Consider că originile acestui pod trebuie căutate încă din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. La jumătatea veacului al XVII-lea, acest pod fiind într-un grad înaintat de distrugere, fu refăcut de Matei Basarab. Paul de Alep, călător pe aceste meleaguri, spune că peste Olt este „un pod foarte mare, una dintre binefacerile răposatului Matei Basarab“ (306). La jumătatea aceluiaşi veac, un Matei Podarul avea o casă în oraş, pe care o vinde lui Mihai Râmniceanu băcanul (307). Atât Stanciu de la pod cât și Matei podarul sunt slujbaşi domneşti şi apoi ai episcopiei, care aveau ca sarcină strîngerea vămii podului (brudina), ocupându-se în acelaşi timp cu paza şi îngrijirea podului. Că vama podului era o sursă permanentă de câştiguri ne sugerează și faptul că la 27 august 1779 Pătru Trăistaru şi Ioan Croitorescu iau în arendă podul episcopiei de la Goran cu 60 de taleri (308. Podul şi calea care trecea peste el era cea mai căutată. Fraţii Vişineşti dăruiesc la 20 martie 1680 un loc episcopiei „...den jos de calea care vine dinspre podul de la 01t“(309). Podul construit de Matei Basarab era din lemn, intrând în categoria „podul stătător", consemnat documentar la 17 iunie 1712 (310).
Tot peste Olt exista în câmpul de jos al oraşului, în drumul Budeştilor, un loc „unde umblă podul“ (311) - deci pod plutitor - în funcţiune la 1671-1672, dar şi la 9 ianuarie 1786 (312). Acest pod se află în stăpânirea orăşenilor.
Marele ban Vintilă Corbeanu în timpul mandatului său, 1688 martie 4 - 8 februarie 1693 (313), construiește podul de peste Olt, în prelungirea drumului coborâtor de la Fântâna Banului; spre sfârşitul veacului XVIII (10 decembrie 1783), podul se află în stăpânirea biv vel vistierului Constantin Socoteanu (314). Şi acest pod era din categoria celor mobile. Unul dintre cele două poduri - cel al Budeştilor sau cel al Corbeanului - îl găsim consemnat în harta austriacă din 1790, în care este citat un pod de luntri la Râmnic (315).
Periodic au mai funcţionat peste Olt poduri mobile, pe care le găsim con¬semnate o scurtă perioadă; unul dintre acestea se afla la vărsarea apei Râmnicului (Olăneștiului) în Olt, fiind în funcţiune la 1682 (316).
În dreptul moşiilor Cacaleţi şi Copăcelu - moşii ale episcopiei - spre sfârşitul veacului al XVII-lea a fost ridicat un pod plutitor, în jurul căruia va începe o puternică dispută între episcopul Filaret şi cumnaţii, Mihai şi Gheorghe Vlădescu. La judecata hrisoavelor, episcopul aduce un act din 25 iulie 1710, în care şase boieri hotărnicesc cele două moşii, cu menţiunea: „să stăpânească podul sfânta episcopie fără de a nu avea boierii Vlădeşti amestec la pod, fiind umbletul podului tot în cuprinsul mai sus ziselor moşii ale sfintei episcopii, de amândouă părţile". Hotărnicia este reîntărită la 25 iunie 1741 de episcopul Climent cu alţi şase boieri. Sub pretextul că între timp vadul de scurgere s-a schimbat de pe o moşie pe alta (existau de altfel aici două vaduri destul de joase, numite documentar „la vadul râurilor"), boierii Vlădeşti redeschid pricina, iar biv vel paharnicul Zavricea cere: „prin carte de blestem că cerceteze pe unde a fost curgerea Oltului, pe mai dinainte vreme, adică în vremea trecutei răzmeriţi, pă când arată mulţi din locuitorii împrejurămi, că ar fi fost Oltul abătătură şi în partea cărei moşii se va dovedi ... acelei părţi să rămâie stăpânirea Oltului" (317).
Podul acesta este „acel pod plutitor" peste care trece William Hunter în anui I 1792, când călătoreşte pe valea Oltului şi face un scurt popas la Râmnic (318).
Stăpânirea acestor poduri asigura importante venituri, pentru că la trecerea I lor se plătea vama podului. în lista de venituri ale episcopiei pe anul 1796 sunt trecute şi venituri realizate de la poduri şi podişti (319).
Documentele nu ne-au păstrat nici o informaţie despre podul de peste apa Râmnicului, pe principalul drum care traversa oraşul şi care făcea legătura dintre satele Uliţa şi Licura. El fiind parte a obştii orăşeneşti, a existat odată cu ea. La acest pod nu s-a plătit niciodată vamă...
________
304.F.C.P.C.N.
305.1. Cristache Panait, op. cit., p. 419.
306.F.C.P.C.N.
307. N. Comean, op. cit., p. 456; V. Molin, op. cit.
308. I. Bârlea, op. cit., p. 145-146.
309.1.M. Neda, întregiri la Bibliografia românească veche, în „R.I.R.", voi. XVI, fasc. IV, p. 373
310. F.C.P.C.N.
311. Dariu Pop, op. cit., p. 78.
312.F.C.P.C.N.
313. V. Literat, op. cit., p. 38.
314. F.C.P.C.N.
315. Ibidem, astăzi în Bibl. Bistriţa-Năsăud.
316. Ibidem.
317. Ibidem.
318. C. Pascu, op. cit., p. 56-57.
319. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 39.
