După ce a absolvit Şcoala Generală în comuna natală (1961-1969), a urmat Liceul Pedagogic - început la Craiova (1969-1972) şi continuat la Râmnicu Vâlcea (1972-1974), obţinând diploma de învăţător.
După efectuarea stagiului militar (cu termen redus) la Medgidia (1974-1975), a fost student al Facultăţii de Ştiinţe – Secţia Informatică, a Universităţii din Craiova (1975-1979), terminând-o ca şef de promoţie. A participat la olimpiade şcolare de matematică, obţinând premii şi menţiuni locale şi naţionale (1967-1974) şi a condus cercuri de matematică în liceu şi la universitate; a luat parte la Olimpiada studenţească “Traian Lalescu”, Cluj-Napoca (1977); a fost prezent la diverse sesiuni ştiinţifice pentru studenţi, în Craiova şi Iaşi (1978-1979); a pregătit şi selecţionat echipa studenţilor marocani (din Rabat) pentru Olimpiada de Matematică din Paris (1983).
Profesii: analist-programator la Întreprinderea de Utilaj Greu din Craiova (1979-1981); profesor de matematică, Liceul “Petrache Poenaru” din Bălceşti (1981-1982). În perioada 1982-1984, a fost profesor cooperant în Maroc, predând matematicile în limba franceză (Lycée Sidi El Hassan Lyoussi din Sefrou). Revine în ţară, continuând activitatea didactică: profesor la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Craiova (1984-1985); profesor la Şcoala din Drăgoteşti, Dolj (1985-1986).
În anul 1986, nu poate obţine viza de ieşire din ţară pentru a participa la Congresul Internaţional al Matematicienilor de la Universitatea din Berkely (California) şi face greva foamei; publică o scrisoare de protest în “Notices of the American Mathematical Society” (Providence, RI), în care solicită libertatea de circulaţie a oamenilor de ştiinţă. De soarta sa, se interesează dr. Olof G. Tandberg, secretar la Academia de Ştiinţe din Suedia, care îi telefonează din Bucureşti. În perioada anilor 1986-1988, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj nu-i mai acordă post în învăţământ, din motive politice, Florentin Smarandache fiind obligat să supravieţuiască din meditaţii. Ulterior, este profesor la Şcoala Generală nr. 32 din Craiova (1988).
Perioada americană
În toamna anului 1988 obţine cu greutate un paşaport de turist pentru Bulgaria, de unde trece în Turcia, cerând azil politic. Este deţinut în lagărele de refugiaţi, din Istanbul şi Ankara (1988-1990). De aici, emigrează în Statele Unite ale Americii, unde lucrează ca inginer de software la corporaţia Honeywell din Phoenix (Arizona), specializată în calculatoare (1990-1995); profesor adjunct de matematică la Pima Community College din Tucson (1995-1997); din 1997, este profesor asistent de matematică la University of New Mexico (Gallup). În Statele Unite, urmează cursuri de perfecţionare în matematică, informatică şi educaţie, la Arizona State University (Tempe) (1991), Pima Community College, Tucson (1995), University of Phoenix, Tucson (1996).
În 1997 îşi susţine doctoratul în matematică (domeniul: Teoria Numerelor) la Universitatea de Stat din Chişinău; la scurt timp, obţine şi un masterat în Informatică; studii postdoctorale la New Mexico State University, Las Cruces (1998), University of New Mexico, Gallup (1998-1999), National Science Foundation Chautauqua Program (University of Texas, Austin, 1999) şi Los Alamos National Laboratory (Educational Networking Support Program, Gallup, 1999).
