Istorie Locala

Miercuri, 19 Septembrie 2012 13:45

Vâlcea - Cruci vechi și Sfinte Troițe, din satele Titești, Cucoiu și Bratovești

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

După obiceiul din vechime, creştinii ortodocşi îşi construiesc mici biserici chiar în casele lor. De obicei, peretele de răsărit este împodobit cu icoane şi candele. În acest loc, dimineaţa şi seara, familia se adună şi pe rând sau împreună aduc laude şi mulţumiri lui Dumnezeu.

Unii dintre credincioşi au ridicat Sfinte Cruci şi Sfinte Troiţe, în locuri alese de ei, din diferite motive, la care şi restul oamenilor fac rugi şi închinăciuni la Bunul Dumnezeu.

Menţionăm că aceste cruci greoaie de piatră, cu slova mare şi elegantă, cu indice de nume româneşti, din care nu lipsesc cele ale preoţilor şi monahilor, sunt specifice zonei de munte.

Locul de amplasare al crucilor, fie din piatră, fie din lemn, este de obicei la răscrucea drumului, la puţul sau fântâna de sub coastă, la poarta casei sau într-un loc unde s-a întâmplat un accident ori altă nenorocire, punct pe care localnicii îl numesc "loc rău".

Crucile au fost executate de meşteri crucieri renumiţi, care în munca lor şi-au pus întregul talent, lăsându-ne spre amintire adevărate minunăţii. Amintim spre aducere-aminte, pe meşterul pietrar Petcu, care a trăit în secolul al XVIII-lea.      

În partea de nord a fostelor judeţe Argeş şi Vâlcea, se găsesc multe cruci de lemn, neobişnuit de frumos sculptate, de mărime mică, executate de Muşat Diaconul, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aceste cruci au fost executate din lemn de păr, sculptate într-o formă cu totul originală, în care meşterul şi-a nemurit talentul, dând dovadă de un desăvârşit meşteşug. Este de admirat migala cu care sunt reliefate slovele, chenarele şi brâiele.

Aceste cruci au fost adunate de anumiţi interesaţi, care în numele muzeelor au preluat aceste adevărate opere de artă. Ce bine ar fi dacă şi-ar fi găsit locul în muzee!

Este bine ca enoriaşii să conserve şi să păstreze aceste cruci şi alte obiecte vechi, deoarece ele dezvăluiesc atât credinţa noastră, dar mai ales gustul pentru frumos.

 

Cruci şi troiţe din satul Titeşti

a) Crucea de la "Pomăreţe ", din satul Titeşti

Prin tradiţie se menţine informaţia că aici, la Pomăreţe, în micuţa grotă (peşteră), actualmente dărâmată, ar fi vieţuit un pustnic care a fost găsit de localnici "pomit" – mumifiat. Când, de unde a venit şi cât timp a trăit acest pustnic aici, nu a putut nimeni să precizeze. De la acest călugăr găsit "pomit" acestui loc i se spune "pomăreţe".

Sus, în marginea poienii, locul este însemnat de localnici cu o cruce de piatră pe care sunt scrise următoarele:

     "Rid.

Această Sf. kruce

În acest Sf. loc pentru

Pomenire de proprietarul

Nicolae N. Popa soţia Maria

Fiilor Mihail, Nicolae, Maria

Părinţii Maria Maria socru

Niculae Bălan Amici Mihai I. Rouă

Niţă Mărcoiu

1902 – Morţi

Nicolae Popa

Ilinca Ion Popa

Bucur Nicolae

(pe marginea din stânga):

Ion N. Popa

Bucur ereu

Floarea ereiţa

(pe marginea din dreapta):

Barbu ereu"

Crucea este scrisă cu literele afabetului latin.

În verile secetoase, sătenii împreună cu preotul paroh, merg la "Pomăreţe" unde se oficiază Sfinte Slujbe, credincioşii cerând îndurare de la Dumnezeu să sloboade ploile. De multe ori, după terminarea slujbei începe să plouă udând până-n capul satului, cca.1 km, pe enoriaşii participanţi la slujbă.

Din izvorul "Pomăreţelor", situat în "Valea Căşăriei", se lua apă până-n răsăritul soarelui, folosită de femeile care se ocupau cu practicile miraculoase în vindecarea anumitor boli.

b) Crucea de la poarta locuitorului Nicolae Şerban

La poarta gospodăriei săteanului Niculae Şerban, din Titeşti, se află o impunătoare cruce din piatră, scrisă cu literele alfabetului slavon, frumos reliefate. A fost ridicată de vătaful Şerban, strângătorul birurilor din Plaiul Loviştei.

Prin tradiţie ni s-a transmis că, vătaful de plai, cel ce a dat denumirea neamului Vătăşescu, a ridicat-o în numele celor două fete decedate în aceeaşi zi, de ciuma care a bântuit acele vremuri. Se povesteşte că, tatăl îndurerat ar fi înconjurat gâtul crucii de trei ori cu salba de aur pregătită drept zestre fetelor.

Din textul scris pe cruce apare numai – Ana Moartă.

Textul scris pe cruce, în partea din faţă :

 

 

 

 

 

"Cu vrerea tatălui cu ajutorul fiului

S-a ridicat această cruce în zilele Domn.

Io Nicolae Voievod şi cu ajutorul lui

Şerban Vătaf Neaga Tudor Ana Moartă D-tru."

(pe latura stângă):

"Andrei Fluor Mihail Gavril

Erei D-tru Erei Radu

Martie 30 H. 7234 (1726)"

Prezentăm adresa "Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patimoniul Cultural Naţional Vâlcea", în legătură cu această cruce, exprimându-ne totodată bucuria că aceste monumente istorice din zona noastră, sunt înregistrate şi trecute în patrimoniul cultural naţional.

                  

Ministerul Culturii şi Cultelor

Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea

(Rm. Vâlcea 1000-str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 4050735620, fax. 405073197,

e-mail culturavâThis email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.)

Stimată doamnă,

Vă trasmitem, prin intermediul domnului primar al comunei Titeşti, conţinutul inscripţiei de pe crucea de piatră aşezată la poarta gospodăriei dumneavoastră.

Având în vedere că se apropie hramul crucii "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril" şi deoarece presupunem că sunteţi o urmaşă a Vătafului Şărban şi a celor pomeniţi pe cruce, sperăm că informaţia vă va fi de folos.

CRUCE de PIATRĂ, monument comemorativ cu regimul de monument istoric, conform Legii 422/2001, cod în Lista Monumentelor Istorice 2004, VL-IV-m. 10.039.

Explicaţia codului: monument istoric comemorativ, clasat în categoria valorică B, situat în judeţul Vâlcea. Numărul 10.039 este numărul monumentului în Lista Monumentelor Istorice aprobată prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2314/2004, anexa nr. III, publicat în Monitorul Oficial nr. 646 din 16 iulie 2004.

Datare – 30 iulie 1726.

Ctitori – Şărban Vătafu, Neaga, Tudor, Ana, Martin, Dumitru."

Inscripţia de pe laterală:

"Andrei, Flor(ea). Hram Mihail si Gavril Erei Dumitru erei Rad(u), erei Martin; iul(ie) 30, l(ea)t 7234 (1726)"

Precizări

Inscripţia este publicată în lucrarea lui Constantin Bălan, "Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României, Judeţul istoric Argeş, sec.XI(V-1848)", Editura Academiei Române, Bucuresti 1994, pag. 454.

Vă mulţumim pentru sprijin,  

 

Şef comp. patrimoniu

     Ligia Elena Rizea

                       Director executiv consilier superior,

                            Prof. dr. Gheorghe Diaconu

  

Vătaful Şerban Andrei are fiu pe Nicolae Andrei. Acesta din urmă s-a căsătorit cu Maria, fiica lui Cerneanca, venită de pe Cerna Vâlcii, în căutarea fratelui său, Ioniţă Copăceanu, zis Zavera. Cerneanca, aflând că fratele său a fost ucis de socru-său, Nicolae Gurbăţ, a decedat. Fetiţa rămasă singură este crescută de Vătaful Şerban, probabil originar tot de pe Cerna, devenindu-i noră.

