Pe luncile pâraielor, se întâlnesc soluri aluvionare şi soluri nisipoase slab evoluate, care permit infiltrarea apelor de suprafaţă. Solurile cu conţinut ridicat de argilă de pe terasele înalte (vertisoluri) favorizează dezvoltarea unor crăpături largi în perioadele secetoase. Pe versanţii înclinaţi, unde pânza freatică se intersectează cu suprafaţa versanţilor, în apropierea unor izvoare, apar soluri hidromorfe. Pe eroziuni şi alunecări de teren recente, se disting soluri incomplet formate, neevoluate (litosoluri, regosoluri) sau soluri în curs de formare pe depozite de argile sau marne fărămiţate ori fixate, sau pe suprafeţe de rocă rămasă pe loc, descoperite prin alunecarea straturilor de deasupra şi acum bine înierbate. Ele constau dintr-un orizont cu humus de 10-20 cm gălbui-brun sau cenuşiu-brun pînă la brun, sub care urmează un strat de argilă sau marnă slab dezagreată, uneori numai de 5-10 cm grosime, apoi urmează roca compactă.
Solurile podzolice argilo-iluviale slab pseudogleizate întâlnite frecvent pe pantele dealurilor, sunt formate în general pe roci acide (nisipuri, gresii si conglomerate silicioase), sunt soluri acide sărăcite în baze de schimb, iar pe alocuri cu mull-moder, care au troficitate redusă. Atât pădurile, cât şi pajiştile instalate pe astfel de soluri, sunt de calitate inferioară; în perioadele secetoase, la ele se remarcă lipsa apei, prin îngălbenirea precoce a frunzelor.
Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II - Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012 (pag. 21).
Coordonator: Ion SOARE; Autori: Pr. C-tin CÂRSTEA, N. DANEŞ, Paul DINU, Gh. DUMITRAŞCU, D. DUMITRESCU, Florin EPURE, Emilian FRÂNCU, Ioan St. LAZĂR, Sorin OANE, Marian PĂTRAŞCU, Petre PETRIA, Gh. PLOAIE, Silviu PURECE, Ion SOARE. Colaboratori: Gh. DEACONU, Eduard DULĂCIOIU, Titi Mihai GHERGHINA, Ion MĂLDĂRESCU, Vasile ROMAN, Laurenţiu STILEA.
. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”
