de prof. dr. Ion Predescu
Viaţa de legendă a Olteniei de sub munte... Istoria mentalităţilor... Se tot discută despre ce înseamnă o carte, ce înseamnă o rostire... Nei Viorel Darie era o rostire. Dinainte de Fiinţă... Simţea muzical viaţa. Muzical şi moral. O moralitate preqel. A intentionalităţii, cum ar spune Constantin Noica. A intenţionalităţii fără intenţionalitate.
L-am întâlnit nu de multe ori... Era medic la Pietrari. Prin 1982. Bunica era bolnavă. Era la Bărbăteşti, comuna apropiată... Duminica se circula, par, impar. Am trecut pe lângă poliţia de la centru. Nu ne-a oprit nimeni. După ce a consultat-o pe bunica, m-a rugat sa-l conduc până la Vâlcea, deşi ar fi trebuit să rămân lângă ea. Mi-a spus simplu, privind în gol. Ştii ce mi-a spus? Ia-l mamă de lângă mine, să mă pot jăli. Era ca o pagină din Daniel Harms.
Îl cunoştea lumea, obiectele, ca apoi să-i dea nume, Ney. Avea cu ai lui, din neam, o comunicare fonematică. De la nea, nea Darie, prin translatare de emicitate. Sufletul lor vertical, frumos, a devenit vocalic,a sfârşit luminos, ca într-un nous fascinans. Prefiinţa era atunci când nu existau nici poezia, nici literaturizarea, era atunci cand... Cand Ney a avut noroc. Când fragmentele dintr-un discurs amoros, ale lui Roland Barthes, au devenit cu nume românesc. Cine a auzit-o pe doamna doctor Traistaru..., discutând despre volumul lui Ney, pe care l-a editat, a înţeles. Inteligenţa afectivă, cognitivitatea cu minuni, dau sacrificialul de dincolo si de poveste.
Cu înţelegerea lui Ney, din Augustin: Dă-mi Doamne Sfinţenia, dar nu te grăbi. A rămas medic la Pietrari... O întâlnire cu destinul, cu ceea ce se ştie: nu contează ce-ti dă Destinul, ci ce faci cu ceea ce-ti dă destinul.
Memoria unei colectivităti tine si de cărti si de competenţa lingvistică, oralitatea, (Felix Sima a spus, a spus Ney, a spus Laurentiu, a spus Traistaru, a spus Ade, a spus Daneş, a spus Jivann, ca altădată, mutatis mutandis, prorocii) Patrick Pelgher a rostit si a scris Netexte cu Nei (profesionist), Tamara si Dudu Darie au rostit si au scris, Ioan St Lazăr a rostit si a scris, Radu Dusceac a scris si a rostit, Petre Cichirdan a scris si a rostit, Tina Popa a scris si a rostit, Corneliu Medvedov a scris şi a rostit...
Şi aşa se translatează, obiecte, lumea, Jaspers, Heidegger, dincolo de bine si de rău, într-o mistică...
Şi un vers, nu numai, de antologia literaturii române: "Isi imbrăcau sensul in sicrie de blană".
Mirajul Oltului 21/ Serie nouă, Anul III, nr. 1/2 (6/7)
Scris de VLBibliotecaSemnalăm apariția (/constituirea sub formă de resursă de bibliotecă accesibilă online) revistei Mirajul Oltului 21/ Serie nouă, Anul III, nr. 1/2 (6/7) Decembrie 2021. Ediția este dedicată comemorării a 10 ani de la plecarea în veșnicie a regretatului Costea Marinoiu.
Publicația poate fi lecturată la https://www.flipsnack.com/bibliotecivalcene/mirajul-oltului-21-serie-nou.html
Oltenia habsburgică: prima tentativă de integrare europeană a românilor
Scris de VLBibliotecaPreambul
Prezentul articol este o succintă analiză, încadrabilă problemei „de ce este România altfel„. Anume, ne propunem să contribuim la înțelegerea problemei generale, enunțate mai sus, analizând o situație particulară: de ce, la începutul secolului XVIII, este Oltenia altfel, adică incompatibilă cu Imperiul Habsburgic? Analiza are o anumită relevanță în contextul integrării europene a României post-decembriste.
