Mănăstirea Zamca
Zamca Monastery
Situată în extremitatea vestică a Orașului Suceava, Mănăstirea Zamca este un complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească din orașul Suceava. Mănăstirea Zamca a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul SV-II-a-A-05485.
Mănăstirea Hagigadar
Hagigadar Monastery
Situată în apropierea drumului european E85(Fălticeni-Suceava), pe partea stângă înainte de intrarea în municipiul Suceava, Mănăstirea Hagigadar este cel mai vestit loc de pelerinaj pentru armenii de pretutindeni. Este construită de fraţii Donavachian, sfinţită în anul 1512 şi inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul SV-II-a-A-05504. Fostă mănăstire de maici, Mănăstirea Hagigadar a fost și loc de reședință al episcopilor armeni. Numele acestui lăcaş provine din termenii armeni „hagiu” (dorinţă) şi „gadarel” (a împlini), adică Mănăstirea Dorinţelor.
Casa Memorială Simeon Florea Marian
Simeon Florea Marian (n. 1 octombrie 1847, Ilișești, Suceava - d. 24 aprilie 1907, Suceava) a fost un folclorist și etnograf român, preot, membru titular al Academiei Române.
Simeon Florea Marian a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la "școala poporală" și la "școala reală inferioară" din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A fost de asemenea un membru activ al Academiei Române (1881), ales la doar 34 de ani, membru în Societatea geografică română și Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară "România Jună" din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.)
Muzeul Satului Bucovinean
Muzeul în aer liber al satului bucovinean, încearcă să reconstituie un sat tradiţional din zona Bucovinei. Printre obiectivele de arhitectură populară amintim: biserica, ateliere de meșteșugărie, crâşma, gospodării, moara, toate încercând să reproducă cât mai exact viaţa într-un sat românesc.
Alături de gospodăriile formate din casă şi anexe, amplasate de-a lungul uliţelor, în vatra satului, ca centru polarizator al vieţii comunităţii, se regăsesc biserica şi clopotniţa din Vama, datând din 1783 (unde, odată cu restaurarea catapetesmei şi organizarea interioară se oficiază slujbe religioase), crâşma din Şaru Dornei şi instalaţii tehnice populare (moară de apă, piuă de sumane, darac, oloiniţă).
Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni
Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni este un muzeu memorial înființat în anul 1972 în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Muzeul este găzduit de o casă construită în 1850 și donată de scriitorii Horia și Vasile Lovinescu, care se află situată pe Str. Sucevei, nr. 91, în centrul orașului. Galeria Oamenilor de Seamă este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010 având codul de clasificare SV-II-m-B-05545.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea a apărut la Fălticeni ideea înființării unui muzeu care să evidențieze ceea ce a însemnat acest oraș pentru cultura românească, prin numărul ridicat de personalități care s-au născut, s-au format ori au creat aici. Astfel, sub directa îndrumare a cronicarului Eugen Dimitriu, la data de 16 iunie 1972 este inaugurată Galeria Oamenilor de Seamă, instituție muzeală cu titulatură originală și unică în România.
Complexul turistic şi de agrement Nada Florilor
Scris de SVBibliotecaComplexul turistic şi de agrement Nada Florilor
Pe malul iazului central de pe Şomuz, un colţ al lumii sadoveniene de ieri, un loc de tihnă şi popas, îmbie drumeţii de toate vârstele la un pahar de vorbă, la o scurtă plimbare în care puteţi admira peisajul ce este alcătuit de Complexul turistic şi de agrement Nada Florilor. În toate aceste locuri fălticenene poezia trecutului se îmbină armonios şi discret cu pulsul robust, cu ritmul energic, cu iureşul fremătător al înnoirilor zilnice.
La Nada Florilor, pe iazurile cele mari de pe Şomuz, pescuitul obişnuia să fie cea mai dintâi îndeletnicire. Breasla pescarilor a sporit în timp numericeşte şi dispunea de dotări similar cu cele ale pescarilor care scoteau peşte din Dunăre, din Brateş. Aici s-a creat însă un loc mirific, unde te poţi odihni, îţi poţi fortifica organismul. Pe apa lacului se practică canotajul de performanţă, iar dacă ai poftă să faci puţină mişcare n-ai decât să te opreşti la superbul stadion, cu o tribună de 10.000 de locuri şi cu un teren ca o masă de billiard, stadionul de pe malul lacului.
Dumbrava Minunată
Mihail Sadoveanu a scris odată despre un loc, unde oamenii și natura au păstrat o legătură sfântă, numit ”Dumbrava Minunată”: ”Mesteceni, plopi și ulmi se ridicau la deal pe costișă, cu ramurile încurcate și neclintite în vâlvoarea asfințitului. De acolo de sus, curgea parcă pe sub ramurile arcurilor un păienjeniș de ape trandafirii. Și în tăcerea poienițelor, pe un gheb de pădureț bătrân, o ciocănitoare vesti sosirea drumeților, ca și cum erau așteptați, păsărelele mărunte apărură legănându-se pe vârfuri mlădioase de sânger. Priveau pe Lizuca cu ochișori ca vârfuri de ace și-o întrebară toate deodată ce caută în împărăția lor.”
