„Localitatea Câineni era cunoscută în vremea lui Mircea cel Bătrân sub numele de Genune, iar în vremea stăpânirii romane, sub numele de Pons Vetus, adică „Podul Vechi” (Puntea Veche), toponim ce indică în mod cât se poate de limpede faptul că romanii au găsit aici o aşezare omenească întemeiată, evident, de strămoşii geto-daci.” (...)
„Pe drumul de ape au călătorit nestingheriţi peştii, de la Dunăre până-n Ţara Ardealului şi invers, încă de la facerea lumii. Asemenea păsările cerului, precum gândul şi cugetul oamenilor. Au trecut şi turme, în transhumanţa lor milenară, vămuirile fiind sporadice şi supuse voinţei oamenilor. Când vrerea lor a fost alta, cărările tainice din tăriile de piatră i-au dus acolo unde le-a fost vrerea. Hrisoave voievodale pomenesc de Genune la 1415, Radu cel Mare îi numeşte „câneani” la 1505. O istorie veche (a numelui) de cinci-şase veacuri, căci cea adevărată este milenară. Pe Calea cea Mare a ţării, veche de când lumea, şi pe „Via Carolina”, desăvârşită la 1722, au trecut atâtea nume, încât ar trebui tomuri întregi spre a fi menţionate. S-au scris însemnări şi note de călătorie, s-au întocmit hărţi pe foaie de aramă, Câinenii au purtat nume de rezonanţă vremelnică - Strassburg, cu cetate asemenea - Arxavia. O „Tabula Valachiae Cis - Alutanae per Frieder Schwantzium Regiminis Heinsteriani Capitaneum” de la 1722, mai nouă cu şaisprezece veacuri decât cea Peutingenariană, prezintă prima imagine a Câinenilor: Kinen - Strassburg, precum şi portul locuitorilor din acest ţinut, fixând definitiv în memoria istoriei locul unde cântecul cocoşilor şi lătratul câinilor se aud deodată în trei provincii româneşti.”
Vremurile s-au scurs, alţi călători s-au perindat pe drumurile Oltului, către Ardeal sau invers. S-au scris pagini numeroase, numai dintre personalităţile româneşti de referinţă din domeniul istoriei, geografiei, sociologiei, etnografiei, literaturii, peste douăzeci de nume au amintit mai mult sau mai puţin de Câineni. Mulţi dintre ei sunt fii ai acestor locuri, a căror,,rădăcină blagorodnă şi bătrână” îi ţine legaţi de generaţii, de Câineni şi de Lovişte. Moşii, strămoşii, părinţii lor şi ei şi-au ridicat aici case, biserici, şcoli - toate necesare unei vieţi normale. Prin unicitatea stilului, case şi biserici vechi, atâtea câte s-au mai păstrat, veţi vedea că locuitorii Loviştei sunt unici prin cerbicia cu care îşi păstrează tradiţiile, sunt adevărate comori ale istoriei şi arhitecturii populare româneşti. Satele din componenţa comunei Câineni rămân însă uimitoare şi unice prin tezaurul de spiritualitate, păstrat nealterat din vremuri imemoriale. împotriva tuturor aparenţelor impuse de necesitatea de a ţine pasul cu mersul vremurilor spre modernitate, tradiţiile şi obiceiurile locuitorilor de aici vor determina, probabil 6 prin insistenţe, înfiinţarea unui laborator zonal de etnografie şi folclor într-un spaţiu cu adevărat mioritic.
,,Et in Arcadia ego! ” Şi eu am fost la Arxavia, cetatea Câinenilor, ale cărei amintiri stăruie încă sub ierburi. Din apele Oltului, istoria şi lecţiile ei urcă vertiginos spre dantelăria albă de calcar ce spintecă orizontul în mii de franjuri. Câinenii au doar un petic de cer. Zările lor sunt limitate de labirintul de piatră prin care se strecoară apele Oltului şi ale altor pârâiaşe “nebune”, izvorâte din adâncul pământului şi răzbătând către “leagănul de piatră al legendei”. în astfel de condiţii, lumea Câinenilor capătă alte dimensiuni. Jos, zilele sunt mai scurte, nu printr-o altfel de măsurare a dimensiunilor timpului astral sau de o anume strategie a soarelui. Circumvoluţiunile de granit ale citadelei de piatră fac ca timpul din inima cetăţii să fie altfel dimensionat. De acea, locuitorii s-au ridicat de mii de ani pe înălţimi, spre a fi mai aproape de stele şi a privi spre orizonturi mai largi. Muntele i-a călit, i-a făcut îndrăzneţi, cumpătaţi la vorbă şi hotărâţi la faptă. Aşa i-am cunoscut pe oamenii de aici. Pentru cele trebuitoare ca viaţa să decurgă normal, ei au un calendar al lor. Altfel, şi aici cocoşii cântă vestind apropierea zorilor la aceleaşi ore astrale, stelele în rotirea lor peste munte anunţă vremea odihnei la aceleaşi ceasuri, ca pretutindeni. Viaţa decurge, aşadar, normal după aceleaşi legi nescrise ale firii. Revenind la cele ce s-au spus şi s-au scris despre Câineni, niciodată nu este de ajuns. Ceea ce s-a scris, s-a făcut în mod dispersat, tratând anume tematici. Totul trebuia îngemănat într-un tot unitar, într-o carte a lor, a “câneanilor” şi Câinenilor - o monografie. Monografia înseamnă un studiu ştiinţific amplu, tratat detaliat şi multilateral, asupra unui subiect. O comunitate presupune o astfel de tratare interdisciplinară, care să acopere toate aspectele mediului tropic şi antropic specifice arealului pe care îl ocupă. Autorii monografiei de faţă au reuşit un astfel de studiu, cu inerenta relativitate a adevărului, adunând şi coagulând în mod fericit aproape tot ce s-a spus sau s-a scris despre localitatea lor timp de două milenii, cu precădere în ultimele cinci veacuri.Se umple astfel un spaţiu dintre cele multe încă libere, readucând la lumină, descoperind sau redescoperind date, documente, imagini, memorii, fapte şi întâmplări ale unor anonimi sau ale unor personalităţi de referinţă din viaţa Câinenilor. Se mai adaugă astfel încă o pagină la cartea de istorie naţională, se mai împlineşte un vis, o năzuinţă a şcolii româneşti de sociologie, al cărei promotor a fost dascălul Dimitrie Gusti. Tezaurului de spiritualitate românească i se mai adaugă încă o piesă a cărei valoare poate fi sporită. Câinenii, prin strădania fiilor lor, au o carte de suflet. ,,Iar voi «câneanilor», care sunteţi la vad” sau oriunde, în lumea largă, dar cu inima şi sufletul la izvoarele filosofiei şi poeziei locurilor natale, BUCURAŢI-VĂ!
(citate din «În loc de prefaţă/ Carte din inimă, pentru suflet/ ,,Opreşte-te călătorule! Unde natura îţi porunceşte să te opreşti şi vitejia eternă s-a oprit …”», autor Doru Căpătaru, redactor la România Turistică).
Atâtea au fost și sunt de spus despre Câineni ...și au fost spuse, le regăsim în această carte – în care informația istorică și/ sau geografică este excelent completată de legende, povestiri vechi, referiri la genealogii, ocupații, tradiții, monumente istorice etc. – încât o recomandăm cu toată convingerea.
Desigur, în lucrare se poate căuta după orice cuvânt, denumire, nume propriu s.a.m.d., așa cum suntem obișnuiți.
Clic pentru a citi monografia în flip/ 477 pagini (până la anexe).
Clic pentru a citi monografia integral în PDF/ 588 p.
