Mănăstirea Probota - monument UNESCO
Ieșind din Fălticeni pe DJ 208, mergem pe valea Șomuzului Mare, trecând prin Preutești și Dolheștii Mari și ajungem la Dolhasca, de unde o luăm spre sud prin satul Gulia. De aici, în mai puțin de 15 minute, ajungem la porțile Mănăstirii Probota, monument UNESCO, cod LMI SV-II-m-A-05592.01.
”Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țări Moldovei, fiul lui Ștefan voievod cel Bătrân, a binevoit Domnia mea, cu buna mea voie în al patrulea an al stăpânirii noastre împărătești a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigore, în anul 7038 (1530) oct[ombrie] 16”. Textul acestei pisanii dăltuite în piatră străjuiește intrarea sudică în biserica închinată Sfântului Nicolae din Mănăstirea Probota.
Mănăstirea Cămârzani
La o distanță de circa 14 km de orașul Fălticeni, pe un drum lăturalnic al șoselei E85, ce leagă orașul Fălticeni de Roman, în satul Cămârzani, din comuna Vadu Moldovei este amplasată Mănăstirea Cămârzani. În anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit o biserică – lăcaș de închinare pentru familia boierească - pe moșia sa din satul Cămârzani, în incinta conacului. Această biserică are hramul Sf. Mare Mc. Gheorghe. După cel De-al Doilea Război Mondial, în anul 1947, moșia a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor de război. Rămânând izolată în câmp,biserica a devenit filială a parohiei din Ciumulești-Gane. La cererea preotului Gheorghe Baltag, aici a fost înființat un schit de călugări, care a aparținut, din punct de vedere administrativ, de Mănăstirile Neamț, Slatina și Râșca. În urma decretului 410/1959 schitul și-a încetat existența, biserica fiind afiliată din nou parohiei.
Astfel, de-a lungul timpului, ctitoria de la Cămârzani a fost succesiv: biserică de curte boierească, biserică parohială, schit de călugări, iar acum este mănăstire de maici.
În anul 1992, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și cu directa purtare de grijă a Presfințitului Gherasim Putneanul, Arhiereu-vicar și fiu al locului, s-a întemeiat la Cămârzani mănăstirea. La început au fost aduse 12 maici de la Mănăstirea Teodoreni din Suceava, apoi numărul a tot crescut de la an la an. În 1994, au fost achiziționate, prin licitație publică, trei clădiri de la vechea fermă zootehnică, din apropierea mănăstirii.
În anul 1999, la conducerea Mănăstirii Cămârzani a fost numită Maica Stareță Stavrofora Maria Deac, și ca Duhovnic al Obștii a fost numit Părintele Protosinghel Ignatie Radu de la Mănăstirea Putna. În continuare, mănăstirea se va dezvolta atât pe plan material, cât și în cel duhovnicesc, specific vieții călugărești de obște.
Ca un necesar imperios s-a pus problema construirii unei noi biserici, mai mari, cea veche devenind neîncăpătoare pentru soborul în creștere și pentru numărul tot mai mare de închinători. Cu binecuvântarea și rugăciunea susținută a Preasfințitului Gherasim, primul ctitor spiritual al mănăstirii, s-au pus bazele noii biserici, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” – la 23 aprilie 2000 a fost sfințit locul și s-au început lucrările. În paralel cu zidirea bisericii, maicile au lucrat și în ateliere, la sculptarea catapetesmei și la pictarea icoanelor, astel încât la 10 octombrie 2004 a fost posibilă sfințirea. În anii următori s-a continuat împodobirea bisericii cu sculpturi în piatră și în lemn, iar în 2011 s-a început pictura murală, care este executată de un grup de maici de obște.
De asemenea au fost construite: Aghiazmatarul – un altar de vară în cinstea Sf. Mina, pe locul vechiului paraclis, turnul-clopotniță, lumânarul și veșmântăria. Corpul principal de chilii are în mijloc, deasupra foișorului, un Paraclis în cinstea Sf. Ioan Botezătorul, deja pictat. La demisol se află trapeza de obște, în curs de pictare, cămara și bucătăria obștii.
