* * *
În 1974, la 21 februarie, conducerea oraşului Drăgăşani a emis o decizie prin care se constituia un colectiv de redacţie şi un altul de autori şi colaboratori pentru realizarea monografiei localităţii.
Decizia era însoţită de un plan al monografiei, prin care se stabileau capitolele, şi de un tabel nominal, cu autorii şi colaboratorii. Unii dintre aceştia erau chiar cadre universitare: Dumitru Berciu şi Dumitru Tudor.
Potrivit acestui plan de lucru, se prevedea ca prefaţa monografiei să fie scrisă de generalul-maior Gh. Titileanu, directorul, de atunci, al Arhivelor Statului. Urma ca lucrarea să fie deja tipărită în 1975, când se împlineau 1750 de ani de la atestarea documentară a localităţii, având titlul ”De la Rusidava la Drăgăşani - Retrospectivă şi actualitate”.
Demersurile pentru coordonarea muncii de documentare au revenit lui Nicolae Ignat, vicepreşedintele Comitetului executiv, care răspundea de munca culturală şi-l cunoştea şi pe generalul Titileanu, care lucrase la subunitatea M. I. din Drăgăşani.
Bazându-se pe aportul şi priceperea cercetătorului istoric Dumitru Bălaşa, colectivul de redacţie a trecut la adunarea datelor necesare, începând cu partea istorico-socială a trecutului localităţii Drăgăşani.
Materialul strâns cu sprijinul largului colectiv de colaboratori s-a structurat în 5 volume dactilografiate, format A4, însumând peste 1300 de pagini, plus 263 de anexe cu imagini alb-negru, monografia fiind propusă pentru tipar încă din luna aprilie 1974.
Printr-o adresă primită de la Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Vâlcea, din 23 aprilie 1974, Consiliul Popular al Oraşului Drăgăşani era înştiinţat că ”nu se poate aproba suma de 7000 lei - plata colaboratorilor solicitată de Dvs., cu adresa nr. 1050/974, către Direcţia Planificare-Salarizare a judeţului Vâlcea, ce urma a fi plătită din fondul repartizat Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă, la capitolul «fond de salarii scriptic, fără desfăşurare pe trimestre», grupa din nomenclator 3 «colaborări în unităţi de spectacole, cultură, artă şi presă».
Monografia pe care urmează să o editaţi Dvs. nu a fost prinsă în planul editorial aprobat pentru anul 1974, propuneri ce au fost înaintate de noi încă din anul 1973.
Această monografie va fi cuprinsă în planul editorial pe anul 1975, urmând ca Dvs. să ne faceţi cunoscut din timp costul întregii lucrări.
Vă înaintăm anexat şi contractul (în dublu exemplar), înregistrat la nr. 1050 din 16 februarie 1974.
Preşedinte Planificator
Prof. Vasile Roman M. Georgescu”
* * *
Aşadar, perspectiva editării monografiei în 1974 a fost ratată. Redactorii şi conducerea oraşului nu au intrat totuşi în panică, deoarece anul aniversar era 1975. Numai că, din varii motive, nici în 1975 nu s-a putut obţine aprobare de fonduri pentru tipărire, dar nici lucrarea nu era finisată.
De aceea, la data de 26 decembrie 1975, Biroul executiv al Consiliului Popular al Oraşului Drăgăşani a înaintat o adresă Direcţiei Presei şi Tipăriturilor Vâlcea, cu următorul conţinut:
”Avem onoarea de a vă înainta alăturat manuscrisul Rusidava-Drăgăşani, dactilografiat la două rânduri, în trei exemplare, fiecare fiind cuprins în câte cinci mape.
Lucrarea aceasta are 1322 pagini şi este însoţită de un sumar în care se indică titlul şi pagina respectivă. Textul este ilustrat cu 262 piese (hărţi, fotografii, fotocopii, tabele cu indici şi desen în tuş). Toate acestea sunt prezentate în câte un exemplar şi menţionate explicit în Lista anexelor, numerotate de la 1 la 262. Ele sunt aşezate în cinci plicuri. Pe fiecare plic se indică numărul plicului şi numărul ilustraţiilor ce conţine.
Menţionăm că lucrarea aceasta este urmare a recomandărilor centrale de a se alcătui istoricul localităţilor. Ea este, în acelaşi timp, un răspuns la dorinţa noastră de a ne cunoaşte trecutul, cu scopul de a ne întări «conştiinţa patriotică».