Omul de ştiinţă
Începând cu anul 1970, a colaborat la circa 50 de reviste ştiinţifice, publicând articole şi note în matematică (teoria numerelor, geometrie neeuclidiană, logică), fizică, filosofie etc. S-a făcut cunoscut în domeniul teoriei analitice a numerelor, cu noţiuni care-i poartă numele, precum Funcţiile Smarandache, Secvenţele Smarandache, Constantele Smarandache şi Paradoxurile Smarandache (incluse şi în “CRC Concise Encyclopedia of Mathematics”, USA, 1998), datorită cărora popularitatea sa internaţională a sporit: mai mulţi matematicieni români şi străini (din SUA, Canada, Japonia, Brazilia, Franţa, China, Bangladesh, Italia, Bulgaria, Spania, Suedia, Australia, Rusia, Cehia, Olanda, Chile, India, Ungaria) au scris 11 cărţi şi câteva sute de articole, note şi probleme propuse despre aceste noţiuni; lucrările menţionate au fost periodic publicate de către Universitatea din Craiova împreună cu American Research Press, sub forma unei reviste anuale: “Smarandache Function Journal”, vol. 1-6 (1990-1995) şi “Smarandache Notions Journal”, vol. 7-11 (din 1996).
În anul 1997, la Universitatea din Craiova s-a organizat “Prima Conferinţă Internaţională asupra Noţiunilor de tip Smarandache în Teoria Numerelor”, cu participarea unor cercetători din ţară, dar şi din Suedia, Franţa, Rusia şi Spania. Pål Grønas, din Norvegia, şi-a susţinut teza de masterat în Matematică, la Universitatea din Oslo, cu un subiect inspirat din Funcţia Smarandache, sub conducerea profesorului Øyvind Solberg.
Florentin Smarandache a generalizat logicile fuzzy, intuitivă, paraconsistentă, multivalentă şi logica dialetheistă, la “logică neutrosofică” (numită şi Logica Smarandache, în Dictionary of Computing de Denis Howe); în mod similar, a generalizat mulţimea fuzzy la “mulţime neutrosofică”. A propus extinderea probabilităţilor clasice şi imprecise, la “probabilitate neutrosofică”, ca un vector tridimensional ale cărui componente sunt submulţimi ale intervalului ne-standard [- 0, 1 +]: A Unifying Field in Logics./ Neutrosophz. Neutrosophic Probability, Neutrosophic Set and Neutrosophic Logic, Rehoboth, SUA (2000).
În fizică, a emis ipoteza că în univers nu există nici o barieră a vitezei; mai mult, că viteza poate fi infinită (Ipoteza Smarandache, în Dictionary of Physics de Eric Weisstein).
În filosofie, a introdus conceptul de neutrosofie, ca o generalizare a dialecticii lui Hegel, care stă la baza cercetărilor sale în matematică şi economie, precum logica neutrosofică, mulţimea neutrosofică, probabilitatea neutrosofică, statistica neutrosofică.
Scriitorul şi artistul, întemeietor al Mişcării literare paradoxiste
A publicat în peste o sută de periodice literare. Şi-a tradus o parte din lucrări în franceză şi engleză, altele i-au fost traduse în spaniolă, portugheză, italiană, rusă, japoneză, esperanto şi arabă; recent, şi în chineză; colaborări cu poeme şi piese de teatru la 42 de antologii româneşti, franceze, italiene, americane, indiene şi coreene. Prolific autor, coautor şi editor a numeroase cărţi de literatură (poeme, nuvele, povestiri, un roman, piese de teatru, eseuri, traduceri, interviuri şi studii, articole etc.), rebus (careuri, enigmistică) şi artă (experimente în desene, picturi, colaje, fotografii, artă pe computer), în limbile română, franceză şi engleză, dintre care: Formule pentru spirit (debut editorial, 1981, sub pseudonimul Ovidiu Florentin); Le sens du non-sens, Problèmes avec et sans... problèmes!, Fès – Maroc (1983); Antichambres / Antipoésies / Bizarreries, Caen – Franţa (1989); NonPoems - poeme de avangardă (Phoenix, 1990); Only problems, not solutions! (Chicago, 1991); LE PARADOXISME: un nouveau mouvement littéraire, Bergerac, Franţa (1992); Dark Snow, Phoenix (1992); NonRoman, Craiova (1993); MetaIstorie (trilogie teatrală), Bucureşti (1993); Întâmplări cu Păcală (piese de teatru pentru copii), Fugit.../ jurnal de lagăr, Bucureşti (1994); „Collected Papers”, vol. I, II, III, Bucureşti, Chişinău, Oradea (1996, 1997, 2000); Scrieri defecte - proză scurtă (Craiova, 1997); Distihuri paradoxiste; Afinităţi - traduceri (Nørresundbz – Danemarca, 1998); Întreabă-mă. Să te-ntreb! - interviuri (Târgovişte, 1999); Outer-Art - album de artă, vol.I, II, Cântece de mahala; In seven languages (poeme), Oradea, 2000; Frate cu meridianele şi paralelele, Râmnicu Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2004; Creionări făcute cu pixul, Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2004 (coautor, Gheorghe Niculescu) etc. A editat, printre altele: Second International Anthology on Paradoxism (cuprinzând 100 scriitori de pe glob) şi Third International Anthology on Paradoxism - distihuri paradoxiste de la 40 poeţi de pe glob (Oradea, 2000).