Nicolae Andrei căsătorit cu Maria, are fii pe: Gheorghe Nicolescu, zis Cafa, care a îndeplinit funcţia de notar de primărie în comunele din Lovişte, şi pe Tudorică Adrian, ales primar în mai multe legislaturi, în comuna natală.

Într-un document din anul 1877, neamul vătăşeştilor era reprezentat prin: Pr. Gh. Popescu-Vladu, Ion Ungureanu, Ion Calapancea, Toader Pătraşcu, Ion Ion Deaconu, Toma Vătăşescu, Simion Sădeanu, Şerban Andrei, Niţă Pătru, George Deaconu, Stanciu Deaconu, Uţa Tomii, Fedrea Bucur Toma, Nicolae Andrei, Tudor Bărăgan.

c) Sfânta Troiţă şi vechea cruce de la poarta moştenitorilor lui Iorga Văcăroiu.

Lângă o veche fântână – puţ, din hula Mlăcii, raza satului Titeşti, există o cruce veche din piatră, renovată de familia Maria şi Iorga Văcăroiu, descendenţi din neamul Tăcheştilor, al cărei conţinut se descifrează astfel : "Ridicatu sa ac. Sfântă cruce întru cinstirea Sf. Cuv. Paraschiva de D-tru ereu Tudose Vasile Ioana Ereu Radu Dempreună. Ereiţa Floarea Maria Ilie sau Ilinca.

Scrisul de pe cruce a fost vopsit odată cu ridicarea Sf. Troiţe. Crucea este ridicată în jurul anului 1700, fiind contemporană cu cea ridicată la poarta locuitorului Nicolae Şerban, deoarece în conţinut apar tot D-tru ereu şi ereu Radu.

Tăcheştii se trag din neamul Cârstoilor, care la anul 1877, îi găsim contopiţi cu neamul Mardaleştilor, luând denumirea de "Moşnenii Cârstoi- Mardaleşti" cu următoarea componenţă: "Tudor Popa Bucur, Mitu Stanca, Ion Mohanu, Tudose Mohanu, Taiche Mohanu, George Taiche, Ghiţă Mardale, Iosifu Mardale, Precup Bolovan, Stanciu Sima, Ion Coldanu, George Caşcăvală, Mitu Mardale".

Familia Maria şi Iorga Văcăroiu s-au mutat din "Tărure" la gospodăria moştenită "Sumlacă" de la părinţi, respectiv socrii, Ion şi Măruţa Taiche.

După mutare au ridicat o Sfântă Troiţă, în care este adăpostită şi crucea prezentată mai sus.

Sfânta Troiţă a fost construită în anul 1981, din calupi de beton – diatomită, şi acoperită cu tablă. În interior este scris următorul text: " Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această Sf. Troiţă de către ctitorii: Văcăroiu Iorga cu soţia sa Maria şi cu fiii lor:

Mihai cu Maria - Mili

Ion cu Niculina

Gheorghe cu Elena

Niculae cu Aurelia

Gheorghe -Puiu cu Valentina

Nicolae cu Maria

Ion cu Elena -Doina "

Sf.Troiţă este dimensionată E-V, 2 m x 1,5 m, cu înălţimea de 2 m, fără plafon, cu intrarea orientată spre apus. Nu are ferestre. Nu este pictată de un meşter consacrat.

În interior:

– la nord este pictată "Maica Domnului cu Pruncul Iisus" şi apoi "Sfânta Treime". La est se află Crucea veche descrisă de noi mai sus, iar alăturat una nouă, cu următorul text: "Această Sfântă Cruce s-au ridicat de familia Gheorghe şi Dochia Dobrin, anul 1981".

– la sud este pictată "Învierea" şi o icoană cu "Maica Domnului cu Pruncu".

Afară :

– la apus, în faţă: stânga, "Sf. Arhanghel Mihail" şi textul "Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte", iar la dreapta, "Sf.Arhanghel Gavril" şi textul " Bucurăte că porţi pe Acela ce poartă toate".

– la nord, "Sf. Mucenic Gheorghe", "Sf. Cuvioasă Paraschiva", "Sf. Ierarh Nicolaie"

– la sud, "Sf. Prooroc Ioan Botezătorul" şi textul : "Pocăiţivă că s-a apropiat împărăţia Cerurilor", apoi, "Sf. Muceniţă Filofteia" şi "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena".

Tehnica de pictură este "Tempera".

d) Sfânta Cruce din altarul Bisericii cu hramul "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril" din satul Titeşti.

Este descrisă în cartea "Schituri şi biserici de stat", la pag. 97, a autorului Pr. Dominic Ionescu:

"O cruce nouă imitând pe cele de la sfârşitul veacului al XVIII-lea ale meşterului Muşat Diaconul răspândite prin mai toate bisericile din nordul Argeşului şi Vâlcei – lucrată numai acum doi ani, anul 1927, arată că s-ar putea reveni cu ceva la acele vremuri. Crucea este o imitaţie perfectă.

e) Sf. Troiţă de la poarta moştenitorilor lui Ioana şi Gică Bobocaru-Ghiţă, din satul Titeşti.

Este construită în anul 1937 şi pictată în anul 1939. Ctitori sunt enoriaşii Ioana şi Gică Ghiţă, zis Bobocaru. Este construită pe soclu de piatră şi zidită din cărămidă, fără plafon, cu acoperişul din ţiglă în două ape, cu cele două funduri de la nord şi respectiv sud, ridicate până la creasta acoperişului. Este dimensionată astfel: 2,5 m x 1,5 m, cu intrare din partea de miazănoapte, din răscrucea drumurilor.

În faţă are trei arcade. Cea din mijloc, care foloseşte ca uşă, este largă şi se sprijină pe doi stâlpi de formă cilindrică. Ferestrele laterale sunt mai mici, având capetele arcadelor sprijinite pe colţuri.

Pereţii de răsărit şi apus sunt prevăzuţi cu ferestre mari, terminându-se cu arcuri. Cel de sud este compact.

Pe frontispiciu a fost pictată icoana "Sf. Mucenic Gheorghe", ştearsă, acoperită de o Sfântă Cruce executată din lemn. Restul faţadei pictată cu Heruvini şi Serafini. Pereţii exteriori sunt decoraţi cu motive decorative bine executate, ca şi interiorul ferestrelor. De o parte şi alta a uşei, la bază sunt două nişe în care au existat pictate scene.

Pe peretele de est, pornind de la nord spre sud:

– sus, pictaţi în medalion, "Sf. Ierarh Ion Gură de Aur",

– de partea cealaltă a ferestrei este pictat, tot în medalion, "Sf. Mare Mucenic Gheorghe", donat de Gheorghe I. Petreasca,

– dedesupt "Sf. Ioan Botezătorul", donat tot de Gheorghe I. Petreasca şi soţia Maria cu fiii,

Pe peretele de sud, în registrul I:

– sus, "Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş", donaţie făcută de Ion şi Maria cu fiii,

– dedesupt, tot în medalion "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", donaţia lui Dinu Sporiş şi Elena,

– dedesupt "Sfinţii Apostoli Peteu şi Pavel", în medalion,

– La mijloc "Învierea Domnului Iisus Hristos", reprezentată prin pogorârea în iad. Alături, în medalion, "Maica Domnului cu Pruncul", donaţie Ion P. şi Maria,

– dedesupt "Sf. Ierarh Nicolae", fiind iscălit ing. Gh. C. Popescu, Bogdăneşti – Vâlcea, probabil pictorul,

– dedesupt, tot în medalion, "Sf. Cuvioasă Veronica", donaţie Dumitru Sporiş şi Maria cu fiii.

Pe peretele de vest, în medalion, "Sf. Prooroc Ilie", dedesupt "Sf. Mucenic Dimitrie".

