Istorie Locala

Joi, 25 Februarie 2021 09:49

Gheorghe Constantinescu/ «Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele între monografie, poveste şi nostalgie»/ carte în PDF Recomandat

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

„Când Dumnezeu a vrut să creeze peştii, a vorbit cu marea. Dacă scoţi un peşte din apă, acesta va muri. Apa fără peşte este încă apă, dar peştii fără apă nu sunt nimic. Când Dumnezeu a vrut să creeze copaci, a vorbit cu pământul. Dacă scoţi un copac din pământ, acesta moare. Solul fără copac este încă sol, dar copacul fără sol este nimic. Când Dumnezeu a vrut să creeze pe om, s-a orientat spre Sine. Dacă omul se deconectează de la Dumnezeu este un nimic. Omul conectat la Dumnezeu şi-a înţeles viaţa ca timp binecuvântat pentru a sfinţi locul în care trăieşte, aici pe pământ, sperând să primească şi un loc în ceruri, un colţişor din Raiul pierdut. Dumnezeu l-a chemat la existenţă pe om transmiţându-i misiunea de a fi şi el creator. În creaţie omul se arată mai mult ca niciodată „imagine a lui Dumnezeu” şi îşi realizează această misiune, în primul rând plăsmuind „materia” propriei umanităţi şi apoi exercitând o stăpânire creativă asupra universului care-l înconjoară. Dumnezeu, printr-o iubire a Lui pentru om, a transmis o scânteie din înţelepciunea Sa omului, invitându-l să împărtăşească din puterea Sa creatoare. Aşa s-a ajuns ca omul să înfiinţeze comunitatea, în speţă satul. A trăi într-un sat conectat, înseamnă a trăi în conştiinţa unui destin emanat din veşnicie, adică a trăi în Dumnezeu. Dacă omul se deconectează de la Dumnezeu, implicit şi satul este deconectat de la Dumnezeu, pentru că oamenii formează satul. Dumnezeu fără om este încă Dumnezeu, dar omul, fără Dumnezeu este un nimic. La fel şi satul fără om este un nimic.”

 

Recunoştinţă

Nu îmi neg rădăcinile. Ele sunt acolo, în satul meu. M-au ajutat să-mi formez caracterul şi crezul. De ele mă leagă amintirile copilăriei, ascensiunile vieţii şi chiar întreaga procesiune a vieţii. Satul reprezintă locul care-mi dă cugetările şi aducerile aminte că am primit botezul unui nume, că am fost crescut şi educat în demnitate, muncă şi onoare. Totdeauna am avut şi am dragoste, şi respect pentru părinţii mei, pentru educatorii şi sătenii mei. Sunt departe, în spaţiu şi timp, de anii petrecuţi în sat, dar, sufleteşte, rămân legat ombilical.

Sătenii mei dragi, mădulărenii mei, încerc să vă cinstesc prin comportarea mea în lumea largă şi vreau să ştiţi că sunt şi voi fi mereu mădulărean!

Vă preţuiesc şi vă ofer nemărginita mea recunoştinţă!

Viaţa mi-a oferit o copilărie, în satul meu natal, fără necazuri, asta datorită dragostei oferită de părinţii şi de sătenii mei.

Într-o zi, ca trezit din visare, am citit un mesaj: „Mădulari, pentru colonelul inginer Gheorghe Constantinescu”. Oare era pentru mine? Visul îmi readusese copilăria şi citind mesajul primit, am recunoscut imediat expeditorul. Era satul meu, grăind însufleţitor prin primarul Dumitru Ciorîcă, care-mi propunea să fac o carte de sfinţire şi recunoştinţă pentru Mădulari, care să ghideze linia viitorului, pentru a se cinsti memoria înaintaşilor, a se păstra datinile strămoşeşti şi a nu se devia de la poruncile bunului Dumnezeu.

Mi-a fost cam neclar, asupra a ce se aştepta de la mine, mai ales pentru confesările ce mi se făceau asupra mândriei de a te fi născut ţăran madulărean.

În visele următoare m-am mutat în satul natal cu întregul bagaj de suflet. Am admirat ideea de a întocmi această lucrare ca fiind "mâna lui Dumnezeu”, care direcţionează paşii satului meu. Plecat de la vârsta de 14 ani, revenit foarte rar şi doar în treacăt, deodată m-a cuprins un dor imens şi responsabilitatea de a reîntoarce, cu recunoştinţă, ceva din harismele divine şi abilităţile mele personale, cu care am fost binecuvantat.

