Oportunitatea înfiinţării unei asemenea societăţi era incontestabilă, mai ales că, în judeţ potrivit primelor estimări făcute de către autorităţi erau peste 4.500 de orfani de război, pentru care nu se înfiinţaseră un orfelinat sau o cantină din cauza lipsei de fonduri. Pornind de la acestă stare de fapt, societatea preconiza înfiinţarea unui orfelinat la Mănăstirea Sărăcineşti pentru orfane, unde acestea să înveţe ţesătoria.
Mai mult, într-o scrisoare adresată prefectului judeţului, preşedinta societăţii, Ecaterina Oromolu, descria foarte bine situaţia existentă în judeţ. Autorităţile locale nu se implicau, evidenţele orfanilor erau întocmite defectuos, pe listele respective nu se regăseau toţi orfanii de război, astfel că mulţi nu puteau fi ajutaţi, nu se instituiau tutele pentru orfanii care aveau puţină avere de pe urma părinţilor. Prin urmare, pentru rezolvarea acestor neajunsuri, se propunea înfiinţarea în fiecare comună a unui comitet alcătuit din primar, notar, învăţător şi preot.
O categorie aparte de evenimente la care participa întreaga suflare a urbei, erau prilejuite de sărbătorirea unor zile naţionale, religioase sau cele oficiale, cu un puternic ecou naţional, precum marcarea încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Alba Iulia între 15-17 octombrie 1922. Aceste fuseseră declarate ca zile de sărbătoare, iar în Rm. Vâlcea, ca şi în întrega ţară, evenimentele care au marcat acest moment au fost numeroase, unele oficiale, cum a fost cazul slujbei de Tedeum ţinută în ziua de 15 octombrie 1922 la Catedrala Episcopală, la care au participat oficialităţile locale, elevi, militari, locuitori ai oraşului. S-a continuat cu defilarea tuturor participanţilor până la Statuia Independenţei, iar la ora 10.30, când la Alba Iulia, regina şi regele erau încoronaţi, clopotele bisericilor din oraş, timp de o jumătate de oră au bătut. Manifestările au continuat cu defilarea trupelor din oraş, urmată de cea a elevilor şi reprezentanţilor societăţilor de binefacere, pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, mai precis pe porţiunea dinspre străzile Traian şi G-ral Praporgescu. Toate aceste manifestări au fost încheiate seara cu muzică şi retragerea cu torţe, la care au participat toţi locuitorii oraşului.
O zi specială, care se sărbătorea în fiecare an, fiind declarată zi naţională, era 10 Mai - Ziua Regalităţii. În fiecare an, programul manifestărilor avea o parte solemnă, care conţinea cuvântări ale oficialităţilor oraşului şi judeţului şi defilări ale militarilor şi elevilor şcolilor din oraş. După amiaza era dedicată locuitorilor, care participau în număr mare la spectacolele organizate în aer liber, susţinute de muzica Regimentului 2 Dorobanţi în piaţa oraşului, seara încheindu-se, inevitabil, prin retragerea cu torţe.
În fiecare an, în 26 iunie, era marcată Ziua Apelor, unde pe lângă partea oficială, locuitorii oraşului erau invitaţi să participe la concursurile şi demonstraţiile nautice organizate pe Olt de către Compania de poduri a Centrului de Instrucţie al Geniului sau la concursurile de înot pentru amatori. Totul era asezonat de un bufet „asortat” şi „generos”.
O mare importanţă aveau sărbătorile religioase, care aveau mai mult decât toate celelalte un caracter popular. Intraseră în tradiţie şi se serbau cu mare fast ziua de Sf. Gheorghe, la 23 aprilie, când se organiza o mare serbare câmpenească pe Dealul Capela, Boboteaza, prilej cu care locuitorii urcau tot pe Capela pentru sporturile de iarnă, Înălţarea - Ziua Eroilor, Paştele şi Crăciunul, când întreaga suflare a oraşului participa la slujba religioasă de la biserică.
Aspectul cultural era important şi nu trebuie neglijat, mai ales că în oraş nu funcţionau multe instituţii de cultură, aceasta fiind o modalitate de ocupare a timpului liber specifică intelectualităţii oraşului.
Astfel, în 1936 s-a înfiinţat un Cămin Cultural cu sediul în Şcoala Normală de către Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol” la solicitarea directorului acestei şcoli. La momentul acela, Râmnicul era sigurul oraş din România, conform directorului, în care această fundaţie nu înfiinţase un astfel de cămin cultural. Şcoala dispunea de echipe şi formaţii artistice capabile să îndeplinească cerinţele Fundaţiei, toate funcţionând sub conducerea lui C. Popian.
Pe de altă parte, orice activitate sau eveniment din oraş devenea, nu de puţine ori, pretext pentru o serie de acţiuni festiviste, precum punerea pietrei de temelie, în ziua de Buna Vestire a anului 1926, a unei aripi noi a Liceului Alexandru Lahovari în prezenţa ministrului C. Angelescu.
În Rm. Vâlcea funcţionau biblioteci pe lângă toate şcolile primare şi secundare, la care se adăuga cea a Episcopiei, a Ligii Culturale şi a Societăţii Culturale a Judeţului Vâlcea. Dintr-o evidenţă întocmită de către prof. C. Daniilescu, în anii '30 funcţionau cinci biblioteci mici cu câte 300-500 cărţi, în principal în cadrul şcolilor primare, şi câteva mai importante, precum biblioteca Seminarului, cu 16.000 de volume, a Episcopiei, cu 12.000 volume, a Şcolii Normale de băieţi, cu 4.000 de volume, a Ligii Culturale, cu 2.000 de volume şi a Societăţii Culturale a judeţului Vâlcea, cu 800 de volume.
