Istorie Locala

Marți, 28 August 2012 13:43

Vâlcea - Mânăstirea Cozia (1387-1388)

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân din anii 1387-1391, Mânăstirea Cozia devine o importantă vatră culturală în epocă; aici va funcţiona o şcoală, ilustrată de mari personalităţi, unde s-au format discipoli care vor îndeplini roluri majore în societatea românească. Potrivit documentelor, la sfârşitul secolului al XIV-lea, funcţiona la Cozia şi o Şcoală Mânăstirească, unde Filos (1392), logofătul domnitorului2, îşi îmbogăţea cunoştinţele muzicale şi culturale. El este autorul aşa numitelor Pripeale, adică ale unor texte scurte imnografice, care se cântă cu stihuri din „psalmii aleşi” la Polieleul praznicelor împărăteşti, ale sărbătorilor Născătoarei de Dumnezeu şi ale unor sfinţi mai mari3. Ele au fost introduse ulterior în cultul Bisericilor de limbă slavă, fiind tipărite prima oară la Veneţia (1536 şi 1547); opera sa, realizată în jurul anului 1400, este considerată baza literaturii originale româneşti4

   

La începutul secolului al XV-lea, logofătul Mihail redacta hrisoave (1405), iar peste zece ani (8 martie 1415),  egumenul Sofronie este numit „năstavnic” (învăţător sau dascăl); denumirea  apare şi în hrisovul din 8 martie 1419, fapt ce arată continuitatea preocupărilor cărturăreşti ale monahilor cozieni. Printre ei, întâlnim pe Iosif „năstavnicul” (1450-1457), român de origine, apreciat de domnitorul Radu cel Frumos, pentru pregătirea sa spirituală şi cărturărească; este primul ierarh român ales în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti, toţi înaintaşii săi fiind greci5, sau Macarie, „năstavnicul ieromonah” (1475-1477), fiind ales chiar din stăreţia coziană în scaunul mitropolitan de către domnitorul Basarab cel Tânăr (1477-1482)6.

Pentru secolul al XVI-lea, există o singură mărturie documentară privind activitatea culturală de la Cozia: Acatistierul slavon copiat de ierodiaconul Isaia (1558), fiind primul manuscris redactat în această mănăstire şi cunoscut până în prezent. Datorită legăturilor păstrate de călugării cozieni cu celelalte zone româneşti, Acatistierul ajunge la Mânăstirea Hodoş-Bodrog, fiind păstrat în Biblioteca Episcopiei Aradului7

Secolul al XVII-lea constituie apogeul activităţii culturale din mănăstire. Primul dascăl cunoscut este Iosif, menţionat în anul 1624. La  mijlocul secolului, apare Macarie Cozianul, preocupat de metoda predării adecvate a limbii române. În acest scop, el scrie Lexiconul slavo-român şi tâlcuirea numelor (1649), ca instrument de lucru destinat discipolilor săi; este o lucrare monumentală, cuprinzând 4575 cuvinte slave cu echivalentul în limba română, orientându-se după Lexiconul slavo-rus tipărit la Kiev în anul 1627. La finele cărţii, autorul notează că: „Acest lexicon l-am scris eu mult păcătosul monah Mardarie pisar, cu porunca şi cu binecuvântarea părintelui nostru chir Ştefan, egumenul de la sfânta Mănăstire Cozia, unde este hramul Sfânta Treime, în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubitoriului Io Matei Basarab, mare voievod, şi în zilele arhiepiscopului şi mitropolitului chir Ştefan a toată Ţara Ungrovlahiei, la anul 7157 <1649>. Şi s-a sfârşit în luna lui mai 22 zile”8. Aici s-a format Varlaam, fost „diac” al mănăstirii, care scria caligrafic (1665), după cum adeveresc documentele păstrate; egumen al Coziei (1663-1665), ştia greceşte şi slavoneşte. La 24 aprilie 1664, patriarhul Nectarie al Ierusalimului adresează o Carte, îndemnând obştea coziană să respecte vechea rânduială mo-nahală „şi să-şi pu[i]e egumen din obştea mănăstirii, nu pre fiecine, însă să aibă preot înţelept şi de cinste” 9. Retras de la conducerea Mănăstirii, Varlaam călătoreşte prin Rusia (1665-1668).

