Istorie Locala

pr. prof. George Pomenește

Contextul istorico-administrativ

Din punct de vedere al stăpânirii politice, anul 1716 are pentru Ţara Românească o dublă semnificaţie: pentru Oltenia reprezintă începutul de fapt al stăpânirii austriece (1716-1739), iar pentru Muntenia cel al epocii fanariote (1716-1821).

Mobilul războiului turco – austriac început în 1716, în urma căruia Oltenia va intra sub stăpânire austriacă, era consolidarea puterii militare a Imperiului Otoman în Europa, lucru ce nu convenea Imperiului Habsburgic, mai ales că puterea turcilor aici fusese slăbită prin înfrângerea lor în 1683 şi 1699. După aceste înfrângeri, turcii, fiind încurajaţi însă de succesele avute de ei în 1715 asupra venețienilor în Moreea şi de cucerirea insulei Creta, visau redobândirea Ungariei pierdute de ei în 1686.

Vasile Grevuțu;Constantin Popescu

“Respectul față de trecut permite stabilirea de tradiții de educare și de dezvoltare a agriculturii și a creșterii animalelor”

Gheorghe Ionescu Sisești*

            Medicina veterinară, la început ca practică empirică, apoi ca profesie și știință, a apărut și s-a dezvoltat din necesitatea pe care a resimțit-o omul devenind crescător de animale, să-și apere acest bun de mare preț împotriva bolilor și, în primul rând, a celor molipsitoare. În acea vreme epizotiile erau socotite drept calamități la fel de temute ca și foametea, epidemiile, războaiele.

Dumitru Bondoc

 «Epiharia Moisescu va aduce la Bistriţa pe post de învăţătoare şi două tinere nepoate ale sale, proaspăt absolvente ale prestigioasei Şcoli Normale “Elena Doamna” din Capitală: pe maica Olga Gologan, în anul 1912, şi pe sora sa, Teodosia Gologan, în anul 1915. Împreună, vor pune bazele unei instituţii de învăţământ al cărei renume va transcede curând fruntariile Bistriţei şi Vâlcii. Însuşi mitropolitul Bartolomeu Anania, cel care cunoscuse nemijlocit, la începutul anilor ’40, ai secolului trecut obştea bistriţeană, condusă de maica Olga, concluziona, în Memoriile sale, că şcolile din Aşezământul bistriţean “ajunseseră a rivaliza cu aşezăminte similare catolice”...»

***

prof. Dumitru Matei

«În orașele mici prezența doctorilor s-a semnalat târziu, iar la sate nici vorbă de asemenea specialiști. În Râmnicu Vâlcea, între primii medici ai orașului, amintim pe Vasile Anania, venit aici la începutul secolului al XIX-lea. Era priceput în meseria sa, filantrop și iubit de oameni, dar neinspirat, punându-se rău cu stolnicul Ioan Lahovary, deputat al districtului și proprietar al acareturilor din centrul orașului de sub poalele Capelei. Printr-un raport al medicului, din 1835, către magistratul orașului Râmnic, el aducea la cunoștința acestuia că toate ulițele și locuințele din oraș sunt murdare, periclitând sănătatea populației, asemenea murdării provenind din balta noroioasă și scursurile din gospodăria domnului stolnic Ioan Lahovary. Firește, cum era de așteptat, Lahovary a reacționat la această ofensă și doctorul Anania a fost destituit, locul lui ocupându-l R. Ziegler.»  

Doru Căpătaru

«Întâlnirea cu I. C. Brătianu – Iancu pentru familie, Bepo pentru prietenii apropiaţi (familia C. A. Rosetti) sau Firfiric – s-a produs în 1857, când Pia nu avea decât 16 ani. Maria Brătianu – Maica Maximilia, sora lui I. C. Brătianu, era pe atunci stareţa Schitului Ostrov de la Călimăneşti şi foarte bună prietenă a lui Luca Pleşoianu şi a Capelenilor.»

Ion Soare

Cu unele excepţii, atunci când se vorbeşte despre istoria sau geografia unui spaţiu determinat, argumentele de ordin lingvistic – limbajul comun şi onomastica - sunt neglijate sau se amintesc doar în treacăt, undeva la urmă, pentru diversitate. În realitate, zonele geografice se disting nu numai prin forme de relief specifice, ci şi prin trăsături de limbă ale locuitorilor lor, care le conferă individualitate. Atât cuvintele comune, cât şi cele proprii (de persoane şi de locuri – în sensul cel mai general al cuvântului) pot lumina uneori, în lipsa documentelor corespunzătoare, perioade întregi sau aspecte esenţiale din istoria unui popor, a unei zone, a unei colectivităţi[1].