Într-o clădire veche, renovată, s-au amenajat atelierele pentru sculptură, pictură, croitorie și tricotaj și o bibliotecă. Tot aici se află muzeul, a cărui baze au fost puse de Presfințitul Gherasim și care adăpostește colecții (arheologice, etnografice si numismatice) – adunate de doamna profesoară Virginia Bârleanu, verișoara Preasfințitului – icoane, obiecte de cult și veșminte liturgice.
Incinta mănăstirii este împrejmuită cu zid de piatră de râu, cu bastioane la colțuri, în stilul vechilor mănăstiri-cetate.
În întâmpinarea închinătorilor, obștea s-a îngrijit de amenajarea unei parcări cu fântâna. Tot pentru pelerini s-au mai făcut o bucătărie, două trapeze închise și una de vară, cu o fântână în față. Deasupra acestora sunt în lucru chilii noi pentru maici.
O clădire veche, aflată dincolo de zidurile mănăstirii, a fost renovată și va deveni Azil pentru bătrâne.
În ultimele luni de viață, Preasfințitul Gherasim s-a retras la Mănăstirea Cămârzani și a adormit la 6 decembrie 2004. Mormântul său se află, după cum și-a dorit, lângă cel al ctitorilor vechi, din cimitirul mănăstirii.
Obștea Mănăstirii Cămârzani numără în prezent 100 de maici. Departe de zgomotul lumii, se împletește, în duhul ascultării, rugăciunea și munca. Sfânta Liturghie și cele Șapte Laude se desfășoară zilnic.
În acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pelerinul se poate întări duhovnicește prin participarea la sfintele slujbe, prin închinarea la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și la racla cu Sfintele Moaște, se poate bucura de cântare, de liniște și de un cuvânt ziditor de suflet.
Mănăstirea Cămârzani, deși recent înființată și cu o obște tânără, are ceva specific și dă nădejde că viața călugărească poate continua și în aceste vremuri tulburi.
Material realizat de: Steluță Georgiana-Alexandra
Bibliografie:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-camarzani-67874.html
Documentare la fața locului
Mănăstirea Buciumeni
Este situată în partea de nord-vest a oraşului Fălticeni, Buciumeniul fiind unul din vechile sate pe pământul cărora s-au întemeiat Fălticenii. Mănăstirea este aşezată pe un deal, pe varianta şoselei Fălticeni-Suceava (cca.700m stânga) pe str. Dumbrava Minunată. Biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe din Fălticeni face parte din cadrul Mănăstirii Buciumeni. Ea a fost construită în secolul al XVIII-lea. Lăcașul de cult este înconjurat de cimitirul fostului sat Buciumeni și are hramul Sfântul Gheorghe (23 aprilie). Numele mănăstirii vine de la un Buciuman- familie care exista încă în Fălticeni de la mijlocul veacului trecut.
Mănăstirea Bogdăneşti
Mănăstirea Bogdăneşti este o mănăstire ortodoxă amplasată în satul Bogdăneşti (din judeţul Suceava), la o distanţă de circa 5 kilometri de oraşul Fălticeni.
Aici a fost construită o biserică, în jurul anului 1363, de către voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365). Fiind construită din lemn, biserica a rezistat curgerii timpului şi atacatorilor timp de 150 ani, până în anul 1510, când a fost distrusă din temelii de tătari. Între anii 1511 si 1512, câţiva călugări vrednici au vrut să o refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul lui Bogdan al III-lea cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare. Documentele istorice mai amintesc în sec. al XVII-lea câteva încercări de revigorare a vieţii monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar şi acestea sunt de scurtă durată. Cu toate aceste încercări importanţa aşezământului se pierde din anul 1542 când a fost mutat pentru a fi mai ferit de eventualele prădăciuni.