Am folosit mijlocul cel mai direct de a comunica, din Bucureşti, cu satul copilăriei mele şi cu o înflăcărare venită din toată fiinţa mea mi-am exprimat admiraţia pentru iniţiativă şi adeziunea totală la îndeplinirea faptică. A fost o adevărată revelaţie şi, ca într-o zicală bătrânească, m-am exprimat: „Unde-i ordin cu plăcere!”, astfel pecetluind promisiunea cu un „DA”, irevocabil şi fără loc de întoarcere.

Deşi, ulterior răspunsului afirmativ, m-am simţit în mare încurcătură, neştiind cu ce să încep, mi-am zis că merg, cu Dumnezeu înainte şi cu sprijinul consătenilor, care vor clădi documentar această construcţie. Chiar dacă nu sunt călit cu pregătiri specifice unei lucrări de asemenea valoare istorico-literară şi îmi însuşesc perceptele duhovniceşti: „nu sunt vreun erudit, filosof, poet, istoric, orator, muzician... care să mişte „munţii”, ci sunt doar un om obişnuit, un păcătos, de fapt sunt cel mai păcătos, dintre păcătoşi...”, am contribuit din plin, cu tot ce am putut, să dau satului meu ce-i al lui: cinstea şi onoarea cuvenită, pe care să o sădesc în lume ca pe o sămânţă de crez şi slavă.

Au început frământările şi întrebările: Eu m-am născut acolo şi am o identitate precisă, dar satul, el cine este, de fapt? Cine sunt eu fără el? Oare el ar putea fi fără mine? Multe alte întrebări mă frământau. Treceam de la o întrebare la alta şi mă învârteam în cerc, până reveneam la prima.

Mi-am propus să aduc o noutate: să dau viaţă acestei lucrări în spaţiul virtual. Poate că cineva din satul copilăriei mele va reuşi să strângă material documentar, pe care, cu abilităţile mele să-l pun în valoare cât mai bine şi în felul ăsta să arăt lumii ce sat fălos şi bogat spiritual este Mădulari. Mă rugam: „Doamne, fă ca să mi se îndeplinească acest vis!”

Ce a urmat, pot spune de bine, că satul Mădulari a prins aripi în virtual şi acum pluteşte pe cerul României, dezvăluindu-şi frumuseţea comorilor, care înseamnă: fapte eroice, tradiţii şi obiceiuri, hărnicie şi credinţă în Dumnezeu.

M-am străduit şi pentru a da sătenilor "cartea neuitării de neam”, întitulată: "Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie”. Lucrarea e preţioasă, deoarece cuprinde multe repere monografice. Pot afirma, fără a greşi, că rezultatul acestei lucrări este monografia satului copilăriei mele povestită în termeni nostalgici.

Încredinţat de valoarea documentarului, cu multă convingere şi patos, vă îndemn mădulărenilor: „Mândriţi-vă cu satul vostru şi bucuraţi-vă că Mădularii Cernişoarei este deja, în virtual, în întreaga ţară".

Ca şi mine, mândriţi-vă că v-aţi născut în Mădulari, că aţi crescut în vatra acestui sat, că v-aţi petrecut sau vă petreceţi copilăria şi aţi primit daruri alese de la părinţi şi bunici: bunul simţ, omenia şi credinţa în Dumnezeu.

Nu am să uit, cât voi trăi şi sunt mândru că m-am născut în Mădulari, că acolo mi-am petrecut copilăria, acolo am învăţat bunul simţ de la părinţii mei, ţărani adevăraţi şi de la bunica mea, Catrina (mama tatălui meu), care m-a învăţat ”cei şapte ani de acasă”.

Recunoştinţă lui Dumnezeu pentru ajutorul dat în vederea publicării acestei cărţi!

Cuvânt înainte

În cel de-al 56-lea an de viaţă recent început, domnul colonel inginer Gheorghe Constantinescu îndeplineşte o promisiune făcută cu ani în urmă şi îşi întâmpină cititorii cu o nouă scriere, "Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie”, a şaptesprezecea carte în palmaresul personal.

