Istorie Locala

Joi, 04 Martie 2021 11:24

Vâlcea: Începutul războiului săracilor cu bogaţii Recomandat

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dacă studiezi fondurile arhivistice din Vîlcea pentru perioada 1944-1947, anul 1947 apare ca un an grotesc. Este un an plin de delaţiuni; ai senzaţia că întreg judeţul s-a pus pe reclamat. De fapt, în toată murdăria asta există o regulă: toţi cei săraci s-au grăbit să intre în P.C.R şi apoi au trecut la delaţiunea tuturor duşmanilor personali. Iată doar un exemplu de petiţie, revelator pentru afirmaţia de mai înainte: „Subsemnatul locuitor paşnic Nicolae C. Mazilu din comuna Suteşti, judeţul Vîlcea fiind de partea dvs. înscris în partidul comunist şi fiind om sărac ...reclam pe soţii Dumitrescu-Rada care au supt viaţa din noi pe timpul Legionarilor, Ţărăniştilor şi Antonescienilor ...violînd din nou libertatea noastră a săracilor, care n-avem ce mînca iar ei au mari cantităţi de cereale ascunse.” (4)

 

Iată însă şi alte cîteva din reclamaţiile făcute de unii vîlceni, grupate pe cazuri:

• „Cazul Teodorescu”- ţăranii din comuna Frînceşti reclama pe căpitanul Nicolae Teodorescu, dar şi pe prietenii acestuia, Alexandru Constantinescu, fost primar în timpul guvernării antonesciene, Ilie Popescu, fost primar în timpul guvernării legionare şi pe învăţătorul Ioan Niţoiu, reacţionar şi el. Teodorescu ar fi exprimat cuvintele: „Cei ce conduc astăzi sînt trădători şi că toţi cei ce sînt astăzi fură şi că se vor schimba o dată timpurile". Dar o altă vină a căpitanului este că „are cereale care le folosește penzru vitele sale în număr de cca. 40, iar populaţia suferă de foame. Mai are 20-30 porci graşi, circa 40 de oi. Are şi 40 hectare de pămînt, plantaţii de pomi fructiferi, păduri mari.” Singurul care se poate disculpa este Ion Niţoiu, care susţine că este comunist din 1945. (5)

• „Cazul Tulucă”- În ziua de 1 mai 1947, localurile din Râmnic nu au avut voie să distribuie băutură, pentru că „în restaurante se strîng reacţionarii, mai ales în cele cele situate la staţia maşinilor ce pleacă din judeţ” (6). Dar în localul lui Ghță Tulucă zis Mărunţelul, s-a servit băutură şi a fost bătut crunt un membru al P.C.R., Virgil Codreanu, de către „reacţionarii manişti”.

• „Cazul Fratila”- în 30 aprilie 1947, preşedintele organizației maniste din comuna Fratila, Dumitru T. Marin a adunat circa 30 de partizani maniști înarmați cu ghioage, cuţite şi arme de foc şi au atacat magazia Cooperaţiei, cerînd grâul colectate de organele de administraţie ale Prefecturii. Au tras 6 focuri, l-au amenințat și pe președintele Frontului Plugarilor din localitate. Capii rebeliunii au fost Dumitru Marin, Dumitru I.B. Manolache (Goanţă), Ilie St. Sandu şi Gheorghe S. Sandu. Cazul s-a lămurit datorită lui Nistor I. Rădulescu, preşedintele organizaţiei Frontul Plugarilor din Fratila, care îi sprijină pe spijină pe reclamaţi, susţinînd că aceştia nu voiau altceva decît ori să li se plătească grîul luat, la preţul pieţei (şi nu la cel oficial, mult mai mic), ori să li se dea grâul înapoi. (7)

• „Cazul Creţeni”- o ceată de indivizi alcătuită din Boroșanu Florea, Tudor Dobre, Gheorghe Dobre, Constantin Dobre, Gheorghe Cîmpean, Vasile Tîrşa și Octavian Tîrșa i-a luat la bătaie pe lucrătorii familiei Tudor Turmacu, care secerau grâul în satul Creţeni- Vîlcea. Tudor Dobre ar fi strigat „Pe ei fraţilor, că le-a intrat democrația în cap, să le-o scoatem”. Familia Turmacu susţine că ea are dreptate, căci „astăzi o fi răsărit soarele dreptăţii şi pentru cei săraci”, dar după o serie de cercetări s-a constatat că grîul aparţinea lui Tudor Dobre şi că, de fapt, cei din familia Turmacu furau grîul, avînd convingerea că noul regim le va fi favorabil, fiind de partea săracilor. (8)

• „Cazul Bărbulescu”- 96 de locuitori din comuna Olteanca îl reclamă pe Alexandru Bărbulescu pentru că adună locuitorii spunîndu-le că nu mai este la guvern dl. prim ministru Petru Groza şi că au rămas comuniştii la cîrmă. Totodată raportăm că în timpul alegerilor a făcut propagandă contra guvernului şi chiar a votat ochiul, semn țărănist-manist”. (9)

               

• „Cazul Tetoiu”-„ În ziua de 14 mai 1947 mai mulţi locuitori din comuna Tetoiu au violat casa lui Constantin Toma, unde acesta avea circa 80 ddal grîu, i-a ridicat-o şi au împărţit-o între ei (10)

• „Cazul Popa”- Locuitorul Ghe. N. Popa din comuna Uşurei reclamă pe pădurarul D. Ghiorghiţă pentru atitudine antidemocratică deoarece nu era lăsat de acesta să „adune” lemne din pădure.(11) De fapt, acuza de atitudine antidemocratică este suficientă pentru proscrierea cuiva. Nu se cereau dovezi dacă cel învinuit avea o oarecare bunăstare materială. Respectivul era vinovat aprioric.