În acest secol, activează la Cozia şi viitorul mitropolit Teodosie, fostul Tudor „Spudei” – noţiune ce indica pe „studenţii din acea vreme”10. Născut în jurul anului 1620, într-o familie de transilvăneni, stabilită la Râmnicu-Vâlcea11, învaţă carte la Mânăstirea Cozia, unde îşi însuşeşte cel puţin trei limbi: greaca, slavona şi latina. Egumen al mănăstirii (1659-1666), desfăşoară o bogată activitate culturală, scriind în Condica sfântă – care era în formare – numeroase traduceri, începând din anul 165712.  De asemenea, se copiază Vieţile sfinţilor (1675), „scrise pre rumânie cu învăţătura părintelui Ananiei”13. Urmează ieromonahul Ştefan, „eclisiarhul ot Mitropolie”, copist al unor manuscrise caligrafice şi bogat ornamentate (1688), ca Evanghelia cu învăţătură şi Cazanii în duminicile de peste an14. Despre Cazanii, egumenul Mihail al Coziei spune că este „o parte de Cluci <Cheia înţelesului>, scrisă de Ştefan eromonah ot Cozia, igumen ot Bistriţa”15. Este menţionat Arsenie copilul, precum şi viitorul egumen, arhimandritul Ghenadie; acesta, educat iniţial la Cozia, devine „şcolarul Chiavii”, adică student la Academia teologică din Kiev, ajungând un mare învăţat şi poliglot, care va traduce Ithica sau Ieropolitica (1747) din „moshovitica limbă”16, precum şi cea mai mare parte a Octoihului, tipărit ulterior la Râmnicu-Vâlcea, în anul 1811. În secolul al XVIII-lea, monahii din Mânăstirea Cozia procură Letopiseţul Cantacuzino (1735) şi apar Canoanele de umilinţă către Născătoarea de Dumnezeu (1755), scrise din „porunca sfinţii sale părintelui Samuil arhimandrit, năstavnicul”17. În această perioadă, la Şcoala coziană învăţau şi tineri transilvăneni, ca Ioan Piuariu din Sadu (1756). Arhimandritul Sofronie traduce Condica Mănăstirii, „acum întâi” (1756); alt traducător era egumenul Anania, cu Vieţile sfinţilor, scrise „pre românie” (1765).

Acum întâlnim aici o serie de cărturari; ieromonahul Antim copiază în anul 1766, pentru arhimandritul Sofronie,  Cosmografia sau Izvodirea lumii, potrivit autografului: „Această carte ce să chiiamă Cosmografie, adecă I”SV”odirea lumii, s-au scris în zilele Mării Sale prealuminatului Io Scarlat Grigorie Ghica voevod, cu porunca şi cu toată cheltuiala Sfinţii Sale părintelui Chiriu, chir Sofronie, arhimandritul şi igumenul sfintei şi dumnezeeştii Mănăstiri Cozii, în anii de la zidirea lumii 7275, iară de la Hristos 1766”18, iar în altă parte precizează că, a fost scrisă „de mine, păcătosul şi nevrednicul rob Anthim, ieromonah ot sfânta Mănăstire Coziia. Martie 21 dni, 1767”19. Promovat egumen la Mânăstirea Arnota, o însemnare arată că: „Pre acest frate al nostru Anthim ieromonahul, făcându-l igumen la Mânăstirea Arnota, l-au omorât doi ţigani chiliiaşi şi cu doi rumâni, dormind în pat la schitul Mănăstirii. Şi l-au îngropat la Mânăstirea Arnota, în amvonul bisericii, la anul 1775”20. Ieromonahul Grigorie copiază Leastviţa Sfântului Ioan Scărarul (1765) şi scrie Istoria asediului Vienei şi Istoria luării Ţarigradului (1766).

Arhimandritul Sofronie, cunoscător al limbii slavone, traduce în anul 1776 Tipiconul care cuprinde „închipuirea orânduialii bisericii de la Ierusalim”, de la Lavra Sfântului Sava cel Sfinţit şi de la Sfântul Munte al Athonului, precum şi de „la celelalte sfinte şi dumnezeeşti biserici a răsăritului”, „acum întâiaş[i] dată tălmăcit… în vreme de pace”21. De asemenea, traduce Oglinda bogosloviei, despre care spune că s-a „tălmăcit această carte acum întâiu de pre limba slovenească pre limba rumânească de iubitoriul de  osteninţe,  Preacuviosul arhimandrit Sofronie al sfintei Mănăstiri Coziei. La leat  1777”22. Mânăstirea Cozia va continua activitatea culturală până în prima jumătate a secolului al XIX-lea; deşi ducea lipsă de caligrafi, călugării manifestau preocupări culturale. Monahul Nictarie suportă cheltuiala copierii manuscrisului Varlaam şi Ioasaf (1807), lucrare realizată la Episcopia Argeşului23, iar „Metodie monahul Cozii”, comandă (1827) „cu a sa cheltuială” monahului Nifon de la Cotmeana să prescrie „Cartea laudelor24. Totuşi, un Miscelaneu (1827) „s-au prescris aici în sfânta Monastire Cozia” de Anthim ierodiaconul25.