Am intitulat această cronică Rusidava-Drăgăşani - retrospectivă şi actualitate, 225 – 1975, pentru a dovedi continuitatea noastră pe aceste meleaguri. Oraşul însuşi păstrează neîntrerupt firul vieţii Rusidavei de altădată, cetate daco-romană, atestată documentar la 225 e.n., adică acum 1750 de ani.
În lucrarea noastră am prezentat oraşul Drăgăşani, cu cartierele lui şi cu satele din jur, care, administrativ, au ţinut de acesta”.
Şi, pentru a fi mai convingător, autorul textului, în care recunoaştem condeiul şi diplomaţia lui Dumitru Bălaşa, care era iniţiatorul, dar şi redactorul responsabil al monografiei, putem citi mai departe în amintita adresă, următoarele ”argumente”, menite să convingă direcţia presei în vederea obţinerii BT-ului:
”Am cercetat documentele şi am subliniat viaţa de robie, lupta pentru un trai mai bun, pentru independenţă, dusă de strămoşii noştri. Am prezentat, după aceea, actualitatea eliberată de exploatare, progresul economic, tehnic şi cultural, viaţa nouă ce se construieşte în era socialistă, în drumul spre comunism.
Au colaborat la această lucrare, în afară din localitate, prof. univ. dr. docent D. Tudor – Bucureşti, Ileana Petrescu, cercetător principal la Institutul academic de cercetări sociale şi politice din Craiova, Corneliu Tamaş, Petre Bardaşu, Sergiu Purece, de la Arhivele Statului din Rm. Vâlcea, Horia Nestorescu-Bălceşti, directorul Muzeului N. Bălcescu, pictorul Sabin Bălaşa din Bucureşti, folcloristul octogenar Gh. Dumitrescu-Bistriţa şi alţii.
Odată cu materialul mai sus menţionat, înaintăm şi un proces-verbal al comitetului de redacţie, cu privire la Rusidava-Drăgăşani şi vă rugăm a ne aproba tipărirea ei.
Preşedinte Secretar,
Petre Liţă Gh. Burlan”
Procesul-verbal, amintit în adresa de mai sus, fusese alcătuit cu două zile mai înainte, adică pe 24 decembrie 1975 şi avea următorul conţinut:
”Proces-verbal
Astăzi, 24 decembrie 1975, noi, membrii comitetului de redacţie al volumului Rusidava-Drăgăşani, Petre Liţă, primarul oraşului Drăgăşani, Marin Ciurduc, preşedintele Comitetului Orăşenesc pentru Cultură şi Educaţie Socialistă şi Dumitru Bălaşa, secretar de redacţie, ne-am întrunit în localul Primăriei oraşului Drăgăşani şi am constatat cele ce urmează:
1. Volumul manuscris Rusidava-Drăgăşani este finisat, în condiţii de tipar. Este scris la două rânduri şi prins în câte cinci mape fiecare. Lucrarea este o retrospectivă din anul 225 e.n. până în 1975, când se împlinesc 1750 de ani de la prima atestare documentară a unei aşezări de tip urban pe actualul teritoriu al Drăgăşanilor.
2. În alcătuirea acestei lucrări s-au utilizat documentele istorice aflate în fondurile Arhivelor Statului Bucureşti, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Sibiu, Piteşti şi Academia Română, secţia manuscrise. De asemenea, s-au utilizat, pe cât a fost posibil, ştirile bibliografice apărute în lucrările tipărite.
3. S-a stăruit asupra oamenilor şi locurilor din zona Drăgăşani, pentru a fi cunoscut trecutul şi viaţa plină de durere şi chinuri a poporului muncitor.
4.- S-a insistat asupra revoluţiilor de la 1821, 1848 şi asupra răscoalei din 1907.
5. Un punct de răscruce îl constituie data de 23 august 1944, care deschide României calea spre socialism şi comunism. De această dată, o unitate şcolară militară din Drăgăşani a luat parte la luptele de la Băneasa.
6. S-a insistat asupra trecutului economic şi cultural şi s-a prezentat actualitatea înfloritoare care şi în zona Drăgăşani apare într-o splendoare fără precedent.
7. Lucrarea a fost ilustrată cu hărţi, fotografii, tabele de indici etc., toate constituind un material documentar ştiinţific, din care cititorul îşi poate face o idee precisă cu privire la saltul enorm efectuat de oamenii muncii, în această veche vatră românească.
