De data aceasta, îl aducem pe Gheorghe Constantinescu în prim plan, cu lucrarea ”Noua Ordine Mondială”, publicată în 2010, la Editura Amanda Edit/ București. În viziunea mărturisită a autorului, «este o analiză bine aprofundată și, deși este scrisă acum 10 ani, prevede cu acuratețe tot ceea ce se întâmplă astăzi în lume (...). Cea mai sigură și rapidă cale de a instaura o nouă ordine mondială este declanșarea unei crize financiare sau medicale, pe fondul unei societăți dezbinate, plină de discordie și ură, conflicte, foamete și sărăcie, destrămarea națiunilor, ură rasială, neputința celor ce guvernează, corupția politicienilor, instabilitatea monezilor naționale, falimentul agriculturii etc.».
Prin referire la „argumente istorice” documentate personal, autorul scoate evidență/ dă glas ideii (atât de) perpetue de „conspirație ce încearcă să stăpânească lumea”, și afirmă deschis că „ordinea globală este în pragul colapsului (...) Supremul ţel al acestei conspirații este acela de a transforma Pământul într-o planetă-închisoare, prin crearea unei singure pieţe de desfacere mondiale, controlată de un unic guvern mondial, a cărei forţă poliţienească să fie o armată unică, mondială, şi a cărei finanţare să fie asigurată de către o unică bancă mondială.” Mecanismul de implementare al acestui obiectiv este „simplu”, în viziunea lui Gheorghe Constantinescu: ”o criză economică sau medicală determină intervenţia statului și se finalizează în controlul aproape total asupra societăţii...”
Includerea în volum a unui capitol care relevă credința autorului în autenticitatea controversatelor* «Protocoale ale înţelepţilor Sionului» - și a multor altor subiecte deosebit de sensibile și generatoare de mari dispute mai ales în spațiul virtual (exacerbat, în ultima vreme) constituie/ pot constitui atracții ca de magnet pentru adepții acestui gen literar. Și chiar și pentru „ceilalți”, care – dimpotrivă – sunt ferm convinși că astfel de idei (materializate în articole media, comentarii în online sau cărți/ emisiuni TV) sunt mai aproape de „fiction”, decât de non-fiction”.
În sfârșit, modest și fără a se considera deținătorul adevărului absolut, autorul invită la „lectură cu luare aminte”: „chiar vi se întâmplă, trăiți aceste schimbări bine plănuite, vă situați la cumpăna dintre lumi (…). Pentru depășirea cu bine a unor astfel de vremuri trebuie să vă informați corect, să vă dezvoltați discernământul și să aderați la valorile spirituale și morale autentice”.
Volumul poate fi lecturat/ descărcat (de) la
https://drive.google.com/file/d/1jkNHXqMw0YovRozB07jLBX1YLaEgPXwB/view?usp=sharing
_________
________
*«Ziarul londonez "The Times" din 16-18 august 1921 releva, într-o serie de articole, că majoritatea materialului din „Protocoale” este un plagiat al unui text de satiră politică publicat anterior, dar care nu avusese caracter antisemit. Textul respectiv ar fi fost un pamflet scris în Belgia în anul 1864 de francmasonul socialist Maurice Joly, sub titlul „Dialog în iad între Machiavelli şi Montesquieu. Politica lui Machiavelli în secolul XIX împotriva împăratului Napoleon al III-lea”, la care s-au adăugat fragmente din nuvela prusacului Hermann Goedsche, „Biarritz” (1868), şi că este vorba de un fals care a fost pus în circulaţie de agenţi ai Ohranei - poliţia secretă a guvernului Rusiei imperiale - ca o diversiune contra iminentei revoluţii, pentru a amplifica antisemitismul deja răspândit în Rusia în acea vreme. Nemulţumirile şi revolta publică au fost canalizate contra evreilor care ar fi fost manipulaţi de tenebrosul „iudaism internaţional”.
Acest fals a fost redactat şi pus în circulaţie de Piotr Ivanovici Rackovski, şeful poliţiei secrete al Ohranei - poliţia secretă a Rusiei ţariste - ca diversiune menită să preîntâmpine o revoluţie, în ideea că demersurile politice revoluţionare ar fi fost acţiuni evreieşti din iniţiativa a ceea ce propaganda numea iudaismul internaţional.» (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Protocoalele_%C3%AEn%C8%9Belep%C8%9Bilor_Sionului#cite_note-3)