După cum o indică şi titlul, noua carte este o invitaţie în satul din copilărie, o frumoasă aşezare de pe dealurile ce premerg poalele Munţilor Căpăţânii.

Mădulari este satul care are în aria sa Dealul Măgurii cu Pădurea Agestului şi Dealul de "Peste Vale”, locuitorii satului fiind olteni harnici şi sfătoşi, gospodari mândri, care au ştiut să înfrunte toate greutăţile, în momentele de cumpănă, acţionând cu hotărâre; mulţi dintre fiii acestei aşezări, figurând în rândul oamenilor de seamă ai judeţului Vâlcea.

Cartea este un jurnal al devenirii. Autorul ne vorbeşte despre sine şi despre satul din timpul copilăriei lui, străduindu-se să aducă în prim plan, nu numai drumul străbătut de fiul de ţăran care şi-a părăsit satul în timpul cât a urmat şcolile şi şi-a îndeplinit datoria impusă de serviciul militar, dar şi satul cu oamenii ce-l locuiau. Fiu al Mădularilor, Gheorghe Constantinescu şi-a slujit satul şi ţara ca inginer militar, iar acum, din postura de "mânuitor al condeiului”, îşi pune pe hârtie gândurile, în deplină cunoştinţă de noile valori pe care le generează localitate lui natală.

Portretul satului Mădulari, ce coboară din legendă, este zugrăvit cu migală şi pricepere, autorul cărţii evidenţiind perioadele de timp şi oamenii care şi-au înscris numele cu fapte ce-i onorează în cronica localităţii.

Ei sunt învăţători, slujitori ai Bisericii, credinţa fiind o sămânţă a speranţei şi o lumină călăuzitoare, sădind în sufletul ţăranului mădulărean dragostea de glie, devotamentul fără margini, martor fiind eroismul din cele două războaie mondiale, mulţi fii ai localităţii plătind cu preţul vieţii întregirea Ţării şi apărarea pământului scump al Patriei.

Autorul nu uită să vorbească în paginile cărţii despre tradiţiile locale, despre frumuseţea sărbătorilor pe care consătenii săi, în vremurile copilăriei lui, le petreceau cu voie bună şi curăţenie sufletească.

File de cronică pentru anii ce vor urma şi pentru generaţiile ce se vor ivi pe aceste meleaguri, "Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie” dobândeşte ţinuta unui valoros manual al omeniei şi al istoriei locale, pe care colonelul inginer Gheorghe Constantinescu îl semnează cu bucuria că-şi îndeplineşte o datorie de onoare faţă de Mădulari şi faţă de locuitorii aşezării, consăteni ai săi.

Aşa cum spuneam, lucrarea de faţă constituie nu numai un dar de recunoştinţă pentru strămoşii satului Mădulari, ci şi un adevărat tezaur pentru urmaşii lor. Sufletul care s-a deschis în aceste pagini, luminând tăcerea aşternută poate prea mult timp peste Mădularii Cernişoarei - Vâlcea, răscolind cu minuţiozitate prin bogata ladă de zestre spirituală a acestui sat, a cunoscut şi a iubit atât de mult acest ţinut încât îl consideră un adevărat paradis, roditor de oameni frumoşi şi iubiţi de Dumnezeu.

Judecând după etimologia numelui Mădulari, oferită după unele surse (inclusiv DEX), înseamnă că mădulărenii sunt foşti slujbaşi ai domnitorului. Ca un înger păzitor coborât din lumea celor care veghează destinele şi tradiţiile unei comunităţi, distinsul colonel inginer Gheorghe Constantinescu, cu mult curaj, forţă şi energii nebănuite, filtrează cu maturitate şi obiectivism, prin sufletul domniei sale, filonul de viaţă mădulărean, cu intenţia de a-l imortaliza, surprinzând generaţia şi tradiţiile satului din timpul copilăriei lui, spre a-l oferi cu mare generozitate nu numai urmaşilor domniei sale sau ai mădulărenilor, ci mai ales celor care simt cu inima de cernişorean şi visează spre un viitor mai potrivit lor.

O carte despre Mădulari nu putea fi scrisă mai bine de altcineva decât de un fiu al satului care a copilărit în satul său natal. Autorul o consideră ca o datorie morală faţă de satul în care a copilarit şi faţă de înaintaşii săi. Este o reîntoarcere în timp, cu amintiri de neuitat, dar şi un îndemn pentru generaţiile viitoare.