Colţul de N-V, în medalion, fiind alăturaţi, "Sf. Ierarh Vasile" şi "Sf. Ierarh Grigorie".

La bază, tot în interior, decoraţie sub formă de draperie, care s-a deteriorat.

Gică Ghiţă, zis Bobocaru, este fiul lui Maria Bobocăreasa, născută în satul Cucoiu, fiica lui Duminică Oprea. Este crescută de cumnatul lui soru-sa Floarea, căsătorită Tăgârţoiu, fără copii.

Neamul Tăgârţeştilor este venit în satul nostru, găsindu-l introdus în neamul Stăncioilor, având reprezentant pe preotul Ghiţă Stăncioiu.

Din moşnenii Stăncioi, în anul 1877, făceau parte următorii: Nicolae Ilie, Ghiţă Baciu, Casa popii Ghiţă, George Duţă Slabu, Mitu Catalinoiu, Mihai Chiţoran, Ion Racoviceanu, Marin Enachie, Ion Licsăndroiu, Ghiţă Martin Deaconu.

Prin urmare neamul lui Tăgârţoiu s-a stabilit în Titeşti, după anul 1877.

Maria Oprea, zis Bobocăreasa, s-a căsătorit cu Gheorghe Ghiţă, din Podeni, cărora li se spunea "Bobocu", neamul care a format acest sat. De la Bobocu, la Titeşti a devenit Bobocaru. Din căsătoria acestora au rezultat următorii copii: Ilie căsătorit la Cucoiu, cu Mia, fiica Voicuţii, după ce a cumpărat gospodăria lui Ion Boişoreanu, zis Ion de Su' Dos, împuşcat de Lae Lupu la Perişani, Tică căsătorit la Racoviţa, Vasile decedat pe funicular, Gică căsătorit cu Ioana, născută Ispas Feţeanu, Lincuţa căsătorită Dinu Mitu şi Mihai căsătorit cu Mia Nate.

Troiţa a fost renovată aşa cum reiese din pisania aşezată în stânga intrării, sus.

"Cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a construit această Sfântă Troiţă în anul 1938, de D-l Ghiţă Gheorghe cu soţia Ioana şi copiii lor.

S-a renovat în anul 2006, de D-na Elena Pistol şi copiii săi, împreună cu D-l Nelu Feţeanu şi soţia Maria cu copiii lor, fiica Elena şi nepoatele Adina şi Ioana.

Întru Slava şi Mărirea lui Dumnezeu "

Pe frontispiciu, frumos înrămată, icoana "Sfânta Treime", donată de Feţeanu Nicolae, zis Lae, cu soţia sa Elena şi fiul lor Niculiţă – sept. 2006.

În interior nu mai există picturi, troiţa fiind tencuită. Pereţii s-au împodobit cu icoane.

Pe peretele dinspre sud, începând de la stânga, icoana "Sf. Prooroc Ioan Botezătorul", donaţie Nelu Feţeanu cu soţia Maria şi copiii lor – iulie 2006. La mijloc, icoana "Învierea Domnului Iisus Hristos", donată Elena Pistol cu familia sa şi copiii – iulie 2006.

La dreapta, icoana "Sf. Mucenic Gheorghe", donată de Elena Pistol cu familia sa.

Pe peretele de apus şi pe cel de răsărit, începând de la colţuri, candele şi icoane în medalion.

Pe peretele de nord icoane donate de fam. Nelu Feţeanu, anul 2007.

f) Un mormânt mai rar, aflat în pogradia Bisericii vechi, din Titeşti

Despre acest mormânt am prezentat mai multe amănunte atunci când am descris biserica veche din Titeşti. În legătură cu acest mormânt adăugăm următoarele:

În iarna anului 1848-1849, satul Titeşti a găzduit o parte a trupelor ruseşti intrate în Ţările Române în scopul înnăbuşirii revoluţiei. De atunci durează acest mormânt din podgradia acestei biserici.

Până-n anul 1917, anul Revoluţiei din Octombrie, din Rusia, rudele acestui ofiţer trimiteau bisericii din Titeşti bani pentru pomenirea creştinească, la mormânt. Uneori venea chiar un reprezentant al familiei din Petersburg.

După această dată, mormântul a rămas în părăsire.

În anii din urmă, prin grija preotului paroh M. Teleabă, mormântul a fost reamenajat.

g) Crucile din Cimitirul Eroilor din satul Titeşti, anul 1916.

Cimitirul a fost refăcut după terminarea războiului. Are formă de pătrat, cu latura de 25m. Poarta de intrare se află la mijlocul laturei de răsărit, de unde începe o alee cu lăţimea de 2m, până la latura de apus. Pe latura de apus s-a construit un ieşind de circa 2 m x 2 m, în care se află înălţată o cruce de lemn de stejar, pe soclu de ciment, unde sunt sculptate următoarele cuvinte în limba germană: WAS SIE WARER UND GALTEN VERBLICH UND SCHWAND DASS SIE TREUE GEHALTEN DAS HAT BESTAND. (Ce aţi fost şi aţi reprezentat păleşte şi dispare, însă ce aţi păstrat cu credinţă durează)

Vulturul împărătesc de pe cruce a fost cioplit în anul 1950, de Petrică Băciulete, din ordinul autorităţilor de atunci.

Aleea este străjuită de o parte şi de alta cu zid de piatră înalt de 0,50 m.În mijlocul aleii, tinerii satului Titeşti, în anul 1935, au ridicat o cruce de ciment. Meşterul a fost italianul Hugo Verdoni. În soclul acestei cruci se află o sticlă în care se păstrează o listă cu numele contribuabililor la ridicarea ei, din care mulţi au pierit în cel de-al II-lea război mondial.

h) Monumentul eroilor

În anul 1946, în satul Titeşti s-a ridicat un monument în cinstea celor jertfiţi pe altarul patriei, atât în primul război mondial, cât şi a celor căzuţi la datorie în al doilea război mondial, din comuna Titeşti.

Este amplasat la răscrucea de drumuri din centrul satului Titeşti, durat pe temelie şi schelet de beton, iar pereţii laterali sunt placaţi cu plăci de marmură albă, pe care sunt dăltuite numele eroilor din satele componente ale comunei Titeşti.

În legătură cu construcţia acestui monument, veteranul celui de-al II-lea război mondial, Neagoe I. Popa, din satul Titeşti, ne-a mărturisit următoarele: "Iniţiativa construirii acestui monument a aparţinut tinerilor Nicu Călinoiu şi Neagoe Popa, cu concursul autorităţilor, locuitorilor şi tineretului din comună."

Ne-a povestit despre multe drumuri făcute la Sibiu, la meşterul Roşca, cel care a construit monumentul, călătorii înteprinse în condiţiuni destul de grele, ţinând cont că drumurile şi mai ales trenurile erau aglomerate de armatele sovietice, care invadaseră ţara.

Au dus muncă de lămurire cu tinerii satului care colindaseră de sărbătorile de iarnă să doneze banii rezultaţi, în scopul construirii monumentului.

Pe frontispiciu sunt scrise următoarele cuvinte: "Cinstire şi Recunoştinţă în amintirea Eroilor ce s-au jertfit pentru întregirea şi apărarea hotarelor României din Comuna Titeşti."

Pe placa orientată în direcţia N-V sunt trecute numele eroilor căzuţi în primul război mondial, 1916 -1918, din cele trei sate: Titeşti, Bratoveşti şi Cucoiu, printre care şi eroi-rude apropiate ale unor cetăţeni din comună, care au avut alt domiciliu:

"Sublocotenent Moţoc Ion.

Plutonierii: Feţeanu Gh. Constantin, Nedelescu Nicolae.

Sergenţii: Feţeanu Gh. Ion şi Popescu Niculae. Fruntaşul Popescu I. Ştefan.

