Istorie Locala

Miercuri, 19 Septembrie 2012 15:26

Istoria satului vâlcean Titești

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Este aşezat pe şoseaua judeţeană Curtea de Argeş – Câineni, pe o lungime de 3 km şi are forma unei cruci, la care latura a doua se întretaie cu şoseaua judeţeană în centrul satului, la monument, coborând dinspre est spre vest, din punctul Tărure spre satul Bratoveşti.

           Din cauza formei pe care o are, terenul situat în afara laturilor care formează crucea este numit ,,Peste Cruce’’.

           Cel mai vechi document păstrat până acum, care atestă ca dată certă vechimea satului Titeşti, este hrisovul domnesc de la 1 ianuarie 1526, dat de domnitorul Radu de la Afumaţi , din care prezentăm numai fragmentul referitor la satul Titeşti:

         ,,În Hcristos Dumnezeu, binecredinciosul de Hcristos iubitorul IO Radu Voievod fiul marelui şi preabunului Radu Voievod cu mila lui Dumnezeu stăpânind şi domnind peste Ţara Ungro-Vlahiei şi a părţilor de peste munţi Amlaşul şi Făgăraşul.

           De aceea am dăruit Domnia mea întru totul cinstit şi cu frumoasă faţă acest hrisov prea cinstiţilor boieri ai domniei mele încă şi dregători din casa domniei mele ...Neagoe mare vistiernic şi soţiei sale Caplea cu fii săişi fiicele lor să le fie lor din Titeşti jumătate şi din Bumbuieşti jumătate pentru că acestea le sunt vechi şi drepte averi şi vecine cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor.

           Iar Stoika şi Neagoie vistieri în nici un fel nu au voit să le lase să piară averea de mai sus şi au răscumpărat aceste sate...’’

           După cum reiese din cuprinsul hrisovului, jumătate din moşiile de la Titeşti şi Bumbuieşti sunt ,,vechi şi drepte averi şi vecine, cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor’’. Deci vechimea satului ar fi cu cel puţin un secol înaintea datării hrisovului, jumătatea din cele două sate fiind stăpânită de mai multe generaţii precedente lui Neagoie, boierul de încredere al Voievodului Radu de la Afumaţi, care a purtat 19 bătălii cu turcii, scăpând astfel ţara de a fi transformată în paşalâc turcesc, fiind în cele din urmă asasinat la biserica ,,Cetăţuie’’ din Râmnicu Vâlcea.

         Pe locurile unde satul Titeşti se află astăzi, la începutul secolului al-XVII-lea erau stăpâni ai delniţelor de moşii şi ai veniturilor din piatră, apă, munte, câmpie, deci drepturile din obşte, anumiţi boieri din Rudeni, Sălătruc, Râmnicu Vâlcea, precum şi egumeni şi monahi de la mănăstirile Cozia şi Cornet, iar alţii chiar de aici, din Titeşti, precum Chisar Paharnicul şi alţii.

         Sătenii noştri se aflau în stare de rumânie (vecinie) pe moşiile celor de mai sus, de la care s-au răscumpărat prin comportare frumoasă, îndelungată, cum şi în schimbul anumitor sume de bani date, căpătând libertatea din starea de rumânie de mai înainte, cum şi dreptul de proprietate pe moşiile pe care le lucrau. Numai pe aceste căi au scăpat de starea socială şi economică anterioară. Afirmaţia făcută în ,,Registrul Monografic al Comunei Titeşti’’, că aceste moşii ar fi fost donate de voievozi, în mod gratuit, este inexactă.

           Ne sprijinim părerea pe cele cuprinse în hrisoavele slavoneşti, din care copiile după originalele depuse în anul 1911 la Arhivele Statului.

           Copie de pe hrisovul slavonesc din anul 7150(1650) de la facerea lumii, întărit de Matei Basarab:

           ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Matei Basarab, Voievod şi domn a toată Ţara Ungro-Vlahiei, dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui popa Oprea din Titeşti, fiul lui Badea Grămăticul şi cu fiii lui câţi Dumnezeu îi va dărui, că de aici înainte va fi pace şi slobod de vecinie ei şi fiii lui de către monahul Teofil şi de la fiii lui şi de către tot neamul lui. De nimeni bântuire să nu aibă pentru că acest preot Oprea el a fost vecin al lui Teofil monahul cu moştenirea lui încă de mai înainte vreme .

           Iar după aceea, când fu în zilele domniei mele iar monahul Teofil a cugetat întru inima lui şi pentru Dumnezeu şi pentru sufletul părinţilor lui de a slobozi şi a iertat pe popa Oprea de vecinie cu fiii lui şi cu partea lui de ocină de moştenirea lui Toader Leţea pe care a ţinut-o cu tatăl său din câmp şi din apă, din pădure şi peste tot hotarul...cât se va alege. Pentru că a iertat şi a slobozit Teofil monahul pe popa Oprea şi pe fiii lui şi cu ocina lui de vecinie, el de a lui bună voie, fără nici o silă de nimeni pentru pomenirea şi pentru sufletul lui, ca să pomenească la Sfânta şi Dumnezăeasca Liturghie şi la Sfântul Parfenic precum am văzut domnia mea şi zapisul lui Teofil monahul la mâna popii Oprea încă făcut dinaintea tot soborul Sfintei Mănăstiri Cozia cu multe mărturii.Monahul egumenul Dionisie Eromonahul Petru Eromonahul Efrei. Şi după aceea cu mare blestem cine se va ispiti a strica această pomană, în urma lui ori a fiilor lui şi a neamului lui, acel om să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de cei 318 părinţi şi Sf. Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc.

           Drept aceea am dat dumnealui popa Oprea din Titeşti cu fiii lui ca să fie de aici înainte în pace şi în sloboadă vecinie de către Teofil monahul, el, fiii lui şi tot neamul lui şi de către nimeni să nu clătească după zisa domniei mele.

           Iată dar şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Ghioba vel ban craiovesc, Pan Dragomir şi logofăt Stroie vel vistier, Ian Dicul vel spătar, Pan Preda vel clucer, Pan Radu vel comis, Pan Constantin Câţa vel postelnic, Pan Drăguşin vel paharnic.

           Şi au scris eu Gheorghevici, în scaunul cetăţii Târgovişte, luna noiembrie 23 zile, în anul 7158(1650).

           IO Matei Voievod din mila lui Dumnezeu Domn’’

(Această traducere după actul slavonesc depus spre păstrare în Arhivele Statului de către Mihail Dorea Lungu din Titeşti, în anul 1911, septembrie, se certifică de noi

                                             Director al Arhivelor Statului D. Onciu

           Hrisovul, scris în slavonă şi tălmăcit cu ocazia dezbaterii procesului cu Bucşăneştii, de Chiriţă Dascălu, din anul 7148(1640), august, 20, dat lui Şerban şi feciorilor lui din satul Titeşti, arată că s-au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui, din câmp, din apă, din pădure şi de peste tot hotarul, dat de către Matei Basarab.

         Despre acest hrisov se pomeneşte şi în monografia primăriei Titeşti, însă data lui este greşită. În loc de anul 1640, s-a trecut leatul 1460.

         Prezentăm zapisul prin care Matei Postelnicu, feciorul lui Mereş Banu, împreună cu Filotei egumenul Sf. Mănăstiri Cornet, din Lovişte, vând în anul 7199(1691), august, 2(de la facerea lumii), lui Ion Cizmariu, Martin Tomescu şi Ion Deaconu din Titeşti, 9 săliştii sterpe (fără case locuite de oameni), pe 70 talere.

         ,,Adică eu Mihai Postelnicu şi Gheorghe Şufaru, feciorii lui Mareş bivvel ban Băjescu, împreună cu Sf. Părintele Egumenul chir Filotei, de la mănăstirea noastră Cornet din Lovişte unde prăznuieşte hramul tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul datăm acest al nostru zapis care să fie de mare credinţă la mâna acestor săteni din Titeşti, anume Ivan Diaconu şi Mărgărit şi... Ion şi Ion Cizmariu şi Martin Tomăscul, precum să se ştie că având Sfânta Mănăstire moşie în sat în Titeşti cumpărată de tatăl nostru Mareş Banu- încă 9 săliştii şi miluite la Sf. Mănăstire le am ţinut Sf.mânăstire ce scrie mai sus până acuma foarte cu bună pace, iar când am fost noi am socotit cu sfântul părinte Filotei egumenul că fiind această moşie Sfântei mânăstire peste mână şi fiind îmbinată cu alte sălişti şi cu alţi săteni din Titeşti şi pentru ca să cumpărăm în locul acesta altă moşie mai aproape lângă mânăstire noi înşine dintr-un toată voia noastră ne-am tocmit cu aceşti săteni megiaşi ce scrie mai sus de am văndut această moşie din Titeşti, aceste 9 sălişti, însă moşie stearpă fără de nimeni cu toate locurile câte vor avea aceste nouă sălişti şi cu venitul lor din câmp, din pădure, din munţi, din apă, cu săliştile satului şi de peste tot hotarul ori câte se va alege din hotar până în hotar drept bani gata 70 taleri ... mâinile noastre şi le-am vândut această moşie să le fie stătătoare şi ohaninică de acum în veci şi le am dat şi cartea răposatului părintelui nostru Mareş Banul care au fost danie la sfânta mănăstire la mâna lor ca să o ţie şi să stăpânească ei în veci cu bună pace şi la tocmeală şi vânzarea noastră fostau mulţi boieri şi preoţi martori care mai jos vor iscăli; şi noi pentru mai adevărata credinţă ne-am pus peceţile şi am iscălit cu mâinile noastre mai jos, ca să crează’’.

                   August 2, 7199(1691).

         Mihai Postelnicu-Alesei Vătafu ot plaiu Loviştei-Popa Martin Mărturie.

(Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului.Această copie, în foi una scoasă, întocmai după actul depus spre păstrare în secţia istorică a Arhivelor Statului de dl Mihail Dorea Lungu, pe lângă cererea înregistrată la numărul 587, din 17 septembrie 1911, colaţionându-se cu subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate Arhivelor.)

                 S.S.E.Ferzeliu

           Se adeverează copia de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului statului .

                 Directorul general, D.Onciu-nr. 636, 1911, oct. 6, Bucureşti.

           Întrebuinţând vorbirea aflată în anaforaua (cartea de judecată ) din anul 1826, prin care înaltul divan al ţării, împreună cu domnitorul, confirmă că: ,,văzând la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave Domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut-o până acuma’’, vom mai prezenta şi alte acte şi anume: copia după originalul scris pe pergament din anul 1642, ianuarie, 10.

         ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Alexandru Voievod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului şi milostivului IO Radu Voievod. Dând domnia mea această poruncă a domniei mele lui Bolovan din Titeşti, judeţul Argeş şi cu fii lui, câţi Dumnezeu îi va da, ca să fie de aici înainte în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui de către Hrisar paharnicul fiul lui Chirea comisul din Ruda şi de către fii lui şi de către tot neamul lor, de nimeni bântuială să n-aibe. Pentru că acel om Bolovan el a fost vecin de moştenire a lui Chisar paharnicul din sat din Titeşti, iar după aceea când a fost acuma zilele domniei mele apoi Chisar paharnicul el a iertat cu voia lui de vecinie pe Bolovan cu fii lui şi s-au răscumpărat de la Chisar paharnicul pentru 17 mii aspri gata şi pentru două epe şi o molenă de cal daţam Chisar paharnicul lui Bolovan şi un loc de la moară după această schimbare din vatra de casă a lui Păsăţilă jumătate în sat la Titeşti ca să-i fie lui Bolovan de moştenire şi în pace de vecinie. Pentru că aşa le-a fost întocmirea iar altă ocină nici un amestec să nu aibe. Şi a iertat Crisar paharnicul pe Bolovan de vecinie numai capul lui şi a fiilor lui şi de a lor bunăvoire şi cu ştirea tuturor megieşilor dinaintea domniei mele ca să fie om slobod şi am văzut domnia mea şi zapisul lui Chisar paharnicul de iertare cu mulţi oameni buni mărturii anume: din Ruda Constantin postelnicul, din Sălătruc Stamate armaşul şi din Deal Duca şi din Râmnic nae Hololuscul şi Dragomir şi Iovan şi Stan Gorcilă şi Oances şi mulţi orăşeni martori bătrâni care au fost atunci la întocmirea lor precum sa scris mai sus şi sau dat banii în casa lui Leman din Râmnic. Drept aceea am dat şi domnia mea lui Bolovan ca să fie în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui şi cu locul de moară şi cu o jumătate de sălişte a lui Păsăţilă şi cu moară precum sa scris mai sus ca să îi fie de moştenire şi de către nimeni să nu clătească după porunca domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Popa vel vornic, şi jupan Aslan vel logofăt, şi jupan Mihalache vel vistier, şi jupan Necula vel spătar, şi jupan Vartolom vel stolnic, şi jupan Bratu vel comis, şi Gheorghe vel paharnic, şi jupan Dumitraşco vel şi ispravnic Paraschiva logofăt. Şi am scris eu Lepădat logofăt în domul de cetate Târgovişte, ianuarie, 10 zile şi de la Adam până acum cursul anilor până la această scriere în anul 7132(1624).

             IO Alexandru Voievod din mila lui Dumnezeu domn.’’

           (Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului .Această traducţiune în foi două făcută după actul slavonesc depus spre păstrare în secţiunea istorică a Arhivelor Statului de Dl. Ispas C. Popescu pe lângă petiţia înregistrată la numărul 1315, din 7 noiembrie, de subsemnatul se încredinţează pentru conformitate cu originalul). Traducător Şt.Niculescu.

           Se adevereşte traducţiunea de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului Arhivelor Statului.

                 Director D.Onciu Nr.1696 anul 1910, decembrie 21, Bucureşti.

 

           Încetul cu încetul începe o luptă antifeudală latentă şi sătenii reuşesc să pună mâna pe întreg hotarul, inclusiv pe drepturile din obşte. Acest hotar a aparţinut următoarelor 12 neamuri cu numele de ,,moşi’’: Bolovăneşti, Cizmari, Gurbăţeşti, Vârvoreşti, Popeşti, Cârstoi, Mardaleşti, Vătăşeşti, Râgeţi, Lungeşti, Stăncioi, Hodorogeşti.

           Trebuie să apreciem meritele bătrânilor de atunci, care au reuşit să se elibereze din starea de înapoiere, în aceea de libertate şi de stăpâni pe deplin ai locurilor pe care se aflau, înfăptuind astfel adevărata revoluţie, fără a fi nevoie a se face pe calea armelor, schimbând fundamental modul şi relaţiile de producţie.

           Nu la fel de tacticoşi şi norocoşi au fost alţi ţărani din judeţul Vlaşca sau din Ioneşti-Vâlcea, care, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au fost dezbrăcaţi şi alungaţi pe străzile Bucureştiului, pentru faptul că au îndrăznit să ceară domnitorului ieşirea din starea de rumânie în care se aflau şi să devină oameni liberi(n,pag. 124).

  

               Procesul cu Bucşăneştii

 

           Înaintaşii noştri au dat dovadă de unire la fapte bune, la acţiuni importante. Au urmat întocmai pilda din fabula antică, conform căreia mai mulţi câini, care se încăierau pe un os, au lăsat şi cearta şi osul şi s-au unit de îndată contra duşmanului comun-lupul, care îşi făcuse apariţia. Ei n-au uitat că trebuie să fie uniţi în fapte bune, făcute când e vorba de o cauză comună a satului, aşa cum au dovedit-o şi în procesul cu boierii fanarioţi-Bucşăneştii.

           Aşa cum susţin unii, neamul acestor boieri ar proveni din neamul ,,Bucşanilor’’, boieri care n-au fost fanarioţi şi care au deţinut mari dregătorii în Ţara Românească. Nu ştim căt este de adevărat acest lucru, deoarece aici, prin tradiţie se menţine ideea că sătenii s-au judecat cu boierii Bucşăneşti, boieri fanarioţi care vroiau să acapareze hotarul satului.

         Acest litigiu începe în anul 1754, în timpul domnitorului Constantin Racoviţă Voievod şi se termină la 1 februarie 1826 când boierilor fanarioţi le ,,apusese steaua’’, odată cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, la cârmă venind domni pământeni.

         Succesul a fost deplin al sătenilor noştri, care au suportat eroic greutăţile procesului, pe o durată de 72 de ani(de trei generaţii) :Mincu Bucşănescu, Ilinca Bucşăneasca, fiică-sa şi nepotul lui Mincu-Gheorghe Bucşănescu.

         Lupta a fost inegală între justiţiabili, pentru că Bucşăneştii deţineau dregătorii importante în timpul domniei fanariote şi anume: Mincu Bucşănescu era clucer, îngrijitorul lenjeriei şi veselei domneşti, ceea ce constituia intimitatea domnitorului.

         Mărul discordiei între jeluitori (reclamanţi)- Bucşăneştii şi pârâţi-moşnenii din Titeşti, a fost că boierii pretindeau jumătate din hotarul satului, adică drept de trei moşii, din totalul de şase moşii, în cât considerau că trebuie împărţită averea satului.

         Pretenţia lor, până-n finalul procesului,,n-a putut fi dovedită în faţa divanului ţării.

         Domnitorul, printr-o ordonanţă, porunceşte Ispravnicatului de Argeş ca Bucşăneştii să deţină în Titeşti, drept de o cărciumă, jumătate din hotar, pe care sătenii aveau obligaţia să-l muncească în dijmă, pentru boieri.

         Andrei Deaconu şi Diaconu Duminică, împreună cu restul de locuitori din sat care se numeau ,,cetaşi’’, aveau aceleaşi drepturi, adică la o cârciumă şi cealaltă jumătate din hotarul satului.

       Moşnenii din Titeşti s-au prezentat la judecată în număr de 24 de moşi deci nici 12, câte neamuri erau în realitate, şi nici 6, câte pretindeau boierii. Înmulţirea numărului de moşi s-a făcut în mod conştient, în scopul de a micşora partea pretinsă.

       La judecată, moşnenii au dovedit cu hrisoave, sineturi, acte, zapise, cum şi cu referatul lui Ene Brăteanu-logofăt, ce a venit la faţa locului, aici, la Titeşti, în noiembrie 1797, la plângerea Ilincăi Bucşănescu, că averea acestora se compune din: două cămine de casă, unul de cârciumă boierească din vechime, unde locuia Stanciu Stăncioiu(astăzi proprietatea lui Adi Roşca, iar casa Bucşăneştilor era amplasată pe proprietatea de azi a lui Telu Popescu), alte trei cămine de casă în Tărure(terenul unde este casa lui Gh.I.Popa- Bălănoiu, cumpărătoare de la moştenitorii lui Stăncioiu-terenul unde este amplasată casa lui Ionel Lungu şi altul vis-a-vis de casa lui Mihai Gh. Popescu, terenul unde este curtea şcolii de sus), două terenuri de arătură şi în diferite părţi ale hotarului satului, alte terenuri, de cca 75(şaptezeci şi cinci) oameni de casă.

       Din partea sătenilor au fost prezenţi la cercetare: Popa Tudose ot Titeşti, Diaconu Duminică, Stanciu Gurbăţ, I.Râget, Tudose Lungu, Tudor sin Ieghe, Marcu Gurbăţ, Dumitru Vârvoră, Enache Bolovan, Coman Ţurcanu. A mai fost şi Ion Uncheşul din Titeşti, ce se trăgea din rumâni boiereşti, care şi el avea cunoştinţă de locurile din sat, ce le-au avut boierii sub stăpânire de la rumâni.

     Din ştirile primite de la bătrânii satului, la proces a fost prezent şi Şerban Mardale (martor propus de boieri ), care a declarat în faţa divanului şi a domnitorului ţării, că boierul Bucşănescu a încercat să-l corupă oferindu-i o sumă frumoasă de bani, cum şi câteva terenuri, cu condiţia să mărturisească în favoarea boierului. Boierul, încredinţat că bătrânul Şerban Mardale va trăda interesele satului, a acceptat şi ultima pretenţie a bătrânului: să distrugă viţă-de-vie ce o deţineau în punctul ,,Cazan’’ şi care constituia un permanent prilej de supărare sătenilor, pentru că le scăpau vitele în via boierească neîmprejmuită, fapt pentru care erau închise de argaţii boiereşti. Astăzi încă se mai păstrează în acest teren, proprietatea lui Gigel Popescu, rămăşiţele plantaţiei de viţă-de-vie boierească.

       Mărturia depusă de bătrân, însoţită si de depunerea celor două pungi cu galbeni, cu însemnele boiereşti, au înclinat balanţa în favoarea sătenilor.

       Tot prin tradiţie deţinem informaţia că în timpul răzmeriţei (zaverei) condusă de Tudor Vladimirescu a fost împuşcat prin fereastra cârciumei, un membru al familiei Bucţănescu.Nu s-a aflat făptuitorul, fapta trecându-se pe seama pandurilor lui Tudor. Ajunsese cuţitul la os’’, sătenii aşteptând cu nerăbdare momentul pentru a se răzbuna.

     De fapt, aici în sat, exista un căpitan de panduri – Alecu Titescu ot Titeşti, prieten al lui Tudor, care avea casa unde îşi are astăzi amplasată gospodăria Gh.N.Vlădescu.

     Pentru ,,destoinicele’’ cuvinte (motive în apărare) aduse de moşnenii din Titeşti, după cum reiese din cartea de judecată (anaforaua), s-a dat în final câştig de cauză moşnenilor, stabilindu-se că Bucşăneştii au dreptul a stăpânii numai a XXIV-a parte din întregul hotar al satului, inclusiv din drepturile din obşte şi nu de o jumătate din hotar, aşa cum pretindeau.              

     Moşnenii pentru crezare au cerut instanţei şi prestarea unui jurământ, prin citirea cărţii de blestem care să aibă loc la Sf.Mânăstire a Argeşului, cu deosebită solemnitate, de către ambele părţi din proces, pentru aş primi pedeapsa partea vinovată. Acest jurământ n-a fost acceptat de boier, ceea ce a demonstrat că n-are dreptate. [VN1] 

     Ultima pretenţie a boierului – de a i se comasa averea ce o poseda în hotarul satului - i-a fost respinsă, potrivindu-se de minune proverbul că ,,tot naşul are naş’’.

     Din nou trebuie să arătăm că s-a făcut confuzie în ,,Registrul monografic al Comunei Titeşti’’ şi anume: procesul n-a avut loc între săteni şi Sandu Bucşănescu – ctitorul bisericilor din Berislăveşti şi Corbeni, ci între săteni şi boierii: Mincu, Ilinca şi Gheorghe Bucşănescu. Probabil Sandu Bucşănescu îşi purta descendenţa din neamul Bucşanilor.  

     La Bucureşti, la proces, au fost prezenţi din partea sătenilor: Popa Ion, Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ, Şerban Mardale, Radu Cârstoiu, Martin Popescu, Martin Vârvoră şi Florea Stăncioiu (m, pag. 45).

     Prezentăm o copie de pe anaforaua din anul 1826.                                                          

              

             ,,Noi Grigorie Dimitrie Ghica Voievod şi domn a toată Ţara Românească

  

           Pe această alăturată Anafora a dumnealor veliţilor boieri nerămânând odihnit Medelnicerul Gheorghe Bucşănescu; Domnului Nellu hatman al Divanului l-au înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu Moşnenii Titeşti din Plaiul Loviştei – Jud. Argeş unde vre un sinet vreo altă Dovadă destoinică nu avu jeluitorul să arate împotriva anaforalei decât răzimându-să tot în coprinderea Cărţii răposatului Domn Constantin (Gheţianu) Racoviţă Voievod făcută tot aceleaşi problemi şi cereri ce au făcut şi înaintea dumnealor veliţilor Boieri care se arată pe larg în tranzacţia anafora iară către aceasta deşi că se poate face dovadă la zisele sale şi din cuprinderea Sinetului lor ce au pârâţii moşneni că s-ar cuveni adică de a se împărţi acest hotar de moşie Titeşti pe şase Moşi iar nu pe douăzeci şi patru. Împotriva căreia făcurăm şi pârâţii tot aceleaşi probleme ce se văd arătate în Anafora; şi osebit ziseră că de prisos este a mai face cercetare la faţa locului pentru descoperirea părţii ce se cuvine a avea jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte în vreme ce venitul din aceste părţi ce l-au luat jeluitorul s-au respins prin trânşii şi la faţa locului urmează că tot ei să arate cât au fost acest venit şi de aceea cerură ca această cercetare să se facă aici unde se află veniţi mulţi din trânşii între care sunt şi oameni bătrâni cu ştiinţă iar jeluitorul răspunse că această dovadă nu se poate face aici căci mai înainte însuşi pârâţii au dat într un timp Mumi–sale parte din vânzarea venitului muntelui talere treizeci pe când să a vândut venitul muntelui cu preţ mai mic iară de atunci încolo i s au dat numai ceea ce au vrut pârâţii precum şi...arendându l către dânşii venitul muntelui în talere şase sute şi s au dat numai talere aici şi că la faţa locului să poată face dovadă şi din partea arendaşilor ce a cumpărat mai înainte venitul muntelui şi al pădurii cum li sau urmat împărţeala. Asupra căreia pricini intrând Domnia mea în cercetare am cerut de la jeluitori de mi au arătat acea carte a răposatului domn Constantin Racoviţă Voivod şi citindu să în Divan se văzu cu leatul şi luna şi ziua şi cuprinzătoare întocmai precum se vede trecută în Anafora; apoi am cerut şi de la pârâţi să şi arate şi ei sineturile şi ne au arătat un (Posilipisis) scrisă de Chiriţă Dascălu Slavonescu după hrisoavele şi zapisile lor şi citindu se în Divan nu se putu face nici o dovadă din cuprinderea lor. La problema jeluitorului că adică se cuvine a se împărţi acest hotar de moşii Titeşti numai pe şase moşi; deci făcând şi Domnia mea cuvincioasa chibzuire asupra acestei pricini; zicem întâi că deşi are jeluitorul la mâna sa acea carte a răposatului domn Constantin (Gehanu) Racoviţă Voievod ce zice că au găsit acuma în urmă dar neconfirmându-se întrânsa că este făcută în urma vreunei cercetări de la faţa locului sau prin vreo cercetare de judecată faţă cu toţi moşnenii ci încă împotrivă având cuprindere că de va zice cu toţii adică stăpânindu se acest hotar de moşie să vie la Divan să se judece cu socru său ...ispravnic a li se cerceta judecata şi de către Dumnealor Veliţii boieri şi li se vor rândui şi boieru hotarnicu de le va alege părţile fiecăruia după...ce vom avea nu se poate socoti temeinică această carte fiind numai...dată către Ispravnicii judeţului dintracea vreme cu cuprinderea ce sau zis şi aşa fiind se dovedeşte curat că nu era ştiută şi aleasă până atunci nici partea moşului jeluitorului nici a celorlalţi moşneni cât era iar mai vârtos ca din cele urmaţi asupra pricinii nu se dovedeşte vreo stăpânire urmată după cuprinderea acestei Curţi Domneşti.

       Al doilea că acest Ene Brăteanu cel ce a făcut alegerea de la faţa locului din leatul 1797 noiembrie 10 că se arăta anaforaua fiind luat chiar de muma jeluitorului şi pe acea (alegeri) au rămas mulţumită muma jeluitorului pentru că nu se vede să fi făcut vreo categorie împotriva acestei alegeri în destina anilor ce au trecut de atunci până acum ci încă şi au şi urmat stăpânirea după dânsa de aceea rămâne bună şi temeinică mai sus zisa alegere şi al treilea că deşi a zis acel Ene Brăteanu prin alegerea sa că au făcut o numai după arătarea moşnenilor numiţi iară când va găsi Bucşănescu scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor dar nici cu aceasta nu se poate ajuta într un nimic jeluitorul de vreme ce nici acum n au avut să arate niscaiva scrispri destoinice la cererea ce face drept aceea dar anaforaua aceasta a dumnealor veliţilor boieri fiind dreaptă şi cu cale a întocmi domnia mea întru toate celelalte şi poruncim dumnealor Ispravnicilor ai judeţului să o puneţi în lucrare ca urmare întocmai şi eu această osebire ca să dea carte de blestem şi asupra arendaşilor ce va fi cumpărat venitul muntelui şi al pădurii după vremi de la pârâţii moşneni spre a se putea dovedi într un adevăr câtă parte au luat muma jeluitorului şi ... din vânzarea acei arendări.

                                                                                           1826, februarie.

 

                                                     Prea Înălţate Doamne.

 

       Din luminata poruncă a Măriei Tale zapciu hatman înfăţişând înaintea noastră pe medelnicerul Gheorghe Bucşănescu cu Popa Ion şi Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ şi Florea Stăncioiul şi Şerban Mardale şi Martin Popescul şi Radu Gurbăţ şi Marin Vârvoră şi Radu Cârstoiu moşneni de la satul Titeşti din plaiul Loviştei – Judeţul Argeş au cercetat pâra ce face jeluitorul Medelnicer cum că de la moşuso Mincu Bucşănescu Biv – crucer Zaharie iau rămas moşie la Titeşti cu muntele din hotar până în hotar şi răfuindu se sineturile ce le au avut moşu său s au împresurat partea sa mai toată rămânându i acum nişte locuri şi livezi şi nici acelea nu le poţi stăpâni pe deplin ce s au alesu prin o alegere la faţa locului de un Ene Brătianu biv – logofăt Zavisterie de atâtea ani trecuţi după dovada ca am făcut o atunci mumă sa fiindcă pe urmă am găsit un sinet Domnesc doveditor că moşu său Bucşănescu are să stăpânească jumătate hotarul am dat jalbă Măriei – Tale şi orânduite fiind la Isprăvnicatul judeţului pe cercetarea ce s au făcut n au rămas mulţumit cerând ca ori să i dea moşia după acest sinet Domnesc sau să arate pârâţii hrisoavele şi zapisele ce le au ca să încredinţeze judecata pe câţi moşi mari s au împărţit această moşie căci ei acum pricinuiesc că ar fi 24 moşi; arătându ne jeluitorul şi acea carte a răposatului domn Constantin Mihai (Ghenan) Racoviţă Voievod cu leatul 1755 decembrie 3 de ani 70 ce îi dă la mâna Mincu Bucşănescu biv sluger Zaharie cuprinzător să aibe a ţine şi a stăpâni moşia Titeşti din Lovişte Jud. Argeş dimpreună cu popa Duminică şi cu Andrei Deaconu cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte aşişderea mai mult decât o cârciumă să nu aibă voiea a ţinea clucerul Mincul şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă; iar vin de a pune prin sat ca să vânză pe la casele lor sau rachiu nici cum să nu aibă voie, fără numai la aceste două cârciumi să se vândă vin şi rachiu şi pentru dijmă şi suhat şi claca după la oameni să se strângă la un loc şi să se împartă după suma stânjenilor poruncindu se Ispravnicilor judeţului pentru cei care din moşneni se va întinde de va pune vin prin sat ca să vândă sau va lua dijma neîngăduind până se va strânge să îi facă cercetare iar când vor zice ca să vie la Divan să se judece cu socru său să îi trimită a li se cerceta judecata şi de către dumnealor veliţii boieri şi a li se orândui şi boierii hotarnici de le va alege părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea. Aşişderea ne a mai arătat jeluitorul şi o alegere cu leatul 1797, noiembrie 10 de ani 20 trecuţi iscălită de Ene Brăteanu biv logofăt cuprinzătoare că Ilinca Bucşăneasca adică muma jeluitorului prin jalbă către Domn au arătat că are moşie la Titeşti deavalma cu moşnenii şi de atunci încoace să ar fi împreunat de parâţi şi după porunca ce au dus către Ispravnici la orânduit pe numitul la faţa locului să cerceteze fânul, locurile de hrană şi livezi şi cârciumi că ce împresurare va fi având o de la moşneni să îi deosebească unde fiind trebuinţă şi de Carte de blestem va merge Bucşănescu la Sfânta Episcopie a Argeşului de le va aduce carte. Arată numitul Brăteanu că strângându se toţi moşnenii nu au pricinuit cum că nu au avut răposaţii boieri Bucşăneşti moşie în hotarul satului Titeşti deavalma cu moşnenii fiind hotărâtă nici o dată între dânşii şi câte căminuri de casă în sat şi locuri de hrană şi livezi ce le au ştiut că sunt boiereşti le vor arăta unde aflandu se şi Ion Uncheaşul din Titeşti moşnean fiind că se trăgea din rumâni boiereşti care şi el avea ştiinţă de locurile ce le au avut boierii sub stăpânire de la români au mers la faţa locului cu popa Tudosie din Titeşti şi Duminică Diaconul (atam) şi Stanciu Gurbăţ (atam) şi Ion Râget (atam) şi Teodosie Lungu (atam) şi Tudor fiul lui Ieghe şi Marinul Gurbăţ şi Dumitrul Vârvoră şi Enache Bolovan şi Coman Tureanu (atam); şi am arătat întâi cârciumile din sat unui cămin din vechime ce este cârciumă boierească pe ele şi alt cămin ce şade Stanciul Stăncioiul pe dânsul şi alt cămin de casă unde a şezut Iorga Mutul în Tăruri tot alăturea alt cămin ce au şezut Stoica care aceste cinci căminuri fiind ocolite de răzoare şi cu semne de pietre după cum din vechime le au fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti zice Brăteanul ca şi de atunci înainte tot aşa să le fie stăpânirea au mai arătat tot acei numiţi moşneni şi livezile de fân ce sunt locuri înfundate printre ale lor livezi anume: Bărâcea cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru Gogoşoaia cositură oameni trei în Glod cositură oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om în Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iară în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în locul din josu de Lacul Mierli cositură de oameni şase Deasupra Chicerii cositură de oameni cinci Sub Plai cositură de oameni cinci tot Sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase, tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi di josu de cositură de oameni doi care aceste locuri înfundate de livezi se face cositură de oameni şaptezeci şi cinci. Au mai arătat şi un loc de o zi arătură şi alt loc arătură de o zi în Topliţă care şi aceste livezi şi locuri de arătură semnele ce au avut stăpânire din vechime tot asemenea şi de înainte le au dat Brătianul ca să li se urmeze stăpănirea: iar pentru izlazul satului şi pădurea când se va vinde au zis moşnenii că ce se va cuveni îi vor da partea asemenea din muntele Titescu iarăşi au zis că îi vor da partea ce i se va cuveni Bucşăneştei care această alegere au făcut zice Brătianul că este numai după arătarea numiţilor moşneni iar când o va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor. După aceasta intrebându se pârâţii moşneni ce răspund:

       Au zis prin asupra Cărţii Domneşti ce arată jeluitorul cum că nici o ştiinţă nu au avut ei până în ziua de astăzi pentru dânsa în curgerea a 70 de ani şi nici supăraţi au fost ori de clucerul Mincul Bucşănescu sau de ceilalţi moştenitori ai săi, ai da mai multă moşie decât să a dovedit la cercetarea Brătianului că au avut căminuri şi livezi şi locuri de arătură împietrite şi cu semne înfundate în acest hotar cu stăpânirea urmată din vechime până acum de către arendaşi ce îi au avut orânduiţi la care nu se împotrivesc a nu le stăpâni jeluitorul şi de acum înainte întocmai pe deplin precum şi partea din izlazul satului şi din Pădure şi din muntele Titescu iarăşi îi au dat de la acea alegere până acum împărţindu se ei din vechime de sumă de ani la acest venit pe douăzeci şi patru de moşi şi aşa tocmai în anul trecut să au pomenit cu jeluitorul că i au tras în judecată Ispravnicului cu cerere ai da moşie după aceea carte domnească de unde şi au aflat îndestularea a nu fi supăraţi împotriva alegerii Brăteanului arătându ne şi o alegere isprăvnicească scrisă de la şase ale trecutului octombrie cuprinzătoare că jeluitorul medelnicer prin jalbă către Măria Sa au arătat că de la moşu Bucşănescu i a rămas moşie la Titeşti pe din două cu moşnenii după acea Carte Domnească ce au găsit o acum şi de la o vreme încoace nici stăpânirea nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte cerând ca prin hotarnic la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin carte de blestem şi după luminata poruncă a Măriei Tale ce să au dat în josul jelbii sale a aducând pe pârâţi la faţă la Isprăvnicatul pe lângă Sineturile de mai nainte ale jeluitorului au arătat şi părerea cincizeci bucăţi hrisoave vechi şi zapise de câte o sută – două sute şi trei sute şi mai bine de ani care le au aşternut cu veleaturile şi cuprinderea lor în numita alegere unele de desrumânie şi altele de cumpărătoare de la boierii Rudeni şi de la alţii le ţin un vraf de hârtie vechi ce au fost rupte de tot şi nu să au putut citi pentru Delniţele şi moşia din Titeşti a pârâţilor moşneni fără a se numi întrânsele ori suma de stânjeni ori semne sau moşii şi cum că cu toţii s au mulţumit că de are jeluitorul bănuială de împresurare să scoată Carte de Blestem precum au cerut ca să dovedească pe unde şi în ce chip să a urmat stăpânirea Mincului Bucşănescu până la moartea lui. Jeluitorul nu au primit după cum zice Isprăvnicatul că din această să au dat bănuială judecăţii că îi este cunoscut şi jeluitorului cum că nici o dată nu să au pus în lucrare acea poruncă Domnească mai vârtos ca întrânsa se cuprinde că cerând moşnenii judecata să li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea şi aşa văzându se la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut o până acum rămânând ca jeluitorul să stăpânească în acest hotar după alegerea Brăteanului dar fiindcă nu să au mulţumit să au sorocit a veni aici la luminatul Divan pe lângă acestea ne au mai arătat pârâţii şi alte trei hrisoave ce le au tălmăcit aici Chiriţă Dascălul sloveanu unul cu leatul 7148(1640) august 20 de ani 186 al Domnului Matei Vodă ce le au dat lui Şerban cu feciorii lui din satul Titeşti că să au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui din câmp din pădure şi de peste tot hotarul; altul cu leatul 7158 (1650) aprilie în 24 de ani 176 iară al numitului domn ce la au dat preotului Drăghici şi feciorilor lui să îi fie toată partea de moşie a uncheaşului Radului Măloiu cât au avut la Titeşti de moştenire şi de cumpărătoare cu tot venitul şi toate hotarele oricăt se va alege şi altul cu leatul 7158 (1650) noiembrie 23 de ani 176 tot al numitului domn ce lă au dat popii Opri sin Badea Grama din Titeşti cu feciorii lui ce să au desrumânit de la Monahul Teofil cu partea lui de moşie din câmp din apă din pădure şi din munţi şi cu săliştea unde şi a făcut casa la drum şi de peste tot hotarul ori cât se va alege.

