Foto: Biserica „Sfântul Nicolae”, Catedrala Episcopală a Eparhiei Râmnicului; sursa imagine
Un număr redus de biserici se înscriu în categoria celor cu trei turle, fiind construite în secolele XVIII şi XIX.
Berislăveşti – Berislăveşti. Cea mai veche biserică cu trei turle este „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Gheorghe” a fostei Mănăstiri Berislăveşti, ctitoria biv vel paharnicului Sandu Bucşenescu, din anii 1754-1762, fiind construită după modelul arhitecturii brâncoveneşti. Planul triconc, având o turlă deasupra naosului şi două mai mici deasupra pronaosului. Iniţial, a fost pictată în stil brâncovenesc, iar în anul 1870 a fost acoperită cu una în tempera, de către Belizarie Paraschivescu81.
În cadrul arhitecturii bisericeşti din zona Vâlcii au fost realizate numeroase monumente de zid, fiind proiectate cu două turle.
Râmnicu-Vâlcea. Biserica cea mai veche biserică, având două turle, este „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea, considerată ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), rezidită de Mircea Voievod (1509-1510); arsă între anii 1736-1739, a fost reconstruită de Radu şi Atanasie Râmniceanu, ajutaţi de Ion Moldoveanu şi jupanul Grigore din Sibiu, în 1747, înscriindu-se în arhitectura tradiţională. A fost zugrăvită în timpul episcopului Grigorie Socoteanu, în anul 1751, de pictorul Dimitrie preotul43.
Biserica „Buna Vestire”/ „Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Vătăşeşti-Ţânculeşti, comuna Goleşti, ctitorie din anii 1803-1805 (monument istoric; foto: Emilia Smedescu, 9.09.2012)
Cea mai veche biserică construită cu o turlă, datează din secolul al XIV-lea, fiind reprezentată de biserica Mănăstirii Cozia.
Cozia – Călimăneşti. Biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, este ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, din anii 1387-1388. Monument reprezentativ al arhitecturii bisericeşti, construit în stilul bizantin de formă athonită, introdus prin filieră sârbă, şi combinat cu elemente arhitectonice autohtone, s-a păstrat în forma originală. De plan treflat, cu interiorul împărţit în cele trei încăperi clasice, potrivit ritualului ortodox, ea are catapeteasma de zid (1794), iar pronaosul păstrează fresca originală din secolul al XIV-lea, de valoare europeană; naosul şi absida altarului au fost pictate de Preda şi fiii săi Ianache, Mihail şi Sima, între anii 1704-1705.
Unele monumente bisericeşti de pe teritoriul vâlcean au fost construite cu turlă clopotniţă.
Cetăţuia – Râmnicu-Vâlcea. Cel mai vechi monument religios cu turlă clopotniţă este biserica „Sfinţii Voievozi” din Râmnicu-Vâlcea, cunoscut sub numele de Schitul Cetăţuia, menţionat la anul 1529, când are loc aici uciderea domnitorului Radu de la Afumaţi; printre ctitorii restauratori, se află mitropolitul Teodosie Cozianul, în anul 1680 şi mitropolitul Nifon, între 1850-185330.
Pe teritoriul judeţului Vâlcea există cele mai variate monumente religioase realizate din cărămidă şi piatră, acoperind întregul repertoriu de la monumentul rupestru până la cel mai elevat stil arhitectonic bisericesc.
Din categoria arhitectonică a bisericilor de lemn cu două turle se păstrează mai puţine exemplare în zona vâlceană; ca vechime, prima datează din secolul al XVI-lea, iar din cel următor nu a fost identificată nici una.
În secolul al XVII-lea apar în zona Vâlcei primele monumente de lemn cu o singură turlă, la început mai rare, apoi cunoscând o amploare tot mai mare, răspândite pe întreaga arie vâlceană.
Foto: Biserica de lemn din Mariţa
Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea au un aspect modest, imitând casa ţărănească; iniţial, erau construite fără turlă, apoi s-a adăugat acest element arhitectonic, fie odată cu construcţia originală, fie cu ocazia refacerii lor; la fel s-a procedat şi cu pridvorul. De-a lungul secolelor, unele au rămas netencuite, iar altele au suferit această intervenţie de zidărie care le-a provocat însă degradarea mai rapidă.