8. Au fost prezentate o parte din monumentele istorice cuprinse în Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., Editura Academiei, 1956. Zona Drăgăşani posedă monumente de valoare, între care biserica de la Stăneşti, în care se află mormântul lui Stroe Buzescu, mormânt cu cea mai frumoasă inscripţie funerară din ţară, scrisă în limba română, la anul 1602. De asemenea, biserica Mănăstirii Mamu, cu frescele ce reprezintă familia lui Constantin Brâncoveanu Voievod, operă a lui Pârvu Mutu, din 1699.
9. Am prezentat câteva piese folclorice, bucăţi literare şi câţiva scriitori, fii ai zonei Drăgăşani.
10. Partea ultimă prezintă date sumare cu privire la oraşele Râmnicu-Vâlcea şi Slatina, cu care Drăgăşanii a avut legături istorice. De asemenea, am prezentat şi o parte din istoricul satelor care au ţinut de acest centru urban.
11. S-a adaptat, la redactare, în general, forma expozitivă, pentru a putea fi citită nu numai de cercetători, ci şi de masele largi de cetăţeni dornici de a cunoaşte trecutul «în mod obiectiv, în contextul istoric şi consecinţele care le-au generat, străduindu-ne să dăm interpretarea cea mai justă» (...) Lucrarea noastră am căutat să fie nu numai un «act de erudiţie», ci «să îndeplinească în acelaşi timp şi o funcţie social-politică: să exprime, să lumineze şi să întărească conştiinţa patriotică», aşa cum spuneau Andrei Oţelea şi I. Popescu-Puţuri.
12. După ce se va tipări lucrarea, se va anexa un indice onomastic şi toponimic.
Verificând întreaga lucrare Rusidava-Drăgăşani, am constatat că nu conţine nimic din ceea ce ar putea contraveni legilor din patria noastră, Republica Socialistă România.
Ca urmare, se vor îndeplini toate formalităţile pentru tipărirea acestei lucrări.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.
Preşedintele comitetului de redacţie – Petre Liţă, primarul oraşului Drăgăşani;
Redactor – Marin Ciurduc, preşedintele Comitetului Orăşenesc de Cultură şi Educaţie Socialistă;
Secretar de redacţie – Dumitru Bălaşa, membru în Societatea de Studii Istorice din R.S.R.”
* * *
După cum se poate observa, atât adresa către Direcţia Presei şi Tipăriturilor, cât şi procesul-verbal al colectivului redacţional, care a însoţit acest demers, aveau menirea să susţină cauza publicării acestei lucrări, aducând argumente întemeiate şi de bun-simţ.
1. Mai întâi se avea în vedere o aniversare cu o dată rotundă: 1750 de ani de la atestarea documentară, în 225 e. n., a existenţei cetăţii daco-romane Rusidava, dată care se rotunjea în anul 1975. Colectivul de redactare şi autorii nu se încadraseră, [nsă, în termenul necesar publicării.
Faptul că atât adresa de mai sus, cât şi procesul-verbal care o însoţea sunt datate 24 şi, respectiv, 26 decembrie 1975, ne confirmă ipoteza că lucrarea nu fusese completată şi finisată decât spre sfârşitul anului dedicat aniversării istorice amintite.
2. Se demonstra că întreaga lucrare este realizată pe depline temeiuri ştiinţifice: cercetare riguroasă, bazată pe documentare, prezenţa unui mare număr de anexe autentice, redactare în stil adecvat, aparat critic, bibliografie etc.
3. Pentru a se elimina eventuala suspiciune că se strecoară erori de interpretare politico-ideologică, în cele două documente puse în discuţie de noi, redactorul principal, Dumitru Bălaşa, sublinia că ”Am prezentat după aceea actualitatea eliberată de exploatare, progresul economic, tehnic şi cultural, viaţa nouă ce se construieşte în era socialistă, în drumul spre comunism”.
Ideea din acest pasaj, reluată de noi din adresă, se completează şi se amplifică în procesul-verbal însoţitor:
”Un punct de răscruce îl constituie data de 23 august 1944, care deschide României calea spre socialism şi comunism”.
În finalul procesului-verbal, se mai fac precizări suplimentare:
”Verificând întreaga lucrare Rusidava-Drăgăşani, am constatat că nu conţine nimic din ceea ce ar putea contraveni legilor din patria noastră, Republica Socialistă România”.
4. Pentru a convinge Direcţia Presei (prin care se înţelege că era vorba de cenzură), în cele două documente puse de noi în discuţie se mai subliniază şi faptul că ”au colaborat la această lucrare, în afară din localitate, prof. univ. dr. docent D. Tudor – Bucureşti, Ileana Petrescu, cercetător”, precum şi alţi specialişti de la Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Tr. Severin etc.