       În urma acestora am întrebat pe jeluitor întâi de mai are numitul vre un alt sinet să dovedească câtă parte de i se cuvine să stăpânească întra cel hotar al doilea pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui al treilea de unde au stăpânit până acuma după alegerea Brăteanului şi au răspuns că alte sineturi nu mai are nici pentru moşie nici pentru împărţeala venitului pe moşi iar după alegerea Brăteanului au avut stăpânire arendaşii ce au orânduit care în urmă cu un an după numita alegere ar fi luat parte din vânzarea muntelui talere treizeci apoi din zi în zi şi din an în an s ar mai fi făcut împresurări de moşneni şi din alte locuri şi livezi ce sunt numite în alegerea Brăteanului şi că nu se poate acum să le stăpanească după cum sunt risipite multe locuri şi să i se aleagă la o parte dându i se jumătate hotarul Titeşti deci cercetat şi noi pricina aceasta cu deamănuntul (...) nici un cuvânt jeluitorului medelnicer o cere cartea răposatului Domn Mihaiu Vodă Racoviţă cea de ani 70 a i se da acum jumătate hotarul de moşie Titeşti căci nu numai acea carte nu este vreo hotărâre făcută prin cercetare cu divanu de faţă cu moşnenii după cum niscaiva sineturi arătate de acel clucer Mincu Bucşănescu prin care să fi făcut atunci vreo dovadă că au avut jumătate hotarul satului Titeşti ci o poruncă după cum întracele vremi se obişnuia către ispravnicii judeţului dată la mama Bucşănescului ca să stăpânească cu popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte moşia Titeşti şi mai mult decât cârciuma să nu aibă voie a ţinea Bucşănescului şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă şi pentru dijmuri cum să se urmeze împărţeala după suma stânjenilor; iar de vor zice moşnenii ca să vie la Divan să li se judece cu sorocu să îi trimită aici a li se cerceta judecata de către dumnealor Veliţii Boieri şi a li se orândui boieri hotarnici ca să le aleagă părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea dar nici în lucrare nu se vede că au pus o ori acel Bucşănescu ori chirononii lui sau măcar ceilalţi adică Popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lui ce au petrecut cu adâncă tăcere în curgerea de 70 ani ce au trecut; al doilea că peste 43 de ani în urma acestei Cărţi Domneşti vedem cum că au dat jalba la domnie Ilinca Bucşăneasca muma jeluitorului mărturii sunt că are moşie la Titeşti deavalma cu moştenii care i să au împresurat şi după porunca ce au luat către isprăvnicat că au orânduit din parte acel Ene Brăteanul biv – logofăt să cerceteze pentru locurile de hrană şi livezi şi cârciumi iar nu pentru jumătate hotarul ca să dovedească ce împresurare i a făcut moşnenii şi să i se deosebească după care arată Brăteanul prin alegerea sa din leatul 1797 noiembrie 10 de ani 28 trecuţi ce au dat la mâna mumii jeluitorului că după cercetarea ce au făcut aflându se faţă un Ion Unchiaşul din Titeşti moşnean fiind ce se trăgea din rumâni Boiereşti cu ştiinţă de locurile ce au avut Boierii sub stăpanire de la Rumâni au mirări în faţa locului împreună şi cu ceilalţi moşneni ce sunt numiţi în alegerea sa şi îi au arătat întâi căminurile din sat un cămin din vechime ce au fost cârciumă boierească pe ele şi altul unde şedea Stanciu Stăncioiu pe dânsul şi altul de casă ce au şezut Iorga Mutul în Tărure şi altul iarăşi de casă unde a şezut Iorgu Mutu şi altul tot alăturea unde a şezut Stoica care aceste Căminuri au fost ocolite cu răzoare şi cu semne de pietri după cum din vechime le a fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti şi livezile de fânuri ce au fost înfundate printre ale moşnenilor livezi anume: în Berila cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru în Gogoşoaia cositură de oameni trei în Glod cositură de oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iar în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în Lazuri din jos de Lacul Mierli cositură de oameni şase deasupra Chicerii cositură de oameni cinci sub Plai cositură de un om tot sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi şi tot în Bersicioi din jos cositură de oameni doi ce să a făcut cositură de oameni şaptezeci şi cinci locuri înfundate de livezi şi un loc de o zi de arătură în Vălcea şi alt loc de arătură tot de o zi în Topliţă care aceste livezi şi locuri de arătură zice Brătianul cum că după semnele ce au avut stăpânire din vechime să urmeze şi de atunci înainte stăpânirea iar pentru Izlazul Satului şi Pădurea şi din Muntele Titescu când se va vinde să îi de apartea ce se cuvine Bucşăneştei şi fiindcă această alegere au o făcut arătarea moşnenilor când va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor după care alegere a Brătianului netăgăduind jeluitorul cum că au avut şi mumă sa şi el stăpânirea întocmai şi că peste un an în urmă ar fi luat arendaşul şi parte din vânzarea muntelui talere treizeci decât că din zi în zi şi din an în an să ar fi făcut împresurări de moşneni şi neavând jeluitorul să arate acum la judecată alte scrisori sau sineturi prin care să se dovedească de are mai multă parte întracest hotar peste ceea ce i să au ales de numitul Brăteanul ce în curgere de douăzeci şi opt de ani trecuţi stăpanindu se cu bună credinţă atât de mumă sa şi de dânsul acele căminuri şi livezi zile de arătură ce le arată Brăteanul că le au găsit căminurile împietrite şi livezile cu locurile de arătură cu semne deosebite şi înfundate după cum să a stăpânit din vechime de boierii Bucşăneşti nu îi au mai rămas jeluitorului nici o dreptate a mai cere fără de nici un sinet mai multă moşie din hotaru Titeşti împotriva alegerii Brătianului căci pârâţii din hrisoavele şi zapisele ce au să dovedesc că sunt vechi moşnenii cu părţile lor de moşie de la boierii Rudeni şi de la ceilalţi ce se numesc în tranşele de unde au şi cumpărători fără a se arăta întraceste sineturi pe câţi moşi să au împărţit această moşie decât însuşi pârâţii zic cum că de sumă de ani Venitu Muntelui şi al Izlazului şi al pădurii să au împărţit tot pe douăzeci şi patru de moşi în care au intrat şi jeluitorul cu un moş ce îl au cumpărat Mincul Bucşănescu şi nu se împotrivesc a nu stăpâni jeluitorul moşia după alegerea Brăteanului şi a nu îi da partea din munte şi din izlaz şi din pădure pe un moş din douăzeci şi patru şi jeluitorul neavând nici la aceasta nici o dovadă a încredinţat judecata că sunt mai puţini moşi decât numai prin grai pricinuiri fără de nici un temei. De aceea pentru destoinicele cuvinte ce sunt arătate mai sus găsim cu cale ca şi de acum înainte să îşi stăpânească jeluitorul deplin cele cinci căminuri în care unul este cârciuma pe dânsul şi acele livezi cositură de şaptezeci şi cinci de oameni şi acele două locuri de arătură după cum sunt arătate în alegerea Brăteanului ce le au găsit înfundate şi împietrite căminurile iar livezile şi locurile osebite cu semne precum să au dovedit că au avut stăpânire din vechime şi până atunci boierii Bucşăneşti fără de a se mai atinge câtuşi de puţin în cealaltă moşie a pârâţilor moşneni neavând nici un cuvânt nici la cererea ce face a i se alege moşia toată la o parte făcându se trup deosebit neputând să stăpânească acele căminuri şi livezi şi locuri presărate în tot hotarul Titeşti pentru căci nu numai că s a dovedit la cercetarea Brăteanului că îşi are stăpanirea din vechime pe acele căminuri şi livezi şi locuri înfundate fără sumă de stânjeni dar această cerere a sa este peste putinţă de a se pune în lucrare la partea muntelui unde sunt numai văi dealuri şi munţi dându se atunci pricină la Obştea Moşnenilor a se lipi de căminurile livezile de fânuri şi de pomi din locurile de arătură pe care să au pomenit de la moşii si strămoşii lor.

       Şi aşa asupra acestei pricini nu mai este nici o trebuinţă de carte de blesteme iar pentru partea ce are jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte deavalma cu pârâţii de vreme că nici el nu are sineturi nici în sineturile paraţilor nu se cuprinde suma moşilor spre a şti cât are să ia jeluitorul de la vânzarea izlazului şi a pădurii şi a muntelui întralt chip nu se poate descoperi adevărul decât cu luminată poruncă a Măriei Tale Domnilor Boieri Ispravnici ai judeţului să orânduiască la faţa locului un boier cinstit cu frica lui Dumnezeu şi prin Carte de Blestem asupra tuturor locuitorilor să cerceteze pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui de la alegerea Brăteanului din leatul 1797 până acum; câtă parte a răspuns jeluitorul adică pe un moş sau mai mult şi în ce chip se va dovedi adevărul prin mijlocul Cărţii de Blestem să se facă alegere în scris ca şi de acum înainte tot pe acei moşi şi tot întracel chip să se împărţească venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui luându şi şi jeluitorul în toţi anii partea sa ce i se cuvine ca să lipsească dintre dânşii toate prigonirile iar de va avea jeluitorul medelnicer bănuială că i să au făcut vreo împresurare la Căminuri şi livezi şi locuri de arături împotriva alegerii lui Ene Brăteanul slobod este să îşi ia boierii hotarnic cu a sa cheltuială a şi le osebi întocmai după cuprinderea şi semnele ce sunt arătate întracea alegere a Brăteanului rămânând Hotărârea cea desăvârşit a se face de Măria – Ta’’.

                                                                               1826, ianuarie 22

         Iordache Băleanu – Vel–ban                    Teodor Văcărescu –Vel-vornic                      

         Iordache Gholescu – Vel–vornic              Dimitrie Bibescu – Vel-vornic

                                 Nistor biv-Logofăt         (m, pag.36).          

                                                                 - II-

 

     Ca să ne putem da seama de eroica rezistenţă pe care au opus-o sătenii titeşteni contra hrăpăreţilor fanarioţi, menţionăm că drumul la Divan (Bucureşti), moşnenii îl făceau mergând pe jos, neexistând mijloace de transport. O asemenea călătorie (dus şi-ntors) dura aproximativ o lună de zile.

     Pe parcursul celor 72 de ani, cât a durat judecata, dezbaterile au avut loc aproape în fiecare lună.

     Încă de la plecarea celor 24 de delegaţi, la proces, pentru fiecare ,,moş’’ un reprezentant, alţi 24 de delegaţi se pregăteau de plecare. Delegaţii se întâlneau pe drum, când îşi transmiteau cele discutate la proces, ca judecata cauzei să nu fie pierdută.

     Prezentăm conţinutul unei dezbateri din data de 6 octombrie 1826, urmată de multitudinea de acte prezentate de moşneni.

 

                                                   Prea În’nălţate Doamne

           ,,D-lui Medelniceru Gheorghe Bucşănescu dându-i jalbă Mării Tale încă din leatul 1823 pentru moşnenii Titeşti dintr acest judeţu cu arătare că în hotarul loru Titeşti rămânându de la moşu-său Mincul Bucşănescu biv-clucer Zaharia moşie din două cu moşnenii unde mai dinainte au fostu-două cârciumi una a popi Duminică cu cetaşii lui şi alta a numitului clucer şi că până la o vreme s-au urmatu şi stăpânirea şi starea cârciumilor care de la o vreme încoace nici stăpânirea, nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte, cerându ca prin hotarnicu la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin Carte de Blestem în dosul căreia jălbi nu se porunceşte ca să cercetăm pricina a totu înaintea noastră cum şi în faţa locului prin Carte de Blestem de va fi trebuinţă şi la dreptatea ce va avea jeluitorul se şu afle cuvincioasa Îndestulare şi să cearu nemulţumirea Din vreo parte cu cercetarea noastră ău sensu sei convine pe amânduo părţile la luminatul Mării tale Divanu următori fundu sau aduen parâţi moşneni faţă de Isprăvnicatu unu Popa Ion i Niculae Gurbăţu i Popa Barbu i Florea Stăncioiu i Şerban Mardale i Martin Popescu i Radu Gurbăţu iar Marin Vârvoră şi Radu Cârstoi şi cerându mai întâi de la D-lui Medelnicerul să se arate cu ce sâneturi face acum cerere au scosu o luminată poruncă a răposatului întru fericire Domn Mihail Vodă Şerban în leatul1755, decembrie 3 de săretu ani 70 coprinzătoare că clucerul Mincu să aibă a stăpâni moşia Titeşti din Plaiul Loviştea Jud. Argeşu cu Popa Duminică şi Andrei Deaconu cu cetaşii lor duppă cum au stăpânitu şi mai ‘nainte şi să fie în satu numai două cârciumi una a Bucşănescului şi alta a popii Duminică cu cetaşii lui şi dijma să se strângă la un locu ca să se împartă după suma stăpânirilor fiecăruia şi nimeni într-altu chipu să nu îndrăznească ci care împotrivă va urma să se certe daru cându voru zice cu toţii să vie să se judece să-i sorocească Isprăvnicatul la luminatu Divan ca să se judece de către D-lor veliţi boieri şi după cercetarea ce le vor face şi după cărţile ce vor avea li se vor orândui şi hotarnicu ca să le aleagă părţile fieş’ căruea s-au Întrebatu şi pârâţii moşneni ce au împotrivă a răspunde şi ziseră că de această poruncă nu au avutu nici o dată ştiinţă nici că s-au pomenitu vreo dată ca să stăpanească numitul clucer Bucşănescu după arătata poruncă pă dinu două această moşie sau fiind sau fecioru ori maica numitului medelnicer cum nici însuşi D-lui Medelniceru ce şau avutu stăpanirea pe partea de moşie, ce au cumpărat o dela Ion Mutul şi că cei ce sau arătatu la vreo judecată cu vreo asemenea cerere căci de se au fi bizuitu a pune în vreo lucrare această poruncă urma ca de locu să se cunoască năpăstuirea ce au avut să le facă se vându ei hrisoave Domneşti şi cărţi vechi de stăpanire împotriva arătatei porunci ci au ţinut această poruncă tăinuită până acum peste 70 de ani face această cerere cunoscându se din ‘traceastă multă tăcere că această poruncă sau făcutu numai după arătarea răposatului Bucşănescu fără de vreo Înfăţişare şi că ea nici sau pututu pune în lucrare cerându le daru cărţile să ni le arate ce au de stăpânirea acelui hotaru ne arătară 50 bucăţi hrisoave vechi i zapise de dezrumânie şi altele de cumpărătoare care se aşternură anume mai josu Vez un vraf de hârtii veichi rupte de totu de nu sau pututu ceti zicându şi şi aceia că mai Înainte totu hotaru acesta au fostu al loru dară pă vremea ce sau rânduitu locuitorii sau rumanitu şi ei cu moşia loru la unii la alţii şi pe urmă sau desromânitu de la boieri Rudeni şi de la alţii uni deodată cu moşia loru alţii ăntâi singuri şi mai la urmă şi cu moşia loru caru unul di la din ‘trânşii ce sau zisu mai susu caru fi vândutu partea lui de moşie la clucerul Minculi şi că numitul clucer numai a aceluia parte a fi avut o şi au stăpanit o care parte ău Leatu lu 1797, noiembrie 10 cându de maica jăluitorului au cerutu a se descoperi puindu să sa şu aibă stăpânirea să i deosebită prinu alergători Răposatu Iene Brăteanu biv logofăt zavistieră şi a căruea alegeri sau şi văzutu de către noi şi că mai multă parte de câtu acelui vânzători nau mai avutu pentru care aici avem acum nu şi Împotrivescu să şi stăpânească precum şi atunci au avut o ca una ce pă acolo sau urmatu stăpânirea moşii Bucşăneştilor avându şu cârciuma pă sama D-lor şi avându ş şi moşnenii pale ‘loru erau nu dupe cum cere acum printr-această poruncă care nu sau pusu aici o Dată în lucrare strigându cu toţii că de are D-lui Medelniceru vreo bănuială de Cutropire săşu scoată Carte de Blestem precum cere în jalbă D-ei atătu asupra lor câtu şi asupra împrejurărilor care să dovedească pe unde şi ău ce chipu sau avutu stăpânirea Mincului Bucşănescului până la moartea lui în vrema ce de la moartea numitului clucer Bucşănescu săutu ani 53 ş atătu în satul loru câtu şi prin satele de prinu prejuru se află oameni bătrâni ş peste 80 de ani cu care aceştea să se precurme toată pricinuirea atătu a moşii cătu şi a pretenţii cărciumilor dar D-lui Medelniceru nu primi în nici un chipu a să jurământu cerându cu unu cuvântu că de vreme ce se coprinde în alegerea numitului Brătianu că acele locuri sau datu Meichii D-sale atunci numai după arătarea (D-sale şi a) Moşnenilor Iearu găsinduse deosebită carte ce se urmeze după acea cere se i se dea acum dupe coprinderea poruncă Domneşti ce sau zis mai susu ce zică că acum au găsit o deci În vreme chiar D-lui Medelniceru prin jalba sa au cerut a se Descoperi fiinţa stăpânirii acestui hotar prin jurământu şi a primi ănsuşi acumu na primitu cându au cerutu pârâţii asse face descoperire prinu Carte de Blestem au datu bănueală judecăţii că şi ănsuşi ăi este cunoscut că nici odată nu sau pusu în lucrare acea poruncă, Iear mai pătosu fiind chear arătata carte se coprinde ca cerându moşnenii judecată se li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea văzându se la măinile loru atătea hrisoave Domneşti şi Zapise ce sau zisu mai susu părerea noastră ce ieste că necesaru cuveni a se băntui pârăţi acum din liniştita stăpânire ce până acum au avut o Rămânându a stăpâni D-lui Medelniceru care ănsuşu au trăitu la Hotărnicia Brăteanului au aărrătatu toate locurile ce au vândutu dar fiindcă D-lui Medelniceru nu rămăsese mulţumitu se puse soroc la 15 ale Viitorului noemvre să vie amândouă părţile la luminatul Mării Tale Divanu de unde li se voru da cea desăvârşită hotărâre’’.

                                                                  1825, octombrie 6    

 

       După cum reiese din cererea prezentată, medelnicerului Gh.Bucşănescu, văzând că-i ,,fuge terenul de sub picioare ’’, grăbeşte încheierea procesului, convins că noul domn pământean va da câştig de cauză moşnenilor din Titeşti.      

 

                   - Hrisoavele şi zapisele prezentate de moşneni, în dezbaterea procesului -

 

7191 (1683), martie, 9: zapisul logofătului Tănasie, prin care vinde o sălişte lui Martin şi Popi Tomi.

7195 (1687), decembrie, 5: zapisul lui Chărsti Paharnicul Rudeanul, prin care sloboade pe Bolovan cu moară şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7196 (1688), martie, 24: zapisul lui Socol Rudeanu, prin care vinde lui Martin sin (fiul) Popa Toma, una delniţă de moşie.

7132 (1624), decembrie, 5: zapisul Chirchi Paharnicu Rudeanu, prin care sloboade pe Bolovan, cu moara şi cu locul de la Frasăn şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7166 (1658), decembrie, 28: zapisul Chirchi şi Stoica Rudeanu, prin care vinde Tomi sin (fiul) Bolovan şi cealaltă moşie ce o mai avea Bez de săliştea lui Păsăţel, cea mai înainte vândută.

7136 (1628), iulie, 7: zapisul Stanciului sin Radu ot Şuici, prin care vinde două locuri lui Bolovan.

7138 (1630), decembrie, 20: zapisul lui Dragomir ot Şuici, prin care vinde lui Bolovan, două locuri unul de la Frasin, altul de la Sălcii.

7180 (1672), decembrie, 8: zapisul Predi sin Ştefi, prin care vinde lui Ionu, o sălişte cu patru locuri.

7134 (1626): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu lui Bolovan, pentru partea lui Ionu din Cucoi, în a patra parte.

7158 (1650): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu la mâna lui Bolovan, pentru una livadie în dealu ce să zice în Gruiul Caliciul şi două livezi cumpărate de la Ilie şi Dumitru cu aceste zapise ce stăpânescu şi în munte care să stăpânească popa Barbu şi cu cetaşii lui şi cu Enache Bolovan.

7174 (1666), aprilie, 23: zapisul lui Stroie şi Dragomir, prin care vinde una delniţă la mâna lui Martin vel Ştefăn.

7183 (1675), septembrie, 21: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, vinde una delniţă de moşie, Chărstoi, în delniţa lui Ion Moşului, cu partea din munte, cu aceste zapise le stăpânescu şi în munte, cere Şerban Mardale i (şi) Radu Chârstoiu cu cetaşii loru.

7142 (1634): Hrisovul Mării Seale Matei Voievod, datu lui Ion Vârvoră pentru o sălişte câtu au fost ămprăndărată şi un locu în Câmpu Mirli.

7194 (1686): zapisul Stoichi Tecuci, prin care ăi dă lui Opri Varvoră, o jumătate sălişte şi cu locu în corupu la Gura Cheişorii şi alt locu la Gruiu Văcarului – cu aceste zapise ce coprindu şi în munte cere Marin Vârvoră cu cetaşii lui.

7143 (1635); Hrisovul Mării Sale Matei Voievodu dat popii lui Stan şi feciorilor lui pentru una delniţă a lui Negoiţă şi un loc de la Grui, cu acestu Hrisov stăpânescu şi ăn munte şi o cere Nicolae Boerescu.

7170 (1662), septembrie, 7: zapisu lui Matei sin Postelnicu Radu Rudeanu datu la mâna Radului, prin care vinde una delniţă de moşie du peste tot hotarul şi din munte.

7170 (1662), decembrie, 3: zapisu jupânesei Despinu datu la mâna lui Davidu cu frate – său Lazăr, pentru una delniţă de moşie du peste totu hotarul adeveritu şi cu hrisov.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisu lui Matei sinu Radu Rudeanu datu la mâna Stanciului Rărei pentru care ai vinde una delniţă de moşie cu partea lui Belereşu şi peste tot hotarul şi din munte.

7147 (1639): zapisul lui Becla prin care iartă pe popa Oprea cu moşul lui adeverit şi cu hrisov, din leatul 7158 (1650), noiembrie, în 23, al Răposatului Matei Voievod, această parte o cere Tudor Lungu, cu cetaşii lui, cu care stăpâneşte şi în munte.

7142 (1634), iunie, 4: zapisul Stanciului, prin care Voicu lui Jianu, ăi dă Săliştea Udri.

7154 (1646), martie, 4: zapisul Stanciului cu Neagoie Bratu, prin care vinde lui Martin, ograda de Sumnacă şi locul de sub Coastă.

7166 (1658), decembrie, 21: zapisu Chirchi Stoici, prin care vinde lui Ionu Fetea, moşia câtă au fost cumpărată Toma chesar Paharnicu.

7199 (1691), iulie, 16: zapisu lui Mihai Postelnicu şi George Ştefan, prin care vinde lui Ionu Deaconu şi Mărgărit Ibratega şi Ion Ion Cismaru, Ion Tomescu, 9 săliştii cu toate locurile lor câtu voru avea acele nouă săliştii, în aceste săliştii mergeau cu pârţile loru din câmpu, din pădure, din munte, din apă, cu săliştea satului şi du peste tot hotarul din hotar până în hotar, cu aceste zapise ce stăpânescu şi ăni munte cere să stăpânească Niculae Gurbăţ şi Radu Gurbăţ cu cetaşii lor.

 

                   Alte însemnări de hrisoave şi zapise ce se cuprind în anaforaua sau

                             Cartea Ispravnicilor din leatul 1826, octombrie, 6.

 

7176 (1668), februarie, 26: Hrisovul Mării Seale întru fericire Radu V.V. datu lui Mihăilă Jugravul sin Jacul din Titeşti, prin care ăi dă jumătate delniţa din tot hotarul.

7172 (1664), august, 16: zapisul Predi Paharnicu, datu la mână popii Drăghici ot Titeşti, pentru una delniţă din tot hotarul Partea Radului Zmeu.

7153 (1645), septembrie, 24: zapisul sinu Vladu Rudeanu, prin care vinde popii Drăghici una delniţă din tot hotarul.

7183 (1675), septembrie, 24: zapisu Vladului Rudeanu prin care vinde popii Drăghici moşia din tot hotarul – Delniţa Ţiganului.

7147 (1639), decembrie, în 30: zapisul Chirchi Postelnicu dat la mâna Dumitrului, prin care se răscumpără ănsuşi cu toată Moşia lui câtă i să va alege care zapisu se adeverează cu Domnescu Hrisov.

7166 (1658), iulie, 11: zapisu lui Stroie şi Guscea, feciorii Voicului ot Râmnicu coprinzători că ar fi răscumpărat partea lui Mihăilă Zugravul şi caru fi dat de pomană.

7147 (1639), aprilie: zapisu Chirchi Postelicu, la mâna Stanciului Befu, prin care se rescumpără cu toată moşia lui câtă i se va alege.

7173 (1665), decembrie, 10: zapisu lui Tudosie capătă la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie, in jumătate de Delniţă, Zmeilui şi jumătate delniţă.

7173 (1665), genare, 31: zapisu Popii Stroie, împreună cu soţia sa Caplea la Sanchului călău ertatu de rumânie cu toată moşia sa chătă i se va alege.

7150 (1642), august, 26: Hrisovu Mării Seale Matei Voievod dat la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie cumpărată de la Radu Rudeanul.

7172 (1664), august, 26: zapisu Predi Paharnicu la mâna lui Vitami că ea a vândut partea lui de moşie din Titeşti, cu aceste zapise ce se arată mai susu care au cuprinsu de peste tot hotarul cumu şi ăn munte cere a stăpâni popa Ionu cu fraţii lui şi cu cetaşii lui – Dumitru şi Sima.

7137 (1629), octombrie, 25: zapisul Stanciului său Radu Paharnicul prin care dăruieşte una delniţă de moşie lui Martin, ce să au numitu să ăi fie frate de aici înainte.

7136 (1628): zapisul Stanciului sinu Radu Rudeanu prin care vinde lui Martinu săliştea lui Tămplană şi locul din Grui earăşu al lui Tămplană.

7165 (1657): zapisul Voicului Roşu ot Râmnic prin care vinde lui Martinu una Vadu de moară cu locul ei.

7170 (1662): zapisul spătarului Matei al sin Radu Rudeanu, prin care vinde lui Martin una livadie din delniţa lui Şerbanu guruf şi altă livadie în Topliţă şi un locu tot din ‘traceastă delniţă.

7177 (1669): zapisu lui Ştefan Paharnicu, cu frate său Năstase, dat la mâna lui Martin, prin care ăi vinde zece locuri din delniţa sa fiindcă iei l au slobozit numai cu săliştea şi cun locu de Sumnacă adeveritu şi cu chartea Judeţului din Râmnic dinu leatu 7133 (1625), aprilie, 5, cu aceste zapise ce se a stăpâni Dandu şi Voina cu cetaşii lor precum stăpânescu şi în munte.

7170 (1662), decembrie, în 15: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie în Delniţa Corui.

7173 (1665), decembrie, 24: zapisul Vladului, prin care vinde lui Martinul o Delniţă de moşie, anume Delniţa Undrenească.

7173 (1665), decembrie, 1: zapisu lui Matei sin Vladu Rudeanu prin care vinde lui Ionu una delniţă de moşie, acuma Dobrinească.

7150 (1642): zapisul lui Stanciu Postelnicu ot Şuici, la mâna Stanciului şi Voicului prin care ăi vinde una delniţă – aceste zapise coprinde şi din munte cu care cere să stăpânească Florea Stăncioiu cu cetaşii lui.

7133 (1625), decembrie, 5: cartea judeţului Georgiiciu, cu 12 pârgori din Râmnic, prin care se adeverează că Bolovan au fostu român lui Chesa fecioru comisului Chirchi ot Ruda şi că lă ar fi slobozit cu săliştea lui Păsăţel jumătate şi cu moară.

7148 (1640), mai, în cinsprezece: zapisu lui Dumitru Voini, prin care vinde jumătate din moşie Priotesei Rădi şi Popi Stanu şi au a împărţi totu cu 4 Megiaşu alergători.

7148 (1640), martie în 17: zapisul lui Dragomir din Şuici şi cu a jupânesei lui Stana, prin care vinde săliştea lui Negoiţă popi lui Stan.

7180 (1672), septembrie, 30: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, paharnicu, prin care vinde 2 locuri Deaconului Thomei.

                   Anul 1879, iunie 9/22 – scoasă întocmai copie de mine ,

                                                           Notar: Gh.Ionescu – Titeşti.

 

       Valabilitatea proverbului: ,,Cine are carte are parte’’ s-a adeverit şi în acest caz.  

       Fanarioţii nu s-au aşteptat la o aşa de puternică îndârjire din partea moşnenilor şi nici la un număr aşa de mare de acte, cu care au adeverit proprietatea terenurilor din hotar.

       Boierii Bucşăneşti au fost siguri că au reuşit să distrugă multe din actele sătenilor, în scopul de a nu se putea adeveri în faţa Divanului, considerând că vor avea câştig de cauză.

       În urma pierderii procesului, boierii au fost nevoiţi să părăsească satul, vânzând dreptul ce-l cumpăraseră, în mărime de 1/24 din hotar.

       Toate actele prezentate de moşneni în proces erau temeinic redactate.

       Prezentăm două asemenea acte, în copie, după originalele lor.

 

             I:     Din leatul 7146 (1638), August, 5

             ,,Jupâniţa Despina Logofeteasa şi cu feciorii mei anume Radu şi Vladu feciorii răposatului Vladului Logofătului scrisam acest al nostru zapis să fie la mâna lu Şerban ot Titeşti cum să se ştie că sau răscumpărat de la noi de rumânie cu ai lui feciori câţi Dumnezeu i va da, drept de zăce mie de bani gata însă sau răscumpărat cu delniţa lui de moşie ce au avut din siliştea satului şi den câmpu şi den apă şi den în pădure şi de peste tot hotarul ca să i fie lui moşie stătătoare şi feciorilor şi să au răscumpărat acestu anu ci iaste mai sus scris de a noastră bună voe şi la această tocmeală au fost mulţi oameni buni mărturie anume: popa Vladul şi popa Tudor ot Murgeşti i (şi) Neanciul Vătah ot Floreşti i (şi) Stanciu ot Jugureni i Muşat i Bolovan ot Titeşti i Ion Vârvoră i Martin i Popa i Stanciul Svestea ot Băiaş şi ne au pus peceţile ca să să ştie şi amu scris eu Simion sin Opri Logofătului ot Rativoeşti acest zapis’’.      

            L.S. (eu Radul); ( L.S.) eu Vladul; ( L.S.) Neameiul – martoru.

 

Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului:Această copie în foi una, scoasă întocmai după actul depus spre păstrare la Arhivele Statului, Secţia Istorică, de D-l Ioniţă Călinoiu, pe lângă petiţia înregistrată la Nr.1082, din 15 octombrie 1910, colecţionându-se de subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate – p. E.Ferzeliu -

     Se adeverează copia de faţă prin subscrierea şi prin punerea sigilului Arhivelor Statului.  

              Director, D.Onciul, Nr.1531, 1910, octombrie, 20 – Bucureşti.

 

 

       II:   Leatul 7170 (1662).

        ,,Adică eu Matei feciorul Postelnicului Radu Rudeanului scrisam zapisul meu ca să fie de mare credinţă la mâna Radului din Titeşti, cum să se ştie că i am vândut o delniţă din satul din Titeşti anume delniţa Stanciului Oricheatului din sat din Titeşti însă cât se va găsi dintr acea delniţă să aibă a o căuta ăn din apă ăn din pădure ăn din munte ăn de unde să va găsi să fie volnic aş găsi căutare moşia lui şi de nimenea opreală să naibă că o am vândut de a noastră bună voie fără nici o silă să i fie lui moşie ohamnică în veacu de veacu şi lui şi feciorilor lui câţi Dumnezeu va dărui şi să se ştie că ne am tocmit de mi au dat bani gata ughi 7 iar cine va întoarce din neamul nostru acestă moşie să fie proclit şi anatema de 318 oţăi ijva Nichei şi când s au făcut acest zapis fostam şi mărturie mulţi oameni buni anume: Martin din Titeşti şi popa Drăghici şi popa Oprea şi Oprea brat (frate) Martin şi Nitan din Băiaş şi am scris eu popa Martin sin Martin’’.

                           Gismesiţa, septembrie, zile 7, Văleat 7170 (1662).                                                                                          

 

   Eu Matei feciorul Radului Rudeanul pentru credinţă mai jos am pus şi degetul ca să crează în loc de pecetie – 1845, iunie, 3.

                                           Ajutor Supt.Cărmuiri Loviştea

   Arhivele Statului – 1911, August, 19.

 

     În încheierea acestui subcapitol, prezentăm ,,Împărţeala moşiei Bucşăneştilor’’, prin cumpărătoare, de către moşnenii Titeşti. Prin aceasta se evidenţiază valoarea acestei averi care reprezintă numai a douăzeci şi patra parte din hotarul satului, la vremea aceea, în care sunt incluse şi drepturile din pădure, înţărcători (suhat), izlaz şi Muntele Titescu.

     Sumele achitate de moşneni au fost achitate în galbeni (poli de aur), care au fost transformaţi în valori băneşti (în lei noi), de unde se poate observa puterea de cumpărare a leului, o dată cu introducerea lui ca monedă oficială.

    

         Împărţeala moşiei moşilor Bucşăneşti, cum se arată mai jos, însă şi moşia ce li se cuvine la fiecare.

 

Banii ce au       Numele şi prenumele cumpărătorilor, denumirea şi mărimea averii      

dat fiecare       cumpărate.    

galbeni lei        

16     504     Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu – li s-au dat livadia de după Siacă; lung de 65 şi lat de 12.

16     504   Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu pe 60 şi 14 dramuri    pădure şi Suhat şi munte.

36       1134   Adică treizeci şi şase galbeni au dat Ilie Petrescu care pentru 24 galbeni au luat locul din Topliţă – lung de 111 şi lat de 10; pt.8 galbeni au luat o petică din Livadie din Frăsinet; pentru patru galbeni au luat din petica ce se vinde din curtea hanului în jos şi i s-au cuvenit şi 16 dramuri din munte şi suhat.

16      504     Adică şaisprezece galbeni au dat Ion Diaconu şi i s-au cuvenit locul din Cazan din jos de prunii Florii Stăncioiului lung 74 şi lat 21 şi şase dramuri din munte şi suhat.

16         504     Şaisprezece galbeni au dat Mitu zet (ginere) lui Radu Gurbăţ.

16     504   Şaisprezece galbeni au dat Martin Deaconu care la amăndoi li s-au cuvenit livadia din Frăsinet lung 105 lat 33 care intră şi Ilie Petrescu, cu opt galbeni care acea livadie s-au preţuit cu zece galbeni şi din dramuri lui Martin şi Mitu din munte şi suhat se cuvine câte 7.

8       252   Opt galbeni au dat Ghiţă Şerban Mardale.Opt galbeni au dat  Iacov Iacov Mardale. Opt galbeni au dat Gheorghe zet Şerban Mardale. La toţi trei s-au dat livadea din Glod lung 105, lat 20, iar dramuri li se cuvine zece şi jumătate din munte şi suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Niţă Pătru Popi şi i s-au dat două părţi din livadia de După Grui, care este lung 42, la 39 şi 7 dramuri din munte şi suhat.

16       504      Opt galbeni au dat Roşu Ioan Şerban care are a treia parte din livadia de După Grui, care este lung 42 şi lat 39, pentru opt galbeni i s-au dat douăzeci dramuri din munte şi pădure şi suhat.

16       504     Şaisprezece galbeni au dat Bucur Boerescu şi i s-au dat două părţi din livadia din Scăuel, care este lung 63 şi lat 36 şi 7 dramuri din munte şi                           Suhat.

48     1512    Adică patruzeci şi opt au dat Ghiţă Lungu pentru: 12 galbeni i s-au dat săliştea din sat, lung 21, lat 7; Pentru 12 galbeni i s-au dat o livadie alăturea cu ...lung 66, lat 26; Pentru 12 galbeni i s-au dat livadia de supt...lung 51 şi lat 20. Pentru patru galbeni i s-au dat a patra parte din bucata de sălişti din josu de curtea hanului şi i se cuvine şi 21 dramuri din munte şi Suhat.

28     882   Douăzeci şi opt galbeni au dat Tudor Ion Lungu şi i s-au dat o şuviţă în Bersicioi lângă Lisandru a lui Dumitru, 12 galbeni, lung 39, lat 10, iar 16 Galbeni i s-au dat locul de la Staicu din Vălcea, lung 51, lat 9 şi 9 şi 12 dramuri din munte şi Suhat.

20     630     Douăzeci galbeni au dat Ion Lungu şi i s-au dat livadia de la ...şi din sus ...lung 36, lat 30, nouă dramuri din munte şi Suhat.

16     504       Şaisprezece galbeni au dat Dorea Lungu şi i s-au cuvenit două părţi din livadea din Berila, care este lung 42 şi lat 34 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

12       378   Doisprezece galbeni au dat Mihail Lungu şi i s-au cuvenit peteca de lângă pârâu în Bersicioi, lung 34, lat 17 şi 5 dramuri din munte şi Suhat.

8         252   Opt galbeni au dat Din Bucur Lungu şi i s-au dat douăzeci dramuri în izlaz şi pădure.

8         252         Opt galbeni au dat Mihail N.Bolovan şi i s-au cuvenit o parte jumătate din livadia...care este lung 57 stânjeni şi lat 52 şi trei şi jumătate dramuri din munte şi Suhat.

8     252     Opt galbeni au dat Ioan zet Radu Popa Basan Bejleagă şi s-au cuvenit o jumătate de case din patru şi jumătate din jos Mesteacăn şi trei dramuri şi jumătate din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Răducanu Popa Gheorghe şi i s-au şi cuvenit o

                         bucată din săliştea casei cea alături cu din jos de curtea hanului şi din jos

                         de a lui Ioniţă Anghelescu şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au cuvenit o parte

                         din patru şi jumătate din livadia din la jos Mesteacăn şi 7 dramuri din

                         munte şi Suhat.

92       2898     Adică nouăzeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Răducanu zet Tache Popescu

                         şi i s-au dat livadia din Gura Plaiului toată 93 lungă,76 lată,pentru 72 gal-

                         beni,pentru şaisprezece i s-au cuvenit din săliştea din Vălcea şi casa pe

                         jumătate lung 21, lat 17. Pentru 4 galbeni a patra parte din poteceaua de să-

                        lişte din jos de curtea hanului şi din munte şi Suhat 40 dramuri.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Tudor Tugă Bradăsu care i s-a cuvenit jumăta-

                         te săliştea din Vălcea şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Martin Popescu şi s-a cuvenit livada...

                         lung 43 şi lat 28,cu 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Florea şi Niţă Popescu şi li s-a cuvenit livadia    

                         Gruiu Stupinii lung 52,lat 28 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Gheorghe Deaconu Dumitru şi i s-au cuvenit o parte şi

                         jumătate din livadia din jos de Mesteacăn şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

50       1575     Cincizeci galbeni au dat Matei sin ...Bursuc şi s-au cuvenit o parte şi ju-

                         mătate din livadia din Feregă pentru douăzeci şi patru de galbeni şi pentru

                         douăzeci şi patru i s-au cuvenit două părţi şi jumătate din locul din Grui şi

                         pentru doi galbeni intră în petica de sălişte din jos de curtea hanului şi i se

                         cuvine şi 22 dramuri din munte şi Suhat.Locul este lung 46,lat 28.

6         189       Şase galbeni au dat Andrei Tudose Popescu şi i se cuvine livadia jumătate

                         de la Enache,din Bersicioi,de către izlaz şi două dramuri şi jumătate din

                         munte şi Suhat.

52      1638     Cincizeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Anghelescu şi i s-au cuvenit o buca-

                         tă din săliştea de la drum şi casa veche,care este lung 25 şi lat 23 pentru

                         50 galbeni, iar pentru doi iarăşi din poteca de sălişte din jos de curtea ha-

                         nului şi i se cuvine douăzeci şi trei dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Simion Sârbu Cisciu şi i s-au cuvenit o parte        

                        din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mirlei care este lung 84 şi lat

                         42 toată livadia şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Şerban Andrei Vătăşescu care i s-au cuvenit o

                        parte din două şi jumătate din livadia din Ferigă şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat;84 lung şi 50 lat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Andrei Vătăşescu şi i s-au cuvenit o

                        parte din patru şi jumătate din livadia…şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

                         Toată livadia este 1 stânjen şi 80 lat.

8       252         Opt galbeni au dat Ioan Alescu Vătăşescu şi i s-au dat 20 dramuri din

                        izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu zet Drăcanu Din şi i s-au dat 20 dramuri în

                         izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Niţă Toma Vătăşescu şi i s-au dat 12 dramuri în izlaz

                         şi pădure.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Lisandru Mandolu şi i s-au cuvenit liva-

                         dia din Bersicioi de la Bolovan,jumătate şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat popa Ghiţă Nicolae, frate-său şi la amândoi li

                         s-au cuvenit din două şi jumătate o parte din livadia Gogoşoaia şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Niţă Baciu şi i s-au cuvenit o parte din

                         două şi jumătate din livadia Gogoşoaia care este lung 57, lat 52 şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Gheorghe Duţă Slabu şi i s-au cuvenit o parte din

                         patru din locul din Tărure,2 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Alescu Bărăgan şi i s-au dat două părţi din locu din

                         Tărure de alăturea cu ale popii Niculae care este lung de 126 şi lat 12 şi

                         3 şi ½ dramuri din munte şi Suhat.

6       189         Şase galbeni au dat Mascu zet Enache Stănescu şi i s-au dat jumătate liva-

                         dia de lângă ale din Berila şi 2 şi ½ dramuri din munte şi Suhat,care este

                         lungă 36 şi lat 21.

4       126         Patru galbeni au dat Mu Florea Stăncioiu şi i s-au dat zece dramuri din

                         pădure şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Constantin Sădeanu şi i s-au dat 20 dramuri din pădure

                         şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Mihail Cazarab şi i s-au dat 20 dramuri din pădure şi

                         izlaz.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudosie şi Simion Vârvoră şi li s-au cuvenit a                                      

                         treia parte din săliştea Răgeţoaia şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ion Nenju şi i s-au cuvenit a treia parte din să-

                         liştea de la nucul lui Găimacea coala şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ilie Mandolu şi i s-au cuvenit jumătate livadia

                        din Bersicioi de la Bolovan, lung 88 şi lat 19 şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Salatan şi i s-au cuvenit o parte din locul din

                         Tărure care este alături cu ale Popii Niculae care este lung 126 şi lat 12 şi

                         2 dramuri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au dat o parte din locul

                         din Tărure şi două dramuri din munte şi Suhat.

32     1008       Treizeci şi doi galbeni au dat Tache Popa Bucur,Tudor Popa Bucur şi Ion

                         Popa Bucur şi li s-au cuvenit câte şi trei săliştea cu pruni din Tărure lungă

                         46 şi lat 17 şi 14 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion zet n.Cârstoiu şi i s-au cuvenit două părţi din trei

                         din livadia din Zăpodii care-i lung 38 şi lat 28 şi trei şi jumătate dramuri

                        din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Solomon şi i s-au cuvenit o parte din trei din

                         livadia Zăpodii şi 2 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Sisip zet Serban Mardale şi din două părţi şi

                         jumătate din livadie…care este lung 84 şi lat 42 i s-au cuvenit o jumătate

                         pentru 8 galbeni,iar pentru opt i s-au dat 20 dramuri din izlaz şi pădure şi

                        trei dramuri şi jumătate din Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion Ungureanu şi i s-au dat două părţi dramuri în pădu-

                         re şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Nicolae Diaconu Dinu şi i s-au cuvenit o parte din trei

                         din livada din Berila şi 3 şi ½ dramuri la munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu Din Diaconu şi i s-au cuvenit şuviţa din Calea

                         Lacului de lângă vale,lung 71, lat15 şi trei dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Bucur şi Toma Vătafu şi li s-a cuvenit peteca

                         de livadie de subt Pleaşă, de lângă valea Bersicioiului,lung 42, lat 31 şi 7

                        dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudor Andrei Vătaf şi i s-au cuvenit o parte

                         din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mierli şi 7 dramuri din munte  

                        şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ioan Vârvoră şi i s-au cuvenit a treia parte din

                         săliştea de lăngă Mozăvaia şi 7 dramuri din munte şi Suhat, care toată

                         este lungă 43 şi lată 14.

        

       O parte dintre moşnenii cumpărători menţionaţi în tabela de mai sus sunt urmaşii moşnenilor care au participat la procesul cu boierii Bucşăneşti – iar unii sunt chiar participanţii la dezbaterea procesului. Tabelul scoate în relief moşnenii satului din timpul cumpărătorii (anul 1830). Această avere a fost împărţită prin cumpărătoare, aproape în mod egal, lucru firesc, deoarece greul procesului a fost dus de întregul sat.