Având în vedere faptul că multe dintre aceste volume erau răspândite, profesorul Daniilescu propunea înfiinţarea unei biblioteci publice care să adune toate aceste volumele într-un singur loc, care urma să funcţioneze într-un Palat Cultural. Iniţiativa respectivă urma să fie finalizată într-un interval de timp de 4-5 ani şi să adăpostească biblioteca şi un muzeu, o galerie de artă, un muzeu de antichităţi, unul etnografic şi de ştiinţele naturii, precum şi o sală de teatru şi conferinţe.
Periodic, se organizau o serie de conferinţe culturale, prin care intelectualii oraşului, dar şi invitaţi din alte centre culturale, propagau o serie de idei din domeniul culturii, politicii, istoriei, artei. Multe conferinţe sau şezători cultural-artistice se organizau în diferite cartiere ale oraşului de către Secţia Ligii Culturale din Rm. Vâlcea şi de Asociaţia Profesorilor Secundari din Rm. Vâlcea.
Presa era un alt mijloc prin care râmnicenii se informau în legătură cu evenimentele naţionale dar şi locale, deşi acestea din urmă, aveau o durată de viaţă mică, cu excepţia „Naţionalului Vâlcii”, motivele fiind date de problemele financiare şi de difuzarea precară în teritoriu. Cu toate acestea, în martie 1936, s-a constituit la Rm. Vâlcea Asociaţia Ziariştilor şi Publiciştilor Vâlceni.
Râmnicenii îşi petreceau în mod plăcut timpului liber participând la o serie de serate, spectacole, audiţii organizate în sala Teatrului Adreani de către Asociaţia Muzicală din Rm. Vâlcea, multe dintre aceste spectacole fiind organizate în scop caritabil. Se interpretau partituri din Meyerbeer, Caudella-Dor de ţară, T. Brediceanu - Pe sub flori mă legănai, Pucini, C. Porumbescu. Multe dintre aceste spectacole şi reprezentaţii artistice erau susţinute de elevii liceelor din oraş în saloanele Prefecturii sau de către Societatea Culturală „Oltul” din Rm. Vâlcea.
O modalitate relativ nouă de petrecere a timpului liber era cinematograful, pe lângă clasicele spectacole de teatru, fie ale Teatrului Adreani, fie ale altor trupe din ţară venite în turneu. În oraş funcţiona Cinematograful Regimentului 2 Vâlcea cu un număr 100 locuri în sală şi de 150 în grădină, precum şi Cinematograful Regal, cu 80 locuri în sală şi 100 locuri în grădină. Cinematograful Regal era situat pe strada Traian, nr. 109, colţ cu Bulevardul Tudor Vladimirescu şi aparţinea lui C. Ionescu, fiind însă închiriat de către Vasile Săndulescu. Era dotat cu două aparate marca Pathe şi un transformator electric a câte 5 cai putere, marca Algemaine. Programul de fucţionare era de trei-patru ori pe săptămână, seara, între orele 21-23 şi duminica, la matineu. În acelaşi local, pentru spectatori se amenajase un restaurant şi o berărie.
Cinematograful Regimentului 2 Vâlcea era situat în curtea cazărmii, era dotat cu un aparat Ernemann şi dădea câte două reprezentaţii pe săptămână, sâmbăta şi duminica, între orele 9-12 seara.
Activitatea sportivă ocupa un loc fruntaş între posibilităţile de ocupare a timpului liber, în special pentru tineri şi elevi. La 28 mai 1922 s-a înfiinţat la Rm. Vâlcea Asociaţia „Prietenii Naturii”, Secţia Rm.Vâlcea, care era o asociaţie pentru educaţia fizică a muncitorilor şi care aduna toate grupările sportive din rândul muncitorilor. Scopul era acela de a contribui la dezvoltarea mişcării sportive, încurajarea activităţilor sportive în rândul muncitorilor.
Cu toate eforturile făcute mişcarea sportivă se desfăşura în condiţii precare, nu existau săli de gimnastică cu aparate, vestiare, sporturile de iarnă se desfăşurau pe Dealul Capela, unde era amenajată o pârtie de bob, iar patinajul se practica, iarna, pe lacul din Zăvoi, dacă îngheţa.
În 1935 a început construcţia bazinului de înot în parcul Zăvoi, la iniţiativa Societăţii Ştrandul Zăvoiul, al cărei scop era construirea unui ştrand în parcul Zăvoi, încurajând astfel, educaţia fizică a tineretului şi atragerea unui număr mare de turişti în oraş, în condiţiile în care, în 1934, Ministerul Sănătăţii declarase Râmnicul staţiune climaterică.
În urma acestei scurte treceri în revistă a modalităţilor de petrecere a timpului liber de către râmniceni în perioada interbelică, chiar dacă condiţiile erau destul de limitate şi în unele cazuri, chiar precare, se poate concluziona că, locuitorii oraşului s-au străduit să se implice în viaţa comunităţii prin marcarea evenimentelor importante, să aibă o activă viaţă culturală şi să ţină viu spiritul oraşului.
