"Ce-am sa ma fac eu cu feciorii mei naravasi?" se framanta craiasa, "se tot bat fara incetare. Le-am facut doua turnuri separate doar sa-i vad impacati. In turnul de miazanoapte locuieste Mures, iar in turnul de miazazi sta Olt", ca asa ii chema pe cei doi feciori. "Uite, au ajuns buni de insuratoare, si tot nu se inteleg."
- Frate Oltule, zise intr-o zi Muresul care era mai cumpatat, mama plange intruna dupa tata, ce facem?
- Eu zic, frate Mures, sa lasam ciondaneala si sa plecam in cautarea tatei. Poate e undeva intr-o temnita si are nevoie de ajutorul nostru ca sa-l eliberam. Oltul si Muresul s-au dus la mama lor si i-au vorbit de hotararea lor de a-si cauta tatal. Auzind ce spun, mama lor a varsat lacrimi de durere, dar si de fericire. De fericire pentru ca feciorii ei erau vrednici si se intelegeau, si de durere pentru ca se despartea de ei si-i era frica sa nu-i piarda.
- Bine baietii mei! se indupleca pana la urma craiasa. Plecati in cautarea tatalui vostru! Muresule, si tu Oltule, va sfatuiesc sa stati mereu impreuna, precum caii la trasura, si nedezlipiti unul de altul si sa va aveti bine!
Si au plecat printii. Dar de indata ce au iesit din cetate, au pornit sa se certe pe ce cale sa apuce. Caci, cum v-am zis, erau diferiti la fire si la ganduri.
- Sa plecam spre miazanoapte! a propus Muresul.
- Ba nu! S-o luam spre miazazi! a racnit Oltul.
Si, ca in copilarie, au inceput sa-si care la pumni cu nemiluita.
Pana la urma, n-au ascultat sfatul mamei si-au vorbit astfel:
- Eu am crescut in turnul de miazanoapte si plec indata intr-acolo! zise Muresul.
- Iar eu am crescut in turnul de miazazi si plec intr-acolo! tipa Oltul.
Deci s-au despartit si au plecat fiecare pe drumul lui. Muresul cel intunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud.
Dupa o vreme, pe Mures l-a razbit dorul dupa fratele sau:
-Ne ciondanim noi, si-a zis Muresul, dar tinem unul la altul. Mama ne-a rugat sa nu ne despartim. Ce-ar fi sa ma intorc din drum si sa-l caut pe fratele Olt?
Pe o vale, Muresul a vrut sa se intoarca spre miazazi, dar nu l-a mai gasit pe Olt, apoi s-a ratacit si-a luat-o spre apus, prin campii asa de frumoase, incat si-a uitat fratele geaman.
Si Oltul dupa un timp de mers singur s-a gandit la fratele sau si a pornit dintr-o data catre nord sa-l caute. Dar negasindu-l, facu cale intoarsa si trecu muntii spre campie.
In cetatea de scaun, craiasa primi vesti de la solii ei:
- Chiar de la poarta, marita craiasa, Olt si Mures s-au certat si s-au despartit, incalcand porunca mariei tale!
Suparata, craiasa a alergat sa-si intoarca feciorii din drum, dar nu i-a mai putut ajunge deoarece fugeau strasnic, numai ca in parti diferite. S-a pornit sa planga navalnic, curgand izvoare din ochii ei si rugandu-se:
-Doamne, te rog sa calauzesti pasii feciorilor mei! L-am pierdut pe crai, fa Doamne orice, numai sa nu piara niciodata baietii mei nastrusnici.