       Calculul averii fiecărui cumpărător, cât şi împărţirea acesteia, a fost făcută de Ghiţă Lungu, cu multă dreptate, deoarece mai mulţi interesaţi în sporirea averii voiau să intre singuri în posesia părţii deţinută de Bucşăneşti.


 [VN1]u

Este aşezat pe şoseaua judeţeană Curtea de Argeş – Câineni, pe o lungime de 3 km şi are forma unei cruci, la care latura a doua se întretaie cu şoseaua judeţeană în centrul satului, la monument, coborând dinspre est spre vest, din punctul Tărure spre satul Bratoveşti.

           Din cauza formei pe care o are, terenul situat în afara laturilor care formează crucea este numit ,,Peste Cruce’’.

           Cel mai vechi document păstrat până acum, care atestă ca dată certă vechimea satului Titeşti, este hrisovul domnesc de la 1 ianuarie 1526, dat de domnitorul Radu de la Afumaţi , din care prezentăm numai fragmentul referitor la satul Titeşti:

         ,,În Hcristos Dumnezeu, binecredinciosul de Hcristos iubitorul IO Radu Voievod fiul marelui şi preabunului Radu Voievod cu mila lui Dumnezeu stăpânind şi domnind peste Ţara Ungro-Vlahiei şi a părţilor de peste munţi Amlaşul şi Făgăraşul.

           De aceea am dăruit Domnia mea întru totul cinstit şi cu frumoasă faţă acest hrisov prea cinstiţilor boieri ai domniei mele încă şi dregători din casa domniei mele ...Neagoe mare vistiernic şi soţiei sale Caplea cu fii săişi fiicele lor să le fie lor din Titeşti jumătate şi din Bumbuieşti jumătate pentru că acestea le sunt vechi şi drepte averi şi vecine cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor.

           Iar Stoika şi Neagoie vistieri în nici un fel nu au voit să le lase să piară averea de mai sus şi au răscumpărat aceste sate...’’

           După cum reiese din cuprinsul hrisovului, jumătate din moşiile de la Titeşti şi Bumbuieşti sunt ,,vechi şi drepte averi şi vecine, cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor’’. Deci vechimea satului ar fi cu cel puţin un secol înaintea datării hrisovului, jumătatea din cele două sate fiind stăpânită de mai multe generaţii precedente lui Neagoie, boierul de încredere al Voievodului Radu de la Afumaţi, care a purtat 19 bătălii cu turcii, scăpând astfel ţara de a fi transformată în paşalâc turcesc, fiind în cele din urmă asasinat la biserica ,,Cetăţuie’’ din Râmnicu Vâlcea.

         Pe locurile unde satul Titeşti se află astăzi, la începutul secolului al-XVII-lea erau stăpâni ai delniţelor de moşii şi ai veniturilor din piatră, apă, munte, câmpie, deci drepturile din obşte, anumiţi boieri din Rudeni, Sălătruc, Râmnicu Vâlcea, precum şi egumeni şi monahi de la mănăstirile Cozia şi Cornet, iar alţii chiar de aici, din Titeşti, precum Chisar Paharnicul şi alţii.

         Sătenii noştri se aflau în stare de rumânie (vecinie) pe moşiile celor de mai sus, de la care s-au răscumpărat prin comportare frumoasă, îndelungată, cum şi în schimbul anumitor sume de bani date, căpătând libertatea din starea de rumânie de mai înainte, cum şi dreptul de proprietate pe moşiile pe care le lucrau. Numai pe aceste căi au scăpat de starea socială şi economică anterioară. Afirmaţia făcută în ,,Registrul Monografic al Comunei Titeşti’’, că aceste moşii ar fi fost donate de voievozi, în mod gratuit, este inexactă.

           Ne sprijinim părerea pe cele cuprinse în hrisoavele slavoneşti, din care copiile după originalele depuse în anul 1911 la Arhivele Statului.

           Copie de pe hrisovul slavonesc din anul 7150(1650) de la facerea lumii, întărit de Matei Basarab:

           ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Matei Basarab, Voievod şi domn a toată Ţara Ungro-Vlahiei, dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui popa Oprea din Titeşti, fiul lui Badea Grămăticul şi cu fiii lui câţi Dumnezeu îi va dărui, că de aici înainte va fi pace şi slobod de vecinie ei şi fiii lui de către monahul Teofil şi de la fiii lui şi de către tot neamul lui. De nimeni bântuire să nu aibă pentru că acest preot Oprea el a fost vecin al lui Teofil monahul cu moştenirea lui încă de mai înainte vreme .

           Iar după aceea, când fu în zilele domniei mele iar monahul Teofil a cugetat întru inima lui şi pentru Dumnezeu şi pentru sufletul părinţilor lui de a slobozi şi a iertat pe popa Oprea de vecinie cu fiii lui şi cu partea lui de ocină de moştenirea lui Toader Leţea pe care a ţinut-o cu tatăl său din câmp şi din apă, din pădure şi peste tot hotarul...cât se va alege. Pentru că a iertat şi a slobozit Teofil monahul pe popa Oprea şi pe fiii lui şi cu ocina lui de vecinie, el de a lui bună voie, fără nici o silă de nimeni pentru pomenirea şi pentru sufletul lui, ca să pomenească la Sfânta şi Dumnezăeasca Liturghie şi la Sfântul Parfenic precum am văzut domnia mea şi zapisul lui Teofil monahul la mâna popii Oprea încă făcut dinaintea tot soborul Sfintei Mănăstiri Cozia cu multe mărturii.Monahul egumenul Dionisie Eromonahul Petru Eromonahul Efrei. Şi după aceea cu mare blestem cine se va ispiti a strica această pomană, în urma lui ori a fiilor lui şi a neamului lui, acel om să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de cei 318 părinţi şi Sf. Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc.

           Drept aceea am dat dumnealui popa Oprea din Titeşti cu fiii lui ca să fie de aici înainte în pace şi în sloboadă vecinie de către Teofil monahul, el, fiii lui şi tot neamul lui şi de către nimeni să nu clătească după zisa domniei mele.

           Iată dar şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Ghioba vel ban craiovesc, Pan Dragomir şi logofăt Stroie vel vistier, Ian Dicul vel spătar, Pan Preda vel clucer, Pan Radu vel comis, Pan Constantin Câţa vel postelnic, Pan Drăguşin vel paharnic.

           Şi au scris eu Gheorghevici, în scaunul cetăţii Târgovişte, luna noiembrie 23 zile, în anul 7158(1650).

           IO Matei Voievod din mila lui Dumnezeu Domn’’

(Această traducere după actul slavonesc depus spre păstrare în Arhivele Statului de către Mihail Dorea Lungu din Titeşti, în anul 1911, septembrie, se certifică de noi

                                             Director al Arhivelor Statului D. Onciu

           Hrisovul, scris în slavonă şi tălmăcit cu ocazia dezbaterii procesului cu Bucşăneştii, de Chiriţă Dascălu, din anul 7148(1640), august, 20, dat lui Şerban şi feciorilor lui din satul Titeşti, arată că s-au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui, din câmp, din apă, din pădure şi de peste tot hotarul, dat de către Matei Basarab.

         Despre acest hrisov se pomeneşte şi în monografia primăriei Titeşti, însă data lui este greşită. În loc de anul 1640, s-a trecut leatul 1460.

         Prezentăm zapisul prin care Matei Postelnicu, feciorul lui Mereş Banu, împreună cu Filotei egumenul Sf. Mănăstiri Cornet, din Lovişte, vând în anul 7199(1691), august, 2(de la facerea lumii), lui Ion Cizmariu, Martin Tomescu şi Ion Deaconu din Titeşti, 9 săliştii sterpe (fără case locuite de oameni), pe 70 talere.

         ,,Adică eu Mihai Postelnicu şi Gheorghe Şufaru, feciorii lui Mareş bivvel ban Băjescu, împreună cu Sf. Părintele Egumenul chir Filotei, de la mănăstirea noastră Cornet din Lovişte unde prăznuieşte hramul tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul datăm acest al nostru zapis care să fie de mare credinţă la mâna acestor săteni din Titeşti, anume Ivan Diaconu şi Mărgărit şi... Ion şi Ion Cizmariu şi Martin Tomăscul, precum să se ştie că având Sfânta Mănăstire moşie în sat în Titeşti cumpărată de tatăl nostru Mareş Banu- încă 9 săliştii şi miluite la Sf. Mănăstire le am ţinut Sf.mânăstire ce scrie mai sus până acuma foarte cu bună pace, iar când am fost noi am socotit cu sfântul părinte Filotei egumenul că fiind această moşie Sfântei mânăstire peste mână şi fiind îmbinată cu alte sălişti şi cu alţi săteni din Titeşti şi pentru ca să cumpărăm în locul acesta altă moşie mai aproape lângă mânăstire noi înşine dintr-un toată voia noastră ne-am tocmit cu aceşti săteni megiaşi ce scrie mai sus de am văndut această moşie din Titeşti, aceste 9 sălişti, însă moşie stearpă fără de nimeni cu toate locurile câte vor avea aceste nouă sălişti şi cu venitul lor din câmp, din pădure, din munţi, din apă, cu săliştile satului şi de peste tot hotarul ori câte se va alege din hotar până în hotar drept bani gata 70 taleri ... mâinile noastre şi le-am vândut această moşie să le fie stătătoare şi ohaninică de acum în veci şi le am dat şi cartea răposatului părintelui nostru Mareş Banul care au fost danie la sfânta mănăstire la mâna lor ca să o ţie şi să stăpânească ei în veci cu bună pace şi la tocmeală şi vânzarea noastră fostau mulţi boieri şi preoţi martori care mai jos vor iscăli; şi noi pentru mai adevărata credinţă ne-am pus peceţile şi am iscălit cu mâinile noastre mai jos, ca să crează’’.

                   August 2, 7199(1691).

         Mihai Postelnicu-Alesei Vătafu ot plaiu Loviştei-Popa Martin Mărturie.

(Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului.Această copie, în foi una scoasă, întocmai după actul depus spre păstrare în secţia istorică a Arhivelor Statului de dl Mihail Dorea Lungu, pe lângă cererea înregistrată la numărul 587, din 17 septembrie 1911, colaţionându-se cu subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate Arhivelor.)

                 S.S.E.Ferzeliu

           Se adeverează copia de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului statului .

                 Directorul general, D.Onciu-nr. 636, 1911, oct. 6, Bucureşti.

           Întrebuinţând vorbirea aflată în anaforaua (cartea de judecată ) din anul 1826, prin care înaltul divan al ţării, împreună cu domnitorul, confirmă că: ,,văzând la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave Domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut-o până acuma’’, vom mai prezenta şi alte acte şi anume: copia după originalul scris pe pergament din anul 1642, ianuarie, 10.

         ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Alexandru Voievod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului şi milostivului IO Radu Voievod. Dând domnia mea această poruncă a domniei mele lui Bolovan din Titeşti, judeţul Argeş şi cu fii lui, câţi Dumnezeu îi va da, ca să fie de aici înainte în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui de către Hrisar paharnicul fiul lui Chirea comisul din Ruda şi de către fii lui şi de către tot neamul lor, de nimeni bântuială să n-aibe. Pentru că acel om Bolovan el a fost vecin de moştenire a lui Chisar paharnicul din sat din Titeşti, iar după aceea când a fost acuma zilele domniei mele apoi Chisar paharnicul el a iertat cu voia lui de vecinie pe Bolovan cu fii lui şi s-au răscumpărat de la Chisar paharnicul pentru 17 mii aspri gata şi pentru două epe şi o molenă de cal daţam Chisar paharnicul lui Bolovan şi un loc de la moară după această schimbare din vatra de casă a lui Păsăţilă jumătate în sat la Titeşti ca să-i fie lui Bolovan de moştenire şi în pace de vecinie. Pentru că aşa le-a fost întocmirea iar altă ocină nici un amestec să nu aibe. Şi a iertat Crisar paharnicul pe Bolovan de vecinie numai capul lui şi a fiilor lui şi de a lor bunăvoire şi cu ştirea tuturor megieşilor dinaintea domniei mele ca să fie om slobod şi am văzut domnia mea şi zapisul lui Chisar paharnicul de iertare cu mulţi oameni buni mărturii anume: din Ruda Constantin postelnicul, din Sălătruc Stamate armaşul şi din Deal Duca şi din Râmnic nae Hololuscul şi Dragomir şi Iovan şi Stan Gorcilă şi Oances şi mulţi orăşeni martori bătrâni care au fost atunci la întocmirea lor precum sa scris mai sus şi sau dat banii în casa lui Leman din Râmnic. Drept aceea am dat şi domnia mea lui Bolovan ca să fie în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui şi cu locul de moară şi cu o jumătate de sălişte a lui Păsăţilă şi cu moară precum sa scris mai sus ca să îi fie de moştenire şi de către nimeni să nu clătească după porunca domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Popa vel vornic, şi jupan Aslan vel logofăt, şi jupan Mihalache vel vistier, şi jupan Necula vel spătar, şi jupan Vartolom vel stolnic, şi jupan Bratu vel comis, şi Gheorghe vel paharnic, şi jupan Dumitraşco vel şi ispravnic Paraschiva logofăt. Şi am scris eu Lepădat logofăt în domul de cetate Târgovişte, ianuarie, 10 zile şi de la Adam până acum cursul anilor până la această scriere în anul 7132(1624).

             IO Alexandru Voievod din mila lui Dumnezeu domn.’’

           (Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului .Această traducţiune în foi două făcută după actul slavonesc depus spre păstrare în secţiunea istorică a Arhivelor Statului de Dl. Ispas C. Popescu pe lângă petiţia înregistrată la numărul 1315, din 7 noiembrie, de subsemnatul se încredinţează pentru conformitate cu originalul). Traducător Şt.Niculescu.

           Se adevereşte traducţiunea de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului Arhivelor Statului.

                 Director D.Onciu Nr.1696 anul 1910, decembrie 21, Bucureşti.

 

           Încetul cu încetul începe o luptă antifeudală latentă şi sătenii reuşesc să pună mâna pe întreg hotarul, inclusiv pe drepturile din obşte. Acest hotar a aparţinut următoarelor 12 neamuri cu numele de ,,moşi’’: Bolovăneşti, Cizmari, Gurbăţeşti, Vârvoreşti, Popeşti, Cârstoi, Mardaleşti, Vătăşeşti, Râgeţi, Lungeşti, Stăncioi, Hodorogeşti.

           Trebuie să apreciem meritele bătrânilor de atunci, care au reuşit să se elibereze din starea de înapoiere, în aceea de libertate şi de stăpâni pe deplin ai locurilor pe care se aflau, înfăptuind astfel adevărata revoluţie, fără a fi nevoie a se face pe calea armelor, schimbând fundamental modul şi relaţiile de producţie.

           Nu la fel de tacticoşi şi norocoşi au fost alţi ţărani din judeţul Vlaşca sau din Ioneşti-Vâlcea, care, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au fost dezbrăcaţi şi alungaţi pe străzile Bucureştiului, pentru faptul că au îndrăznit să ceară domnitorului ieşirea din starea de rumânie în care se aflau şi să devină oameni liberi(n,pag. 124).

  

               Procesul cu Bucşăneştii

 

           Înaintaşii noştri au dat dovadă de unire la fapte bune, la acţiuni importante. Au urmat întocmai pilda din fabula antică, conform căreia mai mulţi câini, care se încăierau pe un os, au lăsat şi cearta şi osul şi s-au unit de îndată contra duşmanului comun-lupul, care îşi făcuse apariţia. Ei n-au uitat că trebuie să fie uniţi în fapte bune, făcute când e vorba de o cauză comună a satului, aşa cum au dovedit-o şi în procesul cu boierii fanarioţi-Bucşăneştii.

           Aşa cum susţin unii, neamul acestor boieri ar proveni din neamul ,,Bucşanilor’’, boieri care n-au fost fanarioţi şi care au deţinut mari dregătorii în Ţara Românească. Nu ştim căt este de adevărat acest lucru, deoarece aici, prin tradiţie se menţine ideea că sătenii s-au judecat cu boierii Bucşăneşti, boieri fanarioţi care vroiau să acapareze hotarul satului.

         Acest litigiu începe în anul 1754, în timpul domnitorului Constantin Racoviţă Voievod şi se termină la 1 februarie 1826 când boierilor fanarioţi le ,,apusese steaua’’, odată cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, la cârmă venind domni pământeni.

         Succesul a fost deplin al sătenilor noştri, care au suportat eroic greutăţile procesului, pe o durată de 72 de ani(de trei generaţii) :Mincu Bucşănescu, Ilinca Bucşăneasca, fiică-sa şi nepotul lui Mincu-Gheorghe Bucşănescu.

         Lupta a fost inegală între justiţiabili, pentru că Bucşăneştii deţineau dregătorii importante în timpul domniei fanariote şi anume: Mincu Bucşănescu era clucer, îngrijitorul lenjeriei şi veselei domneşti, ceea ce constituia intimitatea domnitorului.

         Mărul discordiei între jeluitori (reclamanţi)- Bucşăneştii şi pârâţi-moşnenii din Titeşti, a fost că boierii pretindeau jumătate din hotarul satului, adică drept de trei moşii, din totalul de şase moşii, în cât considerau că trebuie împărţită averea satului.

         Pretenţia lor, până-n finalul procesului,,n-a putut fi dovedită în faţa divanului ţării.

         Domnitorul, printr-o ordonanţă, porunceşte Ispravnicatului de Argeş ca Bucşăneştii să deţină în Titeşti, drept de o cărciumă, jumătate din hotar, pe care sătenii aveau obligaţia să-l muncească în dijmă, pentru boieri.

         Andrei Deaconu şi Diaconu Duminică, împreună cu restul de locuitori din sat care se numeau ,,cetaşi’’, aveau aceleaşi drepturi, adică la o cârciumă şi cealaltă jumătate din hotarul satului.

       Moşnenii din Titeşti s-au prezentat la judecată în număr de 24 de moşi deci nici 12, câte neamuri erau în realitate, şi nici 6, câte pretindeau boierii. Înmulţirea numărului de moşi s-a făcut în mod conştient, în scopul de a micşora partea pretinsă.

       La judecată, moşnenii au dovedit cu hrisoave, sineturi, acte, zapise, cum şi cu referatul lui Ene Brăteanu-logofăt, ce a venit la faţa locului, aici, la Titeşti, în noiembrie 1797, la plângerea Ilincăi Bucşănescu, că averea acestora se compune din: două cămine de casă, unul de cârciumă boierească din vechime, unde locuia Stanciu Stăncioiu(astăzi proprietatea lui Adi Roşca, iar casa Bucşăneştilor era amplasată pe proprietatea de azi a lui Telu Popescu), alte trei cămine de casă în Tărure(terenul unde este casa lui Gh.I.Popa- Bălănoiu, cumpărătoare de la moştenitorii lui Stăncioiu-terenul unde este amplasată casa lui Ionel Lungu şi altul vis-a-vis de casa lui Mihai Gh. Popescu, terenul unde este curtea şcolii de sus), două terenuri de arătură şi în diferite părţi ale hotarului satului, alte terenuri, de cca 75(şaptezeci şi cinci) oameni de casă.

       Din partea sătenilor au fost prezenţi la cercetare: Popa Tudose ot Titeşti, Diaconu Duminică, Stanciu Gurbăţ, I.Râget, Tudose Lungu, Tudor sin Ieghe, Marcu Gurbăţ, Dumitru Vârvoră, Enache Bolovan, Coman Ţurcanu. A mai fost şi Ion Uncheşul din Titeşti, ce se trăgea din rumâni boiereşti, care şi el avea cunoştinţă de locurile din sat, ce le-au avut boierii sub stăpânire de la rumâni.

     Din ştirile primite de la bătrânii satului, la proces a fost prezent şi Şerban Mardale (martor propus de boieri ), care a declarat în faţa divanului şi a domnitorului ţării, că boierul Bucşănescu a încercat să-l corupă oferindu-i o sumă frumoasă de bani, cum şi câteva terenuri, cu condiţia să mărturisească în favoarea boierului. Boierul, încredinţat că bătrânul Şerban Mardale va trăda interesele satului, a acceptat şi ultima pretenţie a bătrânului: să distrugă viţă-de-vie ce o deţineau în punctul ,,Cazan’’ şi care constituia un permanent prilej de supărare sătenilor, pentru că le scăpau vitele în via boierească neîmprejmuită, fapt pentru care erau închise de argaţii boiereşti. Astăzi încă se mai păstrează în acest teren, proprietatea lui Gigel Popescu, rămăşiţele plantaţiei de viţă-de-vie boierească.

       Mărturia depusă de bătrân, însoţită si de depunerea celor două pungi cu galbeni, cu însemnele boiereşti, au înclinat balanţa în favoarea sătenilor.

       Tot prin tradiţie deţinem informaţia că în timpul răzmeriţei (zaverei) condusă de Tudor Vladimirescu a fost împuşcat prin fereastra cârciumei, un membru al familiei Bucţănescu.Nu s-a aflat făptuitorul, fapta trecându-se pe seama pandurilor lui Tudor. Ajunsese cuţitul la os’’, sătenii aşteptând cu nerăbdare momentul pentru a se răzbuna.

     De fapt, aici în sat, exista un căpitan de panduri – Alecu Titescu ot Titeşti, prieten al lui Tudor, care avea casa unde îşi are astăzi amplasată gospodăria Gh.N.Vlădescu.

     Pentru ,,destoinicele’’ cuvinte (motive în apărare) aduse de moşnenii din Titeşti, după cum reiese din cartea de judecată (anaforaua), s-a dat în final câştig de cauză moşnenilor, stabilindu-se că Bucşăneştii au dreptul a stăpânii numai a XXIV-a parte din întregul hotar al satului, inclusiv din drepturile din obşte şi nu de o jumătate din hotar, aşa cum pretindeau.              

     Moşnenii pentru crezare au cerut instanţei şi prestarea unui jurământ, prin citirea cărţii de blestem care să aibă loc la Sf.Mânăstire a Argeşului, cu deosebită solemnitate, de către ambele părţi din proces, pentru aş primi pedeapsa partea vinovată. Acest jurământ n-a fost acceptat de boier, ceea ce a demonstrat că n-are dreptate. [VN1] 

     Ultima pretenţie a boierului – de a i se comasa averea ce o poseda în hotarul satului - i-a fost respinsă, potrivindu-se de minune proverbul că ,,tot naşul are naş’’.

     Din nou trebuie să arătăm că s-a făcut confuzie în ,,Registrul monografic al Comunei Titeşti’’ şi anume: procesul n-a avut loc între săteni şi Sandu Bucşănescu – ctitorul bisericilor din Berislăveşti şi Corbeni, ci între săteni şi boierii: Mincu, Ilinca şi Gheorghe Bucşănescu. Probabil Sandu Bucşănescu îşi purta descendenţa din neamul Bucşanilor.  

     La Bucureşti, la proces, au fost prezenţi din partea sătenilor: Popa Ion, Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ, Şerban Mardale, Radu Cârstoiu, Martin Popescu, Martin Vârvoră şi Florea Stăncioiu (m, pag. 45).

     Prezentăm o copie de pe anaforaua din anul 1826.                                                          

              

             ,,Noi Grigorie Dimitrie Ghica Voievod şi domn a toată Ţara Românească

  

           Pe această alăturată Anafora a dumnealor veliţilor boieri nerămânând odihnit Medelnicerul Gheorghe Bucşănescu; Domnului Nellu hatman al Divanului l-au înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu Moşnenii Titeşti din Plaiul Loviştei – Jud. Argeş unde vre un sinet vreo altă Dovadă destoinică nu avu jeluitorul să arate împotriva anaforalei decât răzimându-să tot în coprinderea Cărţii răposatului Domn Constantin (Gheţianu) Racoviţă Voievod făcută tot aceleaşi problemi şi cereri ce au făcut şi înaintea dumnealor veliţilor Boieri care se arată pe larg în tranzacţia anafora iară către aceasta deşi că se poate face dovadă la zisele sale şi din cuprinderea Sinetului lor ce au pârâţii moşneni că s-ar cuveni adică de a se împărţi acest hotar de moşie Titeşti pe şase Moşi iar nu pe douăzeci şi patru. Împotriva căreia făcurăm şi pârâţii tot aceleaşi probleme ce se văd arătate în Anafora; şi osebit ziseră că de prisos este a mai face cercetare la faţa locului pentru descoperirea părţii ce se cuvine a avea jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte în vreme ce venitul din aceste părţi ce l-au luat jeluitorul s-au respins prin trânşii şi la faţa locului urmează că tot ei să arate cât au fost acest venit şi de aceea cerură ca această cercetare să se facă aici unde se află veniţi mulţi din trânşii între care sunt şi oameni bătrâni cu ştiinţă iar jeluitorul răspunse că această dovadă nu se poate face aici căci mai înainte însuşi pârâţii au dat într un timp Mumi–sale parte din vânzarea venitului muntelui talere treizeci pe când să a vândut venitul muntelui cu preţ mai mic iară de atunci încolo i s au dat numai ceea ce au vrut pârâţii precum şi...arendându l către dânşii venitul muntelui în talere şase sute şi s au dat numai talere aici şi că la faţa locului să poată face dovadă şi din partea arendaşilor ce a cumpărat mai înainte venitul muntelui şi al pădurii cum li sau urmat împărţeala. Asupra căreia pricini intrând Domnia mea în cercetare am cerut de la jeluitori de mi au arătat acea carte a răposatului domn Constantin Racoviţă Voivod şi citindu să în Divan se văzu cu leatul şi luna şi ziua şi cuprinzătoare întocmai precum se vede trecută în Anafora; apoi am cerut şi de la pârâţi să şi arate şi ei sineturile şi ne au arătat un (Posilipisis) scrisă de Chiriţă Dascălu Slavonescu după hrisoavele şi zapisile lor şi citindu se în Divan nu se putu face nici o dovadă din cuprinderea lor. La problema jeluitorului că adică se cuvine a se împărţi acest hotar de moşii Titeşti numai pe şase moşi; deci făcând şi Domnia mea cuvincioasa chibzuire asupra acestei pricini; zicem întâi că deşi are jeluitorul la mâna sa acea carte a răposatului domn Constantin (Gehanu) Racoviţă Voievod ce zice că au găsit acuma în urmă dar neconfirmându-se întrânsa că este făcută în urma vreunei cercetări de la faţa locului sau prin vreo cercetare de judecată faţă cu toţi moşnenii ci încă împotrivă având cuprindere că de va zice cu toţii adică stăpânindu se acest hotar de moşie să vie la Divan să se judece cu socru său ...ispravnic a li se cerceta judecata şi de către Dumnealor Veliţii boieri şi li se vor rândui şi boieru hotarnicu de le va alege părţile fiecăruia după...ce vom avea nu se poate socoti temeinică această carte fiind numai...dată către Ispravnicii judeţului dintracea vreme cu cuprinderea ce sau zis şi aşa fiind se dovedeşte curat că nu era ştiută şi aleasă până atunci nici partea moşului jeluitorului nici a celorlalţi moşneni cât era iar mai vârtos ca din cele urmaţi asupra pricinii nu se dovedeşte vreo stăpânire urmată după cuprinderea acestei Curţi Domneşti.

       Al doilea că acest Ene Brăteanu cel ce a făcut alegerea de la faţa locului din leatul 1797 noiembrie 10 că se arăta anaforaua fiind luat chiar de muma jeluitorului şi pe acea (alegeri) au rămas mulţumită muma jeluitorului pentru că nu se vede să fi făcut vreo categorie împotriva acestei alegeri în destina anilor ce au trecut de atunci până acum ci încă şi au şi urmat stăpânirea după dânsa de aceea rămâne bună şi temeinică mai sus zisa alegere şi al treilea că deşi a zis acel Ene Brăteanu prin alegerea sa că au făcut o numai după arătarea moşnenilor numiţi iară când va găsi Bucşănescu scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor dar nici cu aceasta nu se poate ajuta într un nimic jeluitorul de vreme ce nici acum n au avut să arate niscaiva scrispri destoinice la cererea ce face drept aceea dar anaforaua aceasta a dumnealor veliţilor boieri fiind dreaptă şi cu cale a întocmi domnia mea întru toate celelalte şi poruncim dumnealor Ispravnicilor ai judeţului să o puneţi în lucrare ca urmare întocmai şi eu această osebire ca să dea carte de blestem şi asupra arendaşilor ce va fi cumpărat venitul muntelui şi al pădurii după vremi de la pârâţii moşneni spre a se putea dovedi într un adevăr câtă parte au luat muma jeluitorului şi ... din vânzarea acei arendări.

                                                                                           1826, februarie.

 

                                                     Prea Înălţate Doamne.

 

       Din luminata poruncă a Măriei Tale zapciu hatman înfăţişând înaintea noastră pe medelnicerul Gheorghe Bucşănescu cu Popa Ion şi Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ şi Florea Stăncioiul şi Şerban Mardale şi Martin Popescul şi Radu Gurbăţ şi Marin Vârvoră şi Radu Cârstoiu moşneni de la satul Titeşti din plaiul Loviştei – Judeţul Argeş au cercetat pâra ce face jeluitorul Medelnicer cum că de la moşuso Mincu Bucşănescu Biv – crucer Zaharie iau rămas moşie la Titeşti cu muntele din hotar până în hotar şi răfuindu se sineturile ce le au avut moşu său s au împresurat partea sa mai toată rămânându i acum nişte locuri şi livezi şi nici acelea nu le poţi stăpâni pe deplin ce s au alesu prin o alegere la faţa locului de un Ene Brătianu biv – logofăt Zavisterie de atâtea ani trecuţi după dovada ca am făcut o atunci mumă sa fiindcă pe urmă am găsit un sinet Domnesc doveditor că moşu său Bucşănescu are să stăpânească jumătate hotarul am dat jalbă Măriei – Tale şi orânduite fiind la Isprăvnicatul judeţului pe cercetarea ce s au făcut n au rămas mulţumit cerând ca ori să i dea moşia după acest sinet Domnesc sau să arate pârâţii hrisoavele şi zapisele ce le au ca să încredinţeze judecata pe câţi moşi mari s au împărţit această moşie căci ei acum pricinuiesc că ar fi 24 moşi; arătându ne jeluitorul şi acea carte a răposatului domn Constantin Mihai (Ghenan) Racoviţă Voievod cu leatul 1755 decembrie 3 de ani 70 ce îi dă la mâna Mincu Bucşănescu biv sluger Zaharie cuprinzător să aibe a ţine şi a stăpâni moşia Titeşti din Lovişte Jud. Argeş dimpreună cu popa Duminică şi cu Andrei Deaconu cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte aşişderea mai mult decât o cârciumă să nu aibă voiea a ţinea clucerul Mincul şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă; iar vin de a pune prin sat ca să vânză pe la casele lor sau rachiu nici cum să nu aibă voie, fără numai la aceste două cârciumi să se vândă vin şi rachiu şi pentru dijmă şi suhat şi claca după la oameni să se strângă la un loc şi să se împartă după suma stânjenilor poruncindu se Ispravnicilor judeţului pentru cei care din moşneni se va întinde de va pune vin prin sat ca să vândă sau va lua dijma neîngăduind până se va strânge să îi facă cercetare iar când vor zice ca să vie la Divan să se judece cu socru său să îi trimită a li se cerceta judecata şi de către dumnealor veliţii boieri şi a li se orândui şi boierii hotarnici de le va alege părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea. Aşişderea ne a mai arătat jeluitorul şi o alegere cu leatul 1797, noiembrie 10 de ani 20 trecuţi iscălită de Ene Brăteanu biv logofăt cuprinzătoare că Ilinca Bucşăneasca adică muma jeluitorului prin jalbă către Domn au arătat că are moşie la Titeşti deavalma cu moşnenii şi de atunci încoace să ar fi împreunat de parâţi şi după porunca ce au dus către Ispravnici la orânduit pe numitul la faţa locului să cerceteze fânul, locurile de hrană şi livezi şi cârciumi că ce împresurare va fi având o de la moşneni să îi deosebească unde fiind trebuinţă şi de Carte de blestem va merge Bucşănescu la Sfânta Episcopie a Argeşului de le va aduce carte. Arată numitul Brăteanu că strângându se toţi moşnenii nu au pricinuit cum că nu au avut răposaţii boieri Bucşăneşti moşie în hotarul satului Titeşti deavalma cu moşnenii fiind hotărâtă nici o dată între dânşii şi câte căminuri de casă în sat şi locuri de hrană şi livezi ce le au ştiut că sunt boiereşti le vor arăta unde aflandu se şi Ion Uncheaşul din Titeşti moşnean fiind că se trăgea din rumâni boiereşti care şi el avea ştiinţă de locurile ce le au avut boierii sub stăpânire de la români au mers la faţa locului cu popa Tudosie din Titeşti şi Duminică Diaconul (atam) şi Stanciu Gurbăţ (atam) şi Ion Râget (atam) şi Teodosie Lungu (atam) şi Tudor fiul lui Ieghe şi Marinul Gurbăţ şi Dumitrul Vârvoră şi Enache Bolovan şi Coman Tureanu (atam); şi am arătat întâi cârciumile din sat unui cămin din vechime ce este cârciumă boierească pe ele şi alt cămin ce şade Stanciul Stăncioiul pe dânsul şi alt cămin de casă unde a şezut Iorga Mutul în Tăruri tot alăturea alt cămin ce au şezut Stoica care aceste cinci căminuri fiind ocolite de răzoare şi cu semne de pietre după cum din vechime le au fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti zice Brăteanul ca şi de atunci înainte tot aşa să le fie stăpânirea au mai arătat tot acei numiţi moşneni şi livezile de fân ce sunt locuri înfundate printre ale lor livezi anume: Bărâcea cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru Gogoşoaia cositură oameni trei în Glod cositură oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om în Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iară în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în locul din josu de Lacul Mierli cositură de oameni şase Deasupra Chicerii cositură de oameni cinci Sub Plai cositură de oameni cinci tot Sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase, tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi di josu de cositură de oameni doi care aceste locuri înfundate de livezi se face cositură de oameni şaptezeci şi cinci. Au mai arătat şi un loc de o zi arătură şi alt loc arătură de o zi în Topliţă care şi aceste livezi şi locuri de arătură semnele ce au avut stăpânire din vechime tot asemenea şi de înainte le au dat Brătianul ca să li se urmeze stăpănirea: iar pentru izlazul satului şi pădurea când se va vinde au zis moşnenii că ce se va cuveni îi vor da partea asemenea din muntele Titescu iarăşi au zis că îi vor da partea ce i se va cuveni Bucşăneştei care această alegere au făcut zice Brătianul că este numai după arătarea numiţilor moşneni iar când o va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor. După aceasta intrebându se pârâţii moşneni ce răspund:

       Au zis prin asupra Cărţii Domneşti ce arată jeluitorul cum că nici o ştiinţă nu au avut ei până în ziua de astăzi pentru dânsa în curgerea a 70 de ani şi nici supăraţi au fost ori de clucerul Mincul Bucşănescu sau de ceilalţi moştenitori ai săi, ai da mai multă moşie decât să a dovedit la cercetarea Brătianului că au avut căminuri şi livezi şi locuri de arătură împietrite şi cu semne înfundate în acest hotar cu stăpânirea urmată din vechime până acum de către arendaşi ce îi au avut orânduiţi la care nu se împotrivesc a nu le stăpâni jeluitorul şi de acum înainte întocmai pe deplin precum şi partea din izlazul satului şi din Pădure şi din muntele Titescu iarăşi îi au dat de la acea alegere până acum împărţindu se ei din vechime de sumă de ani la acest venit pe douăzeci şi patru de moşi şi aşa tocmai în anul trecut să au pomenit cu jeluitorul că i au tras în judecată Ispravnicului cu cerere ai da moşie după aceea carte domnească de unde şi au aflat îndestularea a nu fi supăraţi împotriva alegerii Brăteanului arătându ne şi o alegere isprăvnicească scrisă de la şase ale trecutului octombrie cuprinzătoare că jeluitorul medelnicer prin jalbă către Măria Sa au arătat că de la moşu Bucşănescu i a rămas moşie la Titeşti pe din două cu moşnenii după acea Carte Domnească ce au găsit o acum şi de la o vreme încoace nici stăpânirea nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte cerând ca prin hotarnic la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin carte de blestem şi după luminata poruncă a Măriei Tale ce să au dat în josul jelbii sale a aducând pe pârâţi la faţă la Isprăvnicatul pe lângă Sineturile de mai nainte ale jeluitorului au arătat şi părerea cincizeci bucăţi hrisoave vechi şi zapise de câte o sută – două sute şi trei sute şi mai bine de ani care le au aşternut cu veleaturile şi cuprinderea lor în numita alegere unele de desrumânie şi altele de cumpărătoare de la boierii Rudeni şi de la alţii le ţin un vraf de hârtie vechi ce au fost rupte de tot şi nu să au putut citi pentru Delniţele şi moşia din Titeşti a pârâţilor moşneni fără a se numi întrânsele ori suma de stânjeni ori semne sau moşii şi cum că cu toţii s au mulţumit că de are jeluitorul bănuială de împresurare să scoată Carte de Blestem precum au cerut ca să dovedească pe unde şi în ce chip să a urmat stăpânirea Mincului Bucşănescu până la moartea lui. Jeluitorul nu au primit după cum zice Isprăvnicatul că din această să au dat bănuială judecăţii că îi este cunoscut şi jeluitorului cum că nici o dată nu să au pus în lucrare acea poruncă Domnească mai vârtos ca întrânsa se cuprinde că cerând moşnenii judecata să li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea şi aşa văzându se la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut o până acum rămânând ca jeluitorul să stăpânească în acest hotar după alegerea Brăteanului dar fiindcă nu să au mulţumit să au sorocit a veni aici la luminatul Divan pe lângă acestea ne au mai arătat pârâţii şi alte trei hrisoave ce le au tălmăcit aici Chiriţă Dascălul sloveanu unul cu leatul 7148(1640) august 20 de ani 186 al Domnului Matei Vodă ce le au dat lui Şerban cu feciorii lui din satul Titeşti că să au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui din câmp din pădure şi de peste tot hotarul; altul cu leatul 7158 (1650) aprilie în 24 de ani 176 iară al numitului domn ce la au dat preotului Drăghici şi feciorilor lui să îi fie toată partea de moşie a uncheaşului Radului Măloiu cât au avut la Titeşti de moştenire şi de cumpărătoare cu tot venitul şi toate hotarele oricăt se va alege şi altul cu leatul 7158 (1650) noiembrie 23 de ani 176 tot al numitului domn ce lă au dat popii Opri sin Badea Grama din Titeşti cu feciorii lui ce să au desrumânit de la Monahul Teofil cu partea lui de moşie din câmp din apă din pădure şi din munţi şi cu săliştea unde şi a făcut casa la drum şi de peste tot hotarul ori cât se va alege.

