Istorie Locala

Marți, 28 Februarie 2017 10:04

„Drăgăşanii Episcupii”

Încă din secolul al XII-lea, în Ţara Românească, alături de proprietăţile domnitorilor, din care aceştia puteau face danii slujitorilor de încredere sau bisericilor, apar noi forme de proprietate feudală şi laică, provenite, în cea mai mare parte, din contopirea pământurilor ţărăneşti. De-a lungul secolelor XVI şi XVII, se continuă trecerea pământurilor în stăpânirea câtorva feudali şi a bisericilor care, pe de o parte cumpără  mari suprafeţe de teren de la cei aflaţi în necazuri sau se folosesc de alte modalităţi ca donaţiile sau închinările,  pentru a-şi mări averile. „La sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului  al XIII-lea – apreciază istoricii - , moşiile bisericeşti cuprindeau zeci de sate” (Pascu, 1966, 59). În urma acestor cumpărări şi donaţii, Episcopia Râmnicului a devenit  o  mare proprietară de pământ  şi, mai ales, de suprafeţe cultivate cu viţă de vie. Satul Drăgăşani a ajuns proprietatea Episcopiei Râmnicului ca urmare a donaţiilor de terenuri de către diverşi proprietari, pentru a fi trecuţi  la „sfântul şi dumnezeiescul pomelnic, ca să fie veşnică pomenire”, sau să fie înmormântaţi la Episcopie. Episcopul Atanasie Mironescu scria în 1906, în Istoricul Episcopiei Râmnicului, că aceasta avea moşii şi vii în Drăgăşani, prin acte de danie şi hrisoave domneşti din anii 7090 (1582) şi 7107 (1599) (Mironescu, 1906, 238). Un astfel de document a fost cel scris între anii 1592 şi 1599, reprezentând un testament  al călugăriţei Eufrosina  din Drăgăşani, prin care aceasta lăsa Episcopiei Râmnicului partea ei de moştenire din satul Cioroiu (jud. Dolj) şi din Drăgăşani; toate cele menţionate, „le dăruieşte ca să-i fie pomană ei şi părinţilor ei”  (Bălaşa, f. an, 34)

Publicat în Valcea
Joi, 16 Februarie 2017 09:52

Drăgăşani - studiu istoriografic

în foto: Bustul lui Gib I. Mihăescu, din centrul municipiului

Un oraş atât de original, cu un trecut pe măsură de bogat în evenimente, nu putea să nu atragă atenţia cercetătorilor, precum şi a călătorilor care l-au vizitat şi care, în impresiile lor de călătorie, au avut cuvinte de apreciere pentru urbea viticolă a Drăgăşanilor (Hasdeu, Iorga, Vlahuţă ş.a.). Aplicând principiul cronologic al expunerii bibliografiei, se cuvine să deschidem enumerarea contribuţiilor monografice privitoare la Drăgăşani, cu evidenţierea interesantei schiţe Oraşul Drăgăşani - o conferinţă publică pe care Gib. I. Mihăescu a prezentat-o în cadrul Ligii culturale locale, în perioada 1924-1930, când a practicat avocatura în târgul natal. Incitantă la lectură, conferinţa reprezintă o sinteză realizată cu mijloacele artei literare şi pigmentată cu un umor de calitate, a istoriei şi profilului oraşului natal; nu lipseşte din ea nimic din lucrurile şi faptele esenţiale care au făcut (şi fac) faima acestui fost târg de viticultori şi meseriaşi: vechimea istorică probată de documente, „darul” care i-a adus faima – vinul, rolul jucat în revoluţia lui Tudor şi, nu în ultimul rând, „culesurile vestite, cu lăutari şi tămbălău, cu must şi pastramă” (Istocescu, 2010, 592-597).

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Afişez elemetele după tag: Studiu istoriografic Drăgăşani