Particularități arhitectonice ale așezămintelor religioase din Vâlcea
Scris de VLBiblioteca
Vâlcea este un judeţ favorizat şi în domeniul arhitecturii religioase; aici întâlnim monumente bisericeşti rupestre, rustice, bizantino-româneşti, de tranziţie, de stil brâncovenesc, până la cel gotic şi neogotic, totalizând 275 de monumente bisericeşti, dintre care 89 de lemn şi 186 de zid. Cu privire la vechime, se înscriu astfel, în secolul XIV: 2 de zid; în secolul XV: 1 de zid; în secolul XVI: 4 de lemn şi 13 de zid; în secolul XVII: 2 de lemn şi 25 de zid; în secolul XVIII: 41 de lemn şi 74 de zid; în secolul XIX: 42 de lemn şi 70 de zid, iar în secolul XX: 1- de zid.
Prima dragoste, pentru totdeauna... de Ioan Marius Marian
Scris de VLBiblioteca
“Prima dragoste, pentru totdeauna..” a apărut la Editura Silviana în 2011 şi reprezintă prima carte a domnului Ioan Marius Marian, scriitor vâlcean care locuieşte în Canada de mai mulţi ani. O minunată întoarce în timp, cartea este povestea reală a unei copilării fericite petrecută pe Cerna, o stradă micuţă din Râmnic. Autorul îşi aminteşte cu nostalgie locurile şi jocurile copilăriei şi le prezintă într-o irezistibilă notă de umor. Cartea este structurată în două părţi – La bloc şi La şcoală - şi poate fi la fel de bine citită atât de adulţi, cât şi de cei mici.
Personajul principal, Lulu, este un copil dinamic, plin de viaţă, curios, înconjurat întotdeauna de prieteni convinşi să-l urmeze în acţiunile lui de explorare. Ii place să observe şi să ia parte la tot ce se petrece în jurul lui, adoră să joace fotbal pe maidan şi să colecţioneze timbre, explorează dealurile în cautare de comori precum eroii lui preferaţi din romanul Cireşarii şi iese deseori rănit din “bătăliile” ţinute pe frontul imaginar din curtea blocului. Copiii de astăzi vor descoperi cu interes cum era atunci când nu exista internetul, telefonul mobil sau televizorul, iar adulţii îşi vor aminti cu plăcere jocurile care le-au umplut cea mai frumoasă vârsta: miuţa, bătutul mingii de zidul blocului, paşii furaţi, fazan, ţările, telefonul fără fir.
“Prima dragoste, pentru totdeauna..” este evocarea unei pagini personale în care ne regăsim fiecare şi din care nu lipseşte parfumul vechiului Râmnic: străzile, clădirile, castanii. Lectura te îndeamnă să mergi pe urmele întâmplărilor, să cunoşti personajele şi să revezi locurile descrise cu atâta plăcere. Autorul ne determină cu umor şi inteligenţă să aruncăm o privire romantică asupra oraşului şi ne provoacă să redescoperim locurile, să ni le amintim aşa cum erau în anii ’60. Este o lectură plăcută şi foarte amuzantă, iar cititorul rămâne cu sentimentul frumos al prietenei păstrate peste ani şi al dragostei pentru locurile copilăriei.
Citeşte mai mult ...
Mânăstirea Surpatele datează de la începutul secolului al XVI-lea, fiind refăcută de boierii Buzeşti, în secolul al XVII-lea; o perioadă a fost închisă (1872-1935). Stareţa Epiharia donează în anul 1859 un manuscris ce cuprinde Cuvinte pustniceşti de Sfântul Isaac Sirul 119.
Ctitoria vornicului Mareş Băjescu şi a soţiei sale Maria, din anul 1666, Mânăstirea Cornetu este amplasată pe şoseaua Râmnicu-Vâlcea – Sibiu, în satul Călineşti.
Situată la 25 km sud de oraşul Râmnicu-Vâlcea, în comuna Frânceşti, Mânăstirea Dintr-un Lemn ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, fiind menţionată documentar în anul 1635.
Amplasată la poalele masivului Cozia, pe teritoriul localităţii Călimăneşti, începuturile Mănăstirii Stănişoara – data necunoscută – se leagă de numele monahilor Meletie, Neofit şi Isaia, veniţi de la Cozia.
Valcea