       În urma acestora am întrebat pe jeluitor întâi de mai are numitul vre un alt sinet să dovedească câtă parte de i se cuvine să stăpânească întra cel hotar al doilea pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui al treilea de unde au stăpânit până acuma după alegerea Brăteanului şi au răspuns că alte sineturi nu mai are nici pentru moşie nici pentru împărţeala venitului pe moşi iar după alegerea Brăteanului au avut stăpânire arendaşii ce au orânduit care în urmă cu un an după numita alegere ar fi luat parte din vânzarea muntelui talere treizeci apoi din zi în zi şi din an în an s ar mai fi făcut împresurări de moşneni şi din alte locuri şi livezi ce sunt numite în alegerea Brăteanului şi că nu se poate acum să le stăpanească după cum sunt risipite multe locuri şi să i se aleagă la o parte dându i se jumătate hotarul Titeşti deci cercetat şi noi pricina aceasta cu deamănuntul (...) nici un cuvânt jeluitorului medelnicer o cere cartea răposatului Domn Mihaiu Vodă Racoviţă cea de ani 70 a i se da acum jumătate hotarul de moşie Titeşti căci nu numai acea carte nu este vreo hotărâre făcută prin cercetare cu divanu de faţă cu moşnenii după cum niscaiva sineturi arătate de acel clucer Mincu Bucşănescu prin care să fi făcut atunci vreo dovadă că au avut jumătate hotarul satului Titeşti ci o poruncă după cum întracele vremi se obişnuia către ispravnicii judeţului dată la mama Bucşănescului ca să stăpânească cu popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte moşia Titeşti şi mai mult decât cârciuma să nu aibă voie a ţinea Bucşănescului şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă şi pentru dijmuri cum să se urmeze împărţeala după suma stânjenilor; iar de vor zice moşnenii ca să vie la Divan să li se judece cu sorocu să îi trimită aici a li se cerceta judecata de către dumnealor Veliţii Boieri şi a li se orândui boieri hotarnici ca să le aleagă părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea dar nici în lucrare nu se vede că au pus o ori acel Bucşănescu ori chirononii lui sau măcar ceilalţi adică Popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lui ce au petrecut cu adâncă tăcere în curgerea de 70 ani ce au trecut; al doilea că peste 43 de ani în urma acestei Cărţi Domneşti vedem cum că au dat jalba la domnie Ilinca Bucşăneasca muma jeluitorului mărturii sunt că are moşie la Titeşti deavalma cu moştenii care i să au împresurat şi după porunca ce au luat către isprăvnicat că au orânduit din parte acel Ene Brăteanul biv – logofăt să cerceteze pentru locurile de hrană şi livezi şi cârciumi iar nu pentru jumătate hotarul ca să dovedească ce împresurare i a făcut moşnenii şi să i se deosebească după care arată Brăteanul prin alegerea sa din leatul 1797 noiembrie 10 de ani 28 trecuţi ce au dat la mâna mumii jeluitorului că după cercetarea ce au făcut aflându se faţă un Ion Unchiaşul din Titeşti moşnean fiind ce se trăgea din rumâni Boiereşti cu ştiinţă de locurile ce au avut Boierii sub stăpanire de la Rumâni au mirări în faţa locului împreună şi cu ceilalţi moşneni ce sunt numiţi în alegerea sa şi îi au arătat întâi căminurile din sat un cămin din vechime ce au fost cârciumă boierească pe ele şi altul unde şedea Stanciu Stăncioiu pe dânsul şi altul de casă ce au şezut Iorga Mutul în Tărure şi altul iarăşi de casă unde a şezut Iorgu Mutu şi altul tot alăturea unde a şezut Stoica care aceste Căminuri au fost ocolite cu răzoare şi cu semne de pietri după cum din vechime le a fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti şi livezile de fânuri ce au fost înfundate printre ale moşnenilor livezi anume: în Berila cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru în Gogoşoaia cositură de oameni trei în Glod cositură de oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iar în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în Lazuri din jos de Lacul Mierli cositură de oameni şase deasupra Chicerii cositură de oameni cinci sub Plai cositură de un om tot sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi şi tot în Bersicioi din jos cositură de oameni doi ce să a făcut cositură de oameni şaptezeci şi cinci locuri înfundate de livezi şi un loc de o zi de arătură în Vălcea şi alt loc de arătură tot de o zi în Topliţă care aceste livezi şi locuri de arătură zice Brătianul cum că după semnele ce au avut stăpânire din vechime să urmeze şi de atunci înainte stăpânirea iar pentru Izlazul Satului şi Pădurea şi din Muntele Titescu când se va vinde să îi de apartea ce se cuvine Bucşăneştei şi fiindcă această alegere au o făcut arătarea moşnenilor când va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor după care alegere a Brătianului netăgăduind jeluitorul cum că au avut şi mumă sa şi el stăpânirea întocmai şi că peste un an în urmă ar fi luat arendaşul şi parte din vânzarea muntelui talere treizeci decât că din zi în zi şi din an în an să ar fi făcut împresurări de moşneni şi neavând jeluitorul să arate acum la judecată alte scrisori sau sineturi prin care să se dovedească de are mai multă parte întracest hotar peste ceea ce i să au ales de numitul Brăteanul ce în curgere de douăzeci şi opt de ani trecuţi stăpanindu se cu bună credinţă atât de mumă sa şi de dânsul acele căminuri şi livezi zile de arătură ce le arată Brăteanul că le au găsit căminurile împietrite şi livezile cu locurile de arătură cu semne deosebite şi înfundate după cum să a stăpânit din vechime de boierii Bucşăneşti nu îi au mai rămas jeluitorului nici o dreptate a mai cere fără de nici un sinet mai multă moşie din hotaru Titeşti împotriva alegerii Brătianului căci pârâţii din hrisoavele şi zapisele ce au să dovedesc că sunt vechi moşnenii cu părţile lor de moşie de la boierii Rudeni şi de la ceilalţi ce se numesc în tranşele de unde au şi cumpărători fără a se arăta întraceste sineturi pe câţi moşi să au împărţit această moşie decât însuşi pârâţii zic cum că de sumă de ani Venitu Muntelui şi al Izlazului şi al pădurii să au împărţit tot pe douăzeci şi patru de moşi în care au intrat şi jeluitorul cu un moş ce îl au cumpărat Mincul Bucşănescu şi nu se împotrivesc a nu stăpâni jeluitorul moşia după alegerea Brăteanului şi a nu îi da partea din munte şi din izlaz şi din pădure pe un moş din douăzeci şi patru şi jeluitorul neavând nici la aceasta nici o dovadă a încredinţat judecata că sunt mai puţini moşi decât numai prin grai pricinuiri fără de nici un temei. De aceea pentru destoinicele cuvinte ce sunt arătate mai sus găsim cu cale ca şi de acum înainte să îşi stăpânească jeluitorul deplin cele cinci căminuri în care unul este cârciuma pe dânsul şi acele livezi cositură de şaptezeci şi cinci de oameni şi acele două locuri de arătură după cum sunt arătate în alegerea Brăteanului ce le au găsit înfundate şi împietrite căminurile iar livezile şi locurile osebite cu semne precum să au dovedit că au avut stăpânire din vechime şi până atunci boierii Bucşăneşti fără de a se mai atinge câtuşi de puţin în cealaltă moşie a pârâţilor moşneni neavând nici un cuvânt nici la cererea ce face a i se alege moşia toată la o parte făcându se trup deosebit neputând să stăpânească acele căminuri şi livezi şi locuri presărate în tot hotarul Titeşti pentru căci nu numai că s a dovedit la cercetarea Brăteanului că îşi are stăpanirea din vechime pe acele căminuri şi livezi şi locuri înfundate fără sumă de stânjeni dar această cerere a sa este peste putinţă de a se pune în lucrare la partea muntelui unde sunt numai văi dealuri şi munţi dându se atunci pricină la Obştea Moşnenilor a se lipi de căminurile livezile de fânuri şi de pomi din locurile de arătură pe care să au pomenit de la moşii si strămoşii lor.

       Şi aşa asupra acestei pricini nu mai este nici o trebuinţă de carte de blesteme iar pentru partea ce are jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte deavalma cu pârâţii de vreme că nici el nu are sineturi nici în sineturile paraţilor nu se cuprinde suma moşilor spre a şti cât are să ia jeluitorul de la vânzarea izlazului şi a pădurii şi a muntelui întralt chip nu se poate descoperi adevărul decât cu luminată poruncă a Măriei Tale Domnilor Boieri Ispravnici ai judeţului să orânduiască la faţa locului un boier cinstit cu frica lui Dumnezeu şi prin Carte de Blestem asupra tuturor locuitorilor să cerceteze pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui de la alegerea Brăteanului din leatul 1797 până acum; câtă parte a răspuns jeluitorul adică pe un moş sau mai mult şi în ce chip se va dovedi adevărul prin mijlocul Cărţii de Blestem să se facă alegere în scris ca şi de acum înainte tot pe acei moşi şi tot întracel chip să se împărţească venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui luându şi şi jeluitorul în toţi anii partea sa ce i se cuvine ca să lipsească dintre dânşii toate prigonirile iar de va avea jeluitorul medelnicer bănuială că i să au făcut vreo împresurare la Căminuri şi livezi şi locuri de arături împotriva alegerii lui Ene Brăteanul slobod este să îşi ia boierii hotarnic cu a sa cheltuială a şi le osebi întocmai după cuprinderea şi semnele ce sunt arătate întracea alegere a Brăteanului rămânând Hotărârea cea desăvârşit a se face de Măria – Ta’’.

                                                                               1826, ianuarie 22

         Iordache Băleanu – Vel–ban                    Teodor Văcărescu –Vel-vornic                      

         Iordache Gholescu – Vel–vornic              Dimitrie Bibescu – Vel-vornic

                                 Nistor biv-Logofăt         (m, pag.36).          

                                                                 - II-

 

     Ca să ne putem da seama de eroica rezistenţă pe care au opus-o sătenii titeşteni contra hrăpăreţilor fanarioţi, menţionăm că drumul la Divan (Bucureşti), moşnenii îl făceau mergând pe jos, neexistând mijloace de transport. O asemenea călătorie (dus şi-ntors) dura aproximativ o lună de zile.

     Pe parcursul celor 72 de ani, cât a durat judecata, dezbaterile au avut loc aproape în fiecare lună.

     Încă de la plecarea celor 24 de delegaţi, la proces, pentru fiecare ,,moş’’ un reprezentant, alţi 24 de delegaţi se pregăteau de plecare. Delegaţii se întâlneau pe drum, când îşi transmiteau cele discutate la proces, ca judecata cauzei să nu fie pierdută.

     Prezentăm conţinutul unei dezbateri din data de 6 octombrie 1826, urmată de multitudinea de acte prezentate de moşneni.

 

                                                   Prea În’nălţate Doamne

           ,,D-lui Medelniceru Gheorghe Bucşănescu dându-i jalbă Mării Tale încă din leatul 1823 pentru moşnenii Titeşti dintr acest judeţu cu arătare că în hotarul loru Titeşti rămânându de la moşu-său Mincul Bucşănescu biv-clucer Zaharia moşie din două cu moşnenii unde mai dinainte au fostu-două cârciumi una a popi Duminică cu cetaşii lui şi alta a numitului clucer şi că până la o vreme s-au urmatu şi stăpânirea şi starea cârciumilor care de la o vreme încoace nici stăpânirea, nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte, cerându ca prin hotarnicu la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin Carte de Blestem în dosul căreia jălbi nu se porunceşte ca să cercetăm pricina a totu înaintea noastră cum şi în faţa locului prin Carte de Blestem de va fi trebuinţă şi la dreptatea ce va avea jeluitorul se şu afle cuvincioasa Îndestulare şi să cearu nemulţumirea Din vreo parte cu cercetarea noastră ău sensu sei convine pe amânduo părţile la luminatul Mării tale Divanu următori fundu sau aduen parâţi moşneni faţă de Isprăvnicatu unu Popa Ion i Niculae Gurbăţu i Popa Barbu i Florea Stăncioiu i Şerban Mardale i Martin Popescu i Radu Gurbăţu iar Marin Vârvoră şi Radu Cârstoi şi cerându mai întâi de la D-lui Medelnicerul să se arate cu ce sâneturi face acum cerere au scosu o luminată poruncă a răposatului întru fericire Domn Mihail Vodă Şerban în leatul1755, decembrie 3 de săretu ani 70 coprinzătoare că clucerul Mincu să aibă a stăpâni moşia Titeşti din Plaiul Loviştea Jud. Argeşu cu Popa Duminică şi Andrei Deaconu cu cetaşii lor duppă cum au stăpânitu şi mai ‘nainte şi să fie în satu numai două cârciumi una a Bucşănescului şi alta a popii Duminică cu cetaşii lui şi dijma să se strângă la un locu ca să se împartă după suma stăpânirilor fiecăruia şi nimeni într-altu chipu să nu îndrăznească ci care împotrivă va urma să se certe daru cându voru zice cu toţii să vie să se judece să-i sorocească Isprăvnicatul la luminatu Divan ca să se judece de către D-lor veliţi boieri şi după cercetarea ce le vor face şi după cărţile ce vor avea li se vor orândui şi hotarnicu ca să le aleagă părţile fieş’ căruea s-au Întrebatu şi pârâţii moşneni ce au împotrivă a răspunde şi ziseră că de această poruncă nu au avutu nici o dată ştiinţă nici că s-au pomenitu vreo dată ca să stăpanească numitul clucer Bucşănescu după arătata poruncă pă dinu două această moşie sau fiind sau fecioru ori maica numitului medelnicer cum nici însuşi D-lui Medelniceru ce şau avutu stăpanirea pe partea de moşie, ce au cumpărat o dela Ion Mutul şi că cei ce sau arătatu la vreo judecată cu vreo asemenea cerere căci de se au fi bizuitu a pune în vreo lucrare această poruncă urma ca de locu să se cunoască năpăstuirea ce au avut să le facă se vându ei hrisoave Domneşti şi cărţi vechi de stăpanire împotriva arătatei porunci ci au ţinut această poruncă tăinuită până acum peste 70 de ani face această cerere cunoscându se din ‘traceastă multă tăcere că această poruncă sau făcutu numai după arătarea răposatului Bucşănescu fără de vreo Înfăţişare şi că ea nici sau pututu pune în lucrare cerându le daru cărţile să ni le arate ce au de stăpânirea acelui hotaru ne arătară 50 bucăţi hrisoave vechi i zapise de dezrumânie şi altele de cumpărătoare care se aşternură anume mai josu Vez un vraf de hârtii veichi rupte de totu de nu sau pututu ceti zicându şi şi aceia că mai Înainte totu hotaru acesta au fostu al loru dară pă vremea ce sau rânduitu locuitorii sau rumanitu şi ei cu moşia loru la unii la alţii şi pe urmă sau desromânitu de la boieri Rudeni şi de la alţii uni deodată cu moşia loru alţii ăntâi singuri şi mai la urmă şi cu moşia loru caru unul di la din ‘trânşii ce sau zisu mai susu caru fi vândutu partea lui de moşie la clucerul Minculi şi că numitul clucer numai a aceluia parte a fi avut o şi au stăpanit o care parte ău Leatu lu 1797, noiembrie 10 cându de maica jăluitorului au cerutu a se descoperi puindu să sa şu aibă stăpânirea să i deosebită prinu alergători Răposatu Iene Brăteanu biv logofăt zavistieră şi a căruea alegeri sau şi văzutu de către noi şi că mai multă parte de câtu acelui vânzători nau mai avutu pentru care aici avem acum nu şi Împotrivescu să şi stăpânească precum şi atunci au avut o ca una ce pă acolo sau urmatu stăpânirea moşii Bucşăneştilor avându şu cârciuma pă sama D-lor şi avându ş şi moşnenii pale ‘loru erau nu dupe cum cere acum printr-această poruncă care nu sau pusu aici o Dată în lucrare strigându cu toţii că de are D-lui Medelniceru vreo bănuială de Cutropire săşu scoată Carte de Blestem precum cere în jalbă D-ei atătu asupra lor câtu şi asupra împrejurărilor care să dovedească pe unde şi ău ce chipu sau avutu stăpânirea Mincului Bucşănescului până la moartea lui în vrema ce de la moartea numitului clucer Bucşănescu săutu ani 53 ş atătu în satul loru câtu şi prin satele de prinu prejuru se află oameni bătrâni ş peste 80 de ani cu care aceştea să se precurme toată pricinuirea atătu a moşii cătu şi a pretenţii cărciumilor dar D-lui Medelniceru nu primi în nici un chipu a să jurământu cerându cu unu cuvântu că de vreme ce se coprinde în alegerea numitului Brătianu că acele locuri sau datu Meichii D-sale atunci numai după arătarea (D-sale şi a) Moşnenilor Iearu găsinduse deosebită carte ce se urmeze după acea cere se i se dea acum dupe coprinderea poruncă Domneşti ce sau zis mai susu ce zică că acum au găsit o deci În vreme chiar D-lui Medelniceru prin jalba sa au cerut a se Descoperi fiinţa stăpânirii acestui hotar prin jurământu şi a primi ănsuşi acumu na primitu cându au cerutu pârâţii asse face descoperire prinu Carte de Blestem au datu bănueală judecăţii că şi ănsuşi ăi este cunoscut că nici odată nu sau pusu în lucrare acea poruncă, Iear mai pătosu fiind chear arătata carte se coprinde ca cerându moşnenii judecată se li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea văzându se la măinile loru atătea hrisoave Domneşti şi Zapise ce sau zisu mai susu părerea noastră ce ieste că necesaru cuveni a se băntui pârăţi acum din liniştita stăpânire ce până acum au avut o Rămânându a stăpâni D-lui Medelniceru care ănsuşu au trăitu la Hotărnicia Brăteanului au aărrătatu toate locurile ce au vândutu dar fiindcă D-lui Medelniceru nu rămăsese mulţumitu se puse soroc la 15 ale Viitorului noemvre să vie amândouă părţile la luminatul Mării Tale Divanu de unde li se voru da cea desăvârşită hotărâre’’.

                                                                  1825, octombrie 6    

 

       După cum reiese din cererea prezentată, medelnicerului Gh.Bucşănescu, văzând că-i ,,fuge terenul de sub picioare ’’, grăbeşte încheierea procesului, convins că noul domn pământean va da câştig de cauză moşnenilor din Titeşti.      

 

                   - Hrisoavele şi zapisele prezentate de moşneni, în dezbaterea procesului -

 

7191 (1683), martie, 9: zapisul logofătului Tănasie, prin care vinde o sălişte lui Martin şi Popi Tomi.

7195 (1687), decembrie, 5: zapisul lui Chărsti Paharnicul Rudeanul, prin care sloboade pe Bolovan cu moară şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7196 (1688), martie, 24: zapisul lui Socol Rudeanu, prin care vinde lui Martin sin (fiul) Popa Toma, una delniţă de moşie.

7132 (1624), decembrie, 5: zapisul Chirchi Paharnicu Rudeanu, prin care sloboade pe Bolovan, cu moara şi cu locul de la Frasăn şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7166 (1658), decembrie, 28: zapisul Chirchi şi Stoica Rudeanu, prin care vinde Tomi sin (fiul) Bolovan şi cealaltă moşie ce o mai avea Bez de săliştea lui Păsăţel, cea mai înainte vândută.

7136 (1628), iulie, 7: zapisul Stanciului sin Radu ot Şuici, prin care vinde două locuri lui Bolovan.

7138 (1630), decembrie, 20: zapisul lui Dragomir ot Şuici, prin care vinde lui Bolovan, două locuri unul de la Frasin, altul de la Sălcii.

7180 (1672), decembrie, 8: zapisul Predi sin Ştefi, prin care vinde lui Ionu, o sălişte cu patru locuri.

7134 (1626): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu lui Bolovan, pentru partea lui Ionu din Cucoi, în a patra parte.

7158 (1650): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu la mâna lui Bolovan, pentru una livadie în dealu ce să zice în Gruiul Caliciul şi două livezi cumpărate de la Ilie şi Dumitru cu aceste zapise ce stăpânescu şi în munte care să stăpânească popa Barbu şi cu cetaşii lui şi cu Enache Bolovan.

7174 (1666), aprilie, 23: zapisul lui Stroie şi Dragomir, prin care vinde una delniţă la mâna lui Martin vel Ştefăn.

7183 (1675), septembrie, 21: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, vinde una delniţă de moşie, Chărstoi, în delniţa lui Ion Moşului, cu partea din munte, cu aceste zapise le stăpânescu şi în munte, cere Şerban Mardale i (şi) Radu Chârstoiu cu cetaşii loru.

7142 (1634): Hrisovul Mării Seale Matei Voievod, datu lui Ion Vârvoră pentru o sălişte câtu au fost ămprăndărată şi un locu în Câmpu Mirli.

7194 (1686): zapisul Stoichi Tecuci, prin care ăi dă lui Opri Varvoră, o jumătate sălişte şi cu locu în corupu la Gura Cheişorii şi alt locu la Gruiu Văcarului – cu aceste zapise ce coprindu şi în munte cere Marin Vârvoră cu cetaşii lui.

7143 (1635); Hrisovul Mării Sale Matei Voievodu dat popii lui Stan şi feciorilor lui pentru una delniţă a lui Negoiţă şi un loc de la Grui, cu acestu Hrisov stăpânescu şi ăn munte şi o cere Nicolae Boerescu.

7170 (1662), septembrie, 7: zapisu lui Matei sin Postelnicu Radu Rudeanu datu la mâna Radului, prin care vinde una delniţă de moşie du peste tot hotarul şi din munte.

7170 (1662), decembrie, 3: zapisu jupânesei Despinu datu la mâna lui Davidu cu frate – său Lazăr, pentru una delniţă de moşie du peste totu hotarul adeveritu şi cu hrisov.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisu lui Matei sinu Radu Rudeanu datu la mâna Stanciului Rărei pentru care ai vinde una delniţă de moşie cu partea lui Belereşu şi peste tot hotarul şi din munte.

7147 (1639): zapisul lui Becla prin care iartă pe popa Oprea cu moşul lui adeverit şi cu hrisov, din leatul 7158 (1650), noiembrie, în 23, al Răposatului Matei Voievod, această parte o cere Tudor Lungu, cu cetaşii lui, cu care stăpâneşte şi în munte.

7142 (1634), iunie, 4: zapisul Stanciului, prin care Voicu lui Jianu, ăi dă Săliştea Udri.

7154 (1646), martie, 4: zapisul Stanciului cu Neagoie Bratu, prin care vinde lui Martin, ograda de Sumnacă şi locul de sub Coastă.

7166 (1658), decembrie, 21: zapisu Chirchi Stoici, prin care vinde lui Ionu Fetea, moşia câtă au fost cumpărată Toma chesar Paharnicu.

7199 (1691), iulie, 16: zapisu lui Mihai Postelnicu şi George Ştefan, prin care vinde lui Ionu Deaconu şi Mărgărit Ibratega şi Ion Ion Cismaru, Ion Tomescu, 9 săliştii cu toate locurile lor câtu voru avea acele nouă săliştii, în aceste săliştii mergeau cu pârţile loru din câmpu, din pădure, din munte, din apă, cu săliştea satului şi du peste tot hotarul din hotar până în hotar, cu aceste zapise ce stăpânescu şi ăni munte cere să stăpânească Niculae Gurbăţ şi Radu Gurbăţ cu cetaşii lor.

 

                   Alte însemnări de hrisoave şi zapise ce se cuprind în anaforaua sau

                             Cartea Ispravnicilor din leatul 1826, octombrie, 6.

 

7176 (1668), februarie, 26: Hrisovul Mării Seale întru fericire Radu V.V. datu lui Mihăilă Jugravul sin Jacul din Titeşti, prin care ăi dă jumătate delniţa din tot hotarul.

7172 (1664), august, 16: zapisul Predi Paharnicu, datu la mână popii Drăghici ot Titeşti, pentru una delniţă din tot hotarul Partea Radului Zmeu.

7153 (1645), septembrie, 24: zapisul sinu Vladu Rudeanu, prin care vinde popii Drăghici una delniţă din tot hotarul.

7183 (1675), septembrie, 24: zapisu Vladului Rudeanu prin care vinde popii Drăghici moşia din tot hotarul – Delniţa Ţiganului.

7147 (1639), decembrie, în 30: zapisul Chirchi Postelnicu dat la mâna Dumitrului, prin care se răscumpără ănsuşi cu toată Moşia lui câtă i să va alege care zapisu se adeverează cu Domnescu Hrisov.

7166 (1658), iulie, 11: zapisu lui Stroie şi Guscea, feciorii Voicului ot Râmnicu coprinzători că ar fi răscumpărat partea lui Mihăilă Zugravul şi caru fi dat de pomană.

7147 (1639), aprilie: zapisu Chirchi Postelicu, la mâna Stanciului Befu, prin care se rescumpără cu toată moşia lui câtă i se va alege.

7173 (1665), decembrie, 10: zapisu lui Tudosie capătă la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie, in jumătate de Delniţă, Zmeilui şi jumătate delniţă.

7173 (1665), genare, 31: zapisu Popii Stroie, împreună cu soţia sa Caplea la Sanchului călău ertatu de rumânie cu toată moşia sa chătă i se va alege.

7150 (1642), august, 26: Hrisovu Mării Seale Matei Voievod dat la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie cumpărată de la Radu Rudeanul.

7172 (1664), august, 26: zapisu Predi Paharnicu la mâna lui Vitami că ea a vândut partea lui de moşie din Titeşti, cu aceste zapise ce se arată mai susu care au cuprinsu de peste tot hotarul cumu şi ăn munte cere a stăpâni popa Ionu cu fraţii lui şi cu cetaşii lui – Dumitru şi Sima.

7137 (1629), octombrie, 25: zapisul Stanciului său Radu Paharnicul prin care dăruieşte una delniţă de moşie lui Martin, ce să au numitu să ăi fie frate de aici înainte.

7136 (1628): zapisul Stanciului sinu Radu Rudeanu prin care vinde lui Martinu săliştea lui Tămplană şi locul din Grui earăşu al lui Tămplană.

7165 (1657): zapisul Voicului Roşu ot Râmnic prin care vinde lui Martinu una Vadu de moară cu locul ei.

7170 (1662): zapisul spătarului Matei al sin Radu Rudeanu, prin care vinde lui Martin una livadie din delniţa lui Şerbanu guruf şi altă livadie în Topliţă şi un locu tot din ‘traceastă delniţă.

7177 (1669): zapisu lui Ştefan Paharnicu, cu frate său Năstase, dat la mâna lui Martin, prin care ăi vinde zece locuri din delniţa sa fiindcă iei l au slobozit numai cu săliştea şi cun locu de Sumnacă adeveritu şi cu chartea Judeţului din Râmnic dinu leatu 7133 (1625), aprilie, 5, cu aceste zapise ce se a stăpâni Dandu şi Voina cu cetaşii lor precum stăpânescu şi în munte.

7170 (1662), decembrie, în 15: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie în Delniţa Corui.

7173 (1665), decembrie, 24: zapisul Vladului, prin care vinde lui Martinul o Delniţă de moşie, anume Delniţa Undrenească.

7173 (1665), decembrie, 1: zapisu lui Matei sin Vladu Rudeanu prin care vinde lui Ionu una delniţă de moşie, acuma Dobrinească.

7150 (1642): zapisul lui Stanciu Postelnicu ot Şuici, la mâna Stanciului şi Voicului prin care ăi vinde una delniţă – aceste zapise coprinde şi din munte cu care cere să stăpânească Florea Stăncioiu cu cetaşii lui.

7133 (1625), decembrie, 5: cartea judeţului Georgiiciu, cu 12 pârgori din Râmnic, prin care se adeverează că Bolovan au fostu român lui Chesa fecioru comisului Chirchi ot Ruda şi că lă ar fi slobozit cu săliştea lui Păsăţel jumătate şi cu moară.

7148 (1640), mai, în cinsprezece: zapisu lui Dumitru Voini, prin care vinde jumătate din moşie Priotesei Rădi şi Popi Stanu şi au a împărţi totu cu 4 Megiaşu alergători.

7148 (1640), martie în 17: zapisul lui Dragomir din Şuici şi cu a jupânesei lui Stana, prin care vinde săliştea lui Negoiţă popi lui Stan.

7180 (1672), septembrie, 30: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, paharnicu, prin care vinde 2 locuri Deaconului Thomei.

                   Anul 1879, iunie 9/22 – scoasă întocmai copie de mine ,

                                                           Notar: Gh.Ionescu – Titeşti.

 

       Valabilitatea proverbului: ,,Cine are carte are parte’’ s-a adeverit şi în acest caz.  

       Fanarioţii nu s-au aşteptat la o aşa de puternică îndârjire din partea moşnenilor şi nici la un număr aşa de mare de acte, cu care au adeverit proprietatea terenurilor din hotar.

       Boierii Bucşăneşti au fost siguri că au reuşit să distrugă multe din actele sătenilor, în scopul de a nu se putea adeveri în faţa Divanului, considerând că vor avea câştig de cauză.

       În urma pierderii procesului, boierii au fost nevoiţi să părăsească satul, vânzând dreptul ce-l cumpăraseră, în mărime de 1/24 din hotar.

       Toate actele prezentate de moşneni în proces erau temeinic redactate.

       Prezentăm două asemenea acte, în copie, după originalele lor.

 

             I:     Din leatul 7146 (1638), August, 5

             ,,Jupâniţa Despina Logofeteasa şi cu feciorii mei anume Radu şi Vladu feciorii răposatului Vladului Logofătului scrisam acest al nostru zapis să fie la mâna lu Şerban ot Titeşti cum să se ştie că sau răscumpărat de la noi de rumânie cu ai lui feciori câţi Dumnezeu i va da, drept de zăce mie de bani gata însă sau răscumpărat cu delniţa lui de moşie ce au avut din siliştea satului şi den câmpu şi den apă şi den în pădure şi de peste tot hotarul ca să i fie lui moşie stătătoare şi feciorilor şi să au răscumpărat acestu anu ci iaste mai sus scris de a noastră bună voe şi la această tocmeală au fost mulţi oameni buni mărturie anume: popa Vladul şi popa Tudor ot Murgeşti i (şi) Neanciul Vătah ot Floreşti i (şi) Stanciu ot Jugureni i Muşat i Bolovan ot Titeşti i Ion Vârvoră i Martin i Popa i Stanciul Svestea ot Băiaş şi ne au pus peceţile ca să să ştie şi amu scris eu Simion sin Opri Logofătului ot Rativoeşti acest zapis’’.      

            L.S. (eu Radul); ( L.S.) eu Vladul; ( L.S.) Neameiul – martoru.

 

Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului:Această copie în foi una, scoasă întocmai după actul depus spre păstrare la Arhivele Statului, Secţia Istorică, de D-l Ioniţă Călinoiu, pe lângă petiţia înregistrată la Nr.1082, din 15 octombrie 1910, colecţionându-se de subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate – p. E.Ferzeliu -

     Se adeverează copia de faţă prin subscrierea şi prin punerea sigilului Arhivelor Statului.  

              Director, D.Onciul, Nr.1531, 1910, octombrie, 20 – Bucureşti.

 

 

       II:   Leatul 7170 (1662).

        ,,Adică eu Matei feciorul Postelnicului Radu Rudeanului scrisam zapisul meu ca să fie de mare credinţă la mâna Radului din Titeşti, cum să se ştie că i am vândut o delniţă din satul din Titeşti anume delniţa Stanciului Oricheatului din sat din Titeşti însă cât se va găsi dintr acea delniţă să aibă a o căuta ăn din apă ăn din pădure ăn din munte ăn de unde să va găsi să fie volnic aş găsi căutare moşia lui şi de nimenea opreală să naibă că o am vândut de a noastră bună voie fără nici o silă să i fie lui moşie ohamnică în veacu de veacu şi lui şi feciorilor lui câţi Dumnezeu va dărui şi să se ştie că ne am tocmit de mi au dat bani gata ughi 7 iar cine va întoarce din neamul nostru acestă moşie să fie proclit şi anatema de 318 oţăi ijva Nichei şi când s au făcut acest zapis fostam şi mărturie mulţi oameni buni anume: Martin din Titeşti şi popa Drăghici şi popa Oprea şi Oprea brat (frate) Martin şi Nitan din Băiaş şi am scris eu popa Martin sin Martin’’.

                           Gismesiţa, septembrie, zile 7, Văleat 7170 (1662).                                                                                          

 

   Eu Matei feciorul Radului Rudeanul pentru credinţă mai jos am pus şi degetul ca să crează în loc de pecetie – 1845, iunie, 3.

                                           Ajutor Supt.Cărmuiri Loviştea

   Arhivele Statului – 1911, August, 19.

 

     În încheierea acestui subcapitol, prezentăm ,,Împărţeala moşiei Bucşăneştilor’’, prin cumpărătoare, de către moşnenii Titeşti. Prin aceasta se evidenţiază valoarea acestei averi care reprezintă numai a douăzeci şi patra parte din hotarul satului, la vremea aceea, în care sunt incluse şi drepturile din pădure, înţărcători (suhat), izlaz şi Muntele Titescu.

     Sumele achitate de moşneni au fost achitate în galbeni (poli de aur), care au fost transformaţi în valori băneşti (în lei noi), de unde se poate observa puterea de cumpărare a leului, o dată cu introducerea lui ca monedă oficială.

    

         Împărţeala moşiei moşilor Bucşăneşti, cum se arată mai jos, însă şi moşia ce li se cuvine la fiecare.

 

Banii ce au       Numele şi prenumele cumpărătorilor, denumirea şi mărimea averii      

dat fiecare       cumpărate.    

galbeni lei        

16     504     Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu – li s-au dat livadia de după Siacă; lung de 65 şi lat de 12.

16     504   Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu pe 60 şi 14 dramuri    pădure şi Suhat şi munte.

36       1134   Adică treizeci şi şase galbeni au dat Ilie Petrescu care pentru 24 galbeni au luat locul din Topliţă – lung de 111 şi lat de 10; pt.8 galbeni au luat o petică din Livadie din Frăsinet; pentru patru galbeni au luat din petica ce se vinde din curtea hanului în jos şi i s-au cuvenit şi 16 dramuri din munte şi suhat.

16      504     Adică şaisprezece galbeni au dat Ion Diaconu şi i s-au cuvenit locul din Cazan din jos de prunii Florii Stăncioiului lung 74 şi lat 21 şi şase dramuri din munte şi suhat.

16         504     Şaisprezece galbeni au dat Mitu zet (ginere) lui Radu Gurbăţ.

16     504   Şaisprezece galbeni au dat Martin Deaconu care la amăndoi li s-au cuvenit livadia din Frăsinet lung 105 lat 33 care intră şi Ilie Petrescu, cu opt galbeni care acea livadie s-au preţuit cu zece galbeni şi din dramuri lui Martin şi Mitu din munte şi suhat se cuvine câte 7.

8       252   Opt galbeni au dat Ghiţă Şerban Mardale.Opt galbeni au dat  Iacov Iacov Mardale. Opt galbeni au dat Gheorghe zet Şerban Mardale. La toţi trei s-au dat livadea din Glod lung 105, lat 20, iar dramuri li se cuvine zece şi jumătate din munte şi suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Niţă Pătru Popi şi i s-au dat două părţi din livadia de După Grui, care este lung 42, la 39 şi 7 dramuri din munte şi suhat.

16       504      Opt galbeni au dat Roşu Ioan Şerban care are a treia parte din livadia de După Grui, care este lung 42 şi lat 39, pentru opt galbeni i s-au dat douăzeci dramuri din munte şi pădure şi suhat.

16       504     Şaisprezece galbeni au dat Bucur Boerescu şi i s-au dat două părţi din livadia din Scăuel, care este lung 63 şi lat 36 şi 7 dramuri din munte şi                           Suhat.

48     1512    Adică patruzeci şi opt au dat Ghiţă Lungu pentru: 12 galbeni i s-au dat săliştea din sat, lung 21, lat 7; Pentru 12 galbeni i s-au dat o livadie alăturea cu ...lung 66, lat 26; Pentru 12 galbeni i s-au dat livadia de supt...lung 51 şi lat 20. Pentru patru galbeni i s-au dat a patra parte din bucata de sălişti din josu de curtea hanului şi i se cuvine şi 21 dramuri din munte şi Suhat.

28     882   Douăzeci şi opt galbeni au dat Tudor Ion Lungu şi i s-au dat o şuviţă în Bersicioi lângă Lisandru a lui Dumitru, 12 galbeni, lung 39, lat 10, iar 16 Galbeni i s-au dat locul de la Staicu din Vălcea, lung 51, lat 9 şi 9 şi 12 dramuri din munte şi Suhat.

20     630     Douăzeci galbeni au dat Ion Lungu şi i s-au dat livadia de la ...şi din sus ...lung 36, lat 30, nouă dramuri din munte şi Suhat.

16     504       Şaisprezece galbeni au dat Dorea Lungu şi i s-au cuvenit două părţi din livadea din Berila, care este lung 42 şi lat 34 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

12       378   Doisprezece galbeni au dat Mihail Lungu şi i s-au cuvenit peteca de lângă pârâu în Bersicioi, lung 34, lat 17 şi 5 dramuri din munte şi Suhat.

8         252   Opt galbeni au dat Din Bucur Lungu şi i s-au dat douăzeci dramuri în izlaz şi pădure.

8         252         Opt galbeni au dat Mihail N.Bolovan şi i s-au cuvenit o parte jumătate din livadia...care este lung 57 stânjeni şi lat 52 şi trei şi jumătate dramuri din munte şi Suhat.

8     252     Opt galbeni au dat Ioan zet Radu Popa Basan Bejleagă şi s-au cuvenit o jumătate de case din patru şi jumătate din jos Mesteacăn şi trei dramuri şi jumătate din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Răducanu Popa Gheorghe şi i s-au şi cuvenit o

                         bucată din săliştea casei cea alături cu din jos de curtea hanului şi din jos

                         de a lui Ioniţă Anghelescu şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au cuvenit o parte

                         din patru şi jumătate din livadia din la jos Mesteacăn şi 7 dramuri din

                         munte şi Suhat.

92       2898     Adică nouăzeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Răducanu zet Tache Popescu

                         şi i s-au dat livadia din Gura Plaiului toată 93 lungă,76 lată,pentru 72 gal-

                         beni,pentru şaisprezece i s-au cuvenit din săliştea din Vălcea şi casa pe

                         jumătate lung 21, lat 17. Pentru 4 galbeni a patra parte din poteceaua de să-

                        lişte din jos de curtea hanului şi din munte şi Suhat 40 dramuri.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Tudor Tugă Bradăsu care i s-a cuvenit jumăta-

                         te săliştea din Vălcea şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Martin Popescu şi s-a cuvenit livada...

                         lung 43 şi lat 28,cu 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Florea şi Niţă Popescu şi li s-a cuvenit livadia    

                         Gruiu Stupinii lung 52,lat 28 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Gheorghe Deaconu Dumitru şi i s-au cuvenit o parte şi

                         jumătate din livadia din jos de Mesteacăn şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

50       1575     Cincizeci galbeni au dat Matei sin ...Bursuc şi s-au cuvenit o parte şi ju-

                         mătate din livadia din Feregă pentru douăzeci şi patru de galbeni şi pentru

                         douăzeci şi patru i s-au cuvenit două părţi şi jumătate din locul din Grui şi

                         pentru doi galbeni intră în petica de sălişte din jos de curtea hanului şi i se

                         cuvine şi 22 dramuri din munte şi Suhat.Locul este lung 46,lat 28.

6         189       Şase galbeni au dat Andrei Tudose Popescu şi i se cuvine livadia jumătate

                         de la Enache,din Bersicioi,de către izlaz şi două dramuri şi jumătate din

                         munte şi Suhat.

52      1638     Cincizeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Anghelescu şi i s-au cuvenit o buca-

                         tă din săliştea de la drum şi casa veche,care este lung 25 şi lat 23 pentru

                         50 galbeni, iar pentru doi iarăşi din poteca de sălişte din jos de curtea ha-

                         nului şi i se cuvine douăzeci şi trei dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Simion Sârbu Cisciu şi i s-au cuvenit o parte        

                        din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mirlei care este lung 84 şi lat

                         42 toată livadia şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Şerban Andrei Vătăşescu care i s-au cuvenit o

                        parte din două şi jumătate din livadia din Ferigă şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat;84 lung şi 50 lat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Andrei Vătăşescu şi i s-au cuvenit o

                        parte din patru şi jumătate din livadia…şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

                         Toată livadia este 1 stânjen şi 80 lat.

8       252         Opt galbeni au dat Ioan Alescu Vătăşescu şi i s-au dat 20 dramuri din

                        izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu zet Drăcanu Din şi i s-au dat 20 dramuri în

                         izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Niţă Toma Vătăşescu şi i s-au dat 12 dramuri în izlaz

                         şi pădure.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Lisandru Mandolu şi i s-au cuvenit liva-

                         dia din Bersicioi de la Bolovan,jumătate şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat popa Ghiţă Nicolae, frate-său şi la amândoi li

                         s-au cuvenit din două şi jumătate o parte din livadia Gogoşoaia şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Niţă Baciu şi i s-au cuvenit o parte din

                         două şi jumătate din livadia Gogoşoaia care este lung 57, lat 52 şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Gheorghe Duţă Slabu şi i s-au cuvenit o parte din

                         patru din locul din Tărure,2 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Alescu Bărăgan şi i s-au dat două părţi din locu din

                         Tărure de alăturea cu ale popii Niculae care este lung de 126 şi lat 12 şi

                         3 şi ½ dramuri din munte şi Suhat.

6       189         Şase galbeni au dat Mascu zet Enache Stănescu şi i s-au dat jumătate liva-

                         dia de lângă ale din Berila şi 2 şi ½ dramuri din munte şi Suhat,care este

                         lungă 36 şi lat 21.

4       126         Patru galbeni au dat Mu Florea Stăncioiu şi i s-au dat zece dramuri din

                         pădure şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Constantin Sădeanu şi i s-au dat 20 dramuri din pădure

                         şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Mihail Cazarab şi i s-au dat 20 dramuri din pădure şi

                         izlaz.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudosie şi Simion Vârvoră şi li s-au cuvenit a                                      

                         treia parte din săliştea Răgeţoaia şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ion Nenju şi i s-au cuvenit a treia parte din să-

                         liştea de la nucul lui Găimacea coala şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ilie Mandolu şi i s-au cuvenit jumătate livadia

                        din Bersicioi de la Bolovan, lung 88 şi lat 19 şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Salatan şi i s-au cuvenit o parte din locul din

                         Tărure care este alături cu ale Popii Niculae care este lung 126 şi lat 12 şi

                         2 dramuri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au dat o parte din locul

                         din Tărure şi două dramuri din munte şi Suhat.

32     1008       Treizeci şi doi galbeni au dat Tache Popa Bucur,Tudor Popa Bucur şi Ion

                         Popa Bucur şi li s-au cuvenit câte şi trei săliştea cu pruni din Tărure lungă

                         46 şi lat 17 şi 14 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion zet n.Cârstoiu şi i s-au cuvenit două părţi din trei

                         din livadia din Zăpodii care-i lung 38 şi lat 28 şi trei şi jumătate dramuri

                        din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Solomon şi i s-au cuvenit o parte din trei din

                         livadia Zăpodii şi 2 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Sisip zet Serban Mardale şi din două părţi şi

                         jumătate din livadie…care este lung 84 şi lat 42 i s-au cuvenit o jumătate

                         pentru 8 galbeni,iar pentru opt i s-au dat 20 dramuri din izlaz şi pădure şi

                        trei dramuri şi jumătate din Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion Ungureanu şi i s-au dat două părţi dramuri în pădu-

                         re şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Nicolae Diaconu Dinu şi i s-au cuvenit o parte din trei

                         din livada din Berila şi 3 şi ½ dramuri la munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu Din Diaconu şi i s-au cuvenit şuviţa din Calea

                         Lacului de lângă vale,lung 71, lat15 şi trei dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Bucur şi Toma Vătafu şi li s-a cuvenit peteca

                         de livadie de subt Pleaşă, de lângă valea Bersicioiului,lung 42, lat 31 şi 7

                        dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudor Andrei Vătaf şi i s-au cuvenit o parte

                         din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mierli şi 7 dramuri din munte  

                        şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ioan Vârvoră şi i s-au cuvenit a treia parte din

                         săliştea de lăngă Mozăvaia şi 7 dramuri din munte şi Suhat, care toată

                         este lungă 43 şi lată 14.

        

       O parte dintre moşnenii cumpărători menţionaţi în tabela de mai sus sunt urmaşii moşnenilor care au participat la procesul cu boierii Bucşăneşti – iar unii sunt chiar participanţii la dezbaterea procesului. Tabelul scoate în relief moşnenii satului din timpul cumpărătorii (anul 1830). Această avere a fost împărţită prin cumpărătoare, aproape în mod egal, lucru firesc, deoarece greul procesului a fost dus de întregul sat.