Uliţa Rădăşenilor
Cele mai valoroase mărturii despre oamenii de altădată ai oraşului, le găsim pe această Uliţă. Oficial i se spune strada Ion Creangă, dar lumea s-a obişnuit să-i lege numele de satul către care duce, aflat doar la 3 km. Drumul este în pantă, şerpuind spre casa lui Sadoveanu.
Mihail Sadoveanu, cel care a făcut din uliţa Rădăşenilor grădina sufletului său, a cercetat nu o data, urmele trecerii pe aici a lui Ion Creangă, ce avea aşezare cam peste drum de Ciubotaru şi avea o căsuţă măruntă în fundul ogrăzii iar de la căsuţă, locul se lăsa repede şi prăvălatic înspre Uliţă.
Statuia lui Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu a reprezentat şi reprezintă pentru oraşul Fălticeni o personalitate extrem de importantă. La Fălticeni, scriitorul și-a petrecut adolescența, tinerețea și primii ani ai maturității. Avea 38 de ani când a plecat din Fălticeni și o treime din întreaga sa operă este scrisă aici.
La Fălticeni oamenii se opresc acum nu numai pentru a se duce la „Grădina liniştii”, la Sadoveanu, ci şi pentru a trăi emoţia întâlnirii cu arta atât de puternică a lui Ion Irimescu. În piaţa Adormirii, statuia lui Mihail Sadoveanu pune în lumina cele două mari spirite care au binecuvântat aceste locuri.
Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Fălticeni
Scris de SVBibliotecaStaţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Fălticeni
La data de 18 martie 1839, printr-o decizie a Ministerului Agriculturii de la acea vreme a fost înfiinţată Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Fălticeni, fiind una din primele două staţiuni cu profil pomicol din ţară. Staţiunea a reuşit de-a lungul perioadei scurse de la înfiinţare, prin temele abordate, prin activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute, să răspundă cerinţelor producţiei pomicole din această zonă a ţării, fiind în permanenţă un model de organizare şi eficienţă.
Citeşte mai mult ...
MUZEUL DE ARTĂ „ION IRIMESCU”
Situat în municipiul Fălticeni, pe str. Mihai Eminescu, nr. 2, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” a fost înfiinţat în anul 1974 şi găzduieşte cea mai mare colecţie de autor din România, una dintre cele mai însemnate din Europa şi reprezintă donaţia făcută oraşului Fălticeni, de sculptorul Ion Irimescu, numit şi „Patriarhul artelor româneşti.” Colecţia conţine creaţia artistului şi constă în peste 300 de sculpturi şi aproximativ 1000 de desene. Sculpturile expuse în muzeu reprezintă portrete, compoziţii, proiecte de monument, realizate în tehnică ronde-bosse sau în cea a reliefului. Lucrările sale sunt realizate într-un stil propriu viziunii si temperamentului său şi îmbină ethosul autohton tradiţional cu direcţiile artistice clasice şi moderne, închegându-se într-o sinteză originală. Muzeul include şi biblioteca personală a artistului alcătuită din circa 1500 de volume. Este deschis publicului şi spaţiul memorial „Ion Irimescu”, amenajat în apartamentul în care a trăit artistul, Ion Irimescu, acesta fiind situat într-o clădire din incinta muzeului.
Muzeul Apelor “Mihai Băcescu”
Muzeul apelor din Fălticeni este primul muzeu regional din România, întemeiat de profesorul Vasile Ciurea în anul 1914. Unul dintre elevii lui Vasile Ciurea a fost academicianul Mihai C. Băcescu (1908-1999), care a continuat munca depusă de profesorul Ciurea. Astfel, la data de 17 august 1982, a luat fiinţă în fosta clădire a tribunalului din Falticeni, Muzeul de Ştiinţe Naturale, succesorul muzeului întemeiat în 1914. În principal Muzeul “Mihai Băcescu” înfăţişează o istorie a apelor; prezintă uneltele vechi de pescuit, unele datând de sute de ani.
Mănăstirea "Sf. Mina"
Mănăstirea "Sf. Mina"este o mănăstire de călugări ortodocși de stil vechi amplasată în satul Roșiori din comuna Forăști. Locul unde este amplasată astăzi Mănăstirea "Sf. Mina" este cunoscut sub denumirea de "Dealul Bisericii" pentru că pe acest deal au existat schituri cu obște de călugări, care au fost distruse din cauza vitregiilor vremurilor.
Mănăstirea Râşca
Mănăstirea Râşca este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în satul Râșca la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni. Mănăstirea s-a numit iniţial Bogdănești fiind ctitoria lui Bogdan Vodă, de pe la 1360. Distrusă prin foc de tătari la 1510, Mănăstirea este rezidită de Bogdan al III-lea, în 1512, dar în alt loc, poate cel de azi, pe apa Râșcăi, sub muntele Pleșu; însă şi aceasta va fi pustiită la 1538 de turci, încât, pe la 1540 Macarie, episcopului Romanului, începe reconstrucția Bisericii Sf. Nicolae. Mănăstirea Râșca a devenit metoc alMănăstirii Probota. Biserica construită a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras dinZante. De asemenea, au fost construite ziduri împrejmuitoare cu creneluri şi turn, pentru a sluji la nevoie ca cetate. Sfințirea Mănăstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaștele Sfântului Nicolae.
Suceava