Suceava (55)
Gara CFR Burdujeni Suceava
CFR (Romanian Railways) Burdujeni Railway Station Suceava
Gara CFR Burdujeni Suceava se află pe strada Nicolae Iorga nr. 7 Suceava. A fost construită de statul român în perioada 1892-1902 în satul Burdujeni (astăzi cartier al Sucevei). Nodul feroviar era de o importanţă majoră, fiind la acea vreame chiar la graniţa dintre regatul României şi Imperiul Austro-Ungar. Comparabilă ca amploare doar cu marile gări din Transilvania şi Banat, gara Burdujeni este cea mai mare gară din fostele Principate şi prezintă marele avantaj de a se fi putut păstra total nealterată până în zilele noastre.
Gara CFR Burdujeni Suceava a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul SV-II-m-B-05470.
Catedrala Catolică din Baia
The Catholic Cathedral from Baia
Catedrala Catolică din Baia a fost o biserică romano-catolică construită la Baia în anul 1410 din porunca domnitorului Alexandru cel Bun. Ea a fost ruinată încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decăderii localității și a părăsirii sale de credincioșii catolici. După cel de-al Doilea Razboi Mondial, fosta Catedrală Catolică din Baia a fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine.
Biserica catolică cu hramul "Sfânta Fecioară Maria" din Baia a fost construită la începutul secolului al XV-lea din porunca voievodului Alexandru cel Bun (1400-1432), a cărui primă soție, Margareta, era de neam polonez și de religie catolică. Alexandru cel Bun s-a căsătorit prin 1393-1394 cu Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz din Transilvania. Construirea bisericii de către domnitor era un gest de curtoazie față de vecinii săi polonezi. Biserica "Sf. Fecioară" din Baia a devenit cea mai mare biserică catolică din Moldova de atunci, ea îndeplinind și funcțiunea de catedrală episcopală.
Mănăstirea Zamca
Zamca Monastery
Situată în extremitatea vestică a Orașului Suceava, Mănăstirea Zamca este un complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească din orașul Suceava. Mănăstirea Zamca a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul SV-II-a-A-05485.
Mănăstirea Hagigadar
Hagigadar Monastery
Situată în apropierea drumului european E85(Fălticeni-Suceava), pe partea stângă înainte de intrarea în municipiul Suceava, Mănăstirea Hagigadar este cel mai vestit loc de pelerinaj pentru armenii de pretutindeni. Este construită de fraţii Donavachian, sfinţită în anul 1512 şi inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul SV-II-a-A-05504. Fostă mănăstire de maici, Mănăstirea Hagigadar a fost și loc de reședință al episcopilor armeni. Numele acestui lăcaş provine din termenii armeni „hagiu” (dorinţă) şi „gadarel” (a împlini), adică Mănăstirea Dorinţelor.
Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni
Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni este un muzeu memorial înființat în anul 1972 în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Muzeul este găzduit de o casă construită în 1850 și donată de scriitorii Horia și Vasile Lovinescu, care se află situată pe Str. Sucevei, nr. 91, în centrul orașului. Galeria Oamenilor de Seamă este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010 având codul de clasificare SV-II-m-B-05545.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea a apărut la Fălticeni ideea înființării unui muzeu care să evidențieze ceea ce a însemnat acest oraș pentru cultura românească, prin numărul ridicat de personalități care s-au născut, s-au format ori au creat aici. Astfel, sub directa îndrumare a cronicarului Eugen Dimitriu, la data de 16 iunie 1972 este inaugurată Galeria Oamenilor de Seamă, instituție muzeală cu titulatură originală și unică în România.
Uliţa Rădăşenilor
Cele mai valoroase mărturii despre oamenii de altădată ai oraşului, le găsim pe această Uliţă. Oficial i se spune strada Ion Creangă, dar lumea s-a obişnuit să-i lege numele de satul către care duce, aflat doar la 3 km. Drumul este în pantă, şerpuind spre casa lui Sadoveanu.
Mihail Sadoveanu, cel care a făcut din uliţa Rădăşenilor grădina sufletului său, a cercetat nu o data, urmele trecerii pe aici a lui Ion Creangă, ce avea aşezare cam peste drum de Ciubotaru şi avea o căsuţă măruntă în fundul ogrăzii iar de la căsuţă, locul se lăsa repede şi prăvălatic înspre Uliţă.
Statuia lui Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu a reprezentat şi reprezintă pentru oraşul Fălticeni o personalitate extrem de importantă. La Fălticeni, scriitorul și-a petrecut adolescența, tinerețea și primii ani ai maturității. Avea 38 de ani când a plecat din Fălticeni și o treime din întreaga sa operă este scrisă aici.
La Fălticeni oamenii se opresc acum nu numai pentru a se duce la „Grădina liniştii”, la Sadoveanu, ci şi pentru a trăi emoţia întâlnirii cu arta atât de puternică a lui Ion Irimescu. În piaţa Adormirii, statuia lui Mihail Sadoveanu pune în lumina cele două mari spirite care au binecuvântat aceste locuri.