       Calculul averii fiecărui cumpărător, cât şi împărţirea acesteia, a fost făcută de Ghiţă Lungu, cu multă dreptate, deoarece mai mulţi interesaţi în sporirea averii voiau să intre singuri în posesia părţii deţinută de Bucşăneşti.


 [VN1]u

Este aşezat pe şoseaua judeţeană Curtea de Argeş – Câineni, pe o lungime de 3 km şi are forma unei cruci, la care latura a doua se întretaie cu şoseaua judeţeană în centrul satului, la monument, coborând dinspre est spre vest, din punctul Tărure spre satul Bratoveşti.

           Din cauza formei pe care o are, terenul situat în afara laturilor care formează crucea este numit ,,Peste Cruce’’.

           Cel mai vechi document păstrat până acum, care atestă ca dată certă vechimea satului Titeşti, este hrisovul domnesc de la 1 ianuarie 1526, dat de domnitorul Radu de la Afumaţi , din care prezentăm numai fragmentul referitor la satul Titeşti:

         ,,În Hcristos Dumnezeu, binecredinciosul de Hcristos iubitorul IO Radu Voievod fiul marelui şi preabunului Radu Voievod cu mila lui Dumnezeu stăpânind şi domnind peste Ţara Ungro-Vlahiei şi a părţilor de peste munţi Amlaşul şi Făgăraşul.

           De aceea am dăruit Domnia mea întru totul cinstit şi cu frumoasă faţă acest hrisov prea cinstiţilor boieri ai domniei mele încă şi dregători din casa domniei mele ...Neagoe mare vistiernic şi soţiei sale Caplea cu fii săişi fiicele lor să le fie lor din Titeşti jumătate şi din Bumbuieşti jumătate pentru că acestea le sunt vechi şi drepte averi şi vecine cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor.

           Iar Stoika şi Neagoie vistieri în nici un fel nu au voit să le lase să piară averea de mai sus şi au răscumpărat aceste sate...’’

           După cum reiese din cuprinsul hrisovului, jumătate din moşiile de la Titeşti şi Bumbuieşti sunt ,,vechi şi drepte averi şi vecine, cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor’’. Deci vechimea satului ar fi cu cel puţin un secol înaintea datării hrisovului, jumătatea din cele două sate fiind stăpânită de mai multe generaţii precedente lui Neagoie, boierul de încredere al Voievodului Radu de la Afumaţi, care a purtat 19 bătălii cu turcii, scăpând astfel ţara de a fi transformată în paşalâc turcesc, fiind în cele din urmă asasinat la biserica ,,Cetăţuie’’ din Râmnicu Vâlcea.

         Pe locurile unde satul Titeşti se află astăzi, la începutul secolului al-XVII-lea erau stăpâni ai delniţelor de moşii şi ai veniturilor din piatră, apă, munte, câmpie, deci drepturile din obşte, anumiţi boieri din Rudeni, Sălătruc, Râmnicu Vâlcea, precum şi egumeni şi monahi de la mănăstirile Cozia şi Cornet, iar alţii chiar de aici, din Titeşti, precum Chisar Paharnicul şi alţii.

         Sătenii noştri se aflau în stare de rumânie (vecinie) pe moşiile celor de mai sus, de la care s-au răscumpărat prin comportare frumoasă, îndelungată, cum şi în schimbul anumitor sume de bani date, căpătând libertatea din starea de rumânie de mai înainte, cum şi dreptul de proprietate pe moşiile pe care le lucrau. Numai pe aceste căi au scăpat de starea socială şi economică anterioară. Afirmaţia făcută în ,,Registrul Monografic al Comunei Titeşti’’, că aceste moşii ar fi fost donate de voievozi, în mod gratuit, este inexactă.

           Ne sprijinim părerea pe cele cuprinse în hrisoavele slavoneşti, din care copiile după originalele depuse în anul 1911 la Arhivele Statului.

           Copie de pe hrisovul slavonesc din anul 7150(1650) de la facerea lumii, întărit de Matei Basarab:

           ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Matei Basarab, Voievod şi domn a toată Ţara Ungro-Vlahiei, dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui popa Oprea din Titeşti, fiul lui Badea Grămăticul şi cu fiii lui câţi Dumnezeu îi va dărui, că de aici înainte va fi pace şi slobod de vecinie ei şi fiii lui de către monahul Teofil şi de la fiii lui şi de către tot neamul lui. De nimeni bântuire să nu aibă pentru că acest preot Oprea el a fost vecin al lui Teofil monahul cu moştenirea lui încă de mai înainte vreme .

           Iar după aceea, când fu în zilele domniei mele iar monahul Teofil a cugetat întru inima lui şi pentru Dumnezeu şi pentru sufletul părinţilor lui de a slobozi şi a iertat pe popa Oprea de vecinie cu fiii lui şi cu partea lui de ocină de moştenirea lui Toader Leţea pe care a ţinut-o cu tatăl său din câmp şi din apă, din pădure şi peste tot hotarul...cât se va alege. Pentru că a iertat şi a slobozit Teofil monahul pe popa Oprea şi pe fiii lui şi cu ocina lui de vecinie, el de a lui bună voie, fără nici o silă de nimeni pentru pomenirea şi pentru sufletul lui, ca să pomenească la Sfânta şi Dumnezăeasca Liturghie şi la Sfântul Parfenic precum am văzut domnia mea şi zapisul lui Teofil monahul la mâna popii Oprea încă făcut dinaintea tot soborul Sfintei Mănăstiri Cozia cu multe mărturii.Monahul egumenul Dionisie Eromonahul Petru Eromonahul Efrei. Şi după aceea cu mare blestem cine se va ispiti a strica această pomană, în urma lui ori a fiilor lui şi a neamului lui, acel om să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de cei 318 părinţi şi Sf. Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc.

           Drept aceea am dat dumnealui popa Oprea din Titeşti cu fiii lui ca să fie de aici înainte în pace şi în sloboadă vecinie de către Teofil monahul, el, fiii lui şi tot neamul lui şi de către nimeni să nu clătească după zisa domniei mele.

           Iată dar şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Ghioba vel ban craiovesc, Pan Dragomir şi logofăt Stroie vel vistier, Ian Dicul vel spătar, Pan Preda vel clucer, Pan Radu vel comis, Pan Constantin Câţa vel postelnic, Pan Drăguşin vel paharnic.

           Şi au scris eu Gheorghevici, în scaunul cetăţii Târgovişte, luna noiembrie 23 zile, în anul 7158(1650).

           IO Matei Voievod din mila lui Dumnezeu Domn’’

(Această traducere după actul slavonesc depus spre păstrare în Arhivele Statului de către Mihail Dorea Lungu din Titeşti, în anul 1911, septembrie, se certifică de noi

                                             Director al Arhivelor Statului D. Onciu

           Hrisovul, scris în slavonă şi tălmăcit cu ocazia dezbaterii procesului cu Bucşăneştii, de Chiriţă Dascălu, din anul 7148(1640), august, 20, dat lui Şerban şi feciorilor lui din satul Titeşti, arată că s-au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui, din câmp, din apă, din pădure şi de peste tot hotarul, dat de către Matei Basarab.

         Despre acest hrisov se pomeneşte şi în monografia primăriei Titeşti, însă data lui este greşită. În loc de anul 1640, s-a trecut leatul 1460.

         Prezentăm zapisul prin care Matei Postelnicu, feciorul lui Mereş Banu, împreună cu Filotei egumenul Sf. Mănăstiri Cornet, din Lovişte, vând în anul 7199(1691), august, 2(de la facerea lumii), lui Ion Cizmariu, Martin Tomescu şi Ion Deaconu din Titeşti, 9 săliştii sterpe (fără case locuite de oameni), pe 70 talere.

         ,,Adică eu Mihai Postelnicu şi Gheorghe Şufaru, feciorii lui Mareş bivvel ban Băjescu, împreună cu Sf. Părintele Egumenul chir Filotei, de la mănăstirea noastră Cornet din Lovişte unde prăznuieşte hramul tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul datăm acest al nostru zapis care să fie de mare credinţă la mâna acestor săteni din Titeşti, anume Ivan Diaconu şi Mărgărit şi... Ion şi Ion Cizmariu şi Martin Tomăscul, precum să se ştie că având Sfânta Mănăstire moşie în sat în Titeşti cumpărată de tatăl nostru Mareş Banu- încă 9 săliştii şi miluite la Sf. Mănăstire le am ţinut Sf.mânăstire ce scrie mai sus până acuma foarte cu bună pace, iar când am fost noi am socotit cu sfântul părinte Filotei egumenul că fiind această moşie Sfântei mânăstire peste mână şi fiind îmbinată cu alte sălişti şi cu alţi săteni din Titeşti şi pentru ca să cumpărăm în locul acesta altă moşie mai aproape lângă mânăstire noi înşine dintr-un toată voia noastră ne-am tocmit cu aceşti săteni megiaşi ce scrie mai sus de am văndut această moşie din Titeşti, aceste 9 sălişti, însă moşie stearpă fără de nimeni cu toate locurile câte vor avea aceste nouă sălişti şi cu venitul lor din câmp, din pădure, din munţi, din apă, cu săliştile satului şi de peste tot hotarul ori câte se va alege din hotar până în hotar drept bani gata 70 taleri ... mâinile noastre şi le-am vândut această moşie să le fie stătătoare şi ohaninică de acum în veci şi le am dat şi cartea răposatului părintelui nostru Mareş Banul care au fost danie la sfânta mănăstire la mâna lor ca să o ţie şi să stăpânească ei în veci cu bună pace şi la tocmeală şi vânzarea noastră fostau mulţi boieri şi preoţi martori care mai jos vor iscăli; şi noi pentru mai adevărata credinţă ne-am pus peceţile şi am iscălit cu mâinile noastre mai jos, ca să crează’’.

                   August 2, 7199(1691).

         Mihai Postelnicu-Alesei Vătafu ot plaiu Loviştei-Popa Martin Mărturie.

(Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului.Această copie, în foi una scoasă, întocmai după actul depus spre păstrare în secţia istorică a Arhivelor Statului de dl Mihail Dorea Lungu, pe lângă cererea înregistrată la numărul 587, din 17 septembrie 1911, colaţionându-se cu subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate Arhivelor.)

                 S.S.E.Ferzeliu

           Se adeverează copia de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului statului .

                 Directorul general, D.Onciu-nr. 636, 1911, oct. 6, Bucureşti.

           Întrebuinţând vorbirea aflată în anaforaua (cartea de judecată ) din anul 1826, prin care înaltul divan al ţării, împreună cu domnitorul, confirmă că: ,,văzând la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave Domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut-o până acuma’’, vom mai prezenta şi alte acte şi anume: copia după originalul scris pe pergament din anul 1642, ianuarie, 10.

         ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Alexandru Voievod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului şi milostivului IO Radu Voievod. Dând domnia mea această poruncă a domniei mele lui Bolovan din Titeşti, judeţul Argeş şi cu fii lui, câţi Dumnezeu îi va da, ca să fie de aici înainte în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui de către Hrisar paharnicul fiul lui Chirea comisul din Ruda şi de către fii lui şi de către tot neamul lor, de nimeni bântuială să n-aibe. Pentru că acel om Bolovan el a fost vecin de moştenire a lui Chisar paharnicul din sat din Titeşti, iar după aceea când a fost acuma zilele domniei mele apoi Chisar paharnicul el a iertat cu voia lui de vecinie pe Bolovan cu fii lui şi s-au răscumpărat de la Chisar paharnicul pentru 17 mii aspri gata şi pentru două epe şi o molenă de cal daţam Chisar paharnicul lui Bolovan şi un loc de la moară după această schimbare din vatra de casă a lui Păsăţilă jumătate în sat la Titeşti ca să-i fie lui Bolovan de moştenire şi în pace de vecinie. Pentru că aşa le-a fost întocmirea iar altă ocină nici un amestec să nu aibe. Şi a iertat Crisar paharnicul pe Bolovan de vecinie numai capul lui şi a fiilor lui şi de a lor bunăvoire şi cu ştirea tuturor megieşilor dinaintea domniei mele ca să fie om slobod şi am văzut domnia mea şi zapisul lui Chisar paharnicul de iertare cu mulţi oameni buni mărturii anume: din Ruda Constantin postelnicul, din Sălătruc Stamate armaşul şi din Deal Duca şi din Râmnic nae Hololuscul şi Dragomir şi Iovan şi Stan Gorcilă şi Oances şi mulţi orăşeni martori bătrâni care au fost atunci la întocmirea lor precum sa scris mai sus şi sau dat banii în casa lui Leman din Râmnic. Drept aceea am dat şi domnia mea lui Bolovan ca să fie în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui şi cu locul de moară şi cu o jumătate de sălişte a lui Păsăţilă şi cu moară precum sa scris mai sus ca să îi fie de moştenire şi de către nimeni să nu clătească după porunca domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Popa vel vornic, şi jupan Aslan vel logofăt, şi jupan Mihalache vel vistier, şi jupan Necula vel spătar, şi jupan Vartolom vel stolnic, şi jupan Bratu vel comis, şi Gheorghe vel paharnic, şi jupan Dumitraşco vel şi ispravnic Paraschiva logofăt. Şi am scris eu Lepădat logofăt în domul de cetate Târgovişte, ianuarie, 10 zile şi de la Adam până acum cursul anilor până la această scriere în anul 7132(1624).

             IO Alexandru Voievod din mila lui Dumnezeu domn.’’

           (Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului .Această traducţiune în foi două făcută după actul slavonesc depus spre păstrare în secţiunea istorică a Arhivelor Statului de Dl. Ispas C. Popescu pe lângă petiţia înregistrată la numărul 1315, din 7 noiembrie, de subsemnatul se încredinţează pentru conformitate cu originalul). Traducător Şt.Niculescu.

           Se adevereşte traducţiunea de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului Arhivelor Statului.

                 Director D.Onciu Nr.1696 anul 1910, decembrie 21, Bucureşti.

 

           Încetul cu încetul începe o luptă antifeudală latentă şi sătenii reuşesc să pună mâna pe întreg hotarul, inclusiv pe drepturile din obşte. Acest hotar a aparţinut următoarelor 12 neamuri cu numele de ,,moşi’’: Bolovăneşti, Cizmari, Gurbăţeşti, Vârvoreşti, Popeşti, Cârstoi, Mardaleşti, Vătăşeşti, Râgeţi, Lungeşti, Stăncioi, Hodorogeşti.

           Trebuie să apreciem meritele bătrânilor de atunci, care au reuşit să se elibereze din starea de înapoiere, în aceea de libertate şi de stăpâni pe deplin ai locurilor pe care se aflau, înfăptuind astfel adevărata revoluţie, fără a fi nevoie a se face pe calea armelor, schimbând fundamental modul şi relaţiile de producţie.

           Nu la fel de tacticoşi şi norocoşi au fost alţi ţărani din judeţul Vlaşca sau din Ioneşti-Vâlcea, care, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au fost dezbrăcaţi şi alungaţi pe străzile Bucureştiului, pentru faptul că au îndrăznit să ceară domnitorului ieşirea din starea de rumânie în care se aflau şi să devină oameni liberi(n,pag. 124).

  

               Procesul cu Bucşăneştii

 

           Înaintaşii noştri au dat dovadă de unire la fapte bune, la acţiuni importante. Au urmat întocmai pilda din fabula antică, conform căreia mai mulţi câini, care se încăierau pe un os, au lăsat şi cearta şi osul şi s-au unit de îndată contra duşmanului comun-lupul, care îşi făcuse apariţia. Ei n-au uitat că trebuie să fie uniţi în fapte bune, făcute când e vorba de o cauză comună a satului, aşa cum au dovedit-o şi în procesul cu boierii fanarioţi-Bucşăneştii.

           Aşa cum susţin unii, neamul acestor boieri ar proveni din neamul ,,Bucşanilor’’, boieri care n-au fost fanarioţi şi care au deţinut mari dregătorii în Ţara Românească. Nu ştim căt este de adevărat acest lucru, deoarece aici, prin tradiţie se menţine ideea că sătenii s-au judecat cu boierii Bucşăneşti, boieri fanarioţi care vroiau să acapareze hotarul satului.

         Acest litigiu începe în anul 1754, în timpul domnitorului Constantin Racoviţă Voievod şi se termină la 1 februarie 1826 când boierilor fanarioţi le ,,apusese steaua’’, odată cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, la cârmă venind domni pământeni.

         Succesul a fost deplin al sătenilor noştri, care au suportat eroic greutăţile procesului, pe o durată de 72 de ani(de trei generaţii) :Mincu Bucşănescu, Ilinca Bucşăneasca, fiică-sa şi nepotul lui Mincu-Gheorghe Bucşănescu.

         Lupta a fost inegală între justiţiabili, pentru că Bucşăneştii deţineau dregătorii importante în timpul domniei fanariote şi anume: Mincu Bucşănescu era clucer, îngrijitorul lenjeriei şi veselei domneşti, ceea ce constituia intimitatea domnitorului.

         Mărul discordiei între jeluitori (reclamanţi)- Bucşăneştii şi pârâţi-moşnenii din Titeşti, a fost că boierii pretindeau jumătate din hotarul satului, adică drept de trei moşii, din totalul de şase moşii, în cât considerau că trebuie împărţită averea satului.

         Pretenţia lor, până-n finalul procesului,,n-a putut fi dovedită în faţa divanului ţării.

         Domnitorul, printr-o ordonanţă, porunceşte Ispravnicatului de Argeş ca Bucşăneştii să deţină în Titeşti, drept de o cărciumă, jumătate din hotar, pe care sătenii aveau obligaţia să-l muncească în dijmă, pentru boieri.

         Andrei Deaconu şi Diaconu Duminică, împreună cu restul de locuitori din sat care se numeau ,,cetaşi’’, aveau aceleaşi drepturi, adică la o cârciumă şi cealaltă jumătate din hotarul satului.

       Moşnenii din Titeşti s-au prezentat la judecată în număr de 24 de moşi deci nici 12, câte neamuri erau în realitate, şi nici 6, câte pretindeau boierii. Înmulţirea numărului de moşi s-a făcut în mod conştient, în scopul de a micşora partea pretinsă.

       La judecată, moşnenii au dovedit cu hrisoave, sineturi, acte, zapise, cum şi cu referatul lui Ene Brăteanu-logofăt, ce a venit la faţa locului, aici, la Titeşti, în noiembrie 1797, la plângerea Ilincăi Bucşănescu, că averea acestora se compune din: două cămine de casă, unul de cârciumă boierească din vechime, unde locuia Stanciu Stăncioiu(astăzi proprietatea lui Adi Roşca, iar casa Bucşăneştilor era amplasată pe proprietatea de azi a lui Telu Popescu), alte trei cămine de casă în Tărure(terenul unde este casa lui Gh.I.Popa- Bălănoiu, cumpărătoare de la moştenitorii lui Stăncioiu-terenul unde este amplasată casa lui Ionel Lungu şi altul vis-a-vis de casa lui Mihai Gh. Popescu, terenul unde este curtea şcolii de sus), două terenuri de arătură şi în diferite părţi ale hotarului satului, alte terenuri, de cca 75(şaptezeci şi cinci) oameni de casă.

       Din partea sătenilor au fost prezenţi la cercetare: Popa Tudose ot Titeşti, Diaconu Duminică, Stanciu Gurbăţ, I.Râget, Tudose Lungu, Tudor sin Ieghe, Marcu Gurbăţ, Dumitru Vârvoră, Enache Bolovan, Coman Ţurcanu. A mai fost şi Ion Uncheşul din Titeşti, ce se trăgea din rumâni boiereşti, care şi el avea cunoştinţă de locurile din sat, ce le-au avut boierii sub stăpânire de la rumâni.

     Din ştirile primite de la bătrânii satului, la proces a fost prezent şi Şerban Mardale (martor propus de boieri ), care a declarat în faţa divanului şi a domnitorului ţării, că boierul Bucşănescu a încercat să-l corupă oferindu-i o sumă frumoasă de bani, cum şi câteva terenuri, cu condiţia să mărturisească în favoarea boierului. Boierul, încredinţat că bătrânul Şerban Mardale va trăda interesele satului, a acceptat şi ultima pretenţie a bătrânului: să distrugă viţă-de-vie ce o deţineau în punctul ,,Cazan’’ şi care constituia un permanent prilej de supărare sătenilor, pentru că le scăpau vitele în via boierească neîmprejmuită, fapt pentru care erau închise de argaţii boiereşti. Astăzi încă se mai păstrează în acest teren, proprietatea lui Gigel Popescu, rămăşiţele plantaţiei de viţă-de-vie boierească.

       Mărturia depusă de bătrân, însoţită si de depunerea celor două pungi cu galbeni, cu însemnele boiereşti, au înclinat balanţa în favoarea sătenilor.

       Tot prin tradiţie deţinem informaţia că în timpul răzmeriţei (zaverei) condusă de Tudor Vladimirescu a fost împuşcat prin fereastra cârciumei, un membru al familiei Bucţănescu.Nu s-a aflat făptuitorul, fapta trecându-se pe seama pandurilor lui Tudor. Ajunsese cuţitul la os’’, sătenii aşteptând cu nerăbdare momentul pentru a se răzbuna.

     De fapt, aici în sat, exista un căpitan de panduri – Alecu Titescu ot Titeşti, prieten al lui Tudor, care avea casa unde îşi are astăzi amplasată gospodăria Gh.N.Vlădescu.

     Pentru ,,destoinicele’’ cuvinte (motive în apărare) aduse de moşnenii din Titeşti, după cum reiese din cartea de judecată (anaforaua), s-a dat în final câştig de cauză moşnenilor, stabilindu-se că Bucşăneştii au dreptul a stăpânii numai a XXIV-a parte din întregul hotar al satului, inclusiv din drepturile din obşte şi nu de o jumătate din hotar, aşa cum pretindeau.              

     Moşnenii pentru crezare au cerut instanţei şi prestarea unui jurământ, prin citirea cărţii de blestem care să aibă loc la Sf.Mânăstire a Argeşului, cu deosebită solemnitate, de către ambele părţi din proces, pentru aş primi pedeapsa partea vinovată. Acest jurământ n-a fost acceptat de boier, ceea ce a demonstrat că n-are dreptate. [VN1] 

     Ultima pretenţie a boierului – de a i se comasa averea ce o poseda în hotarul satului - i-a fost respinsă, potrivindu-se de minune proverbul că ,,tot naşul are naş’’.

     Din nou trebuie să arătăm că s-a făcut confuzie în ,,Registrul monografic al Comunei Titeşti’’ şi anume: procesul n-a avut loc între săteni şi Sandu Bucşănescu – ctitorul bisericilor din Berislăveşti şi Corbeni, ci între săteni şi boierii: Mincu, Ilinca şi Gheorghe Bucşănescu. Probabil Sandu Bucşănescu îşi purta descendenţa din neamul Bucşanilor.  

     La Bucureşti, la proces, au fost prezenţi din partea sătenilor: Popa Ion, Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ, Şerban Mardale, Radu Cârstoiu, Martin Popescu, Martin Vârvoră şi Florea Stăncioiu (m, pag. 45).

     Prezentăm o copie de pe anaforaua din anul 1826.                                                          

              

             ,,Noi Grigorie Dimitrie Ghica Voievod şi domn a toată Ţara Românească

  

           Pe această alăturată Anafora a dumnealor veliţilor boieri nerămânând odihnit Medelnicerul Gheorghe Bucşănescu; Domnului Nellu hatman al Divanului l-au înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu Moşnenii Titeşti din Plaiul Loviştei – Jud. Argeş unde vre un sinet vreo altă Dovadă destoinică nu avu jeluitorul să arate împotriva anaforalei decât răzimându-să tot în coprinderea Cărţii răposatului Domn Constantin (Gheţianu) Racoviţă Voievod făcută tot aceleaşi problemi şi cereri ce au făcut şi înaintea dumnealor veliţilor Boieri care se arată pe larg în tranzacţia anafora iară către aceasta deşi că se poate face dovadă la zisele sale şi din cuprinderea Sinetului lor ce au pârâţii moşneni că s-ar cuveni adică de a se împărţi acest hotar de moşie Titeşti pe şase Moşi iar nu pe douăzeci şi patru. Împotriva căreia făcurăm şi pârâţii tot aceleaşi probleme ce se văd arătate în Anafora; şi osebit ziseră că de prisos este a mai face cercetare la faţa locului pentru descoperirea părţii ce se cuvine a avea jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte în vreme ce venitul din aceste părţi ce l-au luat jeluitorul s-au respins prin trânşii şi la faţa locului urmează că tot ei să arate cât au fost acest venit şi de aceea cerură ca această cercetare să se facă aici unde se află veniţi mulţi din trânşii între care sunt şi oameni bătrâni cu ştiinţă iar jeluitorul răspunse că această dovadă nu se poate face aici căci mai înainte însuşi pârâţii au dat într un timp Mumi–sale parte din vânzarea venitului muntelui talere treizeci pe când să a vândut venitul muntelui cu preţ mai mic iară de atunci încolo i s au dat numai ceea ce au vrut pârâţii precum şi...arendându l către dânşii venitul muntelui în talere şase sute şi s au dat numai talere aici şi că la faţa locului să poată face dovadă şi din partea arendaşilor ce a cumpărat mai înainte venitul muntelui şi al pădurii cum li sau urmat împărţeala. Asupra căreia pricini intrând Domnia mea în cercetare am cerut de la jeluitori de mi au arătat acea carte a răposatului domn Constantin Racoviţă Voivod şi citindu să în Divan se văzu cu leatul şi luna şi ziua şi cuprinzătoare întocmai precum se vede trecută în Anafora; apoi am cerut şi de la pârâţi să şi arate şi ei sineturile şi ne au arătat un (Posilipisis) scrisă de Chiriţă Dascălu Slavonescu după hrisoavele şi zapisile lor şi citindu se în Divan nu se putu face nici o dovadă din cuprinderea lor. La problema jeluitorului că adică se cuvine a se împărţi acest hotar de moşii Titeşti numai pe şase moşi; deci făcând şi Domnia mea cuvincioasa chibzuire asupra acestei pricini; zicem întâi că deşi are jeluitorul la mâna sa acea carte a răposatului domn Constantin (Gehanu) Racoviţă Voievod ce zice că au găsit acuma în urmă dar neconfirmându-se întrânsa că este făcută în urma vreunei cercetări de la faţa locului sau prin vreo cercetare de judecată faţă cu toţi moşnenii ci încă împotrivă având cuprindere că de va zice cu toţii adică stăpânindu se acest hotar de moşie să vie la Divan să se judece cu socru său ...ispravnic a li se cerceta judecata şi de către Dumnealor Veliţii boieri şi li se vor rândui şi boieru hotarnicu de le va alege părţile fiecăruia după...ce vom avea nu se poate socoti temeinică această carte fiind numai...dată către Ispravnicii judeţului dintracea vreme cu cuprinderea ce sau zis şi aşa fiind se dovedeşte curat că nu era ştiută şi aleasă până atunci nici partea moşului jeluitorului nici a celorlalţi moşneni cât era iar mai vârtos ca din cele urmaţi asupra pricinii nu se dovedeşte vreo stăpânire urmată după cuprinderea acestei Curţi Domneşti.

       Al doilea că acest Ene Brăteanu cel ce a făcut alegerea de la faţa locului din leatul 1797 noiembrie 10 că se arăta anaforaua fiind luat chiar de muma jeluitorului şi pe acea (alegeri) au rămas mulţumită muma jeluitorului pentru că nu se vede să fi făcut vreo categorie împotriva acestei alegeri în destina anilor ce au trecut de atunci până acum ci încă şi au şi urmat stăpânirea după dânsa de aceea rămâne bună şi temeinică mai sus zisa alegere şi al treilea că deşi a zis acel Ene Brăteanu prin alegerea sa că au făcut o numai după arătarea moşnenilor numiţi iară când va găsi Bucşănescu scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor dar nici cu aceasta nu se poate ajuta într un nimic jeluitorul de vreme ce nici acum n au avut să arate niscaiva scrispri destoinice la cererea ce face drept aceea dar anaforaua aceasta a dumnealor veliţilor boieri fiind dreaptă şi cu cale a întocmi domnia mea întru toate celelalte şi poruncim dumnealor Ispravnicilor ai judeţului să o puneţi în lucrare ca urmare întocmai şi eu această osebire ca să dea carte de blestem şi asupra arendaşilor ce va fi cumpărat venitul muntelui şi al pădurii după vremi de la pârâţii moşneni spre a se putea dovedi într un adevăr câtă parte au luat muma jeluitorului şi ... din vânzarea acei arendări.

                                                                                           1826, februarie.

 

                                                     Prea Înălţate Doamne.

 

       Din luminata poruncă a Măriei Tale zapciu hatman înfăţişând înaintea noastră pe medelnicerul Gheorghe Bucşănescu cu Popa Ion şi Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ şi Florea Stăncioiul şi Şerban Mardale şi Martin Popescul şi Radu Gurbăţ şi Marin Vârvoră şi Radu Cârstoiu moşneni de la satul Titeşti din plaiul Loviştei – Judeţul Argeş au cercetat pâra ce face jeluitorul Medelnicer cum că de la moşuso Mincu Bucşănescu Biv – crucer Zaharie iau rămas moşie la Titeşti cu muntele din hotar până în hotar şi răfuindu se sineturile ce le au avut moşu său s au împresurat partea sa mai toată rămânându i acum nişte locuri şi livezi şi nici acelea nu le poţi stăpâni pe deplin ce s au alesu prin o alegere la faţa locului de un Ene Brătianu biv – logofăt Zavisterie de atâtea ani trecuţi după dovada ca am făcut o atunci mumă sa fiindcă pe urmă am găsit un sinet Domnesc doveditor că moşu său Bucşănescu are să stăpânească jumătate hotarul am dat jalbă Măriei – Tale şi orânduite fiind la Isprăvnicatul judeţului pe cercetarea ce s au făcut n au rămas mulţumit cerând ca ori să i dea moşia după acest sinet Domnesc sau să arate pârâţii hrisoavele şi zapisele ce le au ca să încredinţeze judecata pe câţi moşi mari s au împărţit această moşie căci ei acum pricinuiesc că ar fi 24 moşi; arătându ne jeluitorul şi acea carte a răposatului domn Constantin Mihai (Ghenan) Racoviţă Voievod cu leatul 1755 decembrie 3 de ani 70 ce îi dă la mâna Mincu Bucşănescu biv sluger Zaharie cuprinzător să aibe a ţine şi a stăpâni moşia Titeşti din Lovişte Jud. Argeş dimpreună cu popa Duminică şi cu Andrei Deaconu cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte aşişderea mai mult decât o cârciumă să nu aibă voiea a ţinea clucerul Mincul şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă; iar vin de a pune prin sat ca să vânză pe la casele lor sau rachiu nici cum să nu aibă voie, fără numai la aceste două cârciumi să se vândă vin şi rachiu şi pentru dijmă şi suhat şi claca după la oameni să se strângă la un loc şi să se împartă după suma stânjenilor poruncindu se Ispravnicilor judeţului pentru cei care din moşneni se va întinde de va pune vin prin sat ca să vândă sau va lua dijma neîngăduind până se va strânge să îi facă cercetare iar când vor zice ca să vie la Divan să se judece cu socru său să îi trimită a li se cerceta judecata şi de către dumnealor veliţii boieri şi a li se orândui şi boierii hotarnici de le va alege părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea. Aşişderea ne a mai arătat jeluitorul şi o alegere cu leatul 1797, noiembrie 10 de ani 20 trecuţi iscălită de Ene Brăteanu biv logofăt cuprinzătoare că Ilinca Bucşăneasca adică muma jeluitorului prin jalbă către Domn au arătat că are moşie la Titeşti deavalma cu moşnenii şi de atunci încoace să ar fi împreunat de parâţi şi după porunca ce au dus către Ispravnici la orânduit pe numitul la faţa locului să cerceteze fânul, locurile de hrană şi livezi şi cârciumi că ce împresurare va fi având o de la moşneni să îi deosebească unde fiind trebuinţă şi de Carte de blestem va merge Bucşănescu la Sfânta Episcopie a Argeşului de le va aduce carte. Arată numitul Brăteanu că strângându se toţi moşnenii nu au pricinuit cum că nu au avut răposaţii boieri Bucşăneşti moşie în hotarul satului Titeşti deavalma cu moşnenii fiind hotărâtă nici o dată între dânşii şi câte căminuri de casă în sat şi locuri de hrană şi livezi ce le au ştiut că sunt boiereşti le vor arăta unde aflandu se şi Ion Uncheaşul din Titeşti moşnean fiind că se trăgea din rumâni boiereşti care şi el avea ştiinţă de locurile ce le au avut boierii sub stăpânire de la români au mers la faţa locului cu popa Tudosie din Titeşti şi Duminică Diaconul (atam) şi Stanciu Gurbăţ (atam) şi Ion Râget (atam) şi Teodosie Lungu (atam) şi Tudor fiul lui Ieghe şi Marinul Gurbăţ şi Dumitrul Vârvoră şi Enache Bolovan şi Coman Tureanu (atam); şi am arătat întâi cârciumile din sat unui cămin din vechime ce este cârciumă boierească pe ele şi alt cămin ce şade Stanciul Stăncioiul pe dânsul şi alt cămin de casă unde a şezut Iorga Mutul în Tăruri tot alăturea alt cămin ce au şezut Stoica care aceste cinci căminuri fiind ocolite de răzoare şi cu semne de pietre după cum din vechime le au fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti zice Brăteanul ca şi de atunci înainte tot aşa să le fie stăpânirea au mai arătat tot acei numiţi moşneni şi livezile de fân ce sunt locuri înfundate printre ale lor livezi anume: Bărâcea cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru Gogoşoaia cositură oameni trei în Glod cositură oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om în Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iară în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în locul din josu de Lacul Mierli cositură de oameni şase Deasupra Chicerii cositură de oameni cinci Sub Plai cositură de oameni cinci tot Sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase, tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi di josu de cositură de oameni doi care aceste locuri înfundate de livezi se face cositură de oameni şaptezeci şi cinci. Au mai arătat şi un loc de o zi arătură şi alt loc arătură de o zi în Topliţă care şi aceste livezi şi locuri de arătură semnele ce au avut stăpânire din vechime tot asemenea şi de înainte le au dat Brătianul ca să li se urmeze stăpănirea: iar pentru izlazul satului şi pădurea când se va vinde au zis moşnenii că ce se va cuveni îi vor da partea asemenea din muntele Titescu iarăşi au zis că îi vor da partea ce i se va cuveni Bucşăneştei care această alegere au făcut zice Brătianul că este numai după arătarea numiţilor moşneni iar când o va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor. După aceasta intrebându se pârâţii moşneni ce răspund:

       Au zis prin asupra Cărţii Domneşti ce arată jeluitorul cum că nici o ştiinţă nu au avut ei până în ziua de astăzi pentru dânsa în curgerea a 70 de ani şi nici supăraţi au fost ori de clucerul Mincul Bucşănescu sau de ceilalţi moştenitori ai săi, ai da mai multă moşie decât să a dovedit la cercetarea Brătianului că au avut căminuri şi livezi şi locuri de arătură împietrite şi cu semne înfundate în acest hotar cu stăpânirea urmată din vechime până acum de către arendaşi ce îi au avut orânduiţi la care nu se împotrivesc a nu le stăpâni jeluitorul şi de acum înainte întocmai pe deplin precum şi partea din izlazul satului şi din Pădure şi din muntele Titescu iarăşi îi au dat de la acea alegere până acum împărţindu se ei din vechime de sumă de ani la acest venit pe douăzeci şi patru de moşi şi aşa tocmai în anul trecut să au pomenit cu jeluitorul că i au tras în judecată Ispravnicului cu cerere ai da moşie după aceea carte domnească de unde şi au aflat îndestularea a nu fi supăraţi împotriva alegerii Brăteanului arătându ne şi o alegere isprăvnicească scrisă de la şase ale trecutului octombrie cuprinzătoare că jeluitorul medelnicer prin jalbă către Măria Sa au arătat că de la moşu Bucşănescu i a rămas moşie la Titeşti pe din două cu moşnenii după acea Carte Domnească ce au găsit o acum şi de la o vreme încoace nici stăpânirea nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte cerând ca prin hotarnic la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin carte de blestem şi după luminata poruncă a Măriei Tale ce să au dat în josul jelbii sale a aducând pe pârâţi la faţă la Isprăvnicatul pe lângă Sineturile de mai nainte ale jeluitorului au arătat şi părerea cincizeci bucăţi hrisoave vechi şi zapise de câte o sută – două sute şi trei sute şi mai bine de ani care le au aşternut cu veleaturile şi cuprinderea lor în numita alegere unele de desrumânie şi altele de cumpărătoare de la boierii Rudeni şi de la alţii le ţin un vraf de hârtie vechi ce au fost rupte de tot şi nu să au putut citi pentru Delniţele şi moşia din Titeşti a pârâţilor moşneni fără a se numi întrânsele ori suma de stânjeni ori semne sau moşii şi cum că cu toţii s au mulţumit că de are jeluitorul bănuială de împresurare să scoată Carte de Blestem precum au cerut ca să dovedească pe unde şi în ce chip să a urmat stăpânirea Mincului Bucşănescu până la moartea lui. Jeluitorul nu au primit după cum zice Isprăvnicatul că din această să au dat bănuială judecăţii că îi este cunoscut şi jeluitorului cum că nici o dată nu să au pus în lucrare acea poruncă Domnească mai vârtos ca întrânsa se cuprinde că cerând moşnenii judecata să li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea şi aşa văzându se la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut o până acum rămânând ca jeluitorul să stăpânească în acest hotar după alegerea Brăteanului dar fiindcă nu să au mulţumit să au sorocit a veni aici la luminatul Divan pe lângă acestea ne au mai arătat pârâţii şi alte trei hrisoave ce le au tălmăcit aici Chiriţă Dascălul sloveanu unul cu leatul 7148(1640) august 20 de ani 186 al Domnului Matei Vodă ce le au dat lui Şerban cu feciorii lui din satul Titeşti că să au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui din câmp din pădure şi de peste tot hotarul; altul cu leatul 7158 (1650) aprilie în 24 de ani 176 iară al numitului domn ce la au dat preotului Drăghici şi feciorilor lui să îi fie toată partea de moşie a uncheaşului Radului Măloiu cât au avut la Titeşti de moştenire şi de cumpărătoare cu tot venitul şi toate hotarele oricăt se va alege şi altul cu leatul 7158 (1650) noiembrie 23 de ani 176 tot al numitului domn ce lă au dat popii Opri sin Badea Grama din Titeşti cu feciorii lui ce să au desrumânit de la Monahul Teofil cu partea lui de moşie din câmp din apă din pădure şi din munţi şi cu săliştea unde şi a făcut casa la drum şi de peste tot hotarul ori cât se va alege.