Soldaţii: Ivănescu P., Ghiţă Gh., Mitu N.P., Rouă P. Ţarcă N., Teliabă C., Teliabă P., Miroiu Radu, Lungu D., Lungu Ion, Ciopei I., Eftene P., Săman N., Martin Ion, Nicodim I., Ilie N. Gh., Andrei Gh., Andrei P., Brănescu I., Lupu D., Guga D., Domnica Ion.

Pe placa orientată în direcţia S-E sunt trecute numele eroilor căzuţi la datorie în al II-lea război mondial, 1941-1945.

Călinoiu M. Gh. T. R. şi Pistol Tudor.

Sergenţii: Popa I. Niculae, Călinoiu M. M., Văcăruş Gh. Ghiţă, Bărăgan M., Rouă I. Constantin, Popescu A., Rouă D. Mihai, Luchian N., Antonie I. Ion.

Caporalii: Chiţoran Ion, Sporiş D.N., Hodorogea M., Mihai Costică.

Fruntaşii: Popescu C. Fănică, Călinoiu M. Ion, Mărcoiu M., Bărăgan N. Gh.

Soldaţii: Pătru P., Mirea Ion, Sima Gh., Frangu Gh. Ion, Achim I. Ion, Domnica N., Popa Marian, Rouă Gh., Achim V., Brănescu Gh., Luchian Constantin.

Pe placa orientată N-E sunt scrise următoarele cuvinte: "Acest monument s-a ridicat în anul 1946, din iniţiativa tinerilor Nicu Călinoiu şi Neagoe Popa, cu concursul autorităţilor, locuitorilor şi tineretului din comună".

Pe placa orientată spre S-V sunt scrise numele celor ce au făcut parte din comitetul de construcţie a monumentului: "Acest monument s-a ridicat în anul 1946, din iniţiativa comitetului: Const. I. Popescu, Nic. Vlădescu, Gh. Pănescu, Nic. Boncea, Gh. I. Popa, Neagoe I. Popa, Nic. Călinoiu şi Constantin, M.C. Pătru, Dinu Mărcoiu, Nic. M. Popescu.

Cu concursul locuitorilor şi tineretului din comună".

Monumentul a fost adus cu mare grijă de la Sibiu şi montat în centrul satului. De jur-împrejurul lui erau bănci care au fost demontate, iar monumentul a fost împrejmuit cu zid de beton şi gărduş din lanteţi, odată cu amenajarea şoselei forestiere Cornet-Tărure, anul 1967.

În anul 1980, s-a împrejmuit cu gard de metal, aşa cum se prezintă şi astăzi, fonduri de la Asociaţia Zoopomicolă Titeşti. Are şi plăci nescrise, pe care pot fi trecuţi eroii Războiului pentru Independenţa Ţării, din 1877-1878.

 

Cruci şi troiţe din satul Cucoiu

 

Din actul lui Dumitru Şerban, către cele două fiice, Tudora şi Floarea, din anul 1866, aflăm despre crucile ridicate în Ţurţudan şi Dealul Cucoiului, la intrare în vechea vatră a acestui sat.

Actul are următorul conţinut: "De vreme ce întâmplarea cea viitoare este nevăzută şi însuşi îngerilor necunoscută că numai la Dumnezeu sunt toate cunoscute, dreptu aceia eu Dumitru Şerban din cătunu Cucoiu, com. Titeşti am socotitu mai înainte până ăm sântu minţile întregi şi sănătoase se facem dieată şi se dovedescu gândul meu către moştenitorii mei cei aleşi care voiescu se chivernisească averea mea dupe petrecerea mea din vieaţă mă rog lui Dumnezeu ca unui milostiv ce este, se ierte mulţimea păcatelor mele ce voi fi greşitu ca un om în această lume şi de mine să fie ertaţi toţi ce voi fi greşitu ca un om în această lume şi de mine să fie ertaţi toţi ce vor fi greşitu.

După aceasta lasu fiicelor mele cele fireşti fiemea Floari partea de livadie din Mieri şi partea de pruni "Du peste mal" şi partea de loculeţ din Faţă câtu e ştiutu şi lasu fiemea Tudori partea însă de livadie din Sălcii şi conacu de locu de la Cărpenei de unde i casa şi prunii de acasă cei tineri şi cei bătrâni şi partea din totu Izlazu Cucoiu şi din pădure fiindcă am purtat cheltuielile judecătoreşti iaru vaca cea mare cu viţelu în burtă o lasu fiemea Flori şi juninca să fie a fiemea Tudori care viţea o se mi o dea de pomană şi vasele ce amu care se le împartă pe din două Floarea şi Tudora şi sem facă pomenirile trebuincioase la sorocu până la împlinirea de trei ani şi sem dea două sărândare sem ridice o sfântă cruce şi o fântână dator nu sântu la nimeni am lei douăzeci şi patru parale care îi ert fimii Floarii. Aceste voiescu să facă fiicele şi moştenitoarele mele dupe petrecerea mea din vie aţă şi cine sar ispiti am strica dieata mea să aibă aşu da sama înaintea Domnului Nostru Iisus Hristos Dumnezeul cel adevărat.

Anul una mie opt sute şaizeci şi şase – 1866, luna noiembrie 18 – eu Dumitru Şerban din cătunu Cucoiu, com. Titeşti, am lăsat această diată de a mea bunăvoie.

Eu Ştefan Ion Şerban din Cucoiu – martor

Eu Mitu Ion Şerban idem – martor

Pătru Ion din Cucoiu – martor

Gavrilă Sandu totu – martor

Niţă Ştroiulete din Cucoiu – martor

Toma Duroi din Găujani – martor

Alexe Ciopei din Bratoveşti scriitoru cu zisa numitului.

ROMÂNIA

Primăria Com. Titeşti – Bratoveşti. Diata aceasta fiind întradevăr dată de subiscălitul pentru care se încredinţează spre aş avea urmarea întocmai după a ei cuprindere. – 1866 noiembrie 18."

 

       Primar                                        Notar

   Alexe Ciopei                               Gh. Ionescu

Se observă că atât crucile ridicate, troiţele,c ât şi daniile făcute de anumiţi credincioşi, nu s-au făcut în mod întâmplător.

Din păcate, pe anumite cruci, din cauza vechimii, înscrisul nu se mai poate descifra.

 

Cruci şi troiţe din satul Bratoveşti

La curba drumului judeţean 703 H, Cornet -Tărure, chiar în centrul satului Bratoveşti, în marginea proprietăţii ce a aparţinut moştenitorilor lui Dincă Ciopei, există o mică troiţă renovată de locuitorul Gică Niţă, proprietarul actual al terenului.

Sf. Troiţă adăposteşte o cruce de piatră, de format mare, cioplită în formă de elipsă, al cărui text a fost revopsit de cel ce a renovat Sf. Troiţă.

Textul are următorul conţinut :

"Ku ajutoru lui D-zeu sa ridicat acistă Sf. Troiţă în anu 1920 de Ion Stanciu Niţă şi soţia sa Domnika şi fiii lor Simon Gheorg. Nikolae Maria Victoria Kostanţa Madalin şi Petria vii * Morţi Madalina soţia moartă în 1916 Ag. 11 din facere.                

Părinţii Stanciu mort în război 1877 Maria în 1917 tifos şi Alexandru Pătru Viktor Toader Petria Ion Sarafin Fraţi Gheorghe Domnika Morţi Ion Florea Nikolae Maria Sokri"     refăcută în anul 1993 de către Gică Niţă cu Fam."

Textul scris pe cruce pomeneşte şi de Stanciu – părinte.

Stanciu Niţă, originar din localitatea Păuşeşti -Otăsău, judeţul Vâlcea, s-a stabilit în satul Bratoveşti, prin căsătorie.

A murit în anul 1877, în Războiul pentru Cucerirea Independenţei de Stat a României.

Despre el şi de faptele lui de vitejie a povestit Tudorică Adrian, veteran al acestui război.

Aminteşte că, Stanciu Niţă a murit ca un erou, sub zidurile Plevnei. Lui i s-a zis şi Cojenete.