Cineva "mare în învăţătură" spunea că „dacă în fiecare sat un învăţător, un profesor, un preot sau un militar pensionar ar scrie o monografie bazată pe material (cules de-a lungul unei cariere sau a unei vieţi) din comunitatea din care provine, toată ţara ar fi o hartă etnografică formată din piese de puzzle, iar etnografilor le-ar fi mult mai uşor să definească, gradual şi sectorial, ceea ce ar cuprinde, în întreg, «cultura tradiţională românească»". Domnul colonel inginer Gheorghe Constantinescu a dezvoltat subiectul, abordând cultura tradiţională a satului natal într-o manieră proprie, cea a unui militar, mai puţin a unui etnograf. Parcurgând materialul, am remarcat plăcerea scrierii, dorinţa de a vorbi cu dragoste şi preţuire despre satul din timpul copilăriei lui - toate vizibile în limbajul plin de cuvinte încărcate de emoţie.

Ceea ce mi se pare extraordinar la această carte este combinaţia foarte reuşită între stilul accesibil, uşor şi plăcut al scrierii şi profunzimea plină de înţelepciune a conţinutului. Se citeşte pe nerăsuflate şi se integrează apoi încet-încet în sufletul cititorului. Este o carte care inspiră şi care îi poate ajuta în numeroase moduri pe cei care visează la satul copilăriei lor. Cartea satului Mădulari - "Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie”, reprezintă o întoarcere a autorului în etapa copilăriei lui, dar şi scoaterea la iveală a identităţii satului de la formare până în prezent. În acelaşi timp, cartea orientează urmaşii pe calea dreaptă a omeniei, respectului faţă de valorile locale, cinstirea eroilor trecutului prin: hărnicie, credinţă în Dumnezeu şi dăruire faţă de neam şi ţară.

Domnul colonel inginer Gheorghe Constantinescu ne inspiră, prin puterea propriului exemplu, cu detalii concrete care pot fi de ajutor oricui încearcă să facă o călătorie în satul copilăriei lui. O recomand tuturor locuitorilor Comunei Cernişoara şi oricui îi este dor să simtă iarba verde sub tălpi din satul copilăriei lui, să respire aerul curat din preajma pădurii satului, oricui îşi face griji pentru ziua de mâine şi oricui simte că viaţa este mai mult decât mersul la birou şi rutina zilnică.

primarul Comunei Cernişoara, Dumitru Ciorîcă

Cuvântul autorului

Chiar dacă anii şi-au pus amprenta pe fizic, sufletul mi-a rămas tot cald. M-am născut într-un sat de care sunt mândru, Mădularii Cernişoarei, un sat melancolic cu oameni mărinimoşi, ale căror vieţi sunt legate de muncă şi familie; sat binecuvântat cu de toate: apa Cernişoarei, dealuri şi zone frumoase. Locurile natale, locuri de vis! În copilărie am descoperit, pe nesimţite, în nopţile calde de vară, jucându-mă printre stele şi culegând iluzii, că timpul este magician prefăcut. M-am trezit deodată privind cu ochii mari deschişi spre lume, că în această "frântură de rai pământesc” sunt visele mele din inima copilăriei şi clipele fericite trăite alături de părinţi, fraţi, bunici şi săteni. Aici am învăţat să-mi construiesc aripi pentru a zbura, aici am simţit pentru prima dată că pot să ţin în palme zâmbete şi aici mă voi întoarce să regăsesc parfumul copilăriei, să mângâi respiraţia unui trecut ce pentru mine nu a apus şi nu va apune niciodată.

Când eram trist, rătăceam pe câmpuri, printre flori sau ascultam poveştile vântului hoinar, poveştile copilăriei, poveşti adevărate despre oameni şi despre sat, ori legende despre strămoşi. Eram prieten cu picăturile de ploaie şi după furtună mă înveseleam de culorile curcubeului, eram prieten cu soarele arzător, cu bucuria zăpezii şi frumuseţea iernii. Nu pot uita noaptea feerică dintre ani când mergeam cu pluguşorul pe la case şi ni se umpleau trăistuţele de colăcei şi mere.

