Istorie Locala

-   urmare –

30 martie 1917

De la ultimele mele notiţe şi până în prezent, nimic nou. Nimic n-aş mai nota, dacă timpul şi împrejurările nu mi-ar impune. De altfel, relativ la acţiunea noastră militară, n-am nimic nou. Suntem, ca şi în trecut, în refacere, în cantonamente cu bolile contagioase în mijlocul nostru. Chiar azi ne-a murit un biet sergent, Chirea Florea. Bietul băiat! El moare aici, ai lui se zvârcolesc dincolo, de mizerie şi sub călcâiul duşmanului nostru. Nu asta însă 
m-a făcut să-mi însemn ceea ce simt: e Joia mare. Gospodinele de pe aici, obişnuite să facă de Paşti curăţenie, n-au var. S-a plătit kilogramul de var cu 1 leu sau 5 ouă, socotit oul cu 20 bani. S-au mai obişnuit ca să facă cozonaci. N-au făină şi zahăr, n-au drojdie şi vanilie. Ouăle şi laptele şi-l procură cum pot. De altfel, obiceiul e bun. Stau în gazdă la o femeie văduvă, cu o fată drăguţă de 16 ani, Profira Porcisanu.

 

Un document de oştean din Războiul celălalt. Aşa a găsit de cuviinţă învăţătorul Ion Bulbeş din comuna Berislăveşti, satul Rădăcineşti, să-şi facă datoria, nu numai cu arma în mână, ci şi cu condeiul: pentru a lăsa un document peste timp. E foarte conştient că scrisul rămâne şi, de aceea, cum îşi află răgaz, notează tot ce se întâmplă în jurul său – pe frontul din Moldova – şi care îi sunt stările sufleteşti, judecăţile lui faţă de oameni, întâmplări, atât pe teatrul de război românesc, cât şi european. Suntem în Primul Război Mondial. Pentru români, războiul s-a întors. După o înaintare rapidă în Ardeal, în faţa experimentatelor trupe germane, austriece şi ungare, soldaţii români – cu tot eroismul de la Jiu şi Olt – cedează, bat în retragere. Frontul e străpuns, rezistenţa în Carpaţi e demontată şi invazia în Oltenia şi Muntenia este iminentă... 

Ești aici: Home Personalitati.Genealogii Articole filtrate după dată: August 2018