 

După obiceiul din vechime, creştinii ortodocşi îşi construiesc mici biserici chiar în casele lor. De obicei, peretele de răsărit este împodobit cu icoane şi candele. În acest loc, dimineaţa şi seara, familia se adună şi pe rând sau împreună aduc laude şi mulţumiri lui Dumnezeu.

Unii dintre credincioşi au ridicat Sfinte Cruci şi Sfinte Troiţe, în locuri alese de ei, din diferite motive, la care şi restul oamenilor fac rugi şi închinăciuni la Bunul Dumnezeu.

Menţionăm că aceste cruci greoaie de piatră, cu slova mare şi elegantă, cu indice de nume româneşti, din care nu lipsesc cele ale preoţilor şi monahilor, sunt specifice zonei de munte.

Locul de amplasare al crucilor, fie din piatră, fie din lemn, este de obicei la răscrucea drumului, la puţul sau fântâna de sub coastă, la poarta casei sau într-un loc unde s-a întâmplat un accident ori altă nenorocire, punct pe care localnicii îl numesc "loc rău".

Crucile au fost executate de meşteri crucieri renumiţi, care în munca lor şi-au pus întregul talent, lăsându-ne spre amintire adevărate minunăţii. Amintim spre aducere-aminte, pe meşterul pietrar Petcu, care a trăit în secolul al XVIII-lea.      

În partea de nord a fostelor judeţe Argeş şi Vâlcea, se găsesc multe cruci de lemn, neobişnuit de frumos sculptate, de mărime mică, executate de Muşat Diaconul, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aceste cruci au fost executate din lemn de păr, sculptate într-o formă cu totul originală, în care meşterul şi-a nemurit talentul, dând dovadă de un desăvârşit meşteşug. Este de admirat migala cu care sunt reliefate slovele, chenarele şi brâiele.

Aceste cruci au fost adunate de anumiţi interesaţi, care în numele muzeelor au preluat aceste adevărate opere de artă. Ce bine ar fi dacă şi-ar fi găsit locul în muzee!

Este bine ca enoriaşii să conserve şi să păstreze aceste cruci şi alte obiecte vechi, deoarece ele dezvăluiesc atât credinţa noastră, dar mai ales gustul pentru frumos.

 

Cruci şi troiţe din satul Titeşti

a) Crucea de la "Pomăreţe ", din satul Titeşti

Prin tradiţie se menţine informaţia că aici, la Pomăreţe, în micuţa grotă (peşteră), actualmente dărâmată, ar fi vieţuit un pustnic care a fost găsit de localnici "pomit" – mumifiat. Când, de unde a venit şi cât timp a trăit acest pustnic aici, nu a putut nimeni să precizeze. De la acest călugăr găsit "pomit" acestui loc i se spune "pomăreţe".

Sus, în marginea poienii, locul este însemnat de localnici cu o cruce de piatră pe care sunt scrise următoarele:

     "Rid.

Această Sf. kruce

În acest Sf. loc pentru

Pomenire de proprietarul

Nicolae N. Popa soţia Maria

Fiilor Mihail, Nicolae, Maria

Părinţii Maria Maria socru

Niculae Bălan Amici Mihai I. Rouă

Niţă Mărcoiu

1902 – Morţi

Nicolae Popa

Ilinca Ion Popa

Bucur Nicolae

(pe marginea din stânga):

Ion N. Popa

Bucur ereu

Floarea ereiţa

(pe marginea din dreapta):

Barbu ereu"

Crucea este scrisă cu literele afabetului latin.

În verile secetoase, sătenii împreună cu preotul paroh, merg la "Pomăreţe" unde se oficiază Sfinte Slujbe, credincioşii cerând îndurare de la Dumnezeu să sloboade ploile. De multe ori, după terminarea slujbei începe să plouă udând până-n capul satului, cca.1 km, pe enoriaşii participanţi la slujbă.

Din izvorul "Pomăreţelor", situat în "Valea Căşăriei", se lua apă până-n răsăritul soarelui, folosită de femeile care se ocupau cu practicile miraculoase în vindecarea anumitor boli.

b) Crucea de la poarta locuitorului Nicolae Şerban

La poarta gospodăriei săteanului Niculae Şerban, din Titeşti, se află o impunătoare cruce din piatră, scrisă cu literele alfabetului slavon, frumos reliefate. A fost ridicată de vătaful Şerban, strângătorul birurilor din Plaiul Loviştei.

Prin tradiţie ni s-a transmis că, vătaful de plai, cel ce a dat denumirea neamului Vătăşescu, a ridicat-o în numele celor două fete decedate în aceeaşi zi, de ciuma care a bântuit acele vremuri. Se povesteşte că, tatăl îndurerat ar fi înconjurat gâtul crucii de trei ori cu salba de aur pregătită drept zestre fetelor.

Din textul scris pe cruce apare numai – Ana Moartă.

Textul scris pe cruce, în partea din faţă :

 

 

 

 

 

"Cu vrerea tatălui cu ajutorul fiului

S-a ridicat această cruce în zilele Domn.

Io Nicolae Voievod şi cu ajutorul lui

Şerban Vătaf Neaga Tudor Ana Moartă D-tru."

(pe latura stângă):

"Andrei Fluor Mihail Gavril

Erei D-tru Erei Radu

Martie 30 H. 7234 (1726)"

Prezentăm adresa "Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patimoniul Cultural Naţional Vâlcea", în legătură cu această cruce, exprimându-ne totodată bucuria că aceste monumente istorice din zona noastră, sunt înregistrate şi trecute în patrimoniul cultural naţional.

                  

Ministerul Culturii şi Cultelor

Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea

(Rm. Vâlcea 1000-str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, tel. 4050735620, fax. 405073197,

e-mail culturavâThis email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.)

Stimată doamnă,

Vă trasmitem, prin intermediul domnului primar al comunei Titeşti, conţinutul inscripţiei de pe crucea de piatră aşezată la poarta gospodăriei dumneavoastră.

Având în vedere că se apropie hramul crucii "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril" şi deoarece presupunem că sunteţi o urmaşă a Vătafului Şărban şi a celor pomeniţi pe cruce, sperăm că informaţia vă va fi de folos.

CRUCE de PIATRĂ, monument comemorativ cu regimul de monument istoric, conform Legii 422/2001, cod în Lista Monumentelor Istorice 2004, VL-IV-m. 10.039.

Explicaţia codului: monument istoric comemorativ, clasat în categoria valorică B, situat în judeţul Vâlcea. Numărul 10.039 este numărul monumentului în Lista Monumentelor Istorice aprobată prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2314/2004, anexa nr. III, publicat în Monitorul Oficial nr. 646 din 16 iulie 2004.

Datare – 30 iulie 1726.

Ctitori – Şărban Vătafu, Neaga, Tudor, Ana, Martin, Dumitru."

Inscripţia de pe laterală:

"Andrei, Flor(ea). Hram Mihail si Gavril Erei Dumitru erei Rad(u), erei Martin; iul(ie) 30, l(ea)t 7234 (1726)"

Precizări

Inscripţia este publicată în lucrarea lui Constantin Bălan, "Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României, Judeţul istoric Argeş, sec.XI(V-1848)", Editura Academiei Române, Bucuresti 1994, pag. 454.

Vă mulţumim pentru sprijin,  

 

Şef comp. patrimoniu

     Ligia Elena Rizea

                       Director executiv consilier superior,

                            Prof. dr. Gheorghe Diaconu

  

Vătaful Şerban Andrei are fiu pe Nicolae Andrei. Acesta din urmă s-a căsătorit cu Maria, fiica lui Cerneanca, venită de pe Cerna Vâlcii, în căutarea fratelui său, Ioniţă Copăceanu, zis Zavera. Cerneanca, aflând că fratele său a fost ucis de socru-său, Nicolae Gurbăţ, a decedat. Fetiţa rămasă singură este crescută de Vătaful Şerban, probabil originar tot de pe Cerna, devenindu-i noră.

