Istorie Locala

Marți, 09 Septembrie 2014 11:15

Râmnicu Vâlcea - studiu istoriografic

Se poate afirma fără teamă de exagerare, că Râmnicul Vâlcii (în sensul de localitate apartenentă la acest judeţ) se numără printre oraşele cele mai „răsfăţate” de către domni şi regi, de către călătorii străini şi români care l-au vizitat şi de către scriitori; cercetătorii - istorici sau de alte formaţii - i-au dedicat, de asemenea, numeroase cărţi şi studii de mai mare sau mai mică întindere, iar autorităţile locale, îndeosebi edilii, au alcătuit mai multe albume şi ghiduri: aproape fiecare primar s-a simţit dator să nemurească acest frumos oraş în câte o astfel de apariţie editorială. Aşezarea sa geografică inspirată, cadrul natural plăcut, climatul echilibrat şi favorabil sănătăţii şi, nu în ultimul rând, poziţia sa strategică din intersecţia unor vitale şi străvechi căi de comunicaţie - spre Transilvania, spre Piteşti (şi, mai departe, spre Bucureşti), spre Drăgăşani şi spre staţiunile balneo-climatice vâlcene din jur – toate acestea reprezintă preţioase „privilegii” pe care natura şi oamenii i le-au acordat.

Publicat în Valcea
Marți, 04 Septembrie 2012 14:23

Vâlcea culturală în perioada interbelică

 

După sfârşitul Primului Război Mondial şi înfăptuirea Marii Uniri din 1918, viaţa culturală din Vâlcea a cunoscut o afirmare crescândă, în toate sectoarele: ar fi necesar un volum special pentru a reliefa bogăţia şi diversitatea de realizări ale vâlcenilor în această vastă şi complexă sferă a instituţiilor şi manifestărilor culturale, a personalităţilor care s-au manifestat într-un sector sau altul al vieţii spirituale. Din motive de spaţiu, nu va fi posibilă decât o concisă trecere în revistă a acestora, pentru ca lectorul vâlcean să ia act despre creaţiile generaţiilor anterioare în domeniul spiritual, iar cercetătorul din afara judeţului să-şi poată face o idee cât mai apropiată despre potenţialul cultural al acestei zone a ţării. Din motive de structură şi pentru ca lectorul să poate urmări la adevăratele lor dimensiuni, realizările din diferite domenii, vom păstra, în linii mari, aceeaşi structură ca la secvenţa anterioară: criteriul de bază va fi sectorul cultural de referinţă şi, în interiorul acestuia, principiul cronologic.

c-1. Perioada interbelică. În aceşti ani, au acţionat o serie de societăţi, asociaţii şi cercuri, o bună parte - despre care a fost vorba mai sus - înfiinţate înainte de primul război mondial, dar şi altele nou întemeiate, precum „Unirea” – Liga pentru Unitate Cetăţenească din Drăgăşani”, înfiinţată în dec. 1919, având drept scop „răspândirea cunoştinţelor de igienă, educaţie cetăţenească naţională, fizică, morală, intelectuală, prin conferinţe, şezători, cercuri culturale, reprezentaţii cinematografice, şcoli de adulţi, publicaţiuni etc.”1. Reamintim şi importanta Consfătuire a cadrelor didactice din Vâlcea, în octombrie 1929, când, sub conducerea subrevizorului Carp Greceanu, s-a hotărât reorganizarea cercurilor culturale şi înfiinţarea de cămine culturale în fiecare sat din Vâlcea2.