Dumnezeu a ascultat ruga craiesei si pe data a hotarat sa-i prefaca in rauri nemuritoare. Si rauri au ramas pana astazi, pastrandu-si numele: MURESUL si OLTUL.»*
&&&
«OLT, râu în partea centrală şi de S a României, cu direcţie predominantă de curgere N-S, afl. stg. al Dunării pe terit. com. Islaz (jud. Teleorman). De la izvor şi până la vărsare, de-a lungul celor 615 km (al patrulea râu al ţării, ca lungime, după Dunăre, Mureş şi Prut), râul Oltstrăbate 7 judeţe (Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt, Teleorman), mai multe depresiuni (Ciuc, Braşov, Făgăraş, Loviştea), defilee (Tuşnad, Racoş, Turnu Roşu–Cozia–Călimăneşti) şi trecători (Tuşnad, Turnu Roşu, Cozia) şi colectează c. 80 de afluenţi, care îi asigură o supr. a bazinului de 24 050 km2. Izv. de pe versantul de S-SE al masivului Hăşmaş (Carpaţii Orientali), de la 1 280 m alt., şi, după ce străbate sectorul montan pe c. 20 km, cu un curs vijelios (aici panta de scurgere este de 25‰), trecând prin oraşul Bălan (în amonte de care a fost realizat un mic lac de acumulare), pătrunde în Depr. Ciuc, în aval de Sândominic, unde râul îşi potoleşte apele învolburate ca urmare a reducerii pantei de scurgere de la 25‰ la 7‰. În aval de Sândominic, râul Oltdrenează Depr. Ciuc pe direcţie N-S, pe c. 80 km lungime, având un curs leneş, meandrat, încadrat de zone mlăştinoase, cu multe despletiri din cauza scăderii bruşte a pantei de scugere (pe fundul Depr. Ciuc) până la 2,5–1‰. În acest sector depresionar, Oltulîntâmpină rezistenţa a doi pinteni vulcanici, care pătrund adânc în Depr. Ciuc (cunoscuţi sub numele de pintenii sau pragurile de la Racu şi Jigodin), fiind nevoit să-şi îngusteze albia în aceste două sectoare. După ce a „lenevit” în Depr. Ciuc, Oltulîşi adună forţele pentru străpungerea rocilor eruptive din SE M-ţilor Harghita şi din partea de NV a M-ţilor Bodoc, formând pitorescul defileu de la Tuşnad, unde panta creşte la 3–4‰, iar apele sunt nevoite să-şi grăbească cursul. După ce scapă din încleştarea defileului de la Tuşnad, Oltulîşi continuă traseul către S, pătrunzând în compartimentul central al Depr. Braşov (respectiv în Depr. Sfântu Gheorghe), domolindu-şi din nou cursul în aval de municipiul Sfântu Gheorghe, unde panta râului ajunge la 1,5‰. Între defileul de la Tuşnad (în N) şi confl. cu Râu Negru (în S), Oltultraversează, de la N la S, partea de V a jud. Covasna, pe o lungime de c. 50 km. În aval de confl. Oltuluicu Râu Negru, Valea Oltului îşi schimbă brusc direcţia de curgere de la S către N, făcând o amplă cotitură, îmbrăţişând marginea de S a M-ţilor Baraolt, care i-a impus de fapt această uriaşă deviere a cursului. Pe sectorul de vale cu direcţia S-N, între confl. cu Râu Negru (în S) şi confl. cu Vârghiş (în N), albia râului Oltmeandrează intens. Din cauza pantei reduse de scurgere (1,2‰), lunca se lărgeşte, iar apele curg liniştite la limita dintre jud. Covasna şi jud. Braşov. În aval de confl. cu râul Vârghiş, Oltulîşi schimbă brusc direcţia de curgere, către V-SV, străbătând partea