În ansamblu, graiul viu (limba vorbită) din zona Vâlcii se încadrează în subdialectul muntean al dacoromânei, alături de celelalte judeţe din Oltenia, de cele din Muntenia şi Dobrogea, precum şi de partea de sud a Transilvaniei (în primul rând, judeţele Sibiu şi Braşov) – subdialect care, se ştie, a stat la baza limbii române literare[2]. Această realitate se poate exemplifica în toate compartimentele limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular (aici incluzând – ca un compartiment separat - şi onomastica, adică numele proprii).

prof. dr. Sorin Oane 

Naţionalismul radical a fost reprezentat în România interbelică de mişcarea legionară şi de partidele Frontul Românesc şi Liga Apărării Naţionale Creştine. Exista însă şi un naţionalism democratic. Acesta a fost promovat, în special, de Nicolae Iorga. Marele nostru savant înfiinţase, în 1910, Partidul Naţionalist-Democrat,care, în anii 1922-1923, şi-a creat o organizaţie provizorie şi la Vâlcea. Până în 1930, Partidul Naţional (cu această denumire între 1925-1930) nu a avut, practic, nici o organizaţie adevărată în judeţul Vâlcea, ci doar câţiva simpatizanţi care au scos foaia „Naţionalul Vâlcii”, cu scop mai mult cultural, decât politic.

Miercuri, 19 Februarie 2020 09:16

Cronica (franciscană a) Râmnicului din 1764

George Georgescu

”...Relația latină din 1688 ne precizează: „Al doilea oraș era Râmnicul așezat pe un șes bun pe râul Olt nu departe de vărsarea sa, reședință episcopală și a fost odinioară a doua reședință sau cetate episcopală din Țara Românească”. Din aceasta se inspiră și relația din 1731; când spune „Biserica episcopiei Râmnic a fost ridicată din temelie de Bogdan cel vechi fratele lui Mircea Voievod în anul 6812 (1304) care biserică aparține orașului Râmnic. Când arhiepiscopul sau mitropolitul cu numele Antim a mutat arhiepiscopia de la Severin la Râmnic, această biserică a rămas arhiepiscopală și până în ziua de astăzi, se cheamă Noul Severin. Înfrumusețarea acestei biserici însă s-a făcut de către urmașii arhiepiscopului Antim, Eftimie și Mihail, care de asemenea au avut grijă de a construi vechile clădiri episcopale Casa Tipografiei, însă, și pivnițele care se află sub ea, Matei voievod avu grijă ca să le facă”. Numai că, ctitorii bisericii episcopale din Râmnic sunt consemnați în „Pomelnicul nr. 1”, făcut de episcopul Ștefan al Râmnicului (1673-1793) în anul 1674, începând cu donatorii din familia lui Neagoe Basarab și subliniind pe ctitori „Io Bogdan voievod i mati ego g (ospo) dja Anca ctitori” ...”

«…analize chimice efectuate la diferite fructe s-au comparat cu nivelurile maxime admise în UE (Tabelul 4). Au fost analizate unele metale grele (Cadmiu, Plumb, Cupru) și diferite pesticide cu influenţă deosebită asupra sănătăţii omului (Alfa HCH Gamma HCH, PCB –Hepta Clor Bifenil, PCB 28, Beta endosulfan, etc). Cadmiul, plumbul, mercurul şi seleniul sunt considerate metale grele prioritare – indicatoare ale poluării mediului ambiant. La toate speciile şi soiurile la care s-au efectuat analize a rezultat că plumbul şi cadmiul prezintă doze sub nivelurile admise de UE…»

Luni, 17 Februarie 2020 09:11

Jandarmeria vâlceană – repere istorice

”...anul 1850 găsește județul Vâlcea sub efectul legiuirii din 30 iulie 1850, a lui Barbu Vodă Știrbei, pentru organizarea dorobanților din județe. Potrivit acestei legi, dorobanțul era ales de către săteni dintre cei mai vrednici pentru asemenea slujbă și se angaja, pe șase ani, după depunerea jurământului militar...”

Ilie Gorjan

Page 1 of 2
Ești aici: Home Resurse utile Articole filtrate după dată: Februarie 2020