Casa memorială Grigore - Vasiliu Birlic
Pe strada Sfântul Ilie, cum s-a numit bulevardul Revoluției mai întâi, din Fălticeni, a fost casa părintească a actorului Grigore Vasiliu Birlic și a sculptorului Vasile Vasiliu-Falti. La Biserica Sfântul Ilie a existat cândva casa familiei Vasiliu. O parte din spațiu a fost folosit pentru magazin de mezeluri. Pentru a supraviețui cu copiii, părinții au făcut și negoț. Clădirea avea numărul 54 și era una simplă, cu două intrări, una pentru casa familiei, iar cealaltă pentru afacerea care îi ajuta să supraviețuiască. Mai târziu, această locuință a fost demolată, iar familia Vasiliu s-a mutat.
Casa memorială „Nicolae Labiș”
Inaugurată în 1975, Casa memorială este amenajată în locuinţa din centrul satului Mălini, în care a trăit poetul Nicolae Labiș (1935-1956).
"Acolo era un tei, dincolo un cireş enorm cu cireşe pietroase şi un altul cu cireşe amare. Aici erau nişte plante agăţătoare, tot cerdacul era acoperit de plante, erau flori. Nu erau treptele astea. În faţă era grădiniţa cu flori. Aveam o fântână cu roată. În grădina din spatele casei, de pe deal, era arţarul în care fratele meu făcuse o bibliotecă" spune Margareta Labiş.
Casa Memorială Mihail Sadoveanu (Casa din deal)
Scris de SVBiblioteca
Casa Memorială Mihail Sadoveanu
(Casa din deal)
Mihail Sadoveanu Memorial House (The House on the Hill)
Situată pe strada Ion Creangă, la numărul 68, Casa Memorială Mihail Sadoveanu, cunoscută drept, Casa din deal, a fost clădită de un meşter din Buneşti, după schiţa făcută de marele scriitor. Aici a locuit scriitorul între anii 1909 şi 1918. Păşind pragul, veţi găsi o casă încăpătoare, înconjurată de o curte în care scriitorul a plantat o alee de tei şi pomi fructiferi, pentru viitoarea grădină a liniştii.
Mihail Sadoveanu a petrecut la Fălticeni cele mai importante perioade din viaţă, iar aici a scris mare parte din opera sa, oraşul Fălticeni reprezentând perioada de formare şi consacrare a scriitorului.
Biserica Oprişeni
Biserica cu hramul Sfinții Mihail şi Gavril a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1855 şi 1861, “cu banii Mănăstirii Slatina … de către arendaşul Vasile Canta, a cărei lucrare a fost făcută cu locuitori din Oprişeni şi Rădăşeni”.
Ctitorul era fiul spătarului Neculae Canta şi tatăl lui Matei Cantacuzino, renumit avocat şi profesor ieşean. Mai înainte existase aici o biserică din lemn, de la care s-a păstrat Sfânta Masă, salvată prin restaurare, cu o cruce de fier. Între anii 1920-1930, din iniţiativa lui PetruT. Ionescu; s-a păstrat o icoană, Moise cu oile, făcută de Sozana Monahie, în anul 1818, la data de 20 februarie, precum şi garnitura Catapeteasmei.
Stâlpul lui Vodă ( Crucea tătarilor sau Piatra tătarilor)
Scris de SVBiblioteca
Stâlpul lui Vodă ( Crucea tătarilor sau Piatra tătarilor)
Localizare: comuna Vama, judeul Suceava, România ( zona Bucovina)
Acest obiectiv, de la mijlocul sec XIX va fi numit şi ,, Crucea tătarilor’ de către oameni de cultură germano-austrieci care nu vroiau să vadă în inscripţie că a fost înalţat în amintirea victoriei moldovenilor, turcilor şi tătarilor împotriva austriecilor. Conform descoperirilor profesorului Eugen Kozak, denumirea de ,,Monumentul Tătarilor ‘’ este nepotivită, confuzia dintre luptele de la 1716 si 1717 persistând din două motive :
$1a.) Identitatea, în conştiinţa românilor, dintre cruce şi stâlp, amândouă cu rol funerar.
$1b.) Confruntarea seculară cu tătarii prădalnici, ultimele datând din 1783.
Monumentul „Dragoş Vodă şi Zimbrul”
Monumentul “Dragoş Vodă şi Zimbrul” este un monument statuar amplasat în municipiul Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava. A fost realizat din bronz de către sculptorul Ion Jalea (1887-1983), fiind amplasat în piaţa centrală din Câmpulung Moldovenesc, lângă noua clădire a Casei de Cultură. A fost dezvelit în anul 1978.