Cadrul general
În 1714, Constantin Brâncoveanu și coconii săi au fost uciși la Constantinopole, după ce au suferit torturi cumplite. Doi ani mai târziu, Cantacuzinii care l-au pârât au avut aceeași soartă. Cam tot atunci, Nicolae Mavrocordat, răpit de austrieci pentru politica sa anti-habsburgică, a fost cazat confortabil în centrul Sibiului, după ce fusese primit în oraș cu onoruri militare; comandantul militar al Transilvaniei, generalul Steinville, îl invita adesea să prânzească împreună, la un restaurant de lux. [1]
Oltenia habsburgică: prima tentativă de integrare europeană a românilor
Scris de VLBibliotecaPreambul
Prezentul articol este o succintă analiză, încadrabilă problemei „de ce este România altfel„. Anume, ne propunem să contribuim la înțelegerea problemei generale, enunțate mai sus, analizând o situație particulară: de ce, la începutul secolului XVIII, este Oltenia altfel, adică incompatibilă cu Imperiul Habsburgic? Analiza are o anumită relevanță în contextul integrării europene a României post-decembriste.
Cadrul general
În 1714, Constantin Brâncoveanu și coconii săi au fost uciși la Constantinopole, după ce au suferit torturi cumplite. Doi ani mai târziu, Cantacuzinii care l-au pârât au avut aceeași soartă. Cam tot atunci, Nicolae Mavrocordat, răpit de austrieci pentru politica sa anti-habsburgică, a fost cazat confortabil în centrul Sibiului, după ce fusese primit în oraș cu onoruri militare; comandantul militar al Transilvaniei, generalul Steinville, îl invita adesea să prânzească împreună, la un restaurant de lux. [1]
Ion Predescu, despre vol. "Orașul de carton"/ Petre Cichirdan
Scris de VLBibliotecaprof. dr. Ion Predescu
"Ulisse" este o carte revolutionara, tocmai fiindca opune conceptiei clasice asupra mitului una actuala, a omului recent: transfigurarea trupului prin desantul psihanalitic in "zona complexelor'' si aducerea lor la vedere, apotropaic
In structuranta si memorabila sa "Trilogia culturii", Lucian Blaga esentializeaza despre mit: "In diversele mitologii surprindem, cu alte cuvinte, manifestarea acelorasi categorii abisale, ca si in culturile corespunzatoare, cu arta, cu filosofia si morala lor. Mitologia este, in ordinea cronologica, intaia mare intruchipare a categoriilor abisale, care alcatuiesc matricea stilistica a unui popor sau grup de popoare... Daca visul apare ca o simpla reactiune pentru redobandirea unui echilibru psihologic, mitul, ca metafora revelatorie, involta, si stilistic structurata - apare evident in alta ordine, in ordinea destinului nostru creator"i,
In bibliografia romaneasca, Ion Heliade Radulescu a inteles functia primordiala, antropologic-estetica a mitului (in Fabula, curs de poezie generala, folosind denominatia mythistorie. Hasdeu va conjectura in articolul "Basm" din marele sau Dictionar despre un "complex mitologic" derivat din vis, origine "neconstienta", dar si din sfera "constienta", cel dintai factor explicand asemanarea mitologiilor, la un palier congener, conceptului de inconstient colectiv.
În Fragmentele sale, Mihai Eminescu aproxima mitul drept "un simbol, o hieroglifica (care trebuie citita si inteleasa)".
