Istorie Locala

Vineri, 26 Mai 2017 11:27

Vulturii nu prind muşte

Viaţa  este o frumuseţe pavoazată cu spini. Cine nu învaţă să-i înlăture, are parte de suferinţa înţepăturilor lor, întrucât adaptarea nu înseamnă suportarea situaţiei, ci STR~DUIN|A pentru ieşirea de sub apăsarea neplăcerilor (morale sau fizice). Lucrul acesta îl ştiau străbunii noştri romani. De aceea adulau gloria. La rândul său, creştinismul ne învaţă să fim buni şi iertători cu ceilalţi, dar nu cu propriile greşeli. Altfel ne-ar mai cere izbăvirea? Rostul ei este îndreptarea şi continuarea vieţii pe calea cea bună şi nu repetarea faptelor eronate. Dacă la romani gloria era considerată mai valoroasă ca averea, împlinirea creştină constituie cuprinderea întregii fiinţe umane de harul învăţăturii divine, ţintă atinsă numai de cei înzestraţi cu forţa şi capacitatea detaşării de elementul trăirii lumeşti. Fericirea supremă, reprezentând nivelul situat în preajma Divinului, nu este accesibilă oricui. Prin urmare, intervine stratificarea, care determină ierarhizarea fericirii după meritul revelaţiei şi purificării, obţinut în conformitate cu alte reguli decât legile naturale. Din acest punct de vedere, omul - fiind dependent de natură - se situează pe treapta cea mai de jos, însă, prin străduinţă, poate urca alte trepte. Străduinţa devine, astfel, cheia în stare a deschide uşa faptelor strălucite, capabile să impresioneze atât fiinţa umană, cât şi Creatorul ei. De aici se naşte şi tendinţa recunoaşterii meritelor prin slăvire şi creşterea dorinţei de a tânji după asemenea rezultate.

Brăila a fost şi este încă un amalgam de culturi. Excelenta sa poziţionare a atras aici oameni de prin toată lumea. Italieni, greci, armeni, bulgari, evrei, lipoveni, sârbi sau turci au ajuns în Brăila. Indiferent de naţionalitatea lor sau de poziţia lor materială au existat, au muncit şi au produs cultură astfel că trecerea lor a marcat dezvoltarea, spiritul şi farmecul oraşului cosmopolit.

Astăzi, la fel ca şi altădată, trecem în revistă aceste comunităţi care ne fac onoarea să existe la Brăila. Începem periplul nostru cu Comunitatea Bulgară, alegerea fiind total aleatorie.

Stimate domnule redactor-şef, din pură în­tâmplare, mi-a căzut sub ochi un articol semnat de domnul George Achim în nr. 2 (iulie-decembrie 2003) al revistei Casa Cărţii vâlcene, privind, printre altele, şi biserica, de fapt ruinele bisericii din Slăviteşti. Ca să fiu mai exact, actualmente teritoriul aparţine de satul Valea Mare, componentă a oraşului Băbeni. Trebuie să spun că am rămas stupefiat de afirmaţiile făcute de autor, drept pentru care mă văd nevoit să vin cu următoarele precizări. Cunosc aceste amănunte deoarece biserica a aparţinut familiei mele, înainte de exproprierea din 1949.

Ca unul care am deschis ochii într-o casă de ţărani harnici şi cinstiţi şi, culmea, chiar mare, aproape culă, casă care impunea respect, dar fără nici o carte, totdeauna am fost gelos, până la obsesie pe cei, pe cei care aveau bibliotecă. Şi, mai ales, pe conacele boiereşti, câte mai rămăseseră, pentru că, în nemernicia lor, staliniştii - mai toţi neromâni - le-au distrus de parcă erau focare de molime. Imaginaţia îmi fugea şi se plimba curajoasă pe holurile lor, în cerdacele lor, unde odraslele fericite, poate, ale boierilor noştri, îşi petreceau zilele, vacanţele şi se bucurau de „bogăţiile” lor sufleteşti.

Prin anii 1960 se vorbea, încă, în Mihăeşti, despre moartea lui Vintilă Brătianu, survenită în aceeaşi zi când sosise la conacul său, actualmente Sanatoriul Pneumologic „C. Anastasatu” (după numele primului director al sanatoriului, preluat de regimul „democraţiei populare”).

Drumul de venire este chiar prin faţa casei bunicii mele - Ioana Niţă - unde se strângeau vecinele, pe seară, la taifas, dându-şi veştile, „ştirile zilei” dinspre toate colţurile zării, pe unde avusese, fiecare dintre ele, drum în ziua aceea. Noi, copiii, nu prea aveam acces la taina lor, însă mai trăgeam cu urechea, prefăcându-ne că ne e somn, punându-ne capul în poala lor.

Apropierea zilei de 20 mai, când sărbătorim 629 ani de la prima atestare documentară a municipiului Râmnicu Vâlcea, ne dă prilejul să ne amintim ce se întâmpla în oraşul nostru în urmă cu „doar” 100 de ani; selecţia de mai jos a fost întocmită de dl. Mihail Gherghina, şi publicată în nr.  7 (ianuarie-iunie 2006) al revistei Casa Cărţii vâlcene, în curs de constituire în resursă online gratuită.

Luni, 15 Mai 2017 13:19

Foisorul de foc al Râmnicului

Vizualizează ataşament:

 

În josul paginii, opţiune pentru descărcare articol.

 

Sursa pentru întregul nr. 6/2005 al Revistei Casa Cărţii vâlcene: https://drive.google.com/file/d/0B-G7vrM7m93saXJ4TlE3NjlKVUU/view?usp=sharing

 

 

 

În afara celor enumerate, mai sunt amintiţi în document: un pescar şi un stupar care reprezintă îndeletniciri  străvechi practicate în ţara noastră. În afara culturilor de viţă de vie şi cereale şi de creşterea animalelor, încep să se dezvolte şi să se diversifice, în raport cu creşterea necesităţilor populaţiei  şi cu amplificarea schimbului de produse, meşteşugurile. Meşteşugarii săteşti erau meşteşugari liberi, specializaţi în diferite ramuri, lucrând atât pentru ei, cât şi pentru concetăţenii lor, bogaţi sau săraci. Obiectele confecţionate de aceşti meşteşugari erau din cele  legate de nevoile zilnice ale oamenilor  şi  de specificul economic: dogari sau butari, care confecţionau butii sau butoaie, croitori, cizmari, cojocari, blănari, pâslari, brutari, măcelari etc.

Oraşul Drăgăşani

Dezvoltarea economică a Târgului Drăgăşani în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, creşterea numărului de meşteşugari şi negustori, ca şi schimbarea aspectului urbanistic prin construirea de noi ateliere în care lucrează calfe şi ucenici, cât şi noi spaţii de prezentare a mărfurilor, de prăvălii, au dat un nou aspect  aşezării şi au dus la creşterea puterii sale  economice.

Paşii importanţi ce se fac la nivelul întregii ţări în dezvoltarea economiei capitaliste, îi determină pe târgoveţii din Drăgăşani să depăşească starea de dependenţă feudală împotriva căreia au desfăşurat diverse acţiuni şi în anii anteriori, şi să ridice cu mai multă hotărâre problema emancipării târgului de sub stăpânirea Episcopiei Râmnicului.

Page 1 of 2
Ești aici: Home Recomandarile bibliotecarului Articole filtrate după dată: Mai 2017