„Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod, dă Domnia mea această poruncă a domniei mele, cinstitului boier al domniei mele, jupanului Fârtat pârcălabul şi cu fiii lui, ca să-i fie în Lăleşti şi în Drăgăşani şi în Murgeşti, pentru că îi sunt drepte ocine dedine.
Iar după aceea, au avut pâră cu Stanca de la Râmnic înaintea domniei mele pentru cele de mai sus zise averi şi sate, de a pârât Stanca pe jupan Fârtat, că este nepoata lui, făcută de fratele lui.
Iar domnia mea, întru aceasta, am judecat după lege, cu cinstiţii dregători ai domniei mele şi am dat domnia mea lege, 12 boieri Stancăi din Râmnic, ca să jure domniei mele că este făcută de fratele mai sus zisului boier al domniei mele, jupan Fârtat pârcălab.
Iar ea n-a putut să jure, ci a rămas de lege înaintea domniei mele. De aceea am dat şi domnia mea boierului domniei mele, ca să-i fie de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatins, după spusa domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Drăghici fost vornic şi jupan Şerban mare vornic şi jupan Vlaicul mare logofăt şi Drăghici spătar şi Udrişte vistier şi Radul paharnic şi Staico comis şi Vintilă stolnic şi Badea Aiaz mare postelnic.
Ispravnic, Tatul logofăt.
S-a scris în iunie 7 zile, în anul 7043 (1535).
+ Io Vlad voievod, din mila lui dumnezeu domn” (DIR, B, XVI/II, doc. 114, pag. 182-183).