Citeşte mai mult ...
Mănăstirea Moldoviţa
Biserica "Buna-Vestire" a Mănăstirii Moldoviţa, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, cod LMI SV-II-m-A-05673.01.
Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un important şi glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord. Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiţia amintind de existenţa ei încă din timpul voievozilor Muşatini, care au ocrotit-o.
Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită şi înzestrată de ctitori, mănăstirea a dăinuit până la sfârşitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbuşit. Ruinele ei se văd şi astăzi, la circa 500 m distanţă de actuala mănăstire.
Cimitirul evreiesc din Vama
Cimitirul evreiesc se află în Prisaca Dornei, Comuna Vama, pe DN 17, în apropriere de râul Moldova. În 1873, în timpul primarului Gavril Toma, evreilor din Vama şi imprejurimi li s-a dat o bucată de pământ pentru cimitir, sub Dealul Barbuşca, peste podul Alb.
Secole de-a rândul, evreii şi-au găsit adăpost în Rusia, apoi în Polonia şi Germania, dar în secolul al XVIII-lea, din cauza prigoanei la care au fost supuşi, au trecut în număr mare şi în Moldova, stabilindu-se în oraşe, târguri şi sate, beneficiind de toleranţă religioasă, dar şi economică. La începutul stăpânirii habsburgice, în Vama erau doar două familii de evrei, însă odată cu trecerea timpului numărul acestora a crescut ca urmare a sporului natural, dar şi a emigrărilor din Galiţia, în tot secolul al XIX-lea. Evrei s-au făcut remercaţi prin simţul lor negustoresc, existând în acea perioadă numeroase cârciumi, chioşcuri, dar şi ca buni meşteri: croitori, cizmari, fierari.
Cimitirul evreiesc Câmpulung Moldovenesc
În ultimii doi ani, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi-a îndreptat atenţia spre asigurarea întreţinerii corespunzătoare a cimitirelor evreieşti, în condiţii cât mai bune. De-a lungul a foarte mulţi ani, natura şi trecerea vremii au marcat vizibil aspectul cimitirelor evreieşti – vegetaţia a crescut, în multe dintre acestea fiind abundentă şi acoperind pietrele tombale.
,,Să ne facem datoria faţă de părinţi, de străbuni,
păstrând patrimoniul spiritual sacru evreiesc – cimitirele şi
sinagogile – în bune condiţii, pentru ca generaţiile care ne
vor urma să fi e mândre de această moştenire nepreţuită.”
Aceste cuvinte sunt spuse de care Dr. Aurel VAINER, Preşedintele FCER (Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România). Acesta a ajutat la dezvoltarea patrimoniului sacru evreiesc moştenit de la evreii care au trăit şi trăiesc de secole în România.
Catedrala ortodoxa Adormirea Maicii Domnului
Scris de SVBiblioteca
Catedrala ortodoxa Adormirea Maicii Domnului
THE ASSUMPTION ORTHODOX CATHEDRAL
Istoric
După anexarea nord-vestului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), în Câmpulung s-a aşezat o garnizoană militară austriacă comandată de Franz Pizelli. Printre militarii garnizoanei se afla şi un român transilvănean pe nume Stoian. Acesta, împreună cu alţi militari, au primit ordinul să dărâme schitul din Poiana Sihăstriei, construit în anul 1541 de către domnitorul Petru Rareş într-o poiană de la poalele Munţilor Rarău. După legendă, Stoian ar fi orbit ca pedeapsă divină.
Având remuşcări pentru ceea ce a făcut, Stoian a înălţat după anul 1781 o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta se afla la drumul mare, într-un loc din spatele actualei biserici. În anul 1794 i s-a constituit sesia parohială compusă din 24 de hectare de pământ "în hotarul comunei Sadova cu Breaza, pe Runculeţ, lângă pârâul Neagra".
În 1823, diaconul Miron Ciupârcă a construit pe terenul donat de Petru Grigorean o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Suceava