Nicolae Andrei căsătorit cu Maria, are fii pe: Gheorghe Nicolescu, zis Cafa, care a îndeplinit funcţia de notar de primărie în comunele din Lovişte, şi pe Tudorică Adrian, ales primar în mai multe legislaturi, în comuna natală.

Într-un document din anul 1877, neamul vătăşeştilor era reprezentat prin: Pr. Gh. Popescu-Vladu, Ion Ungureanu, Ion Calapancea, Toader Pătraşcu, Ion Ion Deaconu, Toma Vătăşescu, Simion Sădeanu, Şerban Andrei, Niţă Pătru, George Deaconu, Stanciu Deaconu, Uţa Tomii, Fedrea Bucur Toma, Nicolae Andrei, Tudor Bărăgan.

c) Sfânta Troiţă şi vechea cruce de la poarta moştenitorilor lui Iorga Văcăroiu.

Lângă o veche fântână – puţ, din hula Mlăcii, raza satului Titeşti, există o cruce veche din piatră, renovată de familia Maria şi Iorga Văcăroiu, descendenţi din neamul Tăcheştilor, al cărei conţinut se descifrează astfel : "Ridicatu sa ac. Sfântă cruce întru cinstirea Sf. Cuv. Paraschiva de D-tru ereu Tudose Vasile Ioana Ereu Radu Dempreună. Ereiţa Floarea Maria Ilie sau Ilinca.

Scrisul de pe cruce a fost vopsit odată cu ridicarea Sf. Troiţe. Crucea este ridicată în jurul anului 1700, fiind contemporană cu cea ridicată la poarta locuitorului Nicolae Şerban, deoarece în conţinut apar tot D-tru ereu şi ereu Radu.

Tăcheştii se trag din neamul Cârstoilor, care la anul 1877, îi găsim contopiţi cu neamul Mardaleştilor, luând denumirea de "Moşnenii Cârstoi- Mardaleşti" cu următoarea componenţă: "Tudor Popa Bucur, Mitu Stanca, Ion Mohanu, Tudose Mohanu, Taiche Mohanu, George Taiche, Ghiţă Mardale, Iosifu Mardale, Precup Bolovan, Stanciu Sima, Ion Coldanu, George Caşcăvală, Mitu Mardale".

Familia Maria şi Iorga Văcăroiu s-au mutat din "Tărure" la gospodăria moştenită "Sumlacă" de la părinţi, respectiv socrii, Ion şi Măruţa Taiche.

După mutare au ridicat o Sfântă Troiţă, în care este adăpostită şi crucea prezentată mai sus.

Sfânta Troiţă a fost construită în anul 1981, din calupi de beton – diatomită, şi acoperită cu tablă. În interior este scris următorul text: " Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această Sf. Troiţă de către ctitorii: Văcăroiu Iorga cu soţia sa Maria şi cu fiii lor:

Mihai cu Maria - Mili

Ion cu Niculina

Gheorghe cu Elena

Niculae cu Aurelia

Gheorghe -Puiu cu Valentina

Nicolae cu Maria

Ion cu Elena -Doina "

Sf.Troiţă este dimensionată E-V, 2 m x 1,5 m, cu înălţimea de 2 m, fără plafon, cu intrarea orientată spre apus. Nu are ferestre. Nu este pictată de un meşter consacrat.

În interior:

– la nord este pictată "Maica Domnului cu Pruncul Iisus" şi apoi "Sfânta Treime". La est se află Crucea veche descrisă de noi mai sus, iar alăturat una nouă, cu următorul text: "Această Sfântă Cruce s-au ridicat de familia Gheorghe şi Dochia Dobrin, anul 1981".

– la sud este pictată "Învierea" şi o icoană cu "Maica Domnului cu Pruncu".

Afară :

– la apus, în faţă: stânga, "Sf. Arhanghel Mihail" şi textul "Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte", iar la dreapta, "Sf.Arhanghel Gavril" şi textul " Bucurăte că porţi pe Acela ce poartă toate".

– la nord, "Sf. Mucenic Gheorghe", "Sf. Cuvioasă Paraschiva", "Sf. Ierarh Nicolaie"

– la sud, "Sf. Prooroc Ioan Botezătorul" şi textul : "Pocăiţivă că s-a apropiat împărăţia Cerurilor", apoi, "Sf. Muceniţă Filofteia" şi "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena".

Tehnica de pictură este "Tempera".

d) Sfânta Cruce din altarul Bisericii cu hramul "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril" din satul Titeşti.

Este descrisă în cartea "Schituri şi biserici de stat", la pag. 97, a autorului Pr. Dominic Ionescu:

"O cruce nouă imitând pe cele de la sfârşitul veacului al XVIII-lea ale meşterului Muşat Diaconul răspândite prin mai toate bisericile din nordul Argeşului şi Vâlcei – lucrată numai acum doi ani, anul 1927, arată că s-ar putea reveni cu ceva la acele vremuri. Crucea este o imitaţie perfectă.

e) Sf. Troiţă de la poarta moştenitorilor lui Ioana şi Gică Bobocaru-Ghiţă, din satul Titeşti.

Este construită în anul 1937 şi pictată în anul 1939. Ctitori sunt enoriaşii Ioana şi Gică Ghiţă, zis Bobocaru. Este construită pe soclu de piatră şi zidită din cărămidă, fără plafon, cu acoperişul din ţiglă în două ape, cu cele două funduri de la nord şi respectiv sud, ridicate până la creasta acoperişului. Este dimensionată astfel: 2,5 m x 1,5 m, cu intrare din partea de miazănoapte, din răscrucea drumurilor.

În faţă are trei arcade. Cea din mijloc, care foloseşte ca uşă, este largă şi se sprijină pe doi stâlpi de formă cilindrică. Ferestrele laterale sunt mai mici, având capetele arcadelor sprijinite pe colţuri.

Pereţii de răsărit şi apus sunt prevăzuţi cu ferestre mari, terminându-se cu arcuri. Cel de sud este compact.

Pe frontispiciu a fost pictată icoana "Sf. Mucenic Gheorghe", ştearsă, acoperită de o Sfântă Cruce executată din lemn. Restul faţadei pictată cu Heruvini şi Serafini. Pereţii exteriori sunt decoraţi cu motive decorative bine executate, ca şi interiorul ferestrelor. De o parte şi alta a uşei, la bază sunt două nişe în care au existat pictate scene.

Pe peretele de est, pornind de la nord spre sud:

– sus, pictaţi în medalion, "Sf. Ierarh Ion Gură de Aur",

– de partea cealaltă a ferestrei este pictat, tot în medalion, "Sf. Mare Mucenic Gheorghe", donat de Gheorghe I. Petreasca,

– dedesupt "Sf. Ioan Botezătorul", donat tot de Gheorghe I. Petreasca şi soţia Maria cu fiii,

Pe peretele de sud, în registrul I:

– sus, "Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş", donaţie făcută de Ion şi Maria cu fiii,

– dedesupt, tot în medalion "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", donaţia lui Dinu Sporiş şi Elena,

– dedesupt "Sfinţii Apostoli Peteu şi Pavel", în medalion,

– La mijloc "Învierea Domnului Iisus Hristos", reprezentată prin pogorârea în iad. Alături, în medalion, "Maica Domnului cu Pruncul", donaţie Ion P. şi Maria,

– dedesupt "Sf. Ierarh Nicolae", fiind iscălit ing. Gh. C. Popescu, Bogdăneşti – Vâlcea, probabil pictorul,

– dedesupt, tot în medalion, "Sf. Cuvioasă Veronica", donaţie Dumitru Sporiş şi Maria cu fiii.

Pe peretele de vest, în medalion, "Sf. Prooroc Ilie", dedesupt "Sf. Mucenic Dimitrie".

Colţul de N-V, în medalion, fiind alăturaţi, "Sf. Ierarh Vasile" şi "Sf. Ierarh Grigorie".

La bază, tot în interior, decoraţie sub formă de draperie, care s-a deteriorat.