* * *
În ciuda acestor argumente, BT-ul nu a fost primit şi cele 5 volume cu lucrarea dactilografiată şi cu plicurile cu anexe au rămas nepublicate. Cu puţin timp înainte de a ne părăsi, Dumitru Bălaşa (a decedat în 2002, la venerabila vârstă de 91 de ani) nota pe unul dintre volume că este mâhnit că monografia, la care a trudit cu toată priceperea şi dăruirea, nu a fost tipărită de atâta amar de vreme. De asemenea, constatând că multe piese din plicurile cu anexe se pierduseră sau fuseseră subtilizate, nota că fapta poate fi apreciată drept criminală şi că făptaşul a produs o mare pagubă culturii locale.
Cu toate că, din cuprinsul documentelor evocate mai sus, care au fost trimise la sfârşitul anului 1975 la Direcţia Presei, reieşea că lucrarea era completă, în realitate lucrurile nu au stat aşa!
Astfel, potrivit planului monografiei, păstrat în original şi consultat de noi, din lucrare lipseau unele capitole:
- Prefaţa atribuită spre realizare generalului-maior Titileanu;
- Cuvânt către cititor – Liţă Petre;
- Cadrul geografic şi cel demografic – Gh. Chelărescu, directorul Liceului;
- Cadrul istoric – autor neprecizat (n. n.).
Aproape de mijlocul anului 1976 (26 mai 1976), redactorul responsabil al monografiei, preotul cercetător istoric Dumitru Bălaşa, se adresa primarului oraşului Drăgăşani printr-o cerere, astfel:
Tovarăşe primar
Subsemnatul D. Bălaşa, secretar de redacţie la volumul RUSIDAVA-DRĂGĂŞANI – Retrospectivă şi actualitate, iniţiat de D-voastră, cu respect vă înaintez materiale care nu au fost gata în ianuarie c(urent).
1) Cap. I, Preliminarii arheologice în zona Drăgăşani, de Gh. Papilian (dr. în arh.) şi M. Nica, de la Academia de Știinţe Sociale şi Politice Craiova, însoţit de cinci planşe cu fotografii documentare.
Vă rugăm a dispune ca să fie înaintat tov. Stanciu, la Râmnicu Vâlcea, pentru îndeplinirea formelor de tipar.
Cu stimă,
D. Bălaşa 26 mai 1976
Cu toate că anul prevăzut pentru tipărirea monografiei fusese uşor depăşit, după cum rezultă din documentele prezentate mai sus, autorii acesteia făcuseră demersuri oficiale prin persoana primarului de atunci al oraşului, Petre Liţă, care era şi membru onorific al Comitetului de redacţie, demersuri prin care se solicita programarea tipăririi cărţii.
Intrând în domeniul ipotetic, presupunem că abandonarea dorinţei de tipărire a acestei lucrări ar putea avea următoarele explicaţii:
1. Insuficienta insistenţă pentru obţinerea fondurilor în vederea achitării tiparului;
2. Slăbirea interesului pentru tipărire deoarece, anul 1975, când se împliniseră deja cei 1750 de ani de la atestarea documentară a localităţii, fusese depăşit;
3. Mai multe capitole prevăzute în planul iniţial nu fuseseră, totuşi, redactate;
4. O anume reţinere faţă de faptul că Dumitru Bălaşa, deşi coordonase şi contribuise în mod copleşitor la realizarea monografiei, era slujitor al altarului şi fusese deţinut politic.
* * *
Între 2002 – 2004, s-a readus în actualitate ideea tipăririi monografiei, pentru care s-a constituit un colectiv destul de restrâns de redactori (Emil Istocescu, Constantin Şerban şi Teodor Barbu), care a restructurat vechiul material, a adăugat capitole noi, precum:
- încadrarea fizico-geografică;
- etnografia şi folclorul;
- estimarea psiho-socială;
- arhitectura;
- date despre unele personalităţi ale locului;
- un dicţionar de regionalisme;
- note, comentarii şi datini specifice.
Cartea a fost tipărită în format A4 în 500 de exemplare şi a fost lansată la 28 mai 2004, în aula Bibliotecii Municipale Drăgăşani, evenimentul având efectul recunoaşterii unor eforturi anterioare şi bucuria firească a unei realizări actuale de excepţie.