• „Cazul Goscu”- Ion Goscu reclamă pe Petre Drăghici din comuna Bogdăneşti, în data de 30 mai 1947, pentru atitudine antidemocratică manifestată cu ocazia sărbătoririi zilei eroilor. (12) Două sînt formulele cu care cei sărăci îi „ştampilează” pe cei bogaţi: „atitudine antidemocratică” şi „reacţionar”.

• „Cazul Iliescu”- Primarul comunei Olteanca pîrăşte pe învăţătorul Nicolae Gh. Iliescu ca fiind reacţionar. (13) Nu dă nici un fel de exemplu de faptă „reacţionară”, pur şi simplu învăţătorul era un reacţionar şi lucrul acesta trebuia să fie suficient pentru a se înţelege că era un adversar al regimului Groza.

Reforma monetară. Procesul inflaţionist care s-a manifestat tot timpul războiului, a continuat şi după 1945. La începutul anului 1945, preţurile produselor alimentare erau de peste 60 de ori mai mari decît în anul 1938. Inflaţia a luat cote alarmante în anul 1947. Minimul de existenţă era calculat la 700.000 lei pentru primele luni ale anului. Dar, prin februarie, un kg de untură era 500.000 lei, un kg de ulei era 400.000 lei, iar un kg de mălai era între 150.000-240.000 lei. În mai 1947, leafa urcă la circa 2 milioane de lei, dar banii încep să fie refuzaţi. Se ajunge la troc. În iunie 1947, un bănicior de porumb era 3-4 milioane de lei. Tot acum se înfiinţează cantina funcţionarilor la Rîmnicu Vîlcea (din iniţiativa lui Teohari Georgescu), ea putînd să dea de mîncare la circa 100 de funcţionari.

Reforma monetară din 15 august 1947 a fost realizată diferenţiat pentru anumite categorii sociale; astfel, muncitorii şi ţăranii puteau să schimbe sume mai mari de bani, această reformă diminuînd puterea economică a claselor avute, prin limitarea sumelor de bani vechi ce puteau fi schimbate. (14) Legea prevedea raportul de 20.000 / 1 la schimbul leilor vechi pentru lei noi, cu limitarea schimbului la 3 milioane pentru salariați și pensionari, 5 milioane pentru agricultori și 1,5 milioane pentru liber-profesioniști. (15)

În octombrie 1947, recolta a fost bogată, iar spectrul foamei dispare treptat. În oraşele judeţului se distribuie 3 zile pîine şi 4 zile mălai. Inflaţia rămîne totuşi de circa 600%, în ciuda reformei monetare. Ea a fost favorabilă comunismului, căci, datorita ei, aproape toţi comercianţii particulari şi-au încetat activitatea. Însă acest lucru s-a petrecut tară să se fi realizat o reformă a sistemului comercial. La Rîmnicu Vîlcea funcționa, de exemplu, un singur magazin de stat. (16)

Ajutorarea regiunilor calamitate de secetă. În acest climat de nebunie socială a existat însă şi o acţiune de filantropie creştinească, ajutorarea moldovenilor care sufereau din cauza secetei. La 18 septembrie 1946, s-a înfiinţat Comitetul județean pentru ajutorarea regiunilor secetoase ale Moldovei. Vîlcea, în ciuda faptului că era un județ deficitar în cereale, a donat un vagon de grîu şi bani judeţului Botoşani. La 10 ianuarie 1947, la Rîmnicu Vîlcea sosesc primii 80 de copii din judeţul Iaşi, iar la 23 ianuarie al doilea lot de copii din Moldova, 99 de copii, mai exact, tot din Iaşi județul fiind calamitat de secetă, foametea devenind aici endemică. Pînă în 31 martie 1947 au sosit din Moldova 490 de copii, care au fost plasați la diferite familii sau la mânăstirile de călugărițe din județ. (17)

 

_____________

4D. J.V.A.N., fond Prefectura judeţului Vîlcea, dos.6/ 1947, f. 37

5Ibid., f.34-54

6Ibid., f.9-10

7Ibid., f.33,77 şi 82

8Ibid., f.110-111

9Ibid, f. 66-67

10Ibid., f.62

11Ibid, f.21

12Ibid., f.ll

13Ibid., f.32

14Constantin Sănătescu, Jurnal, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 254

15Legea nr. 287 din 15 august 1947, în Monitorul Oficial nr. 187, partea I, din 16 august 1947, p. 7.343-7.345

16D. J.V.A.N., fond Prefectura județului Vâlcea, dos. 22/1947, f. 36,97, 122, 158, 285, 328

17Ibid., f. 3,9, 10, 13 şi 75

18Radu Livezeanu, Scurtă privire asupra vieții Organizației PNȚ din Județul Vîlcea între anii 1919-1998, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 1899, p. 101-116

19D. J.V.A.N., fond Prefectura județului Vîlcea, dos. 6/ 1947, f. 104.

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Marți, 13 Aprilie 2021
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Contributor: Valentin Smedescu
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: «Istoria județului Vâlcea 1948-1965/ Un studiu de caz». Editura Conpyhs Râmnicu Vâlcea 2007
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 235 ori Ultima modificare Joi, 04 Martie 2021 12:45
Ești aici: Home Valcea Valcea Vâlcea: Începutul războiului săracilor cu bogaţii