Această lucrare este socotită a fi cea mai de seamă contribuţie la cercetarea limbii române în veacul al XVIII-lea. Autorul a ales tipografia Râmnicului, pentru că ierarhii erau iubitori de cultură, ceea ce îl facea să se întrebe: „unde putem găsi vremea unui mitropolit şi arhiepiscop al ţării, iubitoriu dă a vedea lucrări de folosul patriei.”
Răspunsul era, după cum se vede deja, la Râmnicu-Vâlcea, unde păstorea episcopul Filaret, mare iubitor de carte şi înţelepciune românească.
De observat că autorul îşi întitulează lucrarea nu „Gramatica”, ci „Băgări de seamă asupra idiotizării limbii noastre spre regulile gramaticeşti” - probabil din modestie, o trăsătură constantă a boierului român de viţă veche, care era Ianache Văcărescul. Dar nu numai modestia, ci şi dragostea de neam şi de ţară străbat întreaga lucrare a Văcărescului, pentru că „iubirea patriei, a crescinităţii şi a rumânilor ce vorbesc cu această limbă” dau un intens efect emoţional întregii opere. Lucrarea este structurată în două părţi sau „cărţi”. În prima parte, autorul se ocupă de părţile de vorbire, iar în cea de a doua, de sintaxă, ortografie, ortoepie, topică. După cum arată C. Marinoiu, într-o lucrare dedicată cărţii vâlcene, este interesant şi faptul că Ienăchiţă Văcărescu dă o definiţie a gramaticii în versuri: „Gramatica e meşteşug ce-arată alcătuire/ Şi toţi printr-însa pot afla verice povăţuire...”. Opera lui Ienăchiţă Văcărescu este, probabil, şi primul tratat de poetică din cultura noastră, întrucât în ultima parte, autorul face şi studii de versificaţie, folosindu-se de exemple din creaţia sa poetică.
Cărturarul român este influenţat de ideile timpului său, încât nu este de mirare că susţine ideea originii latine a poporului român, unitatea şi latinitatea acestuia.
Răspândită în întreg spaţiul românesc, lucrarea lui Ienăchiţă Văcărescu a contribuit din plin la cristalizarea normelor limbii române, într-un context când lupta dintre latinişti şi slavonişti era la apogeu, iar conştiinţa latinităţii românilor câştigase şi inimile cărturarilor români slavonişti ortodocşi...»
Sursa: pr. Ioan D. Ciucă, prof. Domnica Ciucă, prof. Ion M. Ciucă/ «Priorități istorice vâlcene/ 610»/ Complexul de Spiritualitate Creștin-Ortodoxă „Sf. Nicolae” Câmpu Mare, 2002, pagina 215.
***