În literatură şi artă, ca un protest împotriva totalitarismului, a fondat, în 1980, o mişcare literară cu mulţi adepţi în lume: curentul de avangardă numit paradoxism. Acesta constă în folosirea excesivă, în creaţii, a contradicţiilor, antitezelor, antinomiilor, oximoronilor, paradoxurilor. A introdus distihul paradoxist, distihul tautologic, distihul dual. Experimente literare a realizat şi în drama sa Patria de animale, unde nu există nici un dialog, iar în O lume întoarsă pe dos, scenele pot fi permutate, dând naştere la un miliard de miliarde de piese de teatru distincte!
Piesele lui s-au jucat în România (Teatrul “I. D. Sârbu” din Petroşani, Teatrul “Thespis” din Timişoara), Germania (la Karlsruhe) şi Maroc (la Casablanca, unde Patria de animale a obţinut Premiul Special al Juriului Internaţional).
La bibliotecile din Arizona State University (Tempe) şi University of Texas (Austin) sunt depozitate manuscrise, reviste, cărţi, fotografii, casete, videocasete – privind activitatea creativă a sa, în două colecţii speciale, numite “The Florentin Smarandache papers”. Un important – cantitativ şi calitativ – Fond personal „Florentin Smarandache” se află, de asemenea, la Direcţia Judeţeană Vâlcea a Arhivelor Naţionale.
Afilieri
Membru al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (1980-); Mathematical Association of America (1983-1990); American Mathematical Society (1992-); ARA (1999-); Poetry Society of America; Uniunea Scriitorilor din România; International Poets Academy (India); La Société “Les Amis de la Poésie” (Franţa); Association “La Licorne” (Franţa); Académie Francophone (Franţa); Societatea Română de Haiku; Academy of American Poets; Modern Languages Association (SUA); Centre d’Études et de Recherches Poétiques “Aquitaines” (Franţa); International Writers and Artist Association (USA); World Union of Free Romanians (Anglia); Free Romanian Writer Association (Franţa); World Academy of Arts and Culture (SUA); Liga Culturală Oltenia; East and West Literary Foundation (SUA); World Poetry Society (India); World Poetry Research Institute (Coreea); Societatea “Mihai Eminescu” (Australia); referent la Zentralblatt für Mathematik (Germania) (1985-).