       În urma acestora am întrebat pe jeluitor întâi de mai are numitul vre un alt sinet să dovedească câtă parte de i se cuvine să stăpânească întra cel hotar al doilea pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui al treilea de unde au stăpânit până acuma după alegerea Brăteanului şi au răspuns că alte sineturi nu mai are nici pentru moşie nici pentru împărţeala venitului pe moşi iar după alegerea Brăteanului au avut stăpânire arendaşii ce au orânduit care în urmă cu un an după numita alegere ar fi luat parte din vânzarea muntelui talere treizeci apoi din zi în zi şi din an în an s ar mai fi făcut împresurări de moşneni şi din alte locuri şi livezi ce sunt numite în alegerea Brăteanului şi că nu se poate acum să le stăpanească după cum sunt risipite multe locuri şi să i se aleagă la o parte dându i se jumătate hotarul Titeşti deci cercetat şi noi pricina aceasta cu deamănuntul (...) nici un cuvânt jeluitorului medelnicer o cere cartea răposatului Domn Mihaiu Vodă Racoviţă cea de ani 70 a i se da acum jumătate hotarul de moşie Titeşti căci nu numai acea carte nu este vreo hotărâre făcută prin cercetare cu divanu de faţă cu moşnenii după cum niscaiva sineturi arătate de acel clucer Mincu Bucşănescu prin care să fi făcut atunci vreo dovadă că au avut jumătate hotarul satului Titeşti ci o poruncă după cum întracele vremi se obişnuia către ispravnicii judeţului dată la mama Bucşănescului ca să stăpânească cu popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte moşia Titeşti şi mai mult decât cârciuma să nu aibă voie a ţinea Bucşănescului şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă şi pentru dijmuri cum să se urmeze împărţeala după suma stânjenilor; iar de vor zice moşnenii ca să vie la Divan să li se judece cu sorocu să îi trimită aici a li se cerceta judecata de către dumnealor Veliţii Boieri şi a li se orândui boieri hotarnici ca să le aleagă părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea dar nici în lucrare nu se vede că au pus o ori acel Bucşănescu ori chirononii lui sau măcar ceilalţi adică Popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lui ce au petrecut cu adâncă tăcere în curgerea de 70 ani ce au trecut; al doilea că peste 43 de ani în urma acestei Cărţi Domneşti vedem cum că au dat jalba la domnie Ilinca Bucşăneasca muma jeluitorului mărturii sunt că are moşie la Titeşti deavalma cu moştenii care i să au împresurat şi după porunca ce au luat către isprăvnicat că au orânduit din parte acel Ene Brăteanul biv – logofăt să cerceteze pentru locurile de hrană şi livezi şi cârciumi iar nu pentru jumătate hotarul ca să dovedească ce împresurare i a făcut moşnenii şi să i se deosebească după care arată Brăteanul prin alegerea sa din leatul 1797 noiembrie 10 de ani 28 trecuţi ce au dat la mâna mumii jeluitorului că după cercetarea ce au făcut aflându se faţă un Ion Unchiaşul din Titeşti moşnean fiind ce se trăgea din rumâni Boiereşti cu ştiinţă de locurile ce au avut Boierii sub stăpanire de la Rumâni au mirări în faţa locului împreună şi cu ceilalţi moşneni ce sunt numiţi în alegerea sa şi îi au arătat întâi căminurile din sat un cămin din vechime ce au fost cârciumă boierească pe ele şi altul unde şedea Stanciu Stăncioiu pe dânsul şi altul de casă ce au şezut Iorga Mutul în Tărure şi altul iarăşi de casă unde a şezut Iorgu Mutu şi altul tot alăturea unde a şezut Stoica care aceste Căminuri au fost ocolite cu răzoare şi cu semne de pietri după cum din vechime le a fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti şi livezile de fânuri ce au fost înfundate printre ale moşnenilor livezi anume: în Berila cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru în Gogoşoaia cositură de oameni trei în Glod cositură de oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iar în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în Lazuri din jos de Lacul Mierli cositură de oameni şase deasupra Chicerii cositură de oameni cinci sub Plai cositură de un om tot sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi şi tot în Bersicioi din jos cositură de oameni doi ce să a făcut cositură de oameni şaptezeci şi cinci locuri înfundate de livezi şi un loc de o zi de arătură în Vălcea şi alt loc de arătură tot de o zi în Topliţă care aceste livezi şi locuri de arătură zice Brătianul cum că după semnele ce au avut stăpânire din vechime să urmeze şi de atunci înainte stăpânirea iar pentru Izlazul Satului şi Pădurea şi din Muntele Titescu când se va vinde să îi de apartea ce se cuvine Bucşăneştei şi fiindcă această alegere au o făcut arătarea moşnenilor când va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor după care alegere a Brătianului netăgăduind jeluitorul cum că au avut şi mumă sa şi el stăpânirea întocmai şi că peste un an în urmă ar fi luat arendaşul şi parte din vânzarea muntelui talere treizeci decât că din zi în zi şi din an în an să ar fi făcut împresurări de moşneni şi neavând jeluitorul să arate acum la judecată alte scrisori sau sineturi prin care să se dovedească de are mai multă parte întracest hotar peste ceea ce i să au ales de numitul Brăteanul ce în curgere de douăzeci şi opt de ani trecuţi stăpanindu se cu bună credinţă atât de mumă sa şi de dânsul acele căminuri şi livezi zile de arătură ce le arată Brăteanul că le au găsit căminurile împietrite şi livezile cu locurile de arătură cu semne deosebite şi înfundate după cum să a stăpânit din vechime de boierii Bucşăneşti nu îi au mai rămas jeluitorului nici o dreptate a mai cere fără de nici un sinet mai multă moşie din hotaru Titeşti împotriva alegerii Brătianului căci pârâţii din hrisoavele şi zapisele ce au să dovedesc că sunt vechi moşnenii cu părţile lor de moşie de la boierii Rudeni şi de la ceilalţi ce se numesc în tranşele de unde au şi cumpărători fără a se arăta întraceste sineturi pe câţi moşi să au împărţit această moşie decât însuşi pârâţii zic cum că de sumă de ani Venitu Muntelui şi al Izlazului şi al pădurii să au împărţit tot pe douăzeci şi patru de moşi în care au intrat şi jeluitorul cu un moş ce îl au cumpărat Mincul Bucşănescu şi nu se împotrivesc a nu stăpâni jeluitorul moşia după alegerea Brăteanului şi a nu îi da partea din munte şi din izlaz şi din pădure pe un moş din douăzeci şi patru şi jeluitorul neavând nici la aceasta nici o dovadă a încredinţat judecata că sunt mai puţini moşi decât numai prin grai pricinuiri fără de nici un temei. De aceea pentru destoinicele cuvinte ce sunt arătate mai sus găsim cu cale ca şi de acum înainte să îşi stăpânească jeluitorul deplin cele cinci căminuri în care unul este cârciuma pe dânsul şi acele livezi cositură de şaptezeci şi cinci de oameni şi acele două locuri de arătură după cum sunt arătate în alegerea Brăteanului ce le au găsit înfundate şi împietrite căminurile iar livezile şi locurile osebite cu semne precum să au dovedit că au avut stăpânire din vechime şi până atunci boierii Bucşăneşti fără de a se mai atinge câtuşi de puţin în cealaltă moşie a pârâţilor moşneni neavând nici un cuvânt nici la cererea ce face a i se alege moşia toată la o parte făcându se trup deosebit neputând să stăpânească acele căminuri şi livezi şi locuri presărate în tot hotarul Titeşti pentru căci nu numai că s a dovedit la cercetarea Brăteanului că îşi are stăpanirea din vechime pe acele căminuri şi livezi şi locuri înfundate fără sumă de stânjeni dar această cerere a sa este peste putinţă de a se pune în lucrare la partea muntelui unde sunt numai văi dealuri şi munţi dându se atunci pricină la Obştea Moşnenilor a se lipi de căminurile livezile de fânuri şi de pomi din locurile de arătură pe care să au pomenit de la moşii si strămoşii lor.

       Şi aşa asupra acestei pricini nu mai este nici o trebuinţă de carte de blesteme iar pentru partea ce are jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte deavalma cu pârâţii de vreme că nici el nu are sineturi nici în sineturile paraţilor nu se cuprinde suma moşilor spre a şti cât are să ia jeluitorul de la vânzarea izlazului şi a pădurii şi a muntelui întralt chip nu se poate descoperi adevărul decât cu luminată poruncă a Măriei Tale Domnilor Boieri Ispravnici ai judeţului să orânduiască la faţa locului un boier cinstit cu frica lui Dumnezeu şi prin Carte de Blestem asupra tuturor locuitorilor să cerceteze pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui de la alegerea Brăteanului din leatul 1797 până acum; câtă parte a răspuns jeluitorul adică pe un moş sau mai mult şi în ce chip se va dovedi adevărul prin mijlocul Cărţii de Blestem să se facă alegere în scris ca şi de acum înainte tot pe acei moşi şi tot întracel chip să se împărţească venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui luându şi şi jeluitorul în toţi anii partea sa ce i se cuvine ca să lipsească dintre dânşii toate prigonirile iar de va avea jeluitorul medelnicer bănuială că i să au făcut vreo împresurare la Căminuri şi livezi şi locuri de arături împotriva alegerii lui Ene Brăteanul slobod este să îşi ia boierii hotarnic cu a sa cheltuială a şi le osebi întocmai după cuprinderea şi semnele ce sunt arătate întracea alegere a Brăteanului rămânând Hotărârea cea desăvârşit a se face de Măria – Ta’’.

                                                                               1826, ianuarie 22

         Iordache Băleanu – Vel–ban                    Teodor Văcărescu –Vel-vornic                      

         Iordache Gholescu – Vel–vornic              Dimitrie Bibescu – Vel-vornic

                                 Nistor biv-Logofăt         (m, pag.36).          

                                                                 - II-

 

     Ca să ne putem da seama de eroica rezistenţă pe care au opus-o sătenii titeşteni contra hrăpăreţilor fanarioţi, menţionăm că drumul la Divan (Bucureşti), moşnenii îl făceau mergând pe jos, neexistând mijloace de transport. O asemenea călătorie (dus şi-ntors) dura aproximativ o lună de zile.

     Pe parcursul celor 72 de ani, cât a durat judecata, dezbaterile au avut loc aproape în fiecare lună.

     Încă de la plecarea celor 24 de delegaţi, la proces, pentru fiecare ,,moş’’ un reprezentant, alţi 24 de delegaţi se pregăteau de plecare. Delegaţii se întâlneau pe drum, când îşi transmiteau cele discutate la proces, ca judecata cauzei să nu fie pierdută.

     Prezentăm conţinutul unei dezbateri din data de 6 octombrie 1826, urmată de multitudinea de acte prezentate de moşneni.

 

                                                   Prea În’nălţate Doamne

           ,,D-lui Medelniceru Gheorghe Bucşănescu dându-i jalbă Mării Tale încă din leatul 1823 pentru moşnenii Titeşti dintr acest judeţu cu arătare că în hotarul loru Titeşti rămânându de la moşu-său Mincul Bucşănescu biv-clucer Zaharia moşie din două cu moşnenii unde mai dinainte au fostu-două cârciumi una a popi Duminică cu cetaşii lui şi alta a numitului clucer şi că până la o vreme s-au urmatu şi stăpânirea şi starea cârciumilor care de la o vreme încoace nici stăpânirea, nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte, cerându ca prin hotarnicu la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin Carte de Blestem în dosul căreia jălbi nu se porunceşte ca să cercetăm pricina a totu înaintea noastră cum şi în faţa locului prin Carte de Blestem de va fi trebuinţă şi la dreptatea ce va avea jeluitorul se şu afle cuvincioasa Îndestulare şi să cearu nemulţumirea Din vreo parte cu cercetarea noastră ău sensu sei convine pe amânduo părţile la luminatul Mării tale Divanu următori fundu sau aduen parâţi moşneni faţă de Isprăvnicatu unu Popa Ion i Niculae Gurbăţu i Popa Barbu i Florea Stăncioiu i Şerban Mardale i Martin Popescu i Radu Gurbăţu iar Marin Vârvoră şi Radu Cârstoi şi cerându mai întâi de la D-lui Medelnicerul să se arate cu ce sâneturi face acum cerere au scosu o luminată poruncă a răposatului întru fericire Domn Mihail Vodă Şerban în leatul1755, decembrie 3 de săretu ani 70 coprinzătoare că clucerul Mincu să aibă a stăpâni moşia Titeşti din Plaiul Loviştea Jud. Argeşu cu Popa Duminică şi Andrei Deaconu cu cetaşii lor duppă cum au stăpânitu şi mai ‘nainte şi să fie în satu numai două cârciumi una a Bucşănescului şi alta a popii Duminică cu cetaşii lui şi dijma să se strângă la un locu ca să se împartă după suma stăpânirilor fiecăruia şi nimeni într-altu chipu să nu îndrăznească ci care împotrivă va urma să se certe daru cându voru zice cu toţii să vie să se judece să-i sorocească Isprăvnicatul la luminatu Divan ca să se judece de către D-lor veliţi boieri şi după cercetarea ce le vor face şi după cărţile ce vor avea li se vor orândui şi hotarnicu ca să le aleagă părţile fieş’ căruea s-au Întrebatu şi pârâţii moşneni ce au împotrivă a răspunde şi ziseră că de această poruncă nu au avutu nici o dată ştiinţă nici că s-au pomenitu vreo dată ca să stăpanească numitul clucer Bucşănescu după arătata poruncă pă dinu două această moşie sau fiind sau fecioru ori maica numitului medelnicer cum nici însuşi D-lui Medelniceru ce şau avutu stăpanirea pe partea de moşie, ce au cumpărat o dela Ion Mutul şi că cei ce sau arătatu la vreo judecată cu vreo asemenea cerere căci de se au fi bizuitu a pune în vreo lucrare această poruncă urma ca de locu să se cunoască năpăstuirea ce au avut să le facă se vându ei hrisoave Domneşti şi cărţi vechi de stăpanire împotriva arătatei porunci ci au ţinut această poruncă tăinuită până acum peste 70 de ani face această cerere cunoscându se din ‘traceastă multă tăcere că această poruncă sau făcutu numai după arătarea răposatului Bucşănescu fără de vreo Înfăţişare şi că ea nici sau pututu pune în lucrare cerându le daru cărţile să ni le arate ce au de stăpânirea acelui hotaru ne arătară 50 bucăţi hrisoave vechi i zapise de dezrumânie şi altele de cumpărătoare care se aşternură anume mai josu Vez un vraf de hârtii veichi rupte de totu de nu sau pututu ceti zicându şi şi aceia că mai Înainte totu hotaru acesta au fostu al loru dară pă vremea ce sau rânduitu locuitorii sau rumanitu şi ei cu moşia loru la unii la alţii şi pe urmă sau desromânitu de la boieri Rudeni şi de la alţii uni deodată cu moşia loru alţii ăntâi singuri şi mai la urmă şi cu moşia loru caru unul di la din ‘trânşii ce sau zisu mai susu caru fi vândutu partea lui de moşie la clucerul Minculi şi că numitul clucer numai a aceluia parte a fi avut o şi au stăpanit o care parte ău Leatu lu 1797, noiembrie 10 cându de maica jăluitorului au cerutu a se descoperi puindu să sa şu aibă stăpânirea să i deosebită prinu alergători Răposatu Iene Brăteanu biv logofăt zavistieră şi a căruea alegeri sau şi văzutu de către noi şi că mai multă parte de câtu acelui vânzători nau mai avutu pentru care aici avem acum nu şi Împotrivescu să şi stăpânească precum şi atunci au avut o ca una ce pă acolo sau urmatu stăpânirea moşii Bucşăneştilor avându şu cârciuma pă sama D-lor şi avându ş şi moşnenii pale ‘loru erau nu dupe cum cere acum printr-această poruncă care nu sau pusu aici o Dată în lucrare strigându cu toţii că de are D-lui Medelniceru vreo bănuială de Cutropire săşu scoată Carte de Blestem precum cere în jalbă D-ei atătu asupra lor câtu şi asupra împrejurărilor care să dovedească pe unde şi ău ce chipu sau avutu stăpânirea Mincului Bucşănescului până la moartea lui în vrema ce de la moartea numitului clucer Bucşănescu săutu ani 53 ş atătu în satul loru câtu şi prin satele de prinu prejuru se află oameni bătrâni ş peste 80 de ani cu care aceştea să se precurme toată pricinuirea atătu a moşii cătu şi a pretenţii cărciumilor dar D-lui Medelniceru nu primi în nici un chipu a să jurământu cerându cu unu cuvântu că de vreme ce se coprinde în alegerea numitului Brătianu că acele locuri sau datu Meichii D-sale atunci numai după arătarea (D-sale şi a) Moşnenilor Iearu găsinduse deosebită carte ce se urmeze după acea cere se i se dea acum dupe coprinderea poruncă Domneşti ce sau zis mai susu ce zică că acum au găsit o deci În vreme chiar D-lui Medelniceru prin jalba sa au cerut a se Descoperi fiinţa stăpânirii acestui hotar prin jurământu şi a primi ănsuşi acumu na primitu cându au cerutu pârâţii asse face descoperire prinu Carte de Blestem au datu bănueală judecăţii că şi ănsuşi ăi este cunoscut că nici odată nu sau pusu în lucrare acea poruncă, Iear mai pătosu fiind chear arătata carte se coprinde ca cerându moşnenii judecată se li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea văzându se la măinile loru atătea hrisoave Domneşti şi Zapise ce sau zisu mai susu părerea noastră ce ieste că necesaru cuveni a se băntui pârăţi acum din liniştita stăpânire ce până acum au avut o Rămânându a stăpâni D-lui Medelniceru care ănsuşu au trăitu la Hotărnicia Brăteanului au aărrătatu toate locurile ce au vândutu dar fiindcă D-lui Medelniceru nu rămăsese mulţumitu se puse soroc la 15 ale Viitorului noemvre să vie amândouă părţile la luminatul Mării Tale Divanu de unde li se voru da cea desăvârşită hotărâre’’.

                                                                  1825, octombrie 6    

 

       După cum reiese din cererea prezentată, medelnicerului Gh.Bucşănescu, văzând că-i ,,fuge terenul de sub picioare ’’, grăbeşte încheierea procesului, convins că noul domn pământean va da câştig de cauză moşnenilor din Titeşti.      

 

                   - Hrisoavele şi zapisele prezentate de moşneni, în dezbaterea procesului -

 

7191 (1683), martie, 9: zapisul logofătului Tănasie, prin care vinde o sălişte lui Martin şi Popi Tomi.

7195 (1687), decembrie, 5: zapisul lui Chărsti Paharnicul Rudeanul, prin care sloboade pe Bolovan cu moară şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7196 (1688), martie, 24: zapisul lui Socol Rudeanu, prin care vinde lui Martin sin (fiul) Popa Toma, una delniţă de moşie.

7132 (1624), decembrie, 5: zapisul Chirchi Paharnicu Rudeanu, prin care sloboade pe Bolovan, cu moara şi cu locul de la Frasăn şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7166 (1658), decembrie, 28: zapisul Chirchi şi Stoica Rudeanu, prin care vinde Tomi sin (fiul) Bolovan şi cealaltă moşie ce o mai avea Bez de săliştea lui Păsăţel, cea mai înainte vândută.

7136 (1628), iulie, 7: zapisul Stanciului sin Radu ot Şuici, prin care vinde două locuri lui Bolovan.

7138 (1630), decembrie, 20: zapisul lui Dragomir ot Şuici, prin care vinde lui Bolovan, două locuri unul de la Frasin, altul de la Sălcii.

7180 (1672), decembrie, 8: zapisul Predi sin Ştefi, prin care vinde lui Ionu, o sălişte cu patru locuri.

7134 (1626): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu lui Bolovan, pentru partea lui Ionu din Cucoi, în a patra parte.

7158 (1650): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu la mâna lui Bolovan, pentru una livadie în dealu ce să zice în Gruiul Caliciul şi două livezi cumpărate de la Ilie şi Dumitru cu aceste zapise ce stăpânescu şi în munte care să stăpânească popa Barbu şi cu cetaşii lui şi cu Enache Bolovan.

7174 (1666), aprilie, 23: zapisul lui Stroie şi Dragomir, prin care vinde una delniţă la mâna lui Martin vel Ştefăn.

7183 (1675), septembrie, 21: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, vinde una delniţă de moşie, Chărstoi, în delniţa lui Ion Moşului, cu partea din munte, cu aceste zapise le stăpânescu şi în munte, cere Şerban Mardale i (şi) Radu Chârstoiu cu cetaşii loru.

7142 (1634): Hrisovul Mării Seale Matei Voievod, datu lui Ion Vârvoră pentru o sălişte câtu au fost ămprăndărată şi un locu în Câmpu Mirli.

7194 (1686): zapisul Stoichi Tecuci, prin care ăi dă lui Opri Varvoră, o jumătate sălişte şi cu locu în corupu la Gura Cheişorii şi alt locu la Gruiu Văcarului – cu aceste zapise ce coprindu şi în munte cere Marin Vârvoră cu cetaşii lui.

7143 (1635); Hrisovul Mării Sale Matei Voievodu dat popii lui Stan şi feciorilor lui pentru una delniţă a lui Negoiţă şi un loc de la Grui, cu acestu Hrisov stăpânescu şi ăn munte şi o cere Nicolae Boerescu.

7170 (1662), septembrie, 7: zapisu lui Matei sin Postelnicu Radu Rudeanu datu la mâna Radului, prin care vinde una delniţă de moşie du peste tot hotarul şi din munte.

7170 (1662), decembrie, 3: zapisu jupânesei Despinu datu la mâna lui Davidu cu frate – său Lazăr, pentru una delniţă de moşie du peste totu hotarul adeveritu şi cu hrisov.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisu lui Matei sinu Radu Rudeanu datu la mâna Stanciului Rărei pentru care ai vinde una delniţă de moşie cu partea lui Belereşu şi peste tot hotarul şi din munte.

7147 (1639): zapisul lui Becla prin care iartă pe popa Oprea cu moşul lui adeverit şi cu hrisov, din leatul 7158 (1650), noiembrie, în 23, al Răposatului Matei Voievod, această parte o cere Tudor Lungu, cu cetaşii lui, cu care stăpâneşte şi în munte.

7142 (1634), iunie, 4: zapisul Stanciului, prin care Voicu lui Jianu, ăi dă Săliştea Udri.

7154 (1646), martie, 4: zapisul Stanciului cu Neagoie Bratu, prin care vinde lui Martin, ograda de Sumnacă şi locul de sub Coastă.

7166 (1658), decembrie, 21: zapisu Chirchi Stoici, prin care vinde lui Ionu Fetea, moşia câtă au fost cumpărată Toma chesar Paharnicu.

7199 (1691), iulie, 16: zapisu lui Mihai Postelnicu şi George Ştefan, prin care vinde lui Ionu Deaconu şi Mărgărit Ibratega şi Ion Ion Cismaru, Ion Tomescu, 9 săliştii cu toate locurile lor câtu voru avea acele nouă săliştii, în aceste săliştii mergeau cu pârţile loru din câmpu, din pădure, din munte, din apă, cu săliştea satului şi du peste tot hotarul din hotar până în hotar, cu aceste zapise ce stăpânescu şi ăni munte cere să stăpânească Niculae Gurbăţ şi Radu Gurbăţ cu cetaşii lor.

 

                   Alte însemnări de hrisoave şi zapise ce se cuprind în anaforaua sau

                             Cartea Ispravnicilor din leatul 1826, octombrie, 6.

 

7176 (1668), februarie, 26: Hrisovul Mării Seale întru fericire Radu V.V. datu lui Mihăilă Jugravul sin Jacul din Titeşti, prin care ăi dă jumătate delniţa din tot hotarul.

7172 (1664), august, 16: zapisul Predi Paharnicu, datu la mână popii Drăghici ot Titeşti, pentru una delniţă din tot hotarul Partea Radului Zmeu.

7153 (1645), septembrie, 24: zapisul sinu Vladu Rudeanu, prin care vinde popii Drăghici una delniţă din tot hotarul.

7183 (1675), septembrie, 24: zapisu Vladului Rudeanu prin care vinde popii Drăghici moşia din tot hotarul – Delniţa Ţiganului.

7147 (1639), decembrie, în 30: zapisul Chirchi Postelnicu dat la mâna Dumitrului, prin care se răscumpără ănsuşi cu toată Moşia lui câtă i să va alege care zapisu se adeverează cu Domnescu Hrisov.

7166 (1658), iulie, 11: zapisu lui Stroie şi Guscea, feciorii Voicului ot Râmnicu coprinzători că ar fi răscumpărat partea lui Mihăilă Zugravul şi caru fi dat de pomană.

7147 (1639), aprilie: zapisu Chirchi Postelicu, la mâna Stanciului Befu, prin care se rescumpără cu toată moşia lui câtă i se va alege.

7173 (1665), decembrie, 10: zapisu lui Tudosie capătă la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie, in jumătate de Delniţă, Zmeilui şi jumătate delniţă.

7173 (1665), genare, 31: zapisu Popii Stroie, împreună cu soţia sa Caplea la Sanchului călău ertatu de rumânie cu toată moşia sa chătă i se va alege.

7150 (1642), august, 26: Hrisovu Mării Seale Matei Voievod dat la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie cumpărată de la Radu Rudeanul.

7172 (1664), august, 26: zapisu Predi Paharnicu la mâna lui Vitami că ea a vândut partea lui de moşie din Titeşti, cu aceste zapise ce se arată mai susu care au cuprinsu de peste tot hotarul cumu şi ăn munte cere a stăpâni popa Ionu cu fraţii lui şi cu cetaşii lui – Dumitru şi Sima.

7137 (1629), octombrie, 25: zapisul Stanciului său Radu Paharnicul prin care dăruieşte una delniţă de moşie lui Martin, ce să au numitu să ăi fie frate de aici înainte.

7136 (1628): zapisul Stanciului sinu Radu Rudeanu prin care vinde lui Martinu săliştea lui Tămplană şi locul din Grui earăşu al lui Tămplană.

7165 (1657): zapisul Voicului Roşu ot Râmnic prin care vinde lui Martinu una Vadu de moară cu locul ei.

7170 (1662): zapisul spătarului Matei al sin Radu Rudeanu, prin care vinde lui Martin una livadie din delniţa lui Şerbanu guruf şi altă livadie în Topliţă şi un locu tot din ‘traceastă delniţă.

7177 (1669): zapisu lui Ştefan Paharnicu, cu frate său Năstase, dat la mâna lui Martin, prin care ăi vinde zece locuri din delniţa sa fiindcă iei l au slobozit numai cu săliştea şi cun locu de Sumnacă adeveritu şi cu chartea Judeţului din Râmnic dinu leatu 7133 (1625), aprilie, 5, cu aceste zapise ce se a stăpâni Dandu şi Voina cu cetaşii lor precum stăpânescu şi în munte.

7170 (1662), decembrie, în 15: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie în Delniţa Corui.

7173 (1665), decembrie, 24: zapisul Vladului, prin care vinde lui Martinul o Delniţă de moşie, anume Delniţa Undrenească.

7173 (1665), decembrie, 1: zapisu lui Matei sin Vladu Rudeanu prin care vinde lui Ionu una delniţă de moşie, acuma Dobrinească.

7150 (1642): zapisul lui Stanciu Postelnicu ot Şuici, la mâna Stanciului şi Voicului prin care ăi vinde una delniţă – aceste zapise coprinde şi din munte cu care cere să stăpânească Florea Stăncioiu cu cetaşii lui.

7133 (1625), decembrie, 5: cartea judeţului Georgiiciu, cu 12 pârgori din Râmnic, prin care se adeverează că Bolovan au fostu român lui Chesa fecioru comisului Chirchi ot Ruda şi că lă ar fi slobozit cu săliştea lui Păsăţel jumătate şi cu moară.

7148 (1640), mai, în cinsprezece: zapisu lui Dumitru Voini, prin care vinde jumătate din moşie Priotesei Rădi şi Popi Stanu şi au a împărţi totu cu 4 Megiaşu alergători.

7148 (1640), martie în 17: zapisul lui Dragomir din Şuici şi cu a jupânesei lui Stana, prin care vinde săliştea lui Negoiţă popi lui Stan.

7180 (1672), septembrie, 30: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, paharnicu, prin care vinde 2 locuri Deaconului Thomei.

                   Anul 1879, iunie 9/22 – scoasă întocmai copie de mine ,

                                                           Notar: Gh.Ionescu – Titeşti.

 

       Valabilitatea proverbului: ,,Cine are carte are parte’’ s-a adeverit şi în acest caz.  

       Fanarioţii nu s-au aşteptat la o aşa de puternică îndârjire din partea moşnenilor şi nici la un număr aşa de mare de acte, cu care au adeverit proprietatea terenurilor din hotar.

       Boierii Bucşăneşti au fost siguri că au reuşit să distrugă multe din actele sătenilor, în scopul de a nu se putea adeveri în faţa Divanului, considerând că vor avea câştig de cauză.

       În urma pierderii procesului, boierii au fost nevoiţi să părăsească satul, vânzând dreptul ce-l cumpăraseră, în mărime de 1/24 din hotar.

       Toate actele prezentate de moşneni în proces erau temeinic redactate.

       Prezentăm două asemenea acte, în copie, după originalele lor.

 

             I:     Din leatul 7146 (1638), August, 5

             ,,Jupâniţa Despina Logofeteasa şi cu feciorii mei anume Radu şi Vladu feciorii răposatului Vladului Logofătului scrisam acest al nostru zapis să fie la mâna lu Şerban ot Titeşti cum să se ştie că sau răscumpărat de la noi de rumânie cu ai lui feciori câţi Dumnezeu i va da, drept de zăce mie de bani gata însă sau răscumpărat cu delniţa lui de moşie ce au avut din siliştea satului şi den câmpu şi den apă şi den în pădure şi de peste tot hotarul ca să i fie lui moşie stătătoare şi feciorilor şi să au răscumpărat acestu anu ci iaste mai sus scris de a noastră bună voe şi la această tocmeală au fost mulţi oameni buni mărturie anume: popa Vladul şi popa Tudor ot Murgeşti i (şi) Neanciul Vătah ot Floreşti i (şi) Stanciu ot Jugureni i Muşat i Bolovan ot Titeşti i Ion Vârvoră i Martin i Popa i Stanciul Svestea ot Băiaş şi ne au pus peceţile ca să să ştie şi amu scris eu Simion sin Opri Logofătului ot Rativoeşti acest zapis’’.      

            L.S. (eu Radul); ( L.S.) eu Vladul; ( L.S.) Neameiul – martoru.

 

Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului:Această copie în foi una, scoasă întocmai după actul depus spre păstrare la Arhivele Statului, Secţia Istorică, de D-l Ioniţă Călinoiu, pe lângă petiţia înregistrată la Nr.1082, din 15 octombrie 1910, colecţionându-se de subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate – p. E.Ferzeliu -

     Se adeverează copia de faţă prin subscrierea şi prin punerea sigilului Arhivelor Statului.  

              Director, D.Onciul, Nr.1531, 1910, octombrie, 20 – Bucureşti.

 

 

       II:   Leatul 7170 (1662).

        ,,Adică eu Matei feciorul Postelnicului Radu Rudeanului scrisam zapisul meu ca să fie de mare credinţă la mâna Radului din Titeşti, cum să se ştie că i am vândut o delniţă din satul din Titeşti anume delniţa Stanciului Oricheatului din sat din Titeşti însă cât se va găsi dintr acea delniţă să aibă a o căuta ăn din apă ăn din pădure ăn din munte ăn de unde să va găsi să fie volnic aş găsi căutare moşia lui şi de nimenea opreală să naibă că o am vândut de a noastră bună voie fără nici o silă să i fie lui moşie ohamnică în veacu de veacu şi lui şi feciorilor lui câţi Dumnezeu va dărui şi să se ştie că ne am tocmit de mi au dat bani gata ughi 7 iar cine va întoarce din neamul nostru acestă moşie să fie proclit şi anatema de 318 oţăi ijva Nichei şi când s au făcut acest zapis fostam şi mărturie mulţi oameni buni anume: Martin din Titeşti şi popa Drăghici şi popa Oprea şi Oprea brat (frate) Martin şi Nitan din Băiaş şi am scris eu popa Martin sin Martin’’.

                           Gismesiţa, septembrie, zile 7, Văleat 7170 (1662).                                                                                          

 

   Eu Matei feciorul Radului Rudeanul pentru credinţă mai jos am pus şi degetul ca să crează în loc de pecetie – 1845, iunie, 3.

                                           Ajutor Supt.Cărmuiri Loviştea

   Arhivele Statului – 1911, August, 19.

 

     În încheierea acestui subcapitol, prezentăm ,,Împărţeala moşiei Bucşăneştilor’’, prin cumpărătoare, de către moşnenii Titeşti. Prin aceasta se evidenţiază valoarea acestei averi care reprezintă numai a douăzeci şi patra parte din hotarul satului, la vremea aceea, în care sunt incluse şi drepturile din pădure, înţărcători (suhat), izlaz şi Muntele Titescu.

     Sumele achitate de moşneni au fost achitate în galbeni (poli de aur), care au fost transformaţi în valori băneşti (în lei noi), de unde se poate observa puterea de cumpărare a leului, o dată cu introducerea lui ca monedă oficială.

    

         Împărţeala moşiei moşilor Bucşăneşti, cum se arată mai jos, însă şi moşia ce li se cuvine la fiecare.

 

Banii ce au       Numele şi prenumele cumpărătorilor, denumirea şi mărimea averii      

dat fiecare       cumpărate.    

galbeni lei        

16     504     Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu – li s-au dat livadia de după Siacă; lung de 65 şi lat de 12.

16     504   Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu pe 60 şi 14 dramuri    pădure şi Suhat şi munte.

36       1134   Adică treizeci şi şase galbeni au dat Ilie Petrescu care pentru 24 galbeni au luat locul din Topliţă – lung de 111 şi lat de 10; pt.8 galbeni au luat o petică din Livadie din Frăsinet; pentru patru galbeni au luat din petica ce se vinde din curtea hanului în jos şi i s-au cuvenit şi 16 dramuri din munte şi suhat.

16      504     Adică şaisprezece galbeni au dat Ion Diaconu şi i s-au cuvenit locul din Cazan din jos de prunii Florii Stăncioiului lung 74 şi lat 21 şi şase dramuri din munte şi suhat.

16         504     Şaisprezece galbeni au dat Mitu zet (ginere) lui Radu Gurbăţ.

16     504   Şaisprezece galbeni au dat Martin Deaconu care la amăndoi li s-au cuvenit livadia din Frăsinet lung 105 lat 33 care intră şi Ilie Petrescu, cu opt galbeni care acea livadie s-au preţuit cu zece galbeni şi din dramuri lui Martin şi Mitu din munte şi suhat se cuvine câte 7.

8       252   Opt galbeni au dat Ghiţă Şerban Mardale.Opt galbeni au dat  Iacov Iacov Mardale. Opt galbeni au dat Gheorghe zet Şerban Mardale. La toţi trei s-au dat livadea din Glod lung 105, lat 20, iar dramuri li se cuvine zece şi jumătate din munte şi suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Niţă Pătru Popi şi i s-au dat două părţi din livadia de După Grui, care este lung 42, la 39 şi 7 dramuri din munte şi suhat.

16       504      Opt galbeni au dat Roşu Ioan Şerban care are a treia parte din livadia de După Grui, care este lung 42 şi lat 39, pentru opt galbeni i s-au dat douăzeci dramuri din munte şi pădure şi suhat.

16       504     Şaisprezece galbeni au dat Bucur Boerescu şi i s-au dat două părţi din livadia din Scăuel, care este lung 63 şi lat 36 şi 7 dramuri din munte şi                           Suhat.

48     1512    Adică patruzeci şi opt au dat Ghiţă Lungu pentru: 12 galbeni i s-au dat săliştea din sat, lung 21, lat 7; Pentru 12 galbeni i s-au dat o livadie alăturea cu ...lung 66, lat 26; Pentru 12 galbeni i s-au dat livadia de supt...lung 51 şi lat 20. Pentru patru galbeni i s-au dat a patra parte din bucata de sălişti din josu de curtea hanului şi i se cuvine şi 21 dramuri din munte şi Suhat.

28     882   Douăzeci şi opt galbeni au dat Tudor Ion Lungu şi i s-au dat o şuviţă în Bersicioi lângă Lisandru a lui Dumitru, 12 galbeni, lung 39, lat 10, iar 16 Galbeni i s-au dat locul de la Staicu din Vălcea, lung 51, lat 9 şi 9 şi 12 dramuri din munte şi Suhat.

20     630     Douăzeci galbeni au dat Ion Lungu şi i s-au dat livadia de la ...şi din sus ...lung 36, lat 30, nouă dramuri din munte şi Suhat.

16     504       Şaisprezece galbeni au dat Dorea Lungu şi i s-au cuvenit două părţi din livadea din Berila, care este lung 42 şi lat 34 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

12       378   Doisprezece galbeni au dat Mihail Lungu şi i s-au cuvenit peteca de lângă pârâu în Bersicioi, lung 34, lat 17 şi 5 dramuri din munte şi Suhat.

8         252   Opt galbeni au dat Din Bucur Lungu şi i s-au dat douăzeci dramuri în izlaz şi pădure.

8         252         Opt galbeni au dat Mihail N.Bolovan şi i s-au cuvenit o parte jumătate din livadia...care este lung 57 stânjeni şi lat 52 şi trei şi jumătate dramuri din munte şi Suhat.

8     252     Opt galbeni au dat Ioan zet Radu Popa Basan Bejleagă şi s-au cuvenit o jumătate de case din patru şi jumătate din jos Mesteacăn şi trei dramuri şi jumătate din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Răducanu Popa Gheorghe şi i s-au şi cuvenit o

                         bucată din săliştea casei cea alături cu din jos de curtea hanului şi din jos

                         de a lui Ioniţă Anghelescu şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au cuvenit o parte

                         din patru şi jumătate din livadia din la jos Mesteacăn şi 7 dramuri din

                         munte şi Suhat.

92       2898     Adică nouăzeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Răducanu zet Tache Popescu

                         şi i s-au dat livadia din Gura Plaiului toată 93 lungă,76 lată,pentru 72 gal-

                         beni,pentru şaisprezece i s-au cuvenit din săliştea din Vălcea şi casa pe

                         jumătate lung 21, lat 17. Pentru 4 galbeni a patra parte din poteceaua de să-

                        lişte din jos de curtea hanului şi din munte şi Suhat 40 dramuri.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Tudor Tugă Bradăsu care i s-a cuvenit jumăta-

                         te săliştea din Vălcea şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Martin Popescu şi s-a cuvenit livada...

                         lung 43 şi lat 28,cu 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Florea şi Niţă Popescu şi li s-a cuvenit livadia    

                         Gruiu Stupinii lung 52,lat 28 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Gheorghe Deaconu Dumitru şi i s-au cuvenit o parte şi

                         jumătate din livadia din jos de Mesteacăn şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

50       1575     Cincizeci galbeni au dat Matei sin ...Bursuc şi s-au cuvenit o parte şi ju-

                         mătate din livadia din Feregă pentru douăzeci şi patru de galbeni şi pentru

                         douăzeci şi patru i s-au cuvenit două părţi şi jumătate din locul din Grui şi

                         pentru doi galbeni intră în petica de sălişte din jos de curtea hanului şi i se

                         cuvine şi 22 dramuri din munte şi Suhat.Locul este lung 46,lat 28.

6         189       Şase galbeni au dat Andrei Tudose Popescu şi i se cuvine livadia jumătate

                         de la Enache,din Bersicioi,de către izlaz şi două dramuri şi jumătate din

                         munte şi Suhat.

52      1638     Cincizeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Anghelescu şi i s-au cuvenit o buca-

                         tă din săliştea de la drum şi casa veche,care este lung 25 şi lat 23 pentru

                         50 galbeni, iar pentru doi iarăşi din poteca de sălişte din jos de curtea ha-

                         nului şi i se cuvine douăzeci şi trei dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Simion Sârbu Cisciu şi i s-au cuvenit o parte        

                        din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mirlei care este lung 84 şi lat

                         42 toată livadia şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Şerban Andrei Vătăşescu care i s-au cuvenit o

                        parte din două şi jumătate din livadia din Ferigă şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat;84 lung şi 50 lat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Andrei Vătăşescu şi i s-au cuvenit o

                        parte din patru şi jumătate din livadia…şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

                         Toată livadia este 1 stânjen şi 80 lat.

8       252         Opt galbeni au dat Ioan Alescu Vătăşescu şi i s-au dat 20 dramuri din

                        izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu zet Drăcanu Din şi i s-au dat 20 dramuri în

                         izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Niţă Toma Vătăşescu şi i s-au dat 12 dramuri în izlaz

                         şi pădure.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Lisandru Mandolu şi i s-au cuvenit liva-

                         dia din Bersicioi de la Bolovan,jumătate şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat popa Ghiţă Nicolae, frate-său şi la amândoi li

                         s-au cuvenit din două şi jumătate o parte din livadia Gogoşoaia şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Niţă Baciu şi i s-au cuvenit o parte din

                         două şi jumătate din livadia Gogoşoaia care este lung 57, lat 52 şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Gheorghe Duţă Slabu şi i s-au cuvenit o parte din

                         patru din locul din Tărure,2 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Alescu Bărăgan şi i s-au dat două părţi din locu din

                         Tărure de alăturea cu ale popii Niculae care este lung de 126 şi lat 12 şi

                         3 şi ½ dramuri din munte şi Suhat.

6       189         Şase galbeni au dat Mascu zet Enache Stănescu şi i s-au dat jumătate liva-

                         dia de lângă ale din Berila şi 2 şi ½ dramuri din munte şi Suhat,care este

                         lungă 36 şi lat 21.

4       126         Patru galbeni au dat Mu Florea Stăncioiu şi i s-au dat zece dramuri din

                         pădure şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Constantin Sădeanu şi i s-au dat 20 dramuri din pădure

                         şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Mihail Cazarab şi i s-au dat 20 dramuri din pădure şi

                         izlaz.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudosie şi Simion Vârvoră şi li s-au cuvenit a                                      

                         treia parte din săliştea Răgeţoaia şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ion Nenju şi i s-au cuvenit a treia parte din să-

                         liştea de la nucul lui Găimacea coala şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ilie Mandolu şi i s-au cuvenit jumătate livadia

                        din Bersicioi de la Bolovan, lung 88 şi lat 19 şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Salatan şi i s-au cuvenit o parte din locul din

                         Tărure care este alături cu ale Popii Niculae care este lung 126 şi lat 12 şi

                         2 dramuri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au dat o parte din locul

                         din Tărure şi două dramuri din munte şi Suhat.

32     1008       Treizeci şi doi galbeni au dat Tache Popa Bucur,Tudor Popa Bucur şi Ion

                         Popa Bucur şi li s-au cuvenit câte şi trei săliştea cu pruni din Tărure lungă

                         46 şi lat 17 şi 14 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion zet n.Cârstoiu şi i s-au cuvenit două părţi din trei

                         din livadia din Zăpodii care-i lung 38 şi lat 28 şi trei şi jumătate dramuri

                        din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Solomon şi i s-au cuvenit o parte din trei din

                         livadia Zăpodii şi 2 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Sisip zet Serban Mardale şi din două părţi şi

                         jumătate din livadie…care este lung 84 şi lat 42 i s-au cuvenit o jumătate

                         pentru 8 galbeni,iar pentru opt i s-au dat 20 dramuri din izlaz şi pădure şi

                        trei dramuri şi jumătate din Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion Ungureanu şi i s-au dat două părţi dramuri în pădu-

                         re şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Nicolae Diaconu Dinu şi i s-au cuvenit o parte din trei

                         din livada din Berila şi 3 şi ½ dramuri la munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu Din Diaconu şi i s-au cuvenit şuviţa din Calea

                         Lacului de lângă vale,lung 71, lat15 şi trei dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Bucur şi Toma Vătafu şi li s-a cuvenit peteca

                         de livadie de subt Pleaşă, de lângă valea Bersicioiului,lung 42, lat 31 şi 7

                        dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudor Andrei Vătaf şi i s-au cuvenit o parte

                         din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mierli şi 7 dramuri din munte  

                        şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ioan Vârvoră şi i s-au cuvenit a treia parte din

                         săliştea de lăngă Mozăvaia şi 7 dramuri din munte şi Suhat, care toată

                         este lungă 43 şi lată 14.

        

       O parte dintre moşnenii cumpărători menţionaţi în tabela de mai sus sunt urmaşii moşnenilor care au participat la procesul cu boierii Bucşăneşti – iar unii sunt chiar participanţii la dezbaterea procesului. Tabelul scoate în relief moşnenii satului din timpul cumpărătorii (anul 1830). Această avere a fost împărţită prin cumpărătoare, aproape în mod egal, lucru firesc, deoarece greul procesului a fost dus de întregul sat.

