Istorie Locala

Luni, 26 Aprilie 2021 13:03

Primul document scris în limba română pe pământul Vâlcii 1573

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şcoala de la Mănăstirea Bistriţa s-a impus în istoria ţării noastre ca una dintre cele mai vechi vetre de cultură românească, unde studiul limbii române a început prin deceniile patru-cinci ale secolului al XVI-lea, contribuind hotărâtor la înlocuirea treptată şi definitivă a celei slavone, folosită în cultul bisericesc şi cancelariile domneşti. Chiar actele oficiale, emise de conducerea Mănăstirii, erau redactate în limba română.

 

În acest sens, arhiva Mănăstirii Bistriţa păstrează cel mai vechi act mănăstiresc în româneşte, redactat la 21 decembrie 1573, de egumentul Eftimie ieromonahul. Documentul menţionează cheltuielile făcute la construirea unui iaz de moară pentru metocul din Băbeni, dependent de Mănăstire. Cunoscut şi sub numele de Zapisul egumenului Eftimie, actul impresionează prin puritatea limbii române lipsite de slavonisme, a siguranţei folosirii termenilor şi a construcţiilor gramaticale, dovadă că ieromonahul Eftimie era un cărturar obişnuit să scrie româneşte. Pentru ilustrarea acestei afirmaţii, reproducem întregul text: As(pri) gata 3.800 şi 10 vaci gras(e) şi 10 oi şi 12 râmâtori graşi şi 4 bivoli şi 200 obroace de grâu şi alte bucate mult mâncătoare. Deci l-am făcut cu multă trud(ă) şi osteneală, şi am plătit tot cu stânjinul, de am săpat prin treg de în apa Bistriţei, de unde se începe iazul până în josul metohului. Iară fără ce am plătit, am muncit mult şi cu oamenii Mănăstirii, ca să fie sfintei Mănăstiri de hran(ă). Dar cine se va amesteca într-acel iazu, să fie proclet de 318 Părinţi şi de tot soborul sfintei Mănăstiri că, care egumeni nu vor căuta să ţie acest iazu să le fie părăş(e) la judecat(ă) Maica Precista. Şi l-am sfârşit luna dec(embrie) 21 , văleat 7082.

Zapisul egumenului Eftimie dovedeşte că la Mănăstirea Bistriţa se desfăşură o intensă activitate de scriere în limba română. Deşi ieromonahul Eftimie este menţionat egumen al Bistriţei numai în acest document, totuşi credem că a condus Mănăstirea până în anul 1578, când aici este numit Dorotei de la Govora, iar el trece la egumenia Coziei, fiind menţionat într-un hrisov emis de voievodul Mihnea Turcitul (1577-1583), la 25 iulie 1580. Pentru vrednicia şi cultura sa, egumenul Eftimie a fost apreciat de voievodul Mihai Viteazul (1593-1601), care îl ridică la rangul de mitropolit al Ţării Româneşti. În această calitate s-a bucurat de încrederea deplină a domnului. Fiind unul dintre sfetnicii de bază în divan, i se încredinţează numeroase solii în străinătate, ca cea de la Alba Iulia unde, la 20 mai 1595, semnează împreună cu principele Sigismund Bathory (1581-1597) un tratat de alianţă împotriva imperiului otoman.
În şcoala de la Mănăstirea Bistriţa, au învăţat să scrie româneşte numeroase personalităţi, ca Ştefan copistul (1614), ieromonahul Mihail Moxa cronicarul (1620- 1640), Anania egumenul (1628), Ioan egumenul (1665), Dumbravă din Dobriceni (1681), preotul Pătraşcă din Cacova (1682), Ianăşi din Greci (1684), Ioan Logofătul (1685), Constantin din Corbasca; acesta nota pe un manuscris: Am şezut la Mănăstirea Bistriţa, 107 ca să învăţăm carte.

Aceşti cărturari de origine bistriţeană se înscriu glorios în galeria promotorilor limbii române şi a triumfului ei asupra ei asupra celor slavone.

 

Arhim. Veniamin Micle

în «Priorități istorice vâlcene/ 610»/ Complexul de Spiritualitate Creștin-Ortodoxă „Sf. Nicolae” Câmpu Mare, 2002, p. 106-107./ autori antologie: pr. Ioan D. Ciucă, prof. Domnica Ciucă, prof. Ion M. Ciucă

Informații adiționale

Citit 361 ori Ultima modificare Luni, 26 Aprilie 2021 13:07
Ești aici: Home Valcea Valcea Primul document scris în limba română pe pământul Vâlcii 1573