Publicat în Valcea

 

Între virtuţile aparte pe care le are Oltul pentru vâlceni (ca şi pentru români, în genere), în prim plan se află cele sacrale. În apa lui largă se răsfrânge cerul, îngemănându-se cu peisajul terestru din jur (fie munţi, fie dealuri, fie şes) şi dând astfel o sugestie a dialogului perpetuu dintre sacru şi profan, dintre Dumnezeu şi om. Deloc întâmplător, lăcaşurile sacre de pe malurile lui sunt asemeni unor chintesenţe ale acestui dialog, răsfrângându-se în apele Oltului – cum a relevat, într-o stare de graţie poetică, eminentul scriitor şi cărturar-teolog (Bartolomeu) Valeriu Anania, în 1990: Oltul străbate cele trei judeţe în care se află eparhia drept pe mijloc ca o coloană vertebrală; în ea se oglindesc, răsfrânte de sus, ca într-o vastă şi multiplă arcuire de curcubeie, frumuseţile duhovniceşti ale vechilor noastre ctitorii. De aici, mărturisită, ideea titlului Cerurile Oltului pentru albumul dedicat aşezămintelor de cult din Episcopia (pe atunci) a Râmnicului şi Argeşului, lucrare monumentală cu descrieri şi comentarii rafinate într-o subtilă formulă dialogică a unui mirean (Val) cu un călugăr (Bart), ipostaze ale autorului.

Publicat în Valcea

 

În anul 1980, lua fiinţă în Râmnicu-Vâlcea o filială a Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Mecanică Fină şi Scule (ICSITMFS) Bucureşti. Iniţial, obiectivul aceste unităţi a fost acela de a asigura condiţiile pentru punerea în funcţiune cu succes, a Întreprinderii de Echipament Hidraulic (IEH) Râmnicu-Vâlcea, actuala S.C. Hervil S.A., fapt petrecut un an mai târziu, când o parte din personal a şi trecut la partea productiva. Întreprinderea a apărut în cadrul Centralei de mecanică Fină Bucureşti (director: Mihai Popa) 109.

Publicat în Valcea
Miercuri, 29 August 2012 11:18

Vâlcea - Bisericile de zid cu o turlă

Biserica „Buna Vestire”/ „Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Vătăşeşti-Ţânculeşti, comuna Goleşti, ctitorie din anii 1803-1805 (monument istoric; foto: Emilia Smedescu, 9.09.2012)

 

Cea mai veche biserică construită cu o turlă, datează din secolul al XIV-lea, fiind reprezentată de biserica Mănăstirii Cozia.

Cozia – Călimăneşti. Biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, este ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, din anii 1387-1388. Monument reprezentativ al arhitecturii bisericeşti, construit în stilul bizantin de formă athonită, introdus prin filieră sârbă, şi combinat cu elemente arhitectonice autohtone, s-a păstrat în forma originală. De plan treflat, cu interiorul împărţit în cele trei încăperi clasice, potrivit ritualului ortodox, ea are catapeteasma de zid (1794), iar pronaosul păstrează fresca originală din secolul al  XIV-lea, de valoare europeană; naosul şi absida altarului  au fost pictate de Preda şi fiii săi Ianache, Mihail şi Sima, între anii 1704-1705.

Publicat în Valcea

Foto: Scenă revoluţionară în balconul fostului sediu al Judeţenei PCR Vâlcea (22 Decembrie 1989)

Despre natura evenimentelor din decembrie 1989, despre denumirea acelui moment, istoricii, politicienii şi analiştii nu au ajuns nici azi la o părere comună: de la „revoluţie”, până la negarea totală a existenţei vreunei schimbări, toate celelalte calificative intermediare i-au fost atribuite: „lovitură de stat”, „complot”, „puci”, „insurecţie”, „revoltă populară” etc. Confuzia pleacă de la accepţia diferită care se dă acestui termen: dacă luăm în consideraţie explicaţia pe care dicţionarele o dau primului sens al acestei noţiuni – „Totalitatea transformărilor calitative profunde (orientate de la inferior la superior), care cuprind fie un sistem în întregime, fie anumite componente ale acestuia”1, atunci, momentul respectiv ar însemna, de fapt, începutul „transformărilor” (care continuă şi astăzi, fiind vorba despre un proces de lungă durată); dacă luăm de bază cel de-al doilea sens important – „schimbare bruscă (violentă) a structurilor sociale, economice şi politice”2, avem de-a face, evident, cu o revoluţie.

Publicat în Valcea
Page 7 of 7
Ești aici: Home Afişez elemetele după tag: Ion Soare