Gică Ghiţă, zis Bobocaru, este fiul lui Maria Bobocăreasa, născută în satul Cucoiu, fiica lui Duminică Oprea. Este crescută de cumnatul lui soru-sa Floarea, căsătorită Tăgârţoiu, fără copii.

Neamul Tăgârţeştilor este venit în satul nostru, găsindu-l introdus în neamul Stăncioilor, având reprezentant pe preotul Ghiţă Stăncioiu.

Din moşnenii Stăncioi, în anul 1877, făceau parte următorii: Nicolae Ilie, Ghiţă Baciu, Casa popii Ghiţă, George Duţă Slabu, Mitu Catalinoiu, Mihai Chiţoran, Ion Racoviceanu, Marin Enachie, Ion Licsăndroiu, Ghiţă Martin Deaconu.

Prin urmare neamul lui Tăgârţoiu s-a stabilit în Titeşti, după anul 1877.

Maria Oprea, zis Bobocăreasa, s-a căsătorit cu Gheorghe Ghiţă, din Podeni, cărora li se spunea "Bobocu", neamul care a format acest sat. De la Bobocu, la Titeşti a devenit Bobocaru. Din căsătoria acestora au rezultat următorii copii: Ilie căsătorit la Cucoiu, cu Mia, fiica Voicuţii, după ce a cumpărat gospodăria lui Ion Boişoreanu, zis Ion de Su' Dos, împuşcat de Lae Lupu la Perişani, Tică căsătorit la Racoviţa, Vasile decedat pe funicular, Gică căsătorit cu Ioana, născută Ispas Feţeanu, Lincuţa căsătorită Dinu Mitu şi Mihai căsătorit cu Mia Nate.

Troiţa a fost renovată aşa cum reiese din pisania aşezată în stânga intrării, sus.

"Cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a construit această Sfântă Troiţă în anul 1938, de D-l Ghiţă Gheorghe cu soţia Ioana şi copiii lor.

S-a renovat în anul 2006, de D-na Elena Pistol şi copiii săi, împreună cu D-l Nelu Feţeanu şi soţia Maria cu copiii lor, fiica Elena şi nepoatele Adina şi Ioana.

Întru Slava şi Mărirea lui Dumnezeu "

Pe frontispiciu, frumos înrămată, icoana "Sfânta Treime", donată de Feţeanu Nicolae, zis Lae, cu soţia sa Elena şi fiul lor Niculiţă – sept. 2006.

În interior nu mai există picturi, troiţa fiind tencuită. Pereţii s-au împodobit cu icoane.

Pe peretele dinspre sud, începând de la stânga, icoana "Sf. Prooroc Ioan Botezătorul", donaţie Nelu Feţeanu cu soţia Maria şi copiii lor – iulie 2006. La mijloc, icoana "Învierea Domnului Iisus Hristos", donată Elena Pistol cu familia sa şi copiii – iulie 2006.

La dreapta, icoana "Sf. Mucenic Gheorghe", donată de Elena Pistol cu familia sa.

Pe peretele de apus şi pe cel de răsărit, începând de la colţuri, candele şi icoane în medalion.

Pe peretele de nord icoane donate de fam. Nelu Feţeanu, anul 2007.

f) Un mormânt mai rar, aflat în pogradia Bisericii vechi, din Titeşti

Despre acest mormânt am prezentat mai multe amănunte atunci când am descris biserica veche din Titeşti. În legătură cu acest mormânt adăugăm următoarele:

În iarna anului 1848-1849, satul Titeşti a găzduit o parte a trupelor ruseşti intrate în Ţările Române în scopul înnăbuşirii revoluţiei. De atunci durează acest mormânt din podgradia acestei biserici.

Până-n anul 1917, anul Revoluţiei din Octombrie, din Rusia, rudele acestui ofiţer trimiteau bisericii din Titeşti bani pentru pomenirea creştinească, la mormânt. Uneori venea chiar un reprezentant al familiei din Petersburg.

După această dată, mormântul a rămas în părăsire.

În anii din urmă, prin grija preotului paroh M. Teleabă, mormântul a fost reamenajat.

g) Crucile din Cimitirul Eroilor din satul Titeşti, anul 1916.

Cimitirul a fost refăcut după terminarea războiului. Are formă de pătrat, cu latura de 25m. Poarta de intrare se află la mijlocul laturei de răsărit, de unde începe o alee cu lăţimea de 2m, până la latura de apus. Pe latura de apus s-a construit un ieşind de circa 2 m x 2 m, în care se află înălţată o cruce de lemn de stejar, pe soclu de ciment, unde sunt sculptate următoarele cuvinte în limba germană: WAS SIE WARER UND GALTEN VERBLICH UND SCHWAND DASS SIE TREUE GEHALTEN DAS HAT BESTAND. (Ce aţi fost şi aţi reprezentat păleşte şi dispare, însă ce aţi păstrat cu credinţă durează)

Vulturul împărătesc de pe cruce a fost cioplit în anul 1950, de Petrică Băciulete, din ordinul autorităţilor de atunci.

Aleea este străjuită de o parte şi de alta cu zid de piatră înalt de 0,50 m.În mijlocul aleii, tinerii satului Titeşti, în anul 1935, au ridicat o cruce de ciment. Meşterul a fost italianul Hugo Verdoni. În soclul acestei cruci se află o sticlă în care se păstrează o listă cu numele contribuabililor la ridicarea ei, din care mulţi au pierit în cel de-al II-lea război mondial.

h) Monumentul eroilor

În anul 1946, în satul Titeşti s-a ridicat un monument în cinstea celor jertfiţi pe altarul patriei, atât în primul război mondial, cât şi a celor căzuţi la datorie în al doilea război mondial, din comuna Titeşti.

Este amplasat la răscrucea de drumuri din centrul satului Titeşti, durat pe temelie şi schelet de beton, iar pereţii laterali sunt placaţi cu plăci de marmură albă, pe care sunt dăltuite numele eroilor din satele componente ale comunei Titeşti.

În legătură cu construcţia acestui monument, veteranul celui de-al II-lea război mondial, Neagoe I. Popa, din satul Titeşti, ne-a mărturisit următoarele: "Iniţiativa construirii acestui monument a aparţinut tinerilor Nicu Călinoiu şi Neagoe Popa, cu concursul autorităţilor, locuitorilor şi tineretului din comună."

Ne-a povestit despre multe drumuri făcute la Sibiu, la meşterul Roşca, cel care a construit monumentul, călătorii înteprinse în condiţiuni destul de grele, ţinând cont că drumurile şi mai ales trenurile erau aglomerate de armatele sovietice, care invadaseră ţara.

Au dus muncă de lămurire cu tinerii satului care colindaseră de sărbătorile de iarnă să doneze banii rezultaţi, în scopul construirii monumentului.

Pe frontispiciu sunt scrise următoarele cuvinte: "Cinstire şi Recunoştinţă în amintirea Eroilor ce s-au jertfit pentru întregirea şi apărarea hotarelor României din Comuna Titeşti."

Pe placa orientată în direcţia N-V sunt trecute numele eroilor căzuţi în primul război mondial, 1916 -1918, din cele trei sate: Titeşti, Bratoveşti şi Cucoiu, printre care şi eroi-rude apropiate ale unor cetăţeni din comună, care au avut alt domiciliu:

"Sublocotenent Moţoc Ion.

Plutonierii: Feţeanu Gh. Constantin, Nedelescu Nicolae.

Sergenţii: Feţeanu Gh. Ion şi Popescu Niculae. Fruntaşul Popescu I. Ştefan.

Soldaţii: Ivănescu P., Ghiţă Gh., Mitu N.P., Rouă P. Ţarcă N., Teliabă C., Teliabă P., Miroiu Radu, Lungu D., Lungu Ion, Ciopei I., Eftene P., Săman N., Martin Ion, Nicodim I., Ilie N. Gh., Andrei Gh., Andrei P., Brănescu I., Lupu D., Guga D., Domnica Ion.