Menţionăm că Mânăstirea Cozia avea în Biblioteca sa o serie de manuscrise, totalizând un număr de peste patruzeci: 16 slavone, 25 româneşti şi două greceşti. De asemenea, păstra toate tipăriturile româneşti apărute în perioada secolelor XVI-XVIII, precum şi cărţi tipărite la Veneţia26. Dintr-un inventar, întocmit în anul 1778, rezultă că existau, în mai multe exemplare, următoarele cărţi: Evanghelia (14), Apostolul (18), Mineiul (38), Mineiul Mare românesc (1), Octoihul (17), Octoihul Mare românesc (2), Triodul (4), Triodul românesc (1), Penticostarul (7), Penticostarul românesc (2), Biblia (5), dintre care două româneşti, Pravila Mare românească (1), Molitvelnicul (5), Liturghierul (33), dintre care şase româneşti, Ceaslovul (14), Psaltirea (18), Catavasierul (2), precum şi cărţi de învăţătură: Cazanie, Chiriacodromion, împotriva papei şi altele27. Sava Popovici din Răşinari afirma (1781) că la Cozia şi în alte mănăstiri din Oltenia, circula Albina, o carte foarte apreciată28.


 

Note bibliografice
           1. Arhim. Veniamin Micle, Rolul cultural al mânăstirilor din Eparhia Râmnicului şi Argeşului (sec. XIV-XVIII), în „Îndrumător Bisericesc, Misionar şi Patriotic”, Râmnicu-Vâlcea, 1985, pag. 88.

 

2. Tit Simedrea, Filotei monahul de la Cozia. Data, locul şi limba în care s-au alcătuit Pripealele, în „Mitropolia Olteniei” VII (1955), nr. 10-12, pag. 526-541.

 

3. E. Turdeanu, Les premiers écrivains religieux en Valachie: l’hegoumène Nicodème de Tismana et le moine Philothée, în „Revue des études roumaines”, Paris, II (1954), pag. 114-144.

 

4. Pr. Prof. drd. Ion Gavrilă, Filotei Monahul de la Cozia – începătorul imnografiei  bisericeşti la români  –  şi Pripelele sale, în „Lumina Lumii”. An XIII-XIV, Râmnicu-Vâlcea, 2006, nr. 13-14, pag. 19-20.

 

5. Pr. Emil Nedelescu, Egumenii Mănăstirii Cozia, sec. XIV-XVIII, în „Mitropolia Olteniei”, (1963), nr. 9-10,

 

pag. 128-129.

 

6. Ibidem, pag. 154.

 

7. Ms. nr. 5, fost 3, fila 72, cf. Eugen Arădeanu, Lucian Emandi, Teodor Bodogae, Mânăstirea Hodoş-Bodrog, Arad, 1980, pag. 41-42, 171-172.

 

8. Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, vol. I, Bucureşti, 1978, Ms. nr. 450,  242 f. (Citat în continuare: B. A. R., Ms. nr.).

 

9. Arh. St. Buc., Condica Mănăstirii Cozia, Ms. nr. 712, f. 273.

 

10. Prof. Aurelian Sacerdoţeanu, Tudor Spudei, viitorul mitropolit Teodosie al Ungrovlahiei, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 5-8, pag. 639-644.

 

11. Arhim. Veniamin Micle, Mânăstirea Bistriţa Olteană, Bucureşti, 1996, pag. 83.

 

12. Arhim. Gamaliil Vaida, Mânăstirea Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare. 600 de ani de existenţă, Ediţia a treia revăzută şi adăugită, Râmnicu-Vâlcea, 1986, pag. 210.

 

13.B. A. R., Ms. nr. 2602, f. 225.

 

14. B. A. R., Ms. nr. 2672, 470 f.

 

15. Ibidem, f. 3 liminară.

 

16. B. A. R., Ms. nr. 2344,  f. 178v.

 

17. B. A. R., Ms. nr. 2459,  f. 2.

 

18. B. A. R., Ms. nr. 1556, f. 2.

 

19. Ibidem, f. 15v, I.

 

20. Ibidem, f. 15v, II.

 

21. B. A. R., Ms. nr. 2598, f. 1.

 

22. B. A. R., Ms. nr. 2633, f. 144v.

 

23. B. A. R., Ms. nr. 2796, f. 2.

 

24. B. A. R., Ms. nr. 1900, f. 336v.

 

25. B. A. R., Ms. nr. 2509, f. 1.

 

26. Prof. Barbu Theodorescu, Schiţă pentru o istorie a culturii în Oltenia, în „Mitropolia Olteniei” XXII (1970), nr. 5-8, pag. 870; v. şi Ion Soare, Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2006, pag. 10-11.

 

27. Costea Marinoiu, Istoria cărţii vâlcene, sec. XVII-XVIII, Craiova, 1981, pag. 17.

 

28. B. A. R., Ms. nr. 3579, f. 436v-437.


Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 583-584). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”


Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Duminică, 19 August 2018
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 4591 ori Ultima modificare Miercuri, 29 August 2012 10:48
Ești aici: Home Valcea Valcea Vâlcea - Mânăstirea Cozia (1387-1388)