Mănăstirea "Sf. Mina"
Mănăstirea "Sf. Mina"este o mănăstire de călugări ortodocși de stil vechi amplasată în satul Roșiori din comuna Forăști. Locul unde este amplasată astăzi Mănăstirea "Sf. Mina" este cunoscut sub denumirea de "Dealul Bisericii" pentru că pe acest deal au existat schituri cu obște de călugări, care au fost distruse din cauza vitregiilor vremurilor.
Mănăstirea Râşca
Mănăstirea Râşca este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în satul Râșca la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni. Mănăstirea s-a numit iniţial Bogdănești fiind ctitoria lui Bogdan Vodă, de pe la 1360. Distrusă prin foc de tătari la 1510, Mănăstirea este rezidită de Bogdan al III-lea, în 1512, dar în alt loc, poate cel de azi, pe apa Râșcăi, sub muntele Pleșu; însă şi aceasta va fi pustiită la 1538 de turci, încât, pe la 1540 Macarie, episcopului Romanului, începe reconstrucția Bisericii Sf. Nicolae. Mănăstirea Râșca a devenit metoc alMănăstirii Probota. Biserica construită a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras dinZante. De asemenea, au fost construite ziduri împrejmuitoare cu creneluri şi turn, pentru a sluji la nevoie ca cetate. Sfințirea Mănăstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaștele Sfântului Nicolae.
Mănăstirea Probota - monument UNESCO
Ieșind din Fălticeni pe DJ 208, mergem pe valea Șomuzului Mare, trecând prin Preutești și Dolheștii Mari și ajungem la Dolhasca, de unde o luăm spre sud prin satul Gulia. De aici, în mai puțin de 15 minute, ajungem la porțile Mănăstirii Probota, monument UNESCO, cod LMI SV-II-m-A-05592.01.
”Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țări Moldovei, fiul lui Ștefan voievod cel Bătrân, a binevoit Domnia mea, cu buna mea voie în al patrulea an al stăpânirii noastre împărătești a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigore, în anul 7038 (1530) oct[ombrie] 16”. Textul acestei pisanii dăltuite în piatră străjuiește intrarea sudică în biserica închinată Sfântului Nicolae din Mănăstirea Probota.
Citeşte mai mult ...
Mănăstirea Cămârzani
La o distanță de circa 14 km de orașul Fălticeni, pe un drum lăturalnic al șoselei E85, ce leagă orașul Fălticeni de Roman, în satul Cămârzani, din comuna Vadu Moldovei este amplasată Mănăstirea Cămârzani. În anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit o biserică – lăcaș de închinare pentru familia boierească - pe moșia sa din satul Cămârzani, în incinta conacului. Această biserică are hramul Sf. Mare Mc. Gheorghe. După cel De-al Doilea Război Mondial, în anul 1947, moșia a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor de război. Rămânând izolată în câmp,biserica a devenit filială a parohiei din Ciumulești-Gane. La cererea preotului Gheorghe Baltag, aici a fost înființat un schit de călugări, care a aparținut, din punct de vedere administrativ, de Mănăstirile Neamț, Slatina și Râșca. În urma decretului 410/1959 schitul și-a încetat existența, biserica fiind afiliată din nou parohiei.
Astfel, de-a lungul timpului, ctitoria de la Cămârzani a fost succesiv: biserică de curte boierească, biserică parohială, schit de călugări, iar acum este mănăstire de maici.
În anul 1992, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și cu directa purtare de grijă a Presfințitului Gherasim Putneanul, Arhiereu-vicar și fiu al locului, s-a întemeiat la Cămârzani mănăstirea. La început au fost aduse 12 maici de la Mănăstirea Teodoreni din Suceava, apoi numărul a tot crescut de la an la an. În 1994, au fost achiziționate, prin licitație publică, trei clădiri de la vechea fermă zootehnică, din apropierea mănăstirii.
În anul 1999, la conducerea Mănăstirii Cămârzani a fost numită Maica Stareță Stavrofora Maria Deac, și ca Duhovnic al Obștii a fost numit Părintele Protosinghel Ignatie Radu de la Mănăstirea Putna. În continuare, mănăstirea se va dezvolta atât pe plan material, cât și în cel duhovnicesc, specific vieții călugărești de obște.
Ca un necesar imperios s-a pus problema construirii unei noi biserici, mai mari, cea veche devenind neîncăpătoare pentru soborul în creștere și pentru numărul tot mai mare de închinători. Cu binecuvântarea și rugăciunea susținută a Preasfințitului Gherasim, primul ctitor spiritual al mănăstirii, s-au pus bazele noii biserici, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” – la 23 aprilie 2000 a fost sfințit locul și s-au început lucrările. În paralel cu zidirea bisericii, maicile au lucrat și în ateliere, la sculptarea catapetesmei și la pictarea icoanelor, astel încât la 10 octombrie 2004 a fost posibilă sfințirea. În anii următori s-a continuat împodobirea bisericii cu sculpturi în piatră și în lemn, iar în 2011 s-a început pictura murală, care este executată de un grup de maici de obște.