Premii şi distincţii
Florentin Smarandache a obţinut peste 20 premii şi distincţii literare, dintre care: Premiul special pentru proză, Concursul Naţional “Marin Preda”, Alexandria (1982); International Eminent Poet (Madras - India, 1991); Diplôme d’Honneur en poésie fantaisiste, acordată de L’Académie des Lettres et des Arts du Périgord (Franţa, 1992); La Médaille d’Argent pour l’ensemble de son oeuvre (Bergerac – Franţa. 1992); Grand Prix, 4 - Edizione del Premio Internazionale di Poesia e di Narrativa “Goccia di Luna” (Bastremoli, Italia, 1993); Premiul de Excelenţă al Revistei “Haiku” (Bucureşti, 1997); “Best Poet” Award of Rio Grande Press (Amarillo -Texas, 1998); Premiul revistei “Lumina” pentru eseu şi contribuţii personale (Novi Sad – Iugoslavia, 1998); Diploma de Onoare a Societăţii “Anton Pann” (Râmnicu-Vâlcea, 2000); Premiul “Podul lui Traian”, la Festivalul Internaţional “Drumuri de spice” (Uzdin – Iugoslavia, 2000).
BIBLIOGRAFIE
a. Lucrări de referinţă:
1. ARA – Români în ştiinţa şi cultura occidentală, Davis, 1996, pp. 368-369;
2. Writers’ Directory, SUA, 1996; CRC Concise Encycopedia of Mathematics, de E. W. Weisstein, Boca Raton, SUA, 1998;
3. Dictionary of Computing, de Denis Howe, Londra, 1999;
4. Dictionary of Physics, de Eric Weisstein, Florida, 2000;
5. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II,
Bucureşti, Fundaţia Luceafărul, 2001, p. 2001-2002 ş. a.
b. Cărţi dedicate activităţii sale literare:
1. Constantin M. Popa, Mişcarea literară paradoxistă, 1992, 52 p.;
2. J. – M. Lévenard, I. Rotaru, A. Skemer (editori), Anthology of the Paradoxist Literary Movement, 1993, 175 p.;
3. Florin Vasiliu, Paradoxism’s main roots, 1994;
4. Ion Soare, Un scriitor al paradoxurilor: Florentin Smarandache, Râmnicu Vâlcea, Ed. Almarom, 1994;
5. Titu Popescu,. Estetica paradoxismului, Bucureşti, Editura Societăţii Tempus, 1995; ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Râmnicu Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2000; versiunea engleză: Titu Popescu, The aesthetics of paradoxism, translated from romanian by Florentin Smarandache, Lucian Popescu and Paul Georgelin, Râmnicu Vâlcea, Publishing House Offsetcolor, 2002;
6. Veronica Balaj & Mihail I. Vlad, Interviuri cu Florentin Smarandache, 1998;
7. Gheorghe Niculescu, Smarandachisme, Oradea, Ed. Abaddaba, 2000;
8. Ion Soare, Paradoxism şi postmodernism, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2001;
9. Florentin Smarandache, Dincolo şi dincoace de paradoxism, Oradea, Casa de Presă şi Editură Anotimp, Editura Abaddaba, f. a.
c. Cărţi dedicate activității sale științifice:
1. Charles Ashbacher, An Introduction to the Smarandache Function, Vail, 1995;
2. Charles T. Le, The Most Paradoxist Mathematician of the World, Los Angeles, 1995;
3. Charles Ashbacher, Collection of Problems on Smarandache Notions, Vail, 1996;
4. Kenichiro Kashihara, Comments and Topics on Smarandache Notions ans and Problems, Vail, 1996;
5. C. Dumitrescu şi V. Seleacu, The Smarandache Function, Vail, 1996;
6. Henry Ibstedt, Surfing on the Ocean of Numbers/ a Few Smarandache Notions and Similar Topics, Vail, 1997;
7. C. Dumitrescu şi V. Seleacu (editori), Proceedings of the First International Conference on Smarandache Type Notions in Number Theory, Lupton, 1997;
8. Henry Ibstedt, Computer Analysis of Number Sequences, Lupton, 1998;
9. Charles Ashbacher, Pluckings from the Tree of Smarandache Sequences and Functions, Lupton, 1999;
10. Krassimir Atanassov, On Some of the Smarandache’s Problems, Lupton, 1999;
11. Felice Russo, A Set of New Smarandache Functions, Sequences and Conjectures in Number Theory, Lupton, 2000.