de NV a jud. Braşov pe o lungime de 208 km, cu o pantă medie de 0,45‰. Imediat ce intră pe terit. jud. Braşov, Oltulîntâmpină rezistenţa bazaltelor neovulcanice din partea de N a M-ţilor Perşani, pe care le-a străpuns cu tenacitate, creându-şi un impresionant şi fermecător defileu (Defileul de la Racoş). După ce scapă din strânsoarea acestui defileu, Oltulface o puternică buclă, iar în aval de confl. cu râul Homorod pătrunde liniştit în vasta arie a Depr. Făgăraş, unde are un curs foarte meandrat, cu tendinţă de abatere spre dreapta, spre Pod. Hârtibaciului, albia sa fiind uşor împinsă în această direcţie de aluviunile aduse de numeroşii afl. pe care-i primeşte pe stânga. În arealul Depr. Făgăraş, râul Oltare maluri joase, o luncă largă, bine dezvoltată, şi versanţi asimetrici (cu afl. mai puţini pe partea dr. şi mai numeroşi pe stg.). Sumedenia de afl. primiţi de Oltpe partea stg., veniţi de pe pantele de N ale M-ţilor Făgăraş (Şercaia, Sebeş, Berivoiu, Săvăstreni, Breaza, Sâmbăta, Viştea, Ucea, Arpaş, Cârţişoara, Avrig ş.a.), determină ca această zonă să înregistreze cea mai densă reţea hidrografică din ţară (1,4 km/km2). Potenţialul hidroenergetic şi de alimentare cu apă ale râului Olt, în perimetrul Depr. Făgăraş, a fost concretizat în realizarea a 5 lacuri de acumulare cu tot atâtea hidrocentrale. Înainte de a părăsi Depr. Făgăraş, Oltdrenează partea de SE a jud. Sibiu, pe o lungime de 56 km, pe terit. căruia îşi arcuieşte cursul către S, pregătindu-se pentru puternica înfruntare care îl aşteaptă la traversarea Carpaţilor Meridionali. În aval de confl. cu râul Cibin, Oltulîşi croieşte, pe o distanţă de c. 40 km (între Turnu Roşu şi Călimăneşti), unul dintre cele mai mari şi mai spectaculoase defilee din Carpaţii româneşti, străpungând transversal, de la N la S, Carpaţii Meridionali, pe o pantă medie de 1,5‰. În acest sector, Oltula reuşit, de-a lungul erelor geologice, să înfrângă rezistenţa rocilor cristaline, dure, ale M-ţilor Făgăraş şi Cozia (pe stg. văii). După ce părăseşte zona montană, în aval de Călimăneşti, Oltulstrăbate zona subcarpatică a Olteniei (Subcarpaţii Vâlcii), iar în aval de Râmnicu Vâlcea îşi sculptează valea la limita dintre Piem. Cotmeana (la E) şi Piem. Olteţului (la V), după care intră în Câmpia Română (separând Câmpia Boian, din E, de Câmpia Romanaţi, din V), unde lunca se lărgeşte considerabil, iar procesele intense de divagare provoacă o mobilitate mare a albiei (în aval de Drăgăneşti-Olt, râul Oltsuferă o uşoară abatere spre dreapta). În cursul inferior, râul Olttraversează jud. Olt pe direcţie NNV-SSE, pe o distanţă de 145 km, după care trece prin extremitatea de SV a jud. Teleorman, pe o lungime de 15 km, vărsându-se în Dunăre pe terit. com. Islaz. În aval de Drăgăneşti-Olt, Valea Oltului este secondată în paralel, pe partea stg., de râul Sâi, considerat a fi un curs părăsit al Oltului. Debitul mediu multianual al râului Oltîn cursul inf., care variază între 160 şi 190 m3/s, a permis ca în această zonă să se amenajeze marile