       Calculul averii fiecărui cumpărător, cât şi împărţirea acesteia, a fost făcută de Ghiţă Lungu, cu multă dreptate, deoarece mai mulţi interesaţi în sporirea averii voiau să intre singuri în posesia părţii deţinută de Bucşăneşti.


Este aşezat pe şoseaua judeţeană Curtea de Argeş – Câineni, pe o lungime de 3 km şi are forma unei cruci, la care latura a doua se întretaie cu şoseaua judeţeană în centrul satului, la monument, coborând dinspre est spre vest, din punctul Tărure spre satul Bratoveşti.

           Din cauza formei pe care o are, terenul situat în afara laturilor care formează crucea este numit ,,Peste Cruce’’.

           Cel mai vechi document păstrat până acum, care atestă ca dată certă vechimea satului Titeşti, este hrisovul domnesc de la 1 ianuarie 1526, dat de domnitorul Radu de la Afumaţi , din care prezentăm numai fragmentul referitor la satul Titeşti:

         ,,În Hcristos Dumnezeu, binecredinciosul de Hcristos iubitorul IO Radu Voievod fiul marelui şi preabunului Radu Voievod cu mila lui Dumnezeu stăpânind şi domnind peste Ţara Ungro-Vlahiei şi a părţilor de peste munţi Amlaşul şi Făgăraşul.

           De aceea am dăruit Domnia mea întru totul cinstit şi cu frumoasă faţă acest hrisov prea cinstiţilor boieri ai domniei mele încă şi dregători din casa domniei mele ...Neagoe mare vistiernic şi soţiei sale Caplea cu fii săişi fiicele lor să le fie lor din Titeşti jumătate şi din Bumbuieşti jumătate pentru că acestea le sunt vechi şi drepte averi şi vecine cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor.

           Iar Stoika şi Neagoie vistieri în nici un fel nu au voit să le lase să piară averea de mai sus şi au răscumpărat aceste sate...’’

           După cum reiese din cuprinsul hrisovului, jumătate din moşiile de la Titeşti şi Bumbuieşti sunt ,,vechi şi drepte averi şi vecine, cumpărate cu dreaptă slujbă de moşii şi strămoşii lor’’. Deci vechimea satului ar fi cu cel puţin un secol înaintea datării hrisovului, jumătatea din cele două sate fiind stăpânită de mai multe generaţii precedente lui Neagoie, boierul de încredere al Voievodului Radu de la Afumaţi, care a purtat 19 bătălii cu turcii, scăpând astfel ţara de a fi transformată în paşalâc turcesc, fiind în cele din urmă asasinat la biserica ,,Cetăţuie’’ din Râmnicu Vâlcea.

         Pe locurile unde satul Titeşti se află astăzi, la începutul secolului al-XVII-lea erau stăpâni ai delniţelor de moşii şi ai veniturilor din piatră, apă, munte, câmpie, deci drepturile din obşte, anumiţi boieri din Rudeni, Sălătruc, Râmnicu Vâlcea, precum şi egumeni şi monahi de la mănăstirile Cozia şi Cornet, iar alţii chiar de aici, din Titeşti, precum Chisar Paharnicul şi alţii.

         Sătenii noştri se aflau în stare de rumânie (vecinie) pe moşiile celor de mai sus, de la care s-au răscumpărat prin comportare frumoasă, îndelungată, cum şi în schimbul anumitor sume de bani date, căpătând libertatea din starea de rumânie de mai înainte, cum şi dreptul de proprietate pe moşiile pe care le lucrau. Numai pe aceste căi au scăpat de starea socială şi economică anterioară. Afirmaţia făcută în ,,Registrul Monografic al Comunei Titeşti’’, că aceste moşii ar fi fost donate de voievozi, în mod gratuit, este inexactă.

           Ne sprijinim părerea pe cele cuprinse în hrisoavele slavoneşti, din care copiile după originalele depuse în anul 1911 la Arhivele Statului.

           Copie de pe hrisovul slavonesc din anul 7150(1650) de la facerea lumii, întărit de Matei Basarab:

           ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Matei Basarab, Voievod şi domn a toată Ţara Ungro-Vlahiei, dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui popa Oprea din Titeşti, fiul lui Badea Grămăticul şi cu fiii lui câţi Dumnezeu îi va dărui, că de aici înainte va fi pace şi slobod de vecinie ei şi fiii lui de către monahul Teofil şi de la fiii lui şi de către tot neamul lui. De nimeni bântuire să nu aibă pentru că acest preot Oprea el a fost vecin al lui Teofil monahul cu moştenirea lui încă de mai înainte vreme .

           Iar după aceea, când fu în zilele domniei mele iar monahul Teofil a cugetat întru inima lui şi pentru Dumnezeu şi pentru sufletul părinţilor lui de a slobozi şi a iertat pe popa Oprea de vecinie cu fiii lui şi cu partea lui de ocină de moştenirea lui Toader Leţea pe care a ţinut-o cu tatăl său din câmp şi din apă, din pădure şi peste tot hotarul...cât se va alege. Pentru că a iertat şi a slobozit Teofil monahul pe popa Oprea şi pe fiii lui şi cu ocina lui de vecinie, el de a lui bună voie, fără nici o silă de nimeni pentru pomenirea şi pentru sufletul lui, ca să pomenească la Sfânta şi Dumnezăeasca Liturghie şi la Sfântul Parfenic precum am văzut domnia mea şi zapisul lui Teofil monahul la mâna popii Oprea încă făcut dinaintea tot soborul Sfintei Mănăstiri Cozia cu multe mărturii.Monahul egumenul Dionisie Eromonahul Petru Eromonahul Efrei. Şi după aceea cu mare blestem cine se va ispiti a strica această pomană, în urma lui ori a fiilor lui şi a neamului lui, acel om să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de cei 318 părinţi şi Sf. Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc.

           Drept aceea am dat dumnealui popa Oprea din Titeşti cu fiii lui ca să fie de aici înainte în pace şi în sloboadă vecinie de către Teofil monahul, el, fiii lui şi tot neamul lui şi de către nimeni să nu clătească după zisa domniei mele.

           Iată dar şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Ghioba vel ban craiovesc, Pan Dragomir şi logofăt Stroie vel vistier, Ian Dicul vel spătar, Pan Preda vel clucer, Pan Radu vel comis, Pan Constantin Câţa vel postelnic, Pan Drăguşin vel paharnic.

           Şi au scris eu Gheorghevici, în scaunul cetăţii Târgovişte, luna noiembrie 23 zile, în anul 7158(1650).

           IO Matei Voievod din mila lui Dumnezeu Domn’’

(Această traducere după actul slavonesc depus spre păstrare în Arhivele Statului de către Mihail Dorea Lungu din Titeşti, în anul 1911, septembrie, se certifică de noi

                                             Director al Arhivelor Statului D. Onciu

           Hrisovul, scris în slavonă şi tălmăcit cu ocazia dezbaterii procesului cu Bucşăneştii, de Chiriţă Dascălu, din anul 7148(1640), august, 20, dat lui Şerban şi feciorilor lui din satul Titeşti, arată că s-au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui, din câmp, din apă, din pădure şi de peste tot hotarul, dat de către Matei Basarab.

         Despre acest hrisov se pomeneşte şi în monografia primăriei Titeşti, însă data lui este greşită. În loc de anul 1640, s-a trecut leatul 1460.

         Prezentăm zapisul prin care Matei Postelnicu, feciorul lui Mereş Banu, împreună cu Filotei egumenul Sf. Mănăstiri Cornet, din Lovişte, vând în anul 7199(1691), august, 2(de la facerea lumii), lui Ion Cizmariu, Martin Tomescu şi Ion Deaconu din Titeşti, 9 săliştii sterpe (fără case locuite de oameni), pe 70 talere.

         ,,Adică eu Mihai Postelnicu şi Gheorghe Şufaru, feciorii lui Mareş bivvel ban Băjescu, împreună cu Sf. Părintele Egumenul chir Filotei, de la mănăstirea noastră Cornet din Lovişte unde prăznuieşte hramul tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul datăm acest al nostru zapis care să fie de mare credinţă la mâna acestor săteni din Titeşti, anume Ivan Diaconu şi Mărgărit şi... Ion şi Ion Cizmariu şi Martin Tomăscul, precum să se ştie că având Sfânta Mănăstire moşie în sat în Titeşti cumpărată de tatăl nostru Mareş Banu- încă 9 săliştii şi miluite la Sf. Mănăstire le am ţinut Sf.mânăstire ce scrie mai sus până acuma foarte cu bună pace, iar când am fost noi am socotit cu sfântul părinte Filotei egumenul că fiind această moşie Sfântei mânăstire peste mână şi fiind îmbinată cu alte sălişti şi cu alţi săteni din Titeşti şi pentru ca să cumpărăm în locul acesta altă moşie mai aproape lângă mânăstire noi înşine dintr-un toată voia noastră ne-am tocmit cu aceşti săteni megiaşi ce scrie mai sus de am văndut această moşie din Titeşti, aceste 9 sălişti, însă moşie stearpă fără de nimeni cu toate locurile câte vor avea aceste nouă sălişti şi cu venitul lor din câmp, din pădure, din munţi, din apă, cu săliştile satului şi de peste tot hotarul ori câte se va alege din hotar până în hotar drept bani gata 70 taleri ... mâinile noastre şi le-am vândut această moşie să le fie stătătoare şi ohaninică de acum în veci şi le am dat şi cartea răposatului părintelui nostru Mareş Banul care au fost danie la sfânta mănăstire la mâna lor ca să o ţie şi să stăpânească ei în veci cu bună pace şi la tocmeală şi vânzarea noastră fostau mulţi boieri şi preoţi martori care mai jos vor iscăli; şi noi pentru mai adevărata credinţă ne-am pus peceţile şi am iscălit cu mâinile noastre mai jos, ca să crează’’.

                   August 2, 7199(1691).

         Mihai Postelnicu-Alesei Vătafu ot plaiu Loviştei-Popa Martin Mărturie.

(Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului.Această copie, în foi una scoasă, întocmai după actul depus spre păstrare în secţia istorică a Arhivelor Statului de dl Mihail Dorea Lungu, pe lângă cererea înregistrată la numărul 587, din 17 septembrie 1911, colaţionându-se cu subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate Arhivelor.)

                 S.S.E.Ferzeliu

           Se adeverează copia de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului statului .

                 Directorul general, D.Onciu-nr. 636, 1911, oct. 6, Bucureşti.

           Întrebuinţând vorbirea aflată în anaforaua (cartea de judecată ) din anul 1826, prin care înaltul divan al ţării, împreună cu domnitorul, confirmă că: ,,văzând la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave Domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut-o până acuma’’, vom mai prezenta şi alte acte şi anume: copia după originalul scris pe pergament din anul 1642, ianuarie, 10.

         ,,Cu mila lui Dumnezeu IO Alexandru Voievod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului şi milostivului IO Radu Voievod. Dând domnia mea această poruncă a domniei mele lui Bolovan din Titeşti, judeţul Argeş şi cu fii lui, câţi Dumnezeu îi va da, ca să fie de aici înainte în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui de către Hrisar paharnicul fiul lui Chirea comisul din Ruda şi de către fii lui şi de către tot neamul lor, de nimeni bântuială să n-aibe. Pentru că acel om Bolovan el a fost vecin de moştenire a lui Chisar paharnicul din sat din Titeşti, iar după aceea când a fost acuma zilele domniei mele apoi Chisar paharnicul el a iertat cu voia lui de vecinie pe Bolovan cu fii lui şi s-au răscumpărat de la Chisar paharnicul pentru 17 mii aspri gata şi pentru două epe şi o molenă de cal daţam Chisar paharnicul lui Bolovan şi un loc de la moară după această schimbare din vatra de casă a lui Păsăţilă jumătate în sat la Titeşti ca să-i fie lui Bolovan de moştenire şi în pace de vecinie. Pentru că aşa le-a fost întocmirea iar altă ocină nici un amestec să nu aibe. Şi a iertat Crisar paharnicul pe Bolovan de vecinie numai capul lui şi a fiilor lui şi de a lor bunăvoire şi cu ştirea tuturor megieşilor dinaintea domniei mele ca să fie om slobod şi am văzut domnia mea şi zapisul lui Chisar paharnicul de iertare cu mulţi oameni buni mărturii anume: din Ruda Constantin postelnicul, din Sălătruc Stamate armaşul şi din Deal Duca şi din Râmnic nae Hololuscul şi Dragomir şi Iovan şi Stan Gorcilă şi Oances şi mulţi orăşeni martori bătrâni care au fost atunci la întocmirea lor precum sa scris mai sus şi sau dat banii în casa lui Leman din Râmnic. Drept aceea am dat şi domnia mea lui Bolovan ca să fie în pace şi slobod de vecinie şi el şi fii lui şi cu locul de moară şi cu o jumătate de sălişte a lui Păsăţilă şi cu moară precum sa scris mai sus ca să îi fie de moştenire şi de către nimeni să nu clătească după porunca domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: Jupan Popa vel vornic, şi jupan Aslan vel logofăt, şi jupan Mihalache vel vistier, şi jupan Necula vel spătar, şi jupan Vartolom vel stolnic, şi jupan Bratu vel comis, şi Gheorghe vel paharnic, şi jupan Dumitraşco vel şi ispravnic Paraschiva logofăt. Şi am scris eu Lepădat logofăt în domul de cetate Târgovişte, ianuarie, 10 zile şi de la Adam până acum cursul anilor până la această scriere în anul 7132(1624).

             IO Alexandru Voievod din mila lui Dumnezeu domn.’’

           (Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului .Această traducţiune în foi două făcută după actul slavonesc depus spre păstrare în secţiunea istorică a Arhivelor Statului de Dl. Ispas C. Popescu pe lângă petiţia înregistrată la numărul 1315, din 7 noiembrie, de subsemnatul se încredinţează pentru conformitate cu originalul). Traducător Şt.Niculescu.

           Se adevereşte traducţiunea de faţă prin subscrierea noastră şi prin punerea sigiliului Arhivelor Statului.

                 Director D.Onciu Nr.1696 anul 1910, decembrie 21, Bucureşti.

 

           Încetul cu încetul începe o luptă antifeudală latentă şi sătenii reuşesc să pună mâna pe întreg hotarul, inclusiv pe drepturile din obşte. Acest hotar a aparţinut următoarelor 12 neamuri cu numele de ,,moşi’’: Bolovăneşti, Cizmari, Gurbăţeşti, Vârvoreşti, Popeşti, Cârstoi, Mardaleşti, Vătăşeşti, Râgeţi, Lungeşti, Stăncioi, Hodorogeşti.

           Trebuie să apreciem meritele bătrânilor de atunci, care au reuşit să se elibereze din starea de înapoiere, în aceea de libertate şi de stăpâni pe deplin ai locurilor pe care se aflau, înfăptuind astfel adevărata revoluţie, fără a fi nevoie a se face pe calea armelor, schimbând fundamental modul şi relaţiile de producţie.

           Nu la fel de tacticoşi şi norocoşi au fost alţi ţărani din judeţul Vlaşca sau din Ioneşti-Vâlcea, care, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au fost dezbrăcaţi şi alungaţi pe străzile Bucureştiului, pentru faptul că au îndrăznit să ceară domnitorului ieşirea din starea de rumânie în care se aflau şi să devină oameni liberi(n,pag. 124).

  

               Procesul cu Bucşăneştii

 

           Înaintaşii noştri au dat dovadă de unire la fapte bune, la acţiuni importante. Au urmat întocmai pilda din fabula antică, conform căreia mai mulţi câini, care se încăierau pe un os, au lăsat şi cearta şi osul şi s-au unit de îndată contra duşmanului comun-lupul, care îşi făcuse apariţia. Ei n-au uitat că trebuie să fie uniţi în fapte bune, făcute când e vorba de o cauză comună a satului, aşa cum au dovedit-o şi în procesul cu boierii fanarioţi-Bucşăneştii.

           Aşa cum susţin unii, neamul acestor boieri ar proveni din neamul ,,Bucşanilor’’, boieri care n-au fost fanarioţi şi care au deţinut mari dregătorii în Ţara Românească. Nu ştim căt este de adevărat acest lucru, deoarece aici, prin tradiţie se menţine ideea că sătenii s-au judecat cu boierii Bucşăneşti, boieri fanarioţi care vroiau să acapareze hotarul satului.

         Acest litigiu începe în anul 1754, în timpul domnitorului Constantin Racoviţă Voievod şi se termină la 1 februarie 1826 când boierilor fanarioţi le ,,apusese steaua’’, odată cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, la cârmă venind domni pământeni.

         Succesul a fost deplin al sătenilor noştri, care au suportat eroic greutăţile procesului, pe o durată de 72 de ani(de trei generaţii) :Mincu Bucşănescu, Ilinca Bucşăneasca, fiică-sa şi nepotul lui Mincu-Gheorghe Bucşănescu.

         Lupta a fost inegală între justiţiabili, pentru că Bucşăneştii deţineau dregătorii importante în timpul domniei fanariote şi anume: Mincu Bucşănescu era clucer, îngrijitorul lenjeriei şi veselei domneşti, ceea ce constituia intimitatea domnitorului.

         Mărul discordiei între jeluitori (reclamanţi)- Bucşăneştii şi pârâţi-moşnenii din Titeşti, a fost că boierii pretindeau jumătate din hotarul satului, adică drept de trei moşii, din totalul de şase moşii, în cât considerau că trebuie împărţită averea satului.

         Pretenţia lor, până-n finalul procesului,,n-a putut fi dovedită în faţa divanului ţării.

         Domnitorul, printr-o ordonanţă, porunceşte Ispravnicatului de Argeş ca Bucşăneştii să deţină în Titeşti, drept de o cărciumă, jumătate din hotar, pe care sătenii aveau obligaţia să-l muncească în dijmă, pentru boieri.

         Andrei Deaconu şi Diaconu Duminică, împreună cu restul de locuitori din sat care se numeau ,,cetaşi’’, aveau aceleaşi drepturi, adică la o cârciumă şi cealaltă jumătate din hotarul satului.

       Moşnenii din Titeşti s-au prezentat la judecată în număr de 24 de moşi deci nici 12, câte neamuri erau în realitate, şi nici 6, câte pretindeau boierii. Înmulţirea numărului de moşi s-a făcut în mod conştient, în scopul de a micşora partea pretinsă.

       La judecată, moşnenii au dovedit cu hrisoave, sineturi, acte, zapise, cum şi cu referatul lui Ene Brăteanu-logofăt, ce a venit la faţa locului, aici, la Titeşti, în noiembrie 1797, la plângerea Ilincăi Bucşănescu, că averea acestora se compune din: două cămine de casă, unul de cârciumă boierească din vechime, unde locuia Stanciu Stăncioiu(astăzi proprietatea lui Adi Roşca, iar casa Bucşăneştilor era amplasată pe proprietatea de azi a lui Telu Popescu), alte trei cămine de casă în Tărure(terenul unde este casa lui Gh.I.Popa- Bălănoiu, cumpărătoare de la moştenitorii lui Stăncioiu-terenul unde este amplasată casa lui Ionel Lungu şi altul vis-a-vis de casa lui Mihai Gh. Popescu, terenul unde este curtea şcolii de sus), două terenuri de arătură şi în diferite părţi ale hotarului satului, alte terenuri, de cca 75(şaptezeci şi cinci) oameni de casă.

       Din partea sătenilor au fost prezenţi la cercetare: Popa Tudose ot Titeşti, Diaconu Duminică, Stanciu Gurbăţ, I.Râget, Tudose Lungu, Tudor sin Ieghe, Marcu Gurbăţ, Dumitru Vârvoră, Enache Bolovan, Coman Ţurcanu. A mai fost şi Ion Uncheşul din Titeşti, ce se trăgea din rumâni boiereşti, care şi el avea cunoştinţă de locurile din sat, ce le-au avut boierii sub stăpânire de la rumâni.

     Din ştirile primite de la bătrânii satului, la proces a fost prezent şi Şerban Mardale (martor propus de boieri ), care a declarat în faţa divanului şi a domnitorului ţării, că boierul Bucşănescu a încercat să-l corupă oferindu-i o sumă frumoasă de bani, cum şi câteva terenuri, cu condiţia să mărturisească în favoarea boierului. Boierul, încredinţat că bătrânul Şerban Mardale va trăda interesele satului, a acceptat şi ultima pretenţie a bătrânului: să distrugă viţă-de-vie ce o deţineau în punctul ,,Cazan’’ şi care constituia un permanent prilej de supărare sătenilor, pentru că le scăpau vitele în via boierească neîmprejmuită, fapt pentru care erau închise de argaţii boiereşti. Astăzi încă se mai păstrează în acest teren, proprietatea lui Gigel Popescu, rămăşiţele plantaţiei de viţă-de-vie boierească.

       Mărturia depusă de bătrân, însoţită si de depunerea celor două pungi cu galbeni, cu însemnele boiereşti, au înclinat balanţa în favoarea sătenilor.

       Tot prin tradiţie deţinem informaţia că în timpul răzmeriţei (zaverei) condusă de Tudor Vladimirescu a fost împuşcat prin fereastra cârciumei, un membru al familiei Bucţănescu.Nu s-a aflat făptuitorul, fapta trecându-se pe seama pandurilor lui Tudor. Ajunsese cuţitul la os’’, sătenii aşteptând cu nerăbdare momentul pentru a se răzbuna.

     De fapt, aici în sat, exista un căpitan de panduri – Alecu Titescu ot Titeşti, prieten al lui Tudor, care avea casa unde îşi are astăzi amplasată gospodăria Gh.N.Vlădescu.

     Pentru ,,destoinicele’’ cuvinte (motive în apărare) aduse de moşnenii din Titeşti, după cum reiese din cartea de judecată (anaforaua), s-a dat în final câştig de cauză moşnenilor, stabilindu-se că Bucşăneştii au dreptul a stăpânii numai a XXIV-a parte din întregul hotar al satului, inclusiv din drepturile din obşte şi nu de o jumătate din hotar, aşa cum pretindeau.              

     Moşnenii pentru crezare au cerut instanţei şi prestarea unui jurământ, prin citirea cărţii de blestem care să aibă loc la Sf.Mânăstire a Argeşului, cu deosebită solemnitate, de către ambele părţi din proces, pentru aş primi pedeapsa partea vinovată. Acest jurământ n-a fost acceptat de boier, ceea ce a demonstrat că n-are dreptate. [VN1] 

     Ultima pretenţie a boierului – de a i se comasa averea ce o poseda în hotarul satului - i-a fost respinsă, potrivindu-se de minune proverbul că ,,tot naşul are naş’’.

     Din nou trebuie să arătăm că s-a făcut confuzie în ,,Registrul monografic al Comunei Titeşti’’ şi anume: procesul n-a avut loc între săteni şi Sandu Bucşănescu – ctitorul bisericilor din Berislăveşti şi Corbeni, ci între săteni şi boierii: Mincu, Ilinca şi Gheorghe Bucşănescu. Probabil Sandu Bucşănescu îşi purta descendenţa din neamul Bucşanilor.  

     La Bucureşti, la proces, au fost prezenţi din partea sătenilor: Popa Ion, Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ, Şerban Mardale, Radu Cârstoiu, Martin Popescu, Martin Vârvoră şi Florea Stăncioiu (m, pag. 45).

     Prezentăm o copie de pe anaforaua din anul 1826.                                                          

              

             ,,Noi Grigorie Dimitrie Ghica Voievod şi domn a toată Ţara Românească

  

           Pe această alăturată Anafora a dumnealor veliţilor boieri nerămânând odihnit Medelnicerul Gheorghe Bucşănescu; Domnului Nellu hatman al Divanului l-au înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu Moşnenii Titeşti din Plaiul Loviştei – Jud. Argeş unde vre un sinet vreo altă Dovadă destoinică nu avu jeluitorul să arate împotriva anaforalei decât răzimându-să tot în coprinderea Cărţii răposatului Domn Constantin (Gheţianu) Racoviţă Voievod făcută tot aceleaşi problemi şi cereri ce au făcut şi înaintea dumnealor veliţilor Boieri care se arată pe larg în tranzacţia anafora iară către aceasta deşi că se poate face dovadă la zisele sale şi din cuprinderea Sinetului lor ce au pârâţii moşneni că s-ar cuveni adică de a se împărţi acest hotar de moşie Titeşti pe şase Moşi iar nu pe douăzeci şi patru. Împotriva căreia făcurăm şi pârâţii tot aceleaşi probleme ce se văd arătate în Anafora; şi osebit ziseră că de prisos este a mai face cercetare la faţa locului pentru descoperirea părţii ce se cuvine a avea jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte în vreme ce venitul din aceste părţi ce l-au luat jeluitorul s-au respins prin trânşii şi la faţa locului urmează că tot ei să arate cât au fost acest venit şi de aceea cerură ca această cercetare să se facă aici unde se află veniţi mulţi din trânşii între care sunt şi oameni bătrâni cu ştiinţă iar jeluitorul răspunse că această dovadă nu se poate face aici căci mai înainte însuşi pârâţii au dat într un timp Mumi–sale parte din vânzarea venitului muntelui talere treizeci pe când să a vândut venitul muntelui cu preţ mai mic iară de atunci încolo i s au dat numai ceea ce au vrut pârâţii precum şi...arendându l către dânşii venitul muntelui în talere şase sute şi s au dat numai talere aici şi că la faţa locului să poată face dovadă şi din partea arendaşilor ce a cumpărat mai înainte venitul muntelui şi al pădurii cum li sau urmat împărţeala. Asupra căreia pricini intrând Domnia mea în cercetare am cerut de la jeluitori de mi au arătat acea carte a răposatului domn Constantin Racoviţă Voivod şi citindu să în Divan se văzu cu leatul şi luna şi ziua şi cuprinzătoare întocmai precum se vede trecută în Anafora; apoi am cerut şi de la pârâţi să şi arate şi ei sineturile şi ne au arătat un (Posilipisis) scrisă de Chiriţă Dascălu Slavonescu după hrisoavele şi zapisile lor şi citindu se în Divan nu se putu face nici o dovadă din cuprinderea lor. La problema jeluitorului că adică se cuvine a se împărţi acest hotar de moşii Titeşti numai pe şase moşi; deci făcând şi Domnia mea cuvincioasa chibzuire asupra acestei pricini; zicem întâi că deşi are jeluitorul la mâna sa acea carte a răposatului domn Constantin (Gehanu) Racoviţă Voievod ce zice că au găsit acuma în urmă dar neconfirmându-se întrânsa că este făcută în urma vreunei cercetări de la faţa locului sau prin vreo cercetare de judecată faţă cu toţi moşnenii ci încă împotrivă având cuprindere că de va zice cu toţii adică stăpânindu se acest hotar de moşie să vie la Divan să se judece cu socru său ...ispravnic a li se cerceta judecata şi de către Dumnealor Veliţii boieri şi li se vor rândui şi boieru hotarnicu de le va alege părţile fiecăruia după...ce vom avea nu se poate socoti temeinică această carte fiind numai...dată către Ispravnicii judeţului dintracea vreme cu cuprinderea ce sau zis şi aşa fiind se dovedeşte curat că nu era ştiută şi aleasă până atunci nici partea moşului jeluitorului nici a celorlalţi moşneni cât era iar mai vârtos ca din cele urmaţi asupra pricinii nu se dovedeşte vreo stăpânire urmată după cuprinderea acestei Curţi Domneşti.

       Al doilea că acest Ene Brăteanu cel ce a făcut alegerea de la faţa locului din leatul 1797 noiembrie 10 că se arăta anaforaua fiind luat chiar de muma jeluitorului şi pe acea (alegeri) au rămas mulţumită muma jeluitorului pentru că nu se vede să fi făcut vreo categorie împotriva acestei alegeri în destina anilor ce au trecut de atunci până acum ci încă şi au şi urmat stăpânirea după dânsa de aceea rămâne bună şi temeinică mai sus zisa alegere şi al treilea că deşi a zis acel Ene Brăteanu prin alegerea sa că au făcut o numai după arătarea moşnenilor numiţi iară când va găsi Bucşănescu scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor dar nici cu aceasta nu se poate ajuta într un nimic jeluitorul de vreme ce nici acum n au avut să arate niscaiva scrispri destoinice la cererea ce face drept aceea dar anaforaua aceasta a dumnealor veliţilor boieri fiind dreaptă şi cu cale a întocmi domnia mea întru toate celelalte şi poruncim dumnealor Ispravnicilor ai judeţului să o puneţi în lucrare ca urmare întocmai şi eu această osebire ca să dea carte de blestem şi asupra arendaşilor ce va fi cumpărat venitul muntelui şi al pădurii după vremi de la pârâţii moşneni spre a se putea dovedi într un adevăr câtă parte au luat muma jeluitorului şi ... din vânzarea acei arendări.

                                                                                           1826, februarie.

 

                                                     Prea Înălţate Doamne.

 

       Din luminata poruncă a Măriei Tale zapciu hatman înfăţişând înaintea noastră pe medelnicerul Gheorghe Bucşănescu cu Popa Ion şi Popa Barbu, Nicolae Gurbăţ şi Florea Stăncioiul şi Şerban Mardale şi Martin Popescul şi Radu Gurbăţ şi Marin Vârvoră şi Radu Cârstoiu moşneni de la satul Titeşti din plaiul Loviştei – Judeţul Argeş au cercetat pâra ce face jeluitorul Medelnicer cum că de la moşuso Mincu Bucşănescu Biv – crucer Zaharie iau rămas moşie la Titeşti cu muntele din hotar până în hotar şi răfuindu se sineturile ce le au avut moşu său s au împresurat partea sa mai toată rămânându i acum nişte locuri şi livezi şi nici acelea nu le poţi stăpâni pe deplin ce s au alesu prin o alegere la faţa locului de un Ene Brătianu biv – logofăt Zavisterie de atâtea ani trecuţi după dovada ca am făcut o atunci mumă sa fiindcă pe urmă am găsit un sinet Domnesc doveditor că moşu său Bucşănescu are să stăpânească jumătate hotarul am dat jalbă Măriei – Tale şi orânduite fiind la Isprăvnicatul judeţului pe cercetarea ce s au făcut n au rămas mulţumit cerând ca ori să i dea moşia după acest sinet Domnesc sau să arate pârâţii hrisoavele şi zapisele ce le au ca să încredinţeze judecata pe câţi moşi mari s au împărţit această moşie căci ei acum pricinuiesc că ar fi 24 moşi; arătându ne jeluitorul şi acea carte a răposatului domn Constantin Mihai (Ghenan) Racoviţă Voievod cu leatul 1755 decembrie 3 de ani 70 ce îi dă la mâna Mincu Bucşănescu biv sluger Zaharie cuprinzător să aibe a ţine şi a stăpâni moşia Titeşti din Lovişte Jud. Argeş dimpreună cu popa Duminică şi cu Andrei Deaconu cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte aşişderea mai mult decât o cârciumă să nu aibă voiea a ţinea clucerul Mincul şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă; iar vin de a pune prin sat ca să vânză pe la casele lor sau rachiu nici cum să nu aibă voie, fără numai la aceste două cârciumi să se vândă vin şi rachiu şi pentru dijmă şi suhat şi claca după la oameni să se strângă la un loc şi să se împartă după suma stânjenilor poruncindu se Ispravnicilor judeţului pentru cei care din moşneni se va întinde de va pune vin prin sat ca să vândă sau va lua dijma neîngăduind până se va strânge să îi facă cercetare iar când vor zice ca să vie la Divan să se judece cu socru său să îi trimită a li se cerceta judecata şi de către dumnealor veliţii boieri şi a li se orândui şi boierii hotarnici de le va alege părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea. Aşişderea ne a mai arătat jeluitorul şi o alegere cu leatul 1797, noiembrie 10 de ani 20 trecuţi iscălită de Ene Brăteanu biv logofăt cuprinzătoare că Ilinca Bucşăneasca adică muma jeluitorului prin jalbă către Domn au arătat că are moşie la Titeşti deavalma cu moşnenii şi de atunci încoace să ar fi împreunat de parâţi şi după porunca ce au dus către Ispravnici la orânduit pe numitul la faţa locului să cerceteze fânul, locurile de hrană şi livezi şi cârciumi că ce împresurare va fi având o de la moşneni să îi deosebească unde fiind trebuinţă şi de Carte de blestem va merge Bucşănescu la Sfânta Episcopie a Argeşului de le va aduce carte. Arată numitul Brăteanu că strângându se toţi moşnenii nu au pricinuit cum că nu au avut răposaţii boieri Bucşăneşti moşie în hotarul satului Titeşti deavalma cu moşnenii fiind hotărâtă nici o dată între dânşii şi câte căminuri de casă în sat şi locuri de hrană şi livezi ce le au ştiut că sunt boiereşti le vor arăta unde aflandu se şi Ion Uncheaşul din Titeşti moşnean fiind că se trăgea din rumâni boiereşti care şi el avea ştiinţă de locurile ce le au avut boierii sub stăpânire de la români au mers la faţa locului cu popa Tudosie din Titeşti şi Duminică Diaconul (atam) şi Stanciu Gurbăţ (atam) şi Ion Râget (atam) şi Teodosie Lungu (atam) şi Tudor fiul lui Ieghe şi Marinul Gurbăţ şi Dumitrul Vârvoră şi Enache Bolovan şi Coman Tureanu (atam); şi am arătat întâi cârciumile din sat unui cămin din vechime ce este cârciumă boierească pe ele şi alt cămin ce şade Stanciul Stăncioiul pe dânsul şi alt cămin de casă unde a şezut Iorga Mutul în Tăruri tot alăturea alt cămin ce au şezut Stoica care aceste cinci căminuri fiind ocolite de răzoare şi cu semne de pietre după cum din vechime le au fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti zice Brăteanul ca şi de atunci înainte tot aşa să le fie stăpânirea au mai arătat tot acei numiţi moşneni şi livezile de fân ce sunt locuri înfundate printre ale lor livezi anume: Bărâcea cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru Gogoşoaia cositură oameni trei în Glod cositură oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om în Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iară în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în locul din josu de Lacul Mierli cositură de oameni şase Deasupra Chicerii cositură de oameni cinci Sub Plai cositură de oameni cinci tot Sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase, tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi di josu de cositură de oameni doi care aceste locuri înfundate de livezi se face cositură de oameni şaptezeci şi cinci. Au mai arătat şi un loc de o zi arătură şi alt loc arătură de o zi în Topliţă care şi aceste livezi şi locuri de arătură semnele ce au avut stăpânire din vechime tot asemenea şi de înainte le au dat Brătianul ca să li se urmeze stăpănirea: iar pentru izlazul satului şi pădurea când se va vinde au zis moşnenii că ce se va cuveni îi vor da partea asemenea din muntele Titescu iarăşi au zis că îi vor da partea ce i se va cuveni Bucşăneştei care această alegere au făcut zice Brătianul că este numai după arătarea numiţilor moşneni iar când o va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor. După aceasta intrebându se pârâţii moşneni ce răspund:

       Au zis prin asupra Cărţii Domneşti ce arată jeluitorul cum că nici o ştiinţă nu au avut ei până în ziua de astăzi pentru dânsa în curgerea a 70 de ani şi nici supăraţi au fost ori de clucerul Mincul Bucşănescu sau de ceilalţi moştenitori ai săi, ai da mai multă moşie decât să a dovedit la cercetarea Brătianului că au avut căminuri şi livezi şi locuri de arătură împietrite şi cu semne înfundate în acest hotar cu stăpânirea urmată din vechime până acum de către arendaşi ce îi au avut orânduiţi la care nu se împotrivesc a nu le stăpâni jeluitorul şi de acum înainte întocmai pe deplin precum şi partea din izlazul satului şi din Pădure şi din muntele Titescu iarăşi îi au dat de la acea alegere până acum împărţindu se ei din vechime de sumă de ani la acest venit pe douăzeci şi patru de moşi şi aşa tocmai în anul trecut să au pomenit cu jeluitorul că i au tras în judecată Ispravnicului cu cerere ai da moşie după aceea carte domnească de unde şi au aflat îndestularea a nu fi supăraţi împotriva alegerii Brăteanului arătându ne şi o alegere isprăvnicească scrisă de la şase ale trecutului octombrie cuprinzătoare că jeluitorul medelnicer prin jalbă către Măria Sa au arătat că de la moşu Bucşănescu i a rămas moşie la Titeşti pe din două cu moşnenii după acea Carte Domnească ce au găsit o acum şi de la o vreme încoace nici stăpânirea nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte cerând ca prin hotarnic la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin carte de blestem şi după luminata poruncă a Măriei Tale ce să au dat în josul jelbii sale a aducând pe pârâţi la faţă la Isprăvnicatul pe lângă Sineturile de mai nainte ale jeluitorului au arătat şi părerea cincizeci bucăţi hrisoave vechi şi zapise de câte o sută – două sute şi trei sute şi mai bine de ani care le au aşternut cu veleaturile şi cuprinderea lor în numita alegere unele de desrumânie şi altele de cumpărătoare de la boierii Rudeni şi de la alţii le ţin un vraf de hârtie vechi ce au fost rupte de tot şi nu să au putut citi pentru Delniţele şi moşia din Titeşti a pârâţilor moşneni fără a se numi întrânsele ori suma de stânjeni ori semne sau moşii şi cum că cu toţii s au mulţumit că de are jeluitorul bănuială de împresurare să scoată Carte de Blestem precum au cerut ca să dovedească pe unde şi în ce chip să a urmat stăpânirea Mincului Bucşănescu până la moartea lui. Jeluitorul nu au primit după cum zice Isprăvnicatul că din această să au dat bănuială judecăţii că îi este cunoscut şi jeluitorului cum că nici o dată nu să au pus în lucrare acea poruncă Domnească mai vârtos ca întrânsa se cuprinde că cerând moşnenii judecata să li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea şi aşa văzându se la mâinile moşnenilor atâtea hrisoave domneşti şi zapise nu se cuvine a se bântui din liniştita stăpânire ce au avut o până acum rămânând ca jeluitorul să stăpânească în acest hotar după alegerea Brăteanului dar fiindcă nu să au mulţumit să au sorocit a veni aici la luminatul Divan pe lângă acestea ne au mai arătat pârâţii şi alte trei hrisoave ce le au tălmăcit aici Chiriţă Dascălul sloveanu unul cu leatul 7148(1640) august 20 de ani 186 al Domnului Matei Vodă ce le au dat lui Şerban cu feciorii lui din satul Titeşti că să au desrumânit de la jupâneasa Despina cu toată delniţa lui din câmp din pădure şi de peste tot hotarul; altul cu leatul 7158 (1650) aprilie în 24 de ani 176 iară al numitului domn ce la au dat preotului Drăghici şi feciorilor lui să îi fie toată partea de moşie a uncheaşului Radului Măloiu cât au avut la Titeşti de moştenire şi de cumpărătoare cu tot venitul şi toate hotarele oricăt se va alege şi altul cu leatul 7158 (1650) noiembrie 23 de ani 176 tot al numitului domn ce lă au dat popii Opri sin Badea Grama din Titeşti cu feciorii lui ce să au desrumânit de la Monahul Teofil cu partea lui de moşie din câmp din apă din pădure şi din munţi şi cu săliştea unde şi a făcut casa la drum şi de peste tot hotarul ori cât se va alege.