Casa Corpului Didactic Vâlcea și reziliența la provocările actuale
Scris de VLBibliotecaO instituție destul de puțin cunoscută, poate chiar insuficient valorizată, în sistemul educațional din România este casa corpului didactic, care adesea este confundată, inclusiv de profesori, cu inspectoratele școlare. Cauzele sunt multiple, iar acest articol nu este menit să identifice factorii, motivele care au condus la această situație de fapt. În schimb, cred că este extrem de utilă o analiză a contextului actual în care se află organizația noastră, în condițiile în care sistemul educațional își testează din plin rezistența/reziliența la presiunile venite din mediul extern. Realizarea unei minime reflecții asupra rolurilor pe care Casa Corpului Didactic Vâlcea trebuie să și le asume într-un moment de mari schimbări, dar și de provocări este necesară pentru a demonstra utilitatea socială a organizației noastre.
Ion Predescu
Doru Moțoc! O lume, altă lume, cu demnitate genealogică, cu structurile tradiției, cu ispășirile vieții, cu valorizare națională și nu numai, cu rostirea repetată a chemării de text, cu dragoste, lumină, cu zborul inimaginabil spre dincolo și dincoace...
Fascinanta istorie a mentalităților propune instituirea teoretizarilor despre geografia literară a muntelui, despre mentalitatea spațiului de aici, despre cum se constituie conceptul de "forma mentis" și spiritus loci...Vedem apoi cum scriitorul cel mai reprezentativ al nordului vâlcean, Doru Moțoc, ascetul de acum, îl configurează în structurile lui de adâncime, în toposurile care i dau măreție, funcționalitate și, prin modernitatea memoriei vii, prezentă în textele sale, prin tehnica stilului și scriiturii, a structurării mnemotehnice, artifex si paideia, dăinuirea veche a rostirii de dincolo și de dincoace de Homer, când rostirea este dainuire, iar hârtia palimsest. Homer era un aed orb, care a învățat canturile de până la el, le-a sintetizat în marile poeme, Iliada și Odiseea. Au fost transcrise mai târziu, mult mai târziu. Școala adevarată (și capodoperele) înseamnă a memora textele și a le trasforma în memorie vie, formativă, funcțională și într-o axiologie, care instituie și decelează sensuri. Ascetul de acum, Doru Moțoc, este și ascetul de altădată, fiindcă locuind în rostirea imemorială nu mai poate părăsi acea lume și îi devine ființă! Doru Moțoc este dramaturg, actor, regizor, profesor, personalitate a rostirii. De unde conexiunile... Asceza din rostirea fonemelor, îl face pe autor (auctor, Doru Moțoc) să se rostească în iubirea absolută, precum în volumul Foca albastră. Textele lui Doru Moțoc sunt, apoi, iluminate de complexul tematic al zborului, zborul ...ce fericire!
Revista «Vâlcea literară» nr. 2/ dec. 2021, în flip la:
https://www.flipsnack.com/bibliotecivalcene/revista-v-lcea-literar-nr-2-dec-2021.html
Video de la lansare/ prezentare avem la https://fb.watch/9NIUHzSRv1/
„Cel mai important studiu despre Familia Lahovari”
Scris de VLBiblioteca«Studiul despre Costel Iordăchiță, pe care-l interpretăm, constituie un argument pentru viziunea aulică asupra istoriei, prin informație, metamorfozele bibliografiei, rafinamentul cercetării, scriitura, din desenul evenimențial, savoarea excursului genealogic. Un argument impotriva improvizatiei,tipologiei oralitatii, în cercetare, plagiatului, agramalitatii, spoitorilor din panoplia leadership.
Şcoala de istorie franceză, recentă, mai ales prin liricitatea reflexivă, construirea pas cu pas a discursului, stilului, trimit spre savoarea, veche, de la Onciu, Iorga, până la Sacerdoţeanu. Istoricul, inserând lirismul necesar pentru memorabilitatea discursului istoric, urmând şi pașii şcolilor frecventate de familia Lahovari, developeaza filmul vechi şi nou în acelasi timp, al istoriei ca discurs asimilat despre nouminos-ul Întemeierii. Nouminosul întemeirii, care are, de fapt, şi cogitatem, nu numai îndoiala, ci şi starea de indoială. Parcursul spre starea de îndoială cuprinde şi elemente indescifrabile, pentru moment sau pentru totdeauna, pentru a fi depăşite, rezolvabile apoi (formulare prozaică), ca în principiul antropic, din cosmologie. Din, în sensu spre în intelectum, nedescriptibil...Este o vecinătate, păstrănd proporțiile, fremătătoare, întremătoare...