sisteme de irigaţii (alimentate din apele Oltului) din zonele Stoeneşti–Scărişoara–Vişina–Tia Mare. Ca urmare a marelui potenţial hidroenergetic de care dispune râul Olt(17% din totalul potenţialului hidroenergetic al râurilor interioare ale ţării), de-a lungul cursului său mijlociu şi inferior au fost construite (în perioada 1970–1990) 24 de lacuri de acumulare şi tot atâtea hidrocentrale, cu o putere instalată, totală, de 940 MW. Din amonte spre aval, acestea sunt:
Lacuri:
Făgăraş, Voila (inundat în 1988; vol.: 12,3 mil. m3), Viştea (1989; 4,3 mil. m3), Arpaş (1990; 7,4 mil. m3), Avrig (1990; 10,8 mil. m3), Gura Lotrului (1986; 8,2 mil. m3), Turnu Roşu (1982; 13 mil. m3), Călimăneşti (1981; 4,6 mil. m3), Dăeşti (1975; 209 ha; 11,2 mil. m3), Râmnicu Vâlcea (1974; 319 ha; 19,04 mil. m3), Râureni (1977; 174 ha; 7,3 mil. m3), Govora (1975; 477,2 ha; 18,5 mil. m3), Băbeni (1978; 905 ha; 59,7 mil. m3), Ioneşti (1979; 466 ha; 24,9 mil. m3), Zăvideni (1979; 839 ha; 50 mil. m3), Drăgăneşti-Olt (1987; 1 070 ha; 76 mil. m3), Strejeşti (1978; 2 203,5 ha; 225 mil. m3), Arceşti (1980; 837 ha; 43,44 mil. m3), Slatina (1980; 540,7 ha; 19,24 mil. m3), Ipoteşti (1985; 1 700 ha; 110 mil. m3), Drăgăşani (1980; 828 ha; 48 mil. m3), Frunzaru (1989; 96 mil. m3), Rusăneşti (1989; 78 mil. m3), Izbiceni (1 095 ha; vol.: 74 mil. m3).
Hidrocentrale:
Făgăraş (27 MW), Voila (14,2 MW, intrată în funcţiune în febr. 1989), Viştea (14,2 MW, 1989), Arpaşu de Jos (14,2 MW, 21 ian. 1992), Avrig (14,2 MW, 1996), Gura Lotrului (26,5 MW), Turnu Roşu (70 MW), Călimăneşti (38 MW, 1981), Dăeşti (37 MW, 1976), Râmnicu Vâlcea (46 MW, 1974), Râureni (48 MW, 1977), Govora (45 MW, 1975), Băbeni (37 MW, 1978), Ioneşti (38 MW, 1979), Zăvideni (38 MW, 1979), Drăgăneşti-Olt (53 MW, 1987–1989), Strejeşti (50 MW, 1979), Arceşti (38 MW, 11 nov. 1980), Slatina (26 MW, 1981), Ipoteşti (53 MW, 1986), Drăgăşani (53 MW, 1981 şi cu toată capacitatea în 1989), Frunzaru (53 MW, 1989), Rusăneşti (53 MW, 1989 şi al patrulea grup energetic la 20 mart. 1992), Izbiceni (53 MW, 1989).
Cei mai importanţi afl. ai râului Olt(de la izv. la vărsare): Râu Negru, Bârsa, Şercaia, Sebeş, Berivoiu, Sâmbăta, Viştea, Arpaş, Cârţişoara, Avrig, Topolog ş.a. (pe stg.), Mădăraşu Mare, Aita, Baraolt, Vârghiş, Homorod, Cibin, Lotru, Bistriţa vâlceană, Luncavăţ, Olteţ, Teslui (pe dr.). În Antichitate râul Oltera cunoscut sub denumirea daco-getică Alutus şi apoi romană (Aluta). De-a lungul văii inf. a Oltului, între com. Boiţa (Caput Stenarum), jud. Sibiu, şi „Cetatea Verdea” – un ostrov pe Dunăre (azi dispărut), la SV de com. Islaz, jud. Teleorman, romanii au construit o linie de fortificaţii, numită Limes Alutanus, apărată de numeroase castre (Romula, Acidava, Buridava, Castra Traiana, Alutela sau Arutela ş.a.).
Sursa: https://romaniadategeografice.net/hidrografie/rauri/rauri-o/
Despre Autor - Dan Ghinea - la https://romaniadategeografice.net/acasa/despre-autor/
______________
* https://www.lapensiuni.ro/ro/extra/legenda-oltului-si-a-muresului-153
