iar la vest - cu oraşul Ocnele Mari, pe culmea dealurilor Teiului şi Coasta Lacului. Tot pe latura vestică, se întinde comuna Vlădeşti. 

 

 

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II - Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012 (pag. 17). 

 

Coordonator: Ion SOARE; Autori Pr. C-tin CÂRSTEA, N. DANEŞ, Paul DINU, Gh. DUMITRAŞCU, D. DUMITRESCU, Florin EPURE, Emilian FRÂNCU, Ioan St. LAZĂR, Sorin OANE, Marian PĂTRAŞCU, Petre PETRIA, Gh. PLOAIE, Silviu PURECE, Ion SOARE. Colaboratori: Gh. DEACONU, Eduard DULĂCIOIU, Titi Mihai GHERGHINA, Ion MĂLDĂRESCU, Vasile ROMAN, Laurenţiu STILEA.

 

. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.” 

 

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Afişez elemetele după tag: Ion Soare