Istorie Locala

Marți, 11 Septembrie 2012 22:17

Crucea mişeilor şi Crucea lui Spiridon

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

          Pe „Drumul Troianului”, la intrarea în oraş dinspre sud, pe partea dreaptă a drumului se găsesc două cruci de piatră, una din ele cunoscută sub denumirea de „Crucea mişeilor . Cruce de hotar din secolul al XVI-lea, având săpat textul unui document din 25 iunie 1580. Crucea se găsea la o distanţă de aproximativ 750 metri faţă de râul Râmnic. Iată traducerea textului de pe „Crucea mişeilor din câmpii Râmnicului, după Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul XXVI (1932) fasc 78, pag. 185-186.

            Ridicatu-sau această cruce întru hramu sfinţilor îngeri Mihail şi Gavril de egumenul Serafim Cozianul şi de egumenul Ghenadie Cozianu în zilele împăratului al Romii, Carol al şaselea pentru pricina hotarului moşii, ce cuprinde într-însa stânjeni 7243. Cu mila lui Dumnezău au Mihnea v.v. şi Domn a toată Ţara Românească, fiul marelui şi prea bunului Alexandru v. v. Dat-am această carte a Domniei mele Sfintei mănăstiri Cozia şi părintelui egumen Eftimie, ca să fie moşia de la Râmnic pre hotarul cel bătrân, de la Mişei, la via Opri Spăriatului şi de acolea tot pe slemne Licura toată, şi de acolo la via Jojăi şi iar la livadea lui Păitru şi de la vărfu vii Ciorogăi, şi iar la via lui Patru pă slemne, până la vârfu vii lui Ivan... şi iar la via de la Ezăr şi de acolo pe slemne până la livada Oprii pe margine, iar de ocolit drept în jos în curătura lui Mihai şi iarăşi în vârfu curmăturii lui..., cea mare şi de acolo pe coasta vii şi de acolea drept la curmătura lui Crăciun şi de acolo la capul suliţi şi iarăşi de acolo la apa Răului şi iarăşi din câmpul Râmnicului Livezi Drept... aceia am dat Domnia Mea această moşie şi ţigani, ce să scrie mai sus ca să fie sfintei mănăstiri, pentru că sânt cumpărate de bătrânul Vlad Vodă drept 5000 de vedre de vin şi am văzut Domnia mea că şi la răposatul Mircea v.v. vechite şi posmolite, stricate; deci eu le-am înoit şi le-am întărit Domnia Mea şi am dat Domnia mea sfintei mănăstiri Cozia ca să-i fie moşie ohavnică sfintei mănăstiri şi am dat ca să fie după zisa Domnii Mele, iată mărturie am pus: pă jupan Metrea Cel Voinic, jupan Vel Jupan Ivan Vel Logofăt, I pă jupa Dumitru Spătaru, Constantin Vistierii, I Stan Comisu, Mihai Vlad Stolnic, I Goţea Paharnic, Danciul Postelnic pravilii..., în scaunul cetăţii Bucureşti, luna lui iunie 25 de la culam, la această pisanie cuesul anilor văleat 7088 (1580). Această cruce se află în drumul Râmnicului pă moşia ei.”

          În cartca preotului C. Grigore Râmnicul Vâlcii, loc amintiri şi recreere , la pagina 51 ne oferă următoarea informaţie: O inscripţie mai nouă spune că a fost ridicată în zilele creştinului împărat al Romii Carol şase, pentru pricina hotarului moşiei

          Pe altă latură este săpată o nouă informaţie: Această sfântă cruce fiind surpată de făcătorii de rele din leat 1849... S-a ridicat cu cheltuiala a lui Anton al lui Marinoiu... 1850 .

          În faţă crucea are o frumoasă rozetă. Inscripţia slavonă indică leat 7188(1580). Pe locul unde era crucea s-a aşezat o casă.

          Tot din cartea respectivă mai aflăm următoarele: Numele de Crucea mişeilor îi revine probabil din amănuntul «Hotarul bătrân de la mişei», menţionat de inscripţie pentru faptul că pe câmpurile din împrejurimi s-au găsit multe oseminte omeneşti, cum susţin bătrânii. Se presupune că ar fi fost, în îndepărtate vremi, furcile de execuţie ale diferiţilor osândiţi, în special politici, mişei, de la care şi-a luat numele moşia şi apoi crucea aşezată în hotarele sale. Din punct de vedere cartografic amplasamentul «Crucea mişeilor» se poate vedea uşor pe «Planşa moşii vetrii episcopii şi răul Râmnicului, din 1857»” (Fig. 26).

          Este amplasată pe partea dreaptă a Drumului Troianului”, în apropierea unui han. în dosarul nr. 3 / 1859, din fondul mănăstirii Cozia, există un plan al Locurilor de arătura', în care se poate vedea locul de amplasament al crucii între Locul de arătură" şi „Bariera cea noua' .

          O altă informaţie o mai găsim şi în Monitorul Oficial din 1887, judeţul Vâlcea, art. 30. „Edilii oraşului Râmnic s-au îngrijit de această cruce. Au recondiţionat-o şi au strămutat-o în curtea bisericii Buna Vestire. Crucea este considerată ca cel mai vechi vestigiu al oraşului Râmnic. (Crucea era amplasată la o distanţă de aproximativ 750-800 m. faţă de râul Râmnicului pe partea dreaptă. T.M.G.)

 

          Cam la 600 m. înainte de a ajunge la Schitul Cetăţuia pe dreapta se găsea „Crucea lui Spiridon", cruce de piatră în Mahalaua Ţigănie,este ridicată de robul lui Dumnezeu Spiridon monah, în zilele prea sfântului părinte Chiro Chir Climent (1737-1747), în continuare pe stânga proprietatea serdarului Dumitrache, pentru ca „Drumul Mare"să treacă peste podul de la şanţul Cetăţuia.

 

 

Resurse: GHERGHINA, Titi Mihai. Imagini citadine din Râmnicul de odinioară. Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2007

Informații adiționale

  • Autor:
  • Data aparitiei: Joi, 06 Octombrie 2022
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Contributor: Valentin Smedescu
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: Imagini citadine din Râmnicul de odinioară. Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2007
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Resurse utile
Citit 5581 ori Ultima modificare Luni, 05 Noiembrie 2018 08:08
Ești aici: Home Valcea Valcea Crucea mişeilor şi Crucea lui Spiridon