Citeşte mai mult ...
Despre Rebus cu N.G. Popescu-Rebus, întemeietorul și promotorul rebusismului românesc
Scris de VLBibliotecaDialog realizat în martie 1986.
Distinsul profesor N. Gh. Popescu-Rebus, „un minunat profesor de limbă românească”, cum îl caracterizase Tudor Arghezi, fost, cândva, elev al liceului „Alexandru Lahovari”, este o personalitate de o distincţie aparte. Poartă cu sine, la anii prea meritaţi de pensie, povara dulce a amintirilor unei activităţi de pionierat în ale rebusismului, dar şi amărăciunea demnă a posesorului unei comori ce-ar dori-o a tuturor: manuscrisul Istoriei Rebusismului.
Călător prin viață/ Gheorghe Constantinescu/ integral în pdf
Scris de VLBibliotecaPovestea nespusă care sălășluiește în interiorul fiecăruia dintre noi a constituit – probabil - și imboldul scrierii cărții autobiografice pe care v-o propunem în flip cu acees liber, în acest început de week-end...
Autorul, col. ing. Gheorghe Constantinescu*, vâlcean din Cernișoara la origine - deja cunoscut publicului nostru fidel – ne pune sub ochi propria-i viață, alegerile ...apropiate sau nu de drumul care i se potrivea cel mai bine; de calea pe care a pășit ori a alergat, de pe (lângă) care a adunat experiență, a învățat lecții, a trecut examene ...a fost premiant și corijent (chiar repetent), dar a pornit iar și iar, de fiecare dată tot de la capăt, reluând la nesfârșit „lecția”, până a învățat-o temeinic.
„Zăvoiul” – grădina publică a Râmnicului în documentele de arhivă
Scris de VLBibliotecaIstoria parcurilor şi a peisajului amenajat trebuie înţeleasă în legătură cu o serie nouă de reprezentări şi practici care iau naştere în Europa secolelor XVIII şi XIX în jurul „utilizării naturii” (1). Ideea organizării unor parcuri şi grădini rublice care apare şi în spaţiul românesc al secolului al XlX-lea este, aşadar, rezultatul intersecţiei mai multor politici culturale, estetice, ştiinţifice şi, de ce nu, politice. Perioada regulamentară marchează şi din această perspectivă, pentru principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, o certă dezvoltare a unei sensibilităţi faţă de peisajul amenajat, primele tentative de organizare a naturii oferite publicului, tocmai ca rezultat al dezvoltării modelului occidental al promenadelor care începe să se bucure de succes în rândul elitelor locale.
Ștefan și Dumitru Drăghicescu: liberalism versus neoliberalism
Scris de VLBibliotecade Sorin Oane
Dumnezeu şi-a împărţit destul de ciudat darurile sale în familia Drăghicescu. De exemplu, lui Ştefan (fratele mai mare) i-a dat pragmatismul, iar lui Dumitru idealismul. Primul a fost un „self-made man”, om simplu, pornit de jos; a ajuns însă un om foarte bogat şi faimos, devenind apoi şi un mare filantrop (pentru cei din satul lui a făcut o şcoală, un spital şi o biserică). Aşa înţelegea el liberalismul. Celălalt, Dumitru, a clădit „idei”, fiind unul dintre cei mai mari ideologi ai liberalismului românesc, de fapt, creatorul unui alt fel de liberalism, neoliberalismul. Cei doi fraţi ilustrează, involuntar probabil, două opţiuni ale ideologiei liberale româneşti interbelice: liberalismul clasic (Ştefan) şi neoliberalismul (Dumitru). Dar să o luăm cu începutul.
Cum a evoluat doctrinar Partidul Naţional Liberal şi ce este neoliberalismul? (clic pentru continuare)
Valcea