De asemenea au fost construite: Aghiazmatarul – un altar de vară în cinstea Sf. Mina, pe locul vechiului paraclis, turnul-clopotniță, lumânarul și veșmântăria. Corpul principal de chilii are în mijloc, deasupra foișorului, un Paraclis în cinstea Sf. Ioan Botezătorul, deja pictat. La demisol se află trapeza de obște, în curs de pictare, cămara și bucătăria obștii.
Într-o clădire veche, renovată, s-au amenajat atelierele pentru sculptură, pictură, croitorie și tricotaj și o bibliotecă. Tot aici se află muzeul, a cărui baze au fost puse de Presfințitul Gherasim și care adăpostește colecții (arheologice, etnografice si numismatice) – adunate de doamna profesoară Virginia Bârleanu, verișoara Preasfințitului – icoane, obiecte de cult și veșminte liturgice.
Incinta mănăstirii este împrejmuită cu zid de piatră de râu, cu bastioane la colțuri, în stilul vechilor mănăstiri-cetate.
În întâmpinarea închinătorilor, obștea s-a îngrijit de amenajarea unei parcări cu fântâna. Tot pentru pelerini s-au mai făcut o bucătărie, două trapeze închise și una de vară, cu o fântână în față. Deasupra acestora sunt în lucru chilii noi pentru maici.
O clădire veche, aflată dincolo de zidurile mănăstirii, a fost renovată și va deveni Azil pentru bătrâne.
În ultimele luni de viață, Preasfințitul Gherasim s-a retras la Mănăstirea Cămârzani și a adormit la 6 decembrie 2004. Mormântul său se află, după cum și-a dorit, lângă cel al ctitorilor vechi, din cimitirul mănăstirii.
Obștea Mănăstirii Cămârzani numără în prezent 100 de maici. Departe de zgomotul lumii, se împletește, în duhul ascultării, rugăciunea și munca. Sfânta Liturghie și cele Șapte Laude se desfășoară zilnic.
În acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pelerinul se poate întări duhovnicește prin participarea la sfintele slujbe, prin închinarea la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și la racla cu Sfintele Moaște, se poate bucura de cântare, de liniște și de un cuvânt ziditor de suflet.
Mănăstirea Cămârzani, deși recent înființată și cu o obște tânără, are ceva specific și dă nădejde că viața călugărească poate continua și în aceste vremuri tulburi.
Material realizat de: Steluță Georgiana-Alexandra
Bibliografie:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-camarzani-67874.html
Documentare la fața locului
Mănăstirea Buciumeni
Este situată în partea de nord-vest a oraşului Fălticeni, Buciumeniul fiind unul din vechile sate pe pământul cărora s-au întemeiat Fălticenii. Mănăstirea este aşezată pe un deal, pe varianta şoselei Fălticeni-Suceava (cca.700m stânga) pe str. Dumbrava Minunată. Biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe din Fălticeni face parte din cadrul Mănăstirii Buciumeni. Ea a fost construită în secolul al XVIII-lea. Lăcașul de cult este înconjurat de cimitirul fostului sat Buciumeni și are hramul Sfântul Gheorghe (23 aprilie). Numele mănăstirii vine de la un Buciuman- familie care exista încă în Fălticeni de la mijlocul veacului trecut.
Mănăstirea Bogdăneşti
Mănăstirea Bogdăneşti este o mănăstire ortodoxă amplasată în satul Bogdăneşti (din judeţul Suceava), la o distanţă de circa 5 kilometri de oraşul Fălticeni.
Aici a fost construită o biserică, în jurul anului 1363, de către voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365). Fiind construită din lemn, biserica a rezistat curgerii timpului şi atacatorilor timp de 150 ani, până în anul 1510, când a fost distrusă din temelii de tătari. Între anii 1511 si 1512, câţiva călugări vrednici au vrut să o refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul lui Bogdan al III-lea cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare. Documentele istorice mai amintesc în sec. al XVII-lea câteva încercări de revigorare a vieţii monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar şi acestea sunt de scurtă durată. Cu toate aceste încercări importanţa aşezământului se pierde din anul 1542 când a fost mutat pentru a fi mai ferit de eventualele prădăciuni.
Casa memorială Grigore - Vasiliu Birlic
Pe strada Sfântul Ilie, cum s-a numit bulevardul Revoluției mai întâi, din Fălticeni, a fost casa părintească a actorului Grigore Vasiliu Birlic și a sculptorului Vasile Vasiliu-Falti. La Biserica Sfântul Ilie a existat cândva casa familiei Vasiliu. O parte din spațiu a fost folosit pentru magazin de mezeluri. Pentru a supraviețui cu copiii, părinții au făcut și negoț. Clădirea avea numărul 54 și era una simplă, cu două intrări, una pentru casa familiei, iar cealaltă pentru afacerea care îi ajuta să supraviețuiască. Mai târziu, această locuință a fost demolată, iar familia Vasiliu s-a mutat.