Cum aş putea uita zilele frumoase de vară şi toamnă când strângeam fânul, culegeam porumbul ori scoteam cartofii? Primăvara avea farmecul ei deosebit, alergam pe malul Cernişoarei, aruncam cu pietre, stăteam cu ochii pierduţi la apa cristalină. Pe scurt... aşa era satul meu în timpul copilăriei mele, ţinuturile mele natale! Pare perfect şi chiar miraculos pentru mine, fiindcă s-a înălţat pe temelia sufletului meu, aşa încât îl voi purta cu mine pe bătrânul sat, oricât de departe m-aş rătăci prin lume, iar acest decor fantastic nu va înceta să mă urmărească până-n ultima clipă trăită aici pe pământ.

Acolo am trăit o parte frumoasă a vieţii mele, în satul Mădulari! Nu pot să nu-mi amintesc de biserica satului... Acolo este o picătură din sufletul şi activitatea preotului Nicolae Ionescu, alături de enoriaşii parohiei Mădulari. Locul naşterii este dătător de gânduri, iar apa Cernişoarei este dătătoare de veşnicie...

De când eram micuţ, mama mea îmi tot repeta, că oriunde mă vor conduce paşii, să nu uit niciodată locul naşterii mele, pentru că nicăieri viaţa nu e mai frumoasă ca acasă, în culoarea aceea simplă a zorilor de la ţară! Şi că, de câte ori îmi va fi greu, asemeni unei păsări rănite ce se întoarce la cuib, eu să mă întorc acasă, în satul meu, iar rănile mi se vor vindeca de fiecare dată.

Voi păstra în suflet cuvintele mamei mele şi nu mi-e ruşine să spun că abia acum, la bătrâneţe, am înţeles adevărata dimensiune a lor. Am învăţat de la Biserică că rugăciunea este respiraţia sufletului şi tot aşa, asemeni unei rugăciuni binefăcătoare, omul are nevoie să nu-şi uite rădăcinile din care s-a hrănit şi crescut, adică satul său. Pentru această învăţătură, mulţumesc Bisericii şi părinţilor mei, care mă veghează din cer!

În încheierea acestui cuvânt, pe lângă o lecturare plăcută, urez consătenilor şi cunoscuţilor mei să deschidă uşa pentru speranţă, bucurie şi lumină. Să fim mai buni, să privim înainte cu încredere, ştiind că dacă avem credinţă, drumul din faţa noastră va fi presărat cu împliniri!

col. (r) ing Gheorghe Constantinescu

 ***

 

Cartea Gheorghe Constantinescu/ «Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele între monografie, poveste şi nostalgie» poate fi lecturată integral în *.PDF (clic aici). 

 

Referințe:

Interviu cu scriitorul Gheorghe Constantinescu -

https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1741608279353192&id=100005121096438&sfnsn=mo

 

Despre scriitorul Gheorghe Constantinescu, autorul cărții “O viață, o poveste” - https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1816676185179734&id=100005121096438&sfnsn=mo

 

"Prin aerul dens, înecăcios, la orice efort de răscolire a amintirilor materiale, mâinile mele desenau vârtejuri inofensive și efemere. Înăbușit, dangănul din clopotnița îndepărtată a bisericii, îmi turna în auz un fir subțire de lut și coboram visător scara din lemn de cireș. Pe pământ aceleași lucruri."

"O viață, o poveste", autor Gheorghe Constantinescu - https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1815997038580982&id=100005121096438&sfnsn=mo

 

 

Cartea satului Mădulari – Mădularii Cernișoarei – satul copilăriei mele, între monografie, poveste și nostalgie - http://www.impactreal.ro/index.php/2021/05/18/cartea-satului-madulari-madularii-cernisoarei-satul-copilariei-mele-intre-monografie-poveste-si-nostalgie/?fbclid=IwAR3XJsA_hsHeuTE7scY-ArVXKVZALXhqskerVb-vTnH0Fq-r7mN7q9_NuPc

 

Informații adiționale

Citit 820 ori Ultima modificare Luni, 09 August 2021 14:50
Ești aici: Home Valcea Valcea Gheorghe Constantinescu/ «Mădularii Cernişoarei - satul copilăriei mele între monografie, poveste şi nostalgie»/ carte în PDF