În ceea ce priveşte cultura scrisă, dată fiind funcţionarea, de peste 500 de ani, a scaunului episcopal de la Râmnic, ca un adevărat centrum spiritual şi cultural, împreună cu marile mănăstiri din zonă (Cozia, Bistriţa, Horezu), se poate spune că, în ciuda vitregiei vremilor, aici s-au dezvoltat fermenţii culturali-spirituali care au făcut ca, pentru secolul al XVIII-lea, Râmnicul să fie supranumit capitala tipografilor români (N. Iorga) şi să reliefeze o şcoală râmniceană culturală (Al. Duţu), paralelă cu aceea ardeleană, iar ulterior până azi, chiar fără a avea instituţii de nivel naţional, Vâlcea să ivească şi să proiecteze personalităţi şi realizări de seamă în toate domeniile culturii, spiritualităţii şi artelor româneşti3. Cercetătorul acestor constante şi performanţe de ansamblu unitare ale culturii vâlcene le poate determina resortul în specificul dualităţii sale procesuale: Cultura vâlceană – afirmă prof. dr. Gheorghe Deaconu – este rodul acestui îndelungat travaliu creator, marcat de dialogul permanent între popular şi cult, între ţărănesc şi aulic, între oralitate şi cărturăresc, între sacru şi profan, între tradiţie şi modernitate – şi toate acestea, pe fondul rolului de „placă turnantă” pe care Vâlcea l-a avut, la confluenţa celor trei mari provincii româneşti (Oltenia, Muntenia, Transilvania), între Balcani şi lumea de dincolo de Carpaţi, între Orient şi Occident4. Toate acestea au fost posibile în timp datorită unui habitat relativ stabil, cu locuitori în marea majoritate moşneni şi o viaţă economico-socială adaptată la potenţialul resurselor materiale ale locului, situată mai aproape de orizontul spiritual al aşezărilor de cult din zonă şi mai departe de frământările politice ale Capitalei (care, totuşi, nu i-au lipsit...), au fost posibile datorită localismului creator specific.
Un program cultural (strategic), iniţiat în anii 2000 (de către un important manager de profil, prof. dr. Gheorghe Deaconu), vizează, prin conferinţe sub titlul generic Vâlcea în spaţiul spiritual naţional, să reliefeze acele trăsături care dau specificitate culturală Vâlcii, spiritului ei creator. Între acestea, mai remarcăm aici, conform cu acad. Răzvan Theodorescu, o europenitate profundă, o românitate esenţială... . ... în Vâlcea, atunci când vin – mărturiseşte Domnia Sa –, mă simt foarte român şi n-am niciun complex când mi-aduc aminte că sunt european 5).
Note bibliografice
1. v. Georgeta Stoica, Elena Secoşan, Ion Vlăduţiu, Paul Petrescu, Arta populară din Vâlcea, monografie – album. Râmnicu-Vâlcea, 1972 (Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Vâlcea), pag. 16: Dincolo de aceste afinităţi, Vâlcea se prezintă ca o zonă etnografică distinctă în cadrul culturii populare româneşti.
2. Mihai Pop, Vâlcea – zonă folclorică distinctă, conferinţă înregistrată, încă nepublicată, aflată în arhiva Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Valorificarea Tradiţiilor şi a Creaţiei Populare Vâlcea.
3. v. Petre Petria (şi Cristina Tănăsoiu – pt. vol II), Vâlcea. Oameni de ştiinţă, cultură şi artă. Dicţionar, vol. I, II. Râmnicu-Vâlcea, Editura „Conphys”, 1997, 2004; Ion Măldărescu, Emilian Frâncu, Râmnicu-Vâlcea. Mică Enciclopedie – vol. I-IV, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Anton Pann”, 2002; Emilian Petrescu, Vâlcea – Ţara lupilor getici sau Ţinutul Vâlcilor. Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene, vol. II, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Conphys”, 2007, pag. 200-305.
4. Gh. Deaconu, Patrimoniu şi creativitate, în vol. Sacralitatea – asimilări şi sinteze culturale în spaţiul vâlcean. Bucureşti, 2002 (Palatul Parlamentului. Sala „Constantin Brâncuşi”), pag. 24.
5. Răzvan Theodorescu, Spiritul Vâlcei în cultura română, Râmnicu-Vâlcea, Ed. „Almarom”, 2001 (Biblioteca Programului cultural Vâlcea în spaţiul spiritual naţional), pag. 33.
Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 448). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”