Pe placa orientată în direcţia S-E sunt trecute numele eroilor căzuţi la datorie în al II-lea război mondial, 1941-1945.

Călinoiu M. Gh. T. R. şi Pistol Tudor.

Sergenţii: Popa I. Niculae, Călinoiu M. M., Văcăruş Gh. Ghiţă, Bărăgan M., Rouă I. Constantin, Popescu A., Rouă D. Mihai, Luchian N., Antonie I. Ion.

Caporalii: Chiţoran Ion, Sporiş D.N., Hodorogea M., Mihai Costică.

Fruntaşii: Popescu C. Fănică, Călinoiu M. Ion, Mărcoiu M., Bărăgan N. Gh.

Soldaţii: Pătru P., Mirea Ion, Sima Gh., Frangu Gh. Ion, Achim I. Ion, Domnica N., Popa Marian, Rouă Gh., Achim V., Brănescu Gh., Luchian Constantin.

Pe placa orientată N-E sunt scrise următoarele cuvinte: "Acest monument s-a ridicat în anul 1946, din iniţiativa tinerilor Nicu Călinoiu şi Neagoe Popa, cu concursul autorităţilor, locuitorilor şi tineretului din comună".

Pe placa orientată spre S-V sunt scrise numele celor ce au făcut parte din comitetul de construcţie a monumentului: "Acest monument s-a ridicat în anul 1946, din iniţiativa comitetului: Const. I. Popescu, Nic. Vlădescu, Gh. Pănescu, Nic. Boncea, Gh. I. Popa, Neagoe I. Popa, Nic. Călinoiu şi Constantin, M.C. Pătru, Dinu Mărcoiu, Nic. M. Popescu.

Cu concursul locuitorilor şi tineretului din comună".

Monumentul a fost adus cu mare grijă de la Sibiu şi montat în centrul satului. De jur-împrejurul lui erau bănci care au fost demontate, iar monumentul a fost împrejmuit cu zid de beton şi gărduş din lanteţi, odată cu amenajarea şoselei forestiere Cornet-Tărure, anul 1967.

În anul 1980, s-a împrejmuit cu gard de metal, aşa cum se prezintă şi astăzi, fonduri de la Asociaţia Zoopomicolă Titeşti. Are şi plăci nescrise, pe care pot fi trecuţi eroii Războiului pentru Independenţa Ţării, din 1877-1878.

 

Cruci şi troiţe din satul Cucoiu

 

Din actul lui Dumitru Şerban, către cele două fiice, Tudora şi Floarea, din anul 1866, aflăm despre crucile ridicate în Ţurţudan şi Dealul Cucoiului, la intrare în vechea vatră a acestui sat.

Actul are următorul conţinut: "De vreme ce întâmplarea cea viitoare este nevăzută şi însuşi îngerilor necunoscută că numai la Dumnezeu sunt toate cunoscute, dreptu aceia eu Dumitru Şerban din cătunu Cucoiu, com. Titeşti am socotitu mai înainte până ăm sântu minţile întregi şi sănătoase se facem dieată şi se dovedescu gândul meu către moştenitorii mei cei aleşi care voiescu se chivernisească averea mea dupe petrecerea mea din vieaţă mă rog lui Dumnezeu ca unui milostiv ce este, se ierte mulţimea păcatelor mele ce voi fi greşitu ca un om în această lume şi de mine să fie ertaţi toţi ce voi fi greşitu ca un om în această lume şi de mine să fie ertaţi toţi ce vor fi greşitu.

După aceasta lasu fiicelor mele cele fireşti fiemea Floari partea de livadie din Mieri şi partea de pruni "Du peste mal" şi partea de loculeţ din Faţă câtu e ştiutu şi lasu fiemea Tudori partea însă de livadie din Sălcii şi conacu de locu de la Cărpenei de unde i casa şi prunii de acasă cei tineri şi cei bătrâni şi partea din totu Izlazu Cucoiu şi din pădure fiindcă am purtat cheltuielile judecătoreşti iaru vaca cea mare cu viţelu în burtă o lasu fiemea Flori şi juninca să fie a fiemea Tudori care viţea o se mi o dea de pomană şi vasele ce amu care se le împartă pe din două Floarea şi Tudora şi sem facă pomenirile trebuincioase la sorocu până la împlinirea de trei ani şi sem dea două sărândare sem ridice o sfântă cruce şi o fântână dator nu sântu la nimeni am lei douăzeci şi patru parale care îi ert fimii Floarii. Aceste voiescu să facă fiicele şi moştenitoarele mele dupe petrecerea mea din vie aţă şi cine sar ispiti am strica dieata mea să aibă aşu da sama înaintea Domnului Nostru Iisus Hristos Dumnezeul cel adevărat.

Anul una mie opt sute şaizeci şi şase – 1866, luna noiembrie 18 – eu Dumitru Şerban din cătunu Cucoiu, com. Titeşti, am lăsat această diată de a mea bunăvoie.

Eu Ştefan Ion Şerban din Cucoiu – martor

Eu Mitu Ion Şerban idem – martor

Pătru Ion din Cucoiu – martor

Gavrilă Sandu totu – martor

Niţă Ştroiulete din Cucoiu – martor

Toma Duroi din Găujani – martor

Alexe Ciopei din Bratoveşti scriitoru cu zisa numitului.

ROMÂNIA

Primăria Com. Titeşti – Bratoveşti. Diata aceasta fiind întradevăr dată de subiscălitul pentru care se încredinţează spre aş avea urmarea întocmai după a ei cuprindere. – 1866 noiembrie 18."

 

       Primar                                        Notar

   Alexe Ciopei                               Gh. Ionescu

Se observă că atât crucile ridicate, troiţele,c ât şi daniile făcute de anumiţi credincioşi, nu s-au făcut în mod întâmplător.

Din păcate, pe anumite cruci, din cauza vechimii, înscrisul nu se mai poate descifra.

 

Cruci şi troiţe din satul Bratoveşti

La curba drumului judeţean 703 H, Cornet -Tărure, chiar în centrul satului Bratoveşti, în marginea proprietăţii ce a aparţinut moştenitorilor lui Dincă Ciopei, există o mică troiţă renovată de locuitorul Gică Niţă, proprietarul actual al terenului.

Sf. Troiţă adăposteşte o cruce de piatră, de format mare, cioplită în formă de elipsă, al cărui text a fost revopsit de cel ce a renovat Sf. Troiţă.

Textul are următorul conţinut :

"Ku ajutoru lui D-zeu sa ridicat acistă Sf. Troiţă în anu 1920 de Ion Stanciu Niţă şi soţia sa Domnika şi fiii lor Simon Gheorg. Nikolae Maria Victoria Kostanţa Madalin şi Petria vii * Morţi Madalina soţia moartă în 1916 Ag. 11 din facere.                

Părinţii Stanciu mort în război 1877 Maria în 1917 tifos şi Alexandru Pătru Viktor Toader Petria Ion Sarafin Fraţi Gheorghe Domnika Morţi Ion Florea Nikolae Maria Sokri"     refăcută în anul 1993 de către Gică Niţă cu Fam."

Textul scris pe cruce pomeneşte şi de Stanciu – părinte.

Stanciu Niţă, originar din localitatea Păuşeşti -Otăsău, judeţul Vâlcea, s-a stabilit în satul Bratoveşti, prin căsătorie.

A murit în anul 1877, în Războiul pentru Cucerirea Independenţei de Stat a României.

Despre el şi de faptele lui de vitejie a povestit Tudorică Adrian, veteran al acestui război.

Aminteşte că, Stanciu Niţă a murit ca un erou, sub zidurile Plevnei. Lui i s-a zis şi Cojenete.

 


Sursa: Vlădescu, Florea - Istoricul Bisericilor din comuna Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2009, p. 117-136.

 

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Joi, 06 Octombrie 2022
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 8853 ori
Ești aici: Home Valcea Valcea Vâlcea - Cruci vechi și Sfinte Troițe, din satele Titești, Cucoiu și Bratovești