Suceava (4)
Dumbrava Minunată
Mihail Sadoveanu a scris odată despre un loc, unde oamenii și natura au păstrat o legătură sfântă, numit ”Dumbrava Minunată”: ”Mesteceni, plopi și ulmi se ridicau la deal pe costișă, cu ramurile încurcate și neclintite în vâlvoarea asfințitului. De acolo de sus, curgea parcă pe sub ramurile arcurilor un păienjeniș de ape trandafirii. Și în tăcerea poienițelor, pe un gheb de pădureț bătrân, o ciocănitoare vesti sosirea drumeților, ca și cum erau așteptați, păsărelele mărunte apărură legănându-se pe vârfuri mlădioase de sânger. Priveau pe Lizuca cu ochișori ca vârfuri de ace și-o întrebară toate deodată ce caută în împărăția lor.”
Rezervaţia Piatra Pinului
Punctul fosilifer de la Piatra Pinului este situat pe malul drept al râului Moldova, acesta cuprinde depozite sedimentare (argile sapropelice și gresii albe cuartifere) care s-au format în urmă cu cca. 30 milioane de ani (Oligocen). Rezervația geologică Piatra Pinului reprezintă un ecosistem extrem de important din punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de pești fosiliferi care demonstrează existența unei faune specifice: pești, corali, scoici, etc. Rezervația se află pe malul drept al râului Moldova.
Parcul dendrologic Arinis
Acolo unde legenda se amestecă cu istoria, trecutul cu prezentul, apele Humorului cu cele ale Moldovei, acolo, la poalele Obcinii Voroneţului, în partea de miază-zi a oraşului Gura Humorului, se deschide sub ochii tăi privitorule, frumosul peisaj al Arinişului. I se spune parc. Dar e mai mult decât atât… E parte din sufletul humorenilor şi desfătare a călătorilor… E ţinutul unde cândva… Dragoş, venit din Ţara Maramureşului, îşi croia drum spre viitoarea cetate a Moldovei, e locul de rugăciune şi priveghere a Sfântului Daniil Sihastru şi loc de popas pentru oştenii cătrăniţi în lupte.
Parcul Municipal Vatra Dornei
La începuturile sale, parcul stațiunii Vatra Dornei a fost mai degrabă o suprafață de teren destinată furajării cailor din dotarea poștei orașului, decât un loc destinat relaxării localnicilor și trecătorilor. La 27 august 1788, administratorul domeniilor statului, Michael Schaiblein, a închiriat orașului nu mai puțin de 53 pogoane și 12 stânjeni pătrați de fânețe. Zona fiind cunoscută de către localnici ca o foarte bună sursă de apă minerală, în anul 1810, a fost propusă ca și gazdă pentru viitoarele stabilimente balneare, construite 20 de ani mai târziu, ca urmare a unor schimburi de terenuri între poștă și localnicii care dețineau pogoane în zonă.