       În urma acestora am întrebat pe jeluitor întâi de mai are numitul vre un alt sinet să dovedească câtă parte de i se cuvine să stăpânească întra cel hotar al doilea pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui al treilea de unde au stăpânit până acuma după alegerea Brăteanului şi au răspuns că alte sineturi nu mai are nici pentru moşie nici pentru împărţeala venitului pe moşi iar după alegerea Brăteanului au avut stăpânire arendaşii ce au orânduit care în urmă cu un an după numita alegere ar fi luat parte din vânzarea muntelui talere treizeci apoi din zi în zi şi din an în an s ar mai fi făcut împresurări de moşneni şi din alte locuri şi livezi ce sunt numite în alegerea Brăteanului şi că nu se poate acum să le stăpanească după cum sunt risipite multe locuri şi să i se aleagă la o parte dându i se jumătate hotarul Titeşti deci cercetat şi noi pricina aceasta cu deamănuntul (...) nici un cuvânt jeluitorului medelnicer o cere cartea răposatului Domn Mihaiu Vodă Racoviţă cea de ani 70 a i se da acum jumătate hotarul de moşie Titeşti căci nu numai acea carte nu este vreo hotărâre făcută prin cercetare cu divanu de faţă cu moşnenii după cum niscaiva sineturi arătate de acel clucer Mincu Bucşănescu prin care să fi făcut atunci vreo dovadă că au avut jumătate hotarul satului Titeşti ci o poruncă după cum întracele vremi se obişnuia către ispravnicii judeţului dată la mama Bucşănescului ca să stăpânească cu popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lor după cum au stăpânit şi mai înainte moşia Titeşti şi mai mult decât cârciuma să nu aibă voie a ţinea Bucşănescului şi popa Duminică cu cetaşii lui altă cârciumă şi pentru dijmuri cum să se urmeze împărţeala după suma stânjenilor; iar de vor zice moşnenii ca să vie la Divan să li se judece cu sorocu să îi trimită aici a li se cerceta judecata de către dumnealor Veliţii Boieri şi a li se orândui boieri hotarnici ca să le aleagă părţile fiecăruia după scrisorile ce vor avea dar nici în lucrare nu se vede că au pus o ori acel Bucşănescu ori chirononii lui sau măcar ceilalţi adică Popa Duminică şi cu Andrei Diaconu şi cu cetaşii lui ce au petrecut cu adâncă tăcere în curgerea de 70 ani ce au trecut; al doilea că peste 43 de ani în urma acestei Cărţi Domneşti vedem cum că au dat jalba la domnie Ilinca Bucşăneasca muma jeluitorului mărturii sunt că are moşie la Titeşti deavalma cu moştenii care i să au împresurat şi după porunca ce au luat către isprăvnicat că au orânduit din parte acel Ene Brăteanul biv – logofăt să cerceteze pentru locurile de hrană şi livezi şi cârciumi iar nu pentru jumătate hotarul ca să dovedească ce împresurare i a făcut moşnenii şi să i se deosebească după care arată Brăteanul prin alegerea sa din leatul 1797 noiembrie 10 de ani 28 trecuţi ce au dat la mâna mumii jeluitorului că după cercetarea ce au făcut aflându se faţă un Ion Unchiaşul din Titeşti moşnean fiind ce se trăgea din rumâni Boiereşti cu ştiinţă de locurile ce au avut Boierii sub stăpanire de la Rumâni au mirări în faţa locului împreună şi cu ceilalţi moşneni ce sunt numiţi în alegerea sa şi îi au arătat întâi căminurile din sat un cămin din vechime ce au fost cârciumă boierească pe ele şi altul unde şedea Stanciu Stăncioiu pe dânsul şi altul de casă ce au şezut Iorga Mutul în Tărure şi altul iarăşi de casă unde a şezut Iorgu Mutu şi altul tot alăturea unde a şezut Stoica care aceste Căminuri au fost ocolite cu răzoare şi cu semne de pietri după cum din vechime le a fost stăpânirea boierilor Bucşăneşti şi livezile de fânuri ce au fost înfundate printre ale moşnenilor livezi anume: în Berila cositură de oameni doi în Calea Lacului cositură de un om După Mlacă cositură de oameni patru în Gogoşoaia cositură de oameni trei în Glod cositură de oameni doi în Zăpodii din jos cositură de oameni doi în Frăsinet cositură de oameni patru în Plăişor deasupra cositură de oameni opt în Trecători cositură de un om Gruiu Stupinii cositură de oameni doi în Lazul Muşi cositură de oameni trei în Lazul Stupinii cositură de oameni şase tot în Lazuri cositură de oameni patru iar în Lazuri sub Scăuel cositură de oameni trei în Lazuri din jos de Lacul Mierli cositură de oameni şase deasupra Chicerii cositură de oameni cinci sub Plai cositură de un om tot sub Plai cositură de oameni doi în Bersicioi cositură de oameni şase tot în Bersicioi cositură de oameni doi tot în Bersicioi cositură de oameni patru tot în Bersicioi cositură de oameni doi şi tot în Bersicioi din jos cositură de oameni doi ce să a făcut cositură de oameni şaptezeci şi cinci locuri înfundate de livezi şi un loc de o zi de arătură în Vălcea şi alt loc de arătură tot de o zi în Topliţă care aceste livezi şi locuri de arătură zice Brătianul cum că după semnele ce au avut stăpânire din vechime să urmeze şi de atunci înainte stăpânirea iar pentru Izlazul Satului şi Pădurea şi din Muntele Titescu când se va vinde să îi de apartea ce se cuvine Bucşăneştei şi fiindcă această alegere au o făcut arătarea moşnenilor când va găsi Bucşăneasca scrisori atunci se va urma după cuprinderea scrisorilor după care alegere a Brătianului netăgăduind jeluitorul cum că au avut şi mumă sa şi el stăpânirea întocmai şi că peste un an în urmă ar fi luat arendaşul şi parte din vânzarea muntelui talere treizeci decât că din zi în zi şi din an în an să ar fi făcut împresurări de moşneni şi neavând jeluitorul să arate acum la judecată alte scrisori sau sineturi prin care să se dovedească de are mai multă parte întracest hotar peste ceea ce i să au ales de numitul Brăteanul ce în curgere de douăzeci şi opt de ani trecuţi stăpanindu se cu bună credinţă atât de mumă sa şi de dânsul acele căminuri şi livezi zile de arătură ce le arată Brăteanul că le au găsit căminurile împietrite şi livezile cu locurile de arătură cu semne deosebite şi înfundate după cum să a stăpânit din vechime de boierii Bucşăneşti nu îi au mai rămas jeluitorului nici o dreptate a mai cere fără de nici un sinet mai multă moşie din hotaru Titeşti împotriva alegerii Brătianului căci pârâţii din hrisoavele şi zapisele ce au să dovedesc că sunt vechi moşnenii cu părţile lor de moşie de la boierii Rudeni şi de la ceilalţi ce se numesc în tranşele de unde au şi cumpărători fără a se arăta întraceste sineturi pe câţi moşi să au împărţit această moşie decât însuşi pârâţii zic cum că de sumă de ani Venitu Muntelui şi al Izlazului şi al pădurii să au împărţit tot pe douăzeci şi patru de moşi în care au intrat şi jeluitorul cu un moş ce îl au cumpărat Mincul Bucşănescu şi nu se împotrivesc a nu stăpâni jeluitorul moşia după alegerea Brăteanului şi a nu îi da partea din munte şi din izlaz şi din pădure pe un moş din douăzeci şi patru şi jeluitorul neavând nici la aceasta nici o dovadă a încredinţat judecata că sunt mai puţini moşi decât numai prin grai pricinuiri fără de nici un temei. De aceea pentru destoinicele cuvinte ce sunt arătate mai sus găsim cu cale ca şi de acum înainte să îşi stăpânească jeluitorul deplin cele cinci căminuri în care unul este cârciuma pe dânsul şi acele livezi cositură de şaptezeci şi cinci de oameni şi acele două locuri de arătură după cum sunt arătate în alegerea Brăteanului ce le au găsit înfundate şi împietrite căminurile iar livezile şi locurile osebite cu semne precum să au dovedit că au avut stăpânire din vechime şi până atunci boierii Bucşăneşti fără de a se mai atinge câtuşi de puţin în cealaltă moşie a pârâţilor moşneni neavând nici un cuvânt nici la cererea ce face a i se alege moşia toată la o parte făcându se trup deosebit neputând să stăpânească acele căminuri şi livezi şi locuri presărate în tot hotarul Titeşti pentru căci nu numai că s a dovedit la cercetarea Brăteanului că îşi are stăpanirea din vechime pe acele căminuri şi livezi şi locuri înfundate fără sumă de stânjeni dar această cerere a sa este peste putinţă de a se pune în lucrare la partea muntelui unde sunt numai văi dealuri şi munţi dându se atunci pricină la Obştea Moşnenilor a se lipi de căminurile livezile de fânuri şi de pomi din locurile de arătură pe care să au pomenit de la moşii si strămoşii lor.

       Şi aşa asupra acestei pricini nu mai este nici o trebuinţă de carte de blesteme iar pentru partea ce are jeluitorul în izlazul satului şi în pădure şi în munte deavalma cu pârâţii de vreme că nici el nu are sineturi nici în sineturile paraţilor nu se cuprinde suma moşilor spre a şti cât are să ia jeluitorul de la vânzarea izlazului şi a pădurii şi a muntelui întralt chip nu se poate descoperi adevărul decât cu luminată poruncă a Măriei Tale Domnilor Boieri Ispravnici ai judeţului să orânduiască la faţa locului un boier cinstit cu frica lui Dumnezeu şi prin Carte de Blestem asupra tuturor locuitorilor să cerceteze pe câţi moşi să au împărţit venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui de la alegerea Brăteanului din leatul 1797 până acum; câtă parte a răspuns jeluitorul adică pe un moş sau mai mult şi în ce chip se va dovedi adevărul prin mijlocul Cărţii de Blestem să se facă alegere în scris ca şi de acum înainte tot pe acei moşi şi tot întracel chip să se împărţească venitul izlazului şi al pădurii şi al muntelui luându şi şi jeluitorul în toţi anii partea sa ce i se cuvine ca să lipsească dintre dânşii toate prigonirile iar de va avea jeluitorul medelnicer bănuială că i să au făcut vreo împresurare la Căminuri şi livezi şi locuri de arături împotriva alegerii lui Ene Brăteanul slobod este să îşi ia boierii hotarnic cu a sa cheltuială a şi le osebi întocmai după cuprinderea şi semnele ce sunt arătate întracea alegere a Brăteanului rămânând Hotărârea cea desăvârşit a se face de Măria – Ta’’.

                                                                               1826, ianuarie 22

         Iordache Băleanu – Vel–ban                    Teodor Văcărescu –Vel-vornic                      

         Iordache Gholescu – Vel–vornic              Dimitrie Bibescu – Vel-vornic

                                 Nistor biv-Logofăt         (m, pag.36).          

                                                                 - II-

 

     Ca să ne putem da seama de eroica rezistenţă pe care au opus-o sătenii titeşteni contra hrăpăreţilor fanarioţi, menţionăm că drumul la Divan (Bucureşti), moşnenii îl făceau mergând pe jos, neexistând mijloace de transport. O asemenea călătorie (dus şi-ntors) dura aproximativ o lună de zile.

     Pe parcursul celor 72 de ani, cât a durat judecata, dezbaterile au avut loc aproape în fiecare lună.

     Încă de la plecarea celor 24 de delegaţi, la proces, pentru fiecare ,,moş’’ un reprezentant, alţi 24 de delegaţi se pregăteau de plecare. Delegaţii se întâlneau pe drum, când îşi transmiteau cele discutate la proces, ca judecata cauzei să nu fie pierdută.

     Prezentăm conţinutul unei dezbateri din data de 6 octombrie 1826, urmată de multitudinea de acte prezentate de moşneni.

 

                                                   Prea În’nălţate Doamne

           ,,D-lui Medelniceru Gheorghe Bucşănescu dându-i jalbă Mării Tale încă din leatul 1823 pentru moşnenii Titeşti dintr acest judeţu cu arătare că în hotarul loru Titeşti rămânându de la moşu-său Mincul Bucşănescu biv-clucer Zaharia moşie din două cu moşnenii unde mai dinainte au fostu-două cârciumi una a popi Duminică cu cetaşii lui şi alta a numitului clucer şi că până la o vreme s-au urmatu şi stăpânirea şi starea cârciumilor care de la o vreme încoace nici stăpânirea, nici orânduiala cârciumilor nu se mai păzeşte, cerându ca prin hotarnicu la faţa locului să se aleagă stăpânirea prin Carte de Blestem în dosul căreia jălbi nu se porunceşte ca să cercetăm pricina a totu înaintea noastră cum şi în faţa locului prin Carte de Blestem de va fi trebuinţă şi la dreptatea ce va avea jeluitorul se şu afle cuvincioasa Îndestulare şi să cearu nemulţumirea Din vreo parte cu cercetarea noastră ău sensu sei convine pe amânduo părţile la luminatul Mării tale Divanu următori fundu sau aduen parâţi moşneni faţă de Isprăvnicatu unu Popa Ion i Niculae Gurbăţu i Popa Barbu i Florea Stăncioiu i Şerban Mardale i Martin Popescu i Radu Gurbăţu iar Marin Vârvoră şi Radu Cârstoi şi cerându mai întâi de la D-lui Medelnicerul să se arate cu ce sâneturi face acum cerere au scosu o luminată poruncă a răposatului întru fericire Domn Mihail Vodă Şerban în leatul1755, decembrie 3 de săretu ani 70 coprinzătoare că clucerul Mincu să aibă a stăpâni moşia Titeşti din Plaiul Loviştea Jud. Argeşu cu Popa Duminică şi Andrei Deaconu cu cetaşii lor duppă cum au stăpânitu şi mai ‘nainte şi să fie în satu numai două cârciumi una a Bucşănescului şi alta a popii Duminică cu cetaşii lui şi dijma să se strângă la un locu ca să se împartă după suma stăpânirilor fiecăruia şi nimeni într-altu chipu să nu îndrăznească ci care împotrivă va urma să se certe daru cându voru zice cu toţii să vie să se judece să-i sorocească Isprăvnicatul la luminatu Divan ca să se judece de către D-lor veliţi boieri şi după cercetarea ce le vor face şi după cărţile ce vor avea li se vor orândui şi hotarnicu ca să le aleagă părţile fieş’ căruea s-au Întrebatu şi pârâţii moşneni ce au împotrivă a răspunde şi ziseră că de această poruncă nu au avutu nici o dată ştiinţă nici că s-au pomenitu vreo dată ca să stăpanească numitul clucer Bucşănescu după arătata poruncă pă dinu două această moşie sau fiind sau fecioru ori maica numitului medelnicer cum nici însuşi D-lui Medelniceru ce şau avutu stăpanirea pe partea de moşie, ce au cumpărat o dela Ion Mutul şi că cei ce sau arătatu la vreo judecată cu vreo asemenea cerere căci de se au fi bizuitu a pune în vreo lucrare această poruncă urma ca de locu să se cunoască năpăstuirea ce au avut să le facă se vându ei hrisoave Domneşti şi cărţi vechi de stăpanire împotriva arătatei porunci ci au ţinut această poruncă tăinuită până acum peste 70 de ani face această cerere cunoscându se din ‘traceastă multă tăcere că această poruncă sau făcutu numai după arătarea răposatului Bucşănescu fără de vreo Înfăţişare şi că ea nici sau pututu pune în lucrare cerându le daru cărţile să ni le arate ce au de stăpânirea acelui hotaru ne arătară 50 bucăţi hrisoave vechi i zapise de dezrumânie şi altele de cumpărătoare care se aşternură anume mai josu Vez un vraf de hârtii veichi rupte de totu de nu sau pututu ceti zicându şi şi aceia că mai Înainte totu hotaru acesta au fostu al loru dară pă vremea ce sau rânduitu locuitorii sau rumanitu şi ei cu moşia loru la unii la alţii şi pe urmă sau desromânitu de la boieri Rudeni şi de la alţii uni deodată cu moşia loru alţii ăntâi singuri şi mai la urmă şi cu moşia loru caru unul di la din ‘trânşii ce sau zisu mai susu caru fi vândutu partea lui de moşie la clucerul Minculi şi că numitul clucer numai a aceluia parte a fi avut o şi au stăpanit o care parte ău Leatu lu 1797, noiembrie 10 cându de maica jăluitorului au cerutu a se descoperi puindu să sa şu aibă stăpânirea să i deosebită prinu alergători Răposatu Iene Brăteanu biv logofăt zavistieră şi a căruea alegeri sau şi văzutu de către noi şi că mai multă parte de câtu acelui vânzători nau mai avutu pentru care aici avem acum nu şi Împotrivescu să şi stăpânească precum şi atunci au avut o ca una ce pă acolo sau urmatu stăpânirea moşii Bucşăneştilor avându şu cârciuma pă sama D-lor şi avându ş şi moşnenii pale ‘loru erau nu dupe cum cere acum printr-această poruncă care nu sau pusu aici o Dată în lucrare strigându cu toţii că de are D-lui Medelniceru vreo bănuială de Cutropire săşu scoată Carte de Blestem precum cere în jalbă D-ei atătu asupra lor câtu şi asupra împrejurărilor care să dovedească pe unde şi ău ce chipu sau avutu stăpânirea Mincului Bucşănescului până la moartea lui în vrema ce de la moartea numitului clucer Bucşănescu săutu ani 53 ş atătu în satul loru câtu şi prin satele de prinu prejuru se află oameni bătrâni ş peste 80 de ani cu care aceştea să se precurme toată pricinuirea atătu a moşii cătu şi a pretenţii cărciumilor dar D-lui Medelniceru nu primi în nici un chipu a să jurământu cerându cu unu cuvântu că de vreme ce se coprinde în alegerea numitului Brătianu că acele locuri sau datu Meichii D-sale atunci numai după arătarea (D-sale şi a) Moşnenilor Iearu găsinduse deosebită carte ce se urmeze după acea cere se i se dea acum dupe coprinderea poruncă Domneşti ce sau zis mai susu ce zică că acum au găsit o deci În vreme chiar D-lui Medelniceru prin jalba sa au cerut a se Descoperi fiinţa stăpânirii acestui hotar prin jurământu şi a primi ănsuşi acumu na primitu cându au cerutu pârâţii asse face descoperire prinu Carte de Blestem au datu bănueală judecăţii că şi ănsuşi ăi este cunoscut că nici odată nu sau pusu în lucrare acea poruncă, Iear mai pătosu fiind chear arătata carte se coprinde ca cerându moşnenii judecată se li se aleagă părţile după cărţile ce vor avea văzându se la măinile loru atătea hrisoave Domneşti şi Zapise ce sau zisu mai susu părerea noastră ce ieste că necesaru cuveni a se băntui pârăţi acum din liniştita stăpânire ce până acum au avut o Rămânându a stăpâni D-lui Medelniceru care ănsuşu au trăitu la Hotărnicia Brăteanului au aărrătatu toate locurile ce au vândutu dar fiindcă D-lui Medelniceru nu rămăsese mulţumitu se puse soroc la 15 ale Viitorului noemvre să vie amândouă părţile la luminatul Mării Tale Divanu de unde li se voru da cea desăvârşită hotărâre’’.

                                                                  1825, octombrie 6    

 

       După cum reiese din cererea prezentată, medelnicerului Gh.Bucşănescu, văzând că-i ,,fuge terenul de sub picioare ’’, grăbeşte încheierea procesului, convins că noul domn pământean va da câştig de cauză moşnenilor din Titeşti.      

 

                   - Hrisoavele şi zapisele prezentate de moşneni, în dezbaterea procesului -

 

7191 (1683), martie, 9: zapisul logofătului Tănasie, prin care vinde o sălişte lui Martin şi Popi Tomi.

7195 (1687), decembrie, 5: zapisul lui Chărsti Paharnicul Rudeanul, prin care sloboade pe Bolovan cu moară şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7196 (1688), martie, 24: zapisul lui Socol Rudeanu, prin care vinde lui Martin sin (fiul) Popa Toma, una delniţă de moşie.

7132 (1624), decembrie, 5: zapisul Chirchi Paharnicu Rudeanu, prin care sloboade pe Bolovan, cu moara şi cu locul de la Frasăn şi cu săliştea lui Păsăţel, jumătate.

7166 (1658), decembrie, 28: zapisul Chirchi şi Stoica Rudeanu, prin care vinde Tomi sin (fiul) Bolovan şi cealaltă moşie ce o mai avea Bez de săliştea lui Păsăţel, cea mai înainte vândută.

7136 (1628), iulie, 7: zapisul Stanciului sin Radu ot Şuici, prin care vinde două locuri lui Bolovan.

7138 (1630), decembrie, 20: zapisul lui Dragomir ot Şuici, prin care vinde lui Bolovan, două locuri unul de la Frasin, altul de la Sălcii.

7180 (1672), decembrie, 8: zapisul Predi sin Ştefi, prin care vinde lui Ionu, o sălişte cu patru locuri.

7134 (1626): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu lui Bolovan, pentru partea lui Ionu din Cucoi, în a patra parte.

7158 (1650): Hrisovul Mării Seale Matei Vodă, datu la mâna lui Bolovan, pentru una livadie în dealu ce să zice în Gruiul Caliciul şi două livezi cumpărate de la Ilie şi Dumitru cu aceste zapise ce stăpânescu şi în munte care să stăpânească popa Barbu şi cu cetaşii lui şi cu Enache Bolovan.

7174 (1666), aprilie, 23: zapisul lui Stroie şi Dragomir, prin care vinde una delniţă la mâna lui Martin vel Ştefăn.

7183 (1675), septembrie, 21: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, vinde una delniţă de moşie, Chărstoi, în delniţa lui Ion Moşului, cu partea din munte, cu aceste zapise le stăpânescu şi în munte, cere Şerban Mardale i (şi) Radu Chârstoiu cu cetaşii loru.

7142 (1634): Hrisovul Mării Seale Matei Voievod, datu lui Ion Vârvoră pentru o sălişte câtu au fost ămprăndărată şi un locu în Câmpu Mirli.

7194 (1686): zapisul Stoichi Tecuci, prin care ăi dă lui Opri Varvoră, o jumătate sălişte şi cu locu în corupu la Gura Cheişorii şi alt locu la Gruiu Văcarului – cu aceste zapise ce coprindu şi în munte cere Marin Vârvoră cu cetaşii lui.

7143 (1635); Hrisovul Mării Sale Matei Voievodu dat popii lui Stan şi feciorilor lui pentru una delniţă a lui Negoiţă şi un loc de la Grui, cu acestu Hrisov stăpânescu şi ăn munte şi o cere Nicolae Boerescu.

7170 (1662), septembrie, 7: zapisu lui Matei sin Postelnicu Radu Rudeanu datu la mâna Radului, prin care vinde una delniţă de moşie du peste tot hotarul şi din munte.

7170 (1662), decembrie, 3: zapisu jupânesei Despinu datu la mâna lui Davidu cu frate – său Lazăr, pentru una delniţă de moşie du peste totu hotarul adeveritu şi cu hrisov.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisu lui Matei sinu Radu Rudeanu datu la mâna Stanciului Rărei pentru care ai vinde una delniţă de moşie cu partea lui Belereşu şi peste tot hotarul şi din munte.

7147 (1639): zapisul lui Becla prin care iartă pe popa Oprea cu moşul lui adeverit şi cu hrisov, din leatul 7158 (1650), noiembrie, în 23, al Răposatului Matei Voievod, această parte o cere Tudor Lungu, cu cetaşii lui, cu care stăpâneşte şi în munte.

7142 (1634), iunie, 4: zapisul Stanciului, prin care Voicu lui Jianu, ăi dă Săliştea Udri.

7154 (1646), martie, 4: zapisul Stanciului cu Neagoie Bratu, prin care vinde lui Martin, ograda de Sumnacă şi locul de sub Coastă.

7166 (1658), decembrie, 21: zapisu Chirchi Stoici, prin care vinde lui Ionu Fetea, moşia câtă au fost cumpărată Toma chesar Paharnicu.

7199 (1691), iulie, 16: zapisu lui Mihai Postelnicu şi George Ştefan, prin care vinde lui Ionu Deaconu şi Mărgărit Ibratega şi Ion Ion Cismaru, Ion Tomescu, 9 săliştii cu toate locurile lor câtu voru avea acele nouă săliştii, în aceste săliştii mergeau cu pârţile loru din câmpu, din pădure, din munte, din apă, cu săliştea satului şi du peste tot hotarul din hotar până în hotar, cu aceste zapise ce stăpânescu şi ăni munte cere să stăpânească Niculae Gurbăţ şi Radu Gurbăţ cu cetaşii lor.

 

                   Alte însemnări de hrisoave şi zapise ce se cuprind în anaforaua sau

                             Cartea Ispravnicilor din leatul 1826, octombrie, 6.

 

7176 (1668), februarie, 26: Hrisovul Mării Seale întru fericire Radu V.V. datu lui Mihăilă Jugravul sin Jacul din Titeşti, prin care ăi dă jumătate delniţa din tot hotarul.

7172 (1664), august, 16: zapisul Predi Paharnicu, datu la mână popii Drăghici ot Titeşti, pentru una delniţă din tot hotarul Partea Radului Zmeu.

7153 (1645), septembrie, 24: zapisul sinu Vladu Rudeanu, prin care vinde popii Drăghici una delniţă din tot hotarul.

7183 (1675), septembrie, 24: zapisu Vladului Rudeanu prin care vinde popii Drăghici moşia din tot hotarul – Delniţa Ţiganului.

7147 (1639), decembrie, în 30: zapisul Chirchi Postelnicu dat la mâna Dumitrului, prin care se răscumpără ănsuşi cu toată Moşia lui câtă i să va alege care zapisu se adeverează cu Domnescu Hrisov.

7166 (1658), iulie, 11: zapisu lui Stroie şi Guscea, feciorii Voicului ot Râmnicu coprinzători că ar fi răscumpărat partea lui Mihăilă Zugravul şi caru fi dat de pomană.

7147 (1639), aprilie: zapisu Chirchi Postelicu, la mâna Stanciului Befu, prin care se rescumpără cu toată moşia lui câtă i se va alege.

7173 (1665), decembrie, 10: zapisu lui Tudosie capătă la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie, in jumătate de Delniţă, Zmeilui şi jumătate delniţă.

7173 (1665), genare, 31: zapisu Popii Stroie, împreună cu soţia sa Caplea la Sanchului călău ertatu de rumânie cu toată moşia sa chătă i se va alege.

7150 (1642), august, 26: Hrisovu Mării Seale Matei Voievod dat la mâna popii Drăghici, pentru una delniţă de moşie cumpărată de la Radu Rudeanul.

7172 (1664), august, 26: zapisu Predi Paharnicu la mâna lui Vitami că ea a vândut partea lui de moşie din Titeşti, cu aceste zapise ce se arată mai susu care au cuprinsu de peste tot hotarul cumu şi ăn munte cere a stăpâni popa Ionu cu fraţii lui şi cu cetaşii lui – Dumitru şi Sima.

7137 (1629), octombrie, 25: zapisul Stanciului său Radu Paharnicul prin care dăruieşte una delniţă de moşie lui Martin, ce să au numitu să ăi fie frate de aici înainte.

7136 (1628): zapisul Stanciului sinu Radu Rudeanu prin care vinde lui Martinu săliştea lui Tămplană şi locul din Grui earăşu al lui Tămplană.

7165 (1657): zapisul Voicului Roşu ot Râmnic prin care vinde lui Martinu una Vadu de moară cu locul ei.

7170 (1662): zapisul spătarului Matei al sin Radu Rudeanu, prin care vinde lui Martin una livadie din delniţa lui Şerbanu guruf şi altă livadie în Topliţă şi un locu tot din ‘traceastă delniţă.

7177 (1669): zapisu lui Ştefan Paharnicu, cu frate său Năstase, dat la mâna lui Martin, prin care ăi vinde zece locuri din delniţa sa fiindcă iei l au slobozit numai cu săliştea şi cun locu de Sumnacă adeveritu şi cu chartea Judeţului din Râmnic dinu leatu 7133 (1625), aprilie, 5, cu aceste zapise ce se a stăpâni Dandu şi Voina cu cetaşii lor precum stăpânescu şi în munte.

7170 (1662), decembrie, în 15: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie.

7170 (1662), decembrie, 9: zapisul lui Matei sin Vladu Rudeanul, prin care vinde Stanciului o jumătate de delniţă de moşie în Delniţa Corui.

7173 (1665), decembrie, 24: zapisul Vladului, prin care vinde lui Martinul o Delniţă de moşie, anume Delniţa Undrenească.

7173 (1665), decembrie, 1: zapisu lui Matei sin Vladu Rudeanu prin care vinde lui Ionu una delniţă de moşie, acuma Dobrinească.

7150 (1642): zapisul lui Stanciu Postelnicu ot Şuici, la mâna Stanciului şi Voicului prin care ăi vinde una delniţă – aceste zapise coprinde şi din munte cu care cere să stăpânească Florea Stăncioiu cu cetaşii lui.

7133 (1625), decembrie, 5: cartea judeţului Georgiiciu, cu 12 pârgori din Râmnic, prin care se adeverează că Bolovan au fostu român lui Chesa fecioru comisului Chirchi ot Ruda şi că lă ar fi slobozit cu săliştea lui Păsăţel jumătate şi cu moară.

7148 (1640), mai, în cinsprezece: zapisu lui Dumitru Voini, prin care vinde jumătate din moşie Priotesei Rădi şi Popi Stanu şi au a împărţi totu cu 4 Megiaşu alergători.

7148 (1640), martie în 17: zapisul lui Dragomir din Şuici şi cu a jupânesei lui Stana, prin care vinde săliştea lui Negoiţă popi lui Stan.

7180 (1672), septembrie, 30: zapisul Vladului sin Vladu Rudeanu, paharnicu, prin care vinde 2 locuri Deaconului Thomei.

                   Anul 1879, iunie 9/22 – scoasă întocmai copie de mine ,

                                                           Notar: Gh.Ionescu – Titeşti.

 

       Valabilitatea proverbului: ,,Cine are carte are parte’’ s-a adeverit şi în acest caz.  

       Fanarioţii nu s-au aşteptat la o aşa de puternică îndârjire din partea moşnenilor şi nici la un număr aşa de mare de acte, cu care au adeverit proprietatea terenurilor din hotar.

       Boierii Bucşăneşti au fost siguri că au reuşit să distrugă multe din actele sătenilor, în scopul de a nu se putea adeveri în faţa Divanului, considerând că vor avea câştig de cauză.

       În urma pierderii procesului, boierii au fost nevoiţi să părăsească satul, vânzând dreptul ce-l cumpăraseră, în mărime de 1/24 din hotar.

       Toate actele prezentate de moşneni în proces erau temeinic redactate.

       Prezentăm două asemenea acte, în copie, după originalele lor.

 

             I:     Din leatul 7146 (1638), August, 5

             ,,Jupâniţa Despina Logofeteasa şi cu feciorii mei anume Radu şi Vladu feciorii răposatului Vladului Logofătului scrisam acest al nostru zapis să fie la mâna lu Şerban ot Titeşti cum să se ştie că sau răscumpărat de la noi de rumânie cu ai lui feciori câţi Dumnezeu i va da, drept de zăce mie de bani gata însă sau răscumpărat cu delniţa lui de moşie ce au avut din siliştea satului şi den câmpu şi den apă şi den în pădure şi de peste tot hotarul ca să i fie lui moşie stătătoare şi feciorilor şi să au răscumpărat acestu anu ci iaste mai sus scris de a noastră bună voe şi la această tocmeală au fost mulţi oameni buni mărturie anume: popa Vladul şi popa Tudor ot Murgeşti i (şi) Neanciul Vătah ot Floreşti i (şi) Stanciu ot Jugureni i Muşat i Bolovan ot Titeşti i Ion Vârvoră i Martin i Popa i Stanciul Svestea ot Băiaş şi ne au pus peceţile ca să să ştie şi amu scris eu Simion sin Opri Logofătului ot Rativoeşti acest zapis’’.      

            L.S. (eu Radul); ( L.S.) eu Vladul; ( L.S.) Neameiul – martoru.

 

Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului:Această copie în foi una, scoasă întocmai după actul depus spre păstrare la Arhivele Statului, Secţia Istorică, de D-l Ioniţă Călinoiu, pe lângă petiţia înregistrată la Nr.1082, din 15 octombrie 1910, colecţionându-se de subsemnatul, se încredinţează pentru conformitate – p. E.Ferzeliu -

     Se adeverează copia de faţă prin subscrierea şi prin punerea sigilului Arhivelor Statului.  

              Director, D.Onciul, Nr.1531, 1910, octombrie, 20 – Bucureşti.

 

 

       II:   Leatul 7170 (1662).

        ,,Adică eu Matei feciorul Postelnicului Radu Rudeanului scrisam zapisul meu ca să fie de mare credinţă la mâna Radului din Titeşti, cum să se ştie că i am vândut o delniţă din satul din Titeşti anume delniţa Stanciului Oricheatului din sat din Titeşti însă cât se va găsi dintr acea delniţă să aibă a o căuta ăn din apă ăn din pădure ăn din munte ăn de unde să va găsi să fie volnic aş găsi căutare moşia lui şi de nimenea opreală să naibă că o am vândut de a noastră bună voie fără nici o silă să i fie lui moşie ohamnică în veacu de veacu şi lui şi feciorilor lui câţi Dumnezeu va dărui şi să se ştie că ne am tocmit de mi au dat bani gata ughi 7 iar cine va întoarce din neamul nostru acestă moşie să fie proclit şi anatema de 318 oţăi ijva Nichei şi când s au făcut acest zapis fostam şi mărturie mulţi oameni buni anume: Martin din Titeşti şi popa Drăghici şi popa Oprea şi Oprea brat (frate) Martin şi Nitan din Băiaş şi am scris eu popa Martin sin Martin’’.

                           Gismesiţa, septembrie, zile 7, Văleat 7170 (1662).                                                                                          

 

   Eu Matei feciorul Radului Rudeanul pentru credinţă mai jos am pus şi degetul ca să crează în loc de pecetie – 1845, iunie, 3.

                                           Ajutor Supt.Cărmuiri Loviştea

   Arhivele Statului – 1911, August, 19.

 

     În încheierea acestui subcapitol, prezentăm ,,Împărţeala moşiei Bucşăneştilor’’, prin cumpărătoare, de către moşnenii Titeşti. Prin aceasta se evidenţiază valoarea acestei averi care reprezintă numai a douăzeci şi patra parte din hotarul satului, la vremea aceea, în care sunt incluse şi drepturile din pădure, înţărcători (suhat), izlaz şi Muntele Titescu.

     Sumele achitate de moşneni au fost achitate în galbeni (poli de aur), care au fost transformaţi în valori băneşti (în lei noi), de unde se poate observa puterea de cumpărare a leului, o dată cu introducerea lui ca monedă oficială.

    

         Împărţeala moşiei moşilor Bucşăneşti, cum se arată mai jos, însă şi moşia ce li se cuvine la fiecare.

 

Banii ce au       Numele şi prenumele cumpărătorilor, denumirea şi mărimea averii      

dat fiecare       cumpărate.    

galbeni lei        

16     504     Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu – li s-au dat livadia de după Siacă; lung de 65 şi lat de 12.

16     504   Adică şaisprezece galbeni au dat Gheorghe Mărcoiu pe 60 şi 14 dramuri    pădure şi Suhat şi munte.

36       1134   Adică treizeci şi şase galbeni au dat Ilie Petrescu care pentru 24 galbeni au luat locul din Topliţă – lung de 111 şi lat de 10; pt.8 galbeni au luat o petică din Livadie din Frăsinet; pentru patru galbeni au luat din petica ce se vinde din curtea hanului în jos şi i s-au cuvenit şi 16 dramuri din munte şi suhat.

16      504     Adică şaisprezece galbeni au dat Ion Diaconu şi i s-au cuvenit locul din Cazan din jos de prunii Florii Stăncioiului lung 74 şi lat 21 şi şase dramuri din munte şi suhat.

16         504     Şaisprezece galbeni au dat Mitu zet (ginere) lui Radu Gurbăţ.

16     504   Şaisprezece galbeni au dat Martin Deaconu care la amăndoi li s-au cuvenit livadia din Frăsinet lung 105 lat 33 care intră şi Ilie Petrescu, cu opt galbeni care acea livadie s-au preţuit cu zece galbeni şi din dramuri lui Martin şi Mitu din munte şi suhat se cuvine câte 7.

8       252   Opt galbeni au dat Ghiţă Şerban Mardale.Opt galbeni au dat  Iacov Iacov Mardale. Opt galbeni au dat Gheorghe zet Şerban Mardale. La toţi trei s-au dat livadea din Glod lung 105, lat 20, iar dramuri li se cuvine zece şi jumătate din munte şi suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Niţă Pătru Popi şi i s-au dat două părţi din livadia de După Grui, care este lung 42, la 39 şi 7 dramuri din munte şi suhat.

16       504      Opt galbeni au dat Roşu Ioan Şerban care are a treia parte din livadia de După Grui, care este lung 42 şi lat 39, pentru opt galbeni i s-au dat douăzeci dramuri din munte şi pădure şi suhat.

16       504     Şaisprezece galbeni au dat Bucur Boerescu şi i s-au dat două părţi din livadia din Scăuel, care este lung 63 şi lat 36 şi 7 dramuri din munte şi                           Suhat.

48     1512    Adică patruzeci şi opt au dat Ghiţă Lungu pentru: 12 galbeni i s-au dat săliştea din sat, lung 21, lat 7; Pentru 12 galbeni i s-au dat o livadie alăturea cu ...lung 66, lat 26; Pentru 12 galbeni i s-au dat livadia de supt...lung 51 şi lat 20. Pentru patru galbeni i s-au dat a patra parte din bucata de sălişti din josu de curtea hanului şi i se cuvine şi 21 dramuri din munte şi Suhat.

28     882   Douăzeci şi opt galbeni au dat Tudor Ion Lungu şi i s-au dat o şuviţă în Bersicioi lângă Lisandru a lui Dumitru, 12 galbeni, lung 39, lat 10, iar 16 Galbeni i s-au dat locul de la Staicu din Vălcea, lung 51, lat 9 şi 9 şi 12 dramuri din munte şi Suhat.

20     630     Douăzeci galbeni au dat Ion Lungu şi i s-au dat livadia de la ...şi din sus ...lung 36, lat 30, nouă dramuri din munte şi Suhat.

16     504       Şaisprezece galbeni au dat Dorea Lungu şi i s-au cuvenit două părţi din livadea din Berila, care este lung 42 şi lat 34 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

12       378   Doisprezece galbeni au dat Mihail Lungu şi i s-au cuvenit peteca de lângă pârâu în Bersicioi, lung 34, lat 17 şi 5 dramuri din munte şi Suhat.

8         252   Opt galbeni au dat Din Bucur Lungu şi i s-au dat douăzeci dramuri în izlaz şi pădure.

8         252         Opt galbeni au dat Mihail N.Bolovan şi i s-au cuvenit o parte jumătate din livadia...care este lung 57 stânjeni şi lat 52 şi trei şi jumătate dramuri din munte şi Suhat.

8     252     Opt galbeni au dat Ioan zet Radu Popa Basan Bejleagă şi s-au cuvenit o jumătate de case din patru şi jumătate din jos Mesteacăn şi trei dramuri şi jumătate din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Răducanu Popa Gheorghe şi i s-au şi cuvenit o

                         bucată din săliştea casei cea alături cu din jos de curtea hanului şi din jos

                         de a lui Ioniţă Anghelescu şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au cuvenit o parte

                         din patru şi jumătate din livadia din la jos Mesteacăn şi 7 dramuri din

                         munte şi Suhat.

92       2898     Adică nouăzeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Răducanu zet Tache Popescu

                         şi i s-au dat livadia din Gura Plaiului toată 93 lungă,76 lată,pentru 72 gal-

                         beni,pentru şaisprezece i s-au cuvenit din săliştea din Vălcea şi casa pe

                         jumătate lung 21, lat 17. Pentru 4 galbeni a patra parte din poteceaua de să-

                        lişte din jos de curtea hanului şi din munte şi Suhat 40 dramuri.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Tudor Tugă Bradăsu care i s-a cuvenit jumăta-

                         te săliştea din Vălcea şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Martin Popescu şi s-a cuvenit livada...

                         lung 43 şi lat 28,cu 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Florea şi Niţă Popescu şi li s-a cuvenit livadia    

                         Gruiu Stupinii lung 52,lat 28 şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece au dat Gheorghe Deaconu Dumitru şi i s-au cuvenit o parte şi

                         jumătate din livadia din jos de Mesteacăn şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

50       1575     Cincizeci galbeni au dat Matei sin ...Bursuc şi s-au cuvenit o parte şi ju-

                         mătate din livadia din Feregă pentru douăzeci şi patru de galbeni şi pentru

                         douăzeci şi patru i s-au cuvenit două părţi şi jumătate din locul din Grui şi

                         pentru doi galbeni intră în petica de sălişte din jos de curtea hanului şi i se

                         cuvine şi 22 dramuri din munte şi Suhat.Locul este lung 46,lat 28.

6         189       Şase galbeni au dat Andrei Tudose Popescu şi i se cuvine livadia jumătate

                         de la Enache,din Bersicioi,de către izlaz şi două dramuri şi jumătate din

                         munte şi Suhat.

52      1638     Cincizeci şi doi galbeni au dat Ioniţă Anghelescu şi i s-au cuvenit o buca-

                         tă din săliştea de la drum şi casa veche,care este lung 25 şi lat 23 pentru

                         50 galbeni, iar pentru doi iarăşi din poteca de sălişte din jos de curtea ha-

                         nului şi i se cuvine douăzeci şi trei dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Simion Sârbu Cisciu şi i s-au cuvenit o parte        

                        din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mirlei care este lung 84 şi lat

                         42 toată livadia şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Şerban Andrei Vătăşescu care i s-au cuvenit o

                        parte din două şi jumătate din livadia din Ferigă şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat;84 lung şi 50 lat.

16       504       Şaisprezece galbeni au dat Nicolae Andrei Vătăşescu şi i s-au cuvenit o

                        parte din patru şi jumătate din livadia…şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

                         Toată livadia este 1 stânjen şi 80 lat.

8       252         Opt galbeni au dat Ioan Alescu Vătăşescu şi i s-au dat 20 dramuri din

                        izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu zet Drăcanu Din şi i s-au dat 20 dramuri în

                         izlaz şi pădure.

8       252         Opt galbeni au dat Niţă Toma Vătăşescu şi i s-au dat 12 dramuri în izlaz

                         şi pădure.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Lisandru Mandolu şi i s-au cuvenit liva-

                         dia din Bersicioi de la Bolovan,jumătate şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat popa Ghiţă Nicolae, frate-său şi la amândoi li

                         s-au cuvenit din două şi jumătate o parte din livadia Gogoşoaia şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ghiţă Niţă Baciu şi i s-au cuvenit o parte din

                         două şi jumătate din livadia Gogoşoaia care este lung 57, lat 52 şi 7 dra-

                         muri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Gheorghe Duţă Slabu şi i s-au cuvenit o parte din

                         patru din locul din Tărure,2 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Alescu Bărăgan şi i s-au dat două părţi din locu din

                         Tărure de alăturea cu ale popii Niculae care este lung de 126 şi lat 12 şi

                         3 şi ½ dramuri din munte şi Suhat.

6       189         Şase galbeni au dat Mascu zet Enache Stănescu şi i s-au dat jumătate liva-

                         dia de lângă ale din Berila şi 2 şi ½ dramuri din munte şi Suhat,care este

                         lungă 36 şi lat 21.

4       126         Patru galbeni au dat Mu Florea Stăncioiu şi i s-au dat zece dramuri din

                         pădure şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Constantin Sădeanu şi i s-au dat 20 dramuri din pădure

                         şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Mihail Cazarab şi i s-au dat 20 dramuri din pădure şi

                         izlaz.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudosie şi Simion Vârvoră şi li s-au cuvenit a                                      

                         treia parte din săliştea Răgeţoaia şi 7 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ion Nenju şi i s-au cuvenit a treia parte din să-

                         liştea de la nucul lui Găimacea coala şi 7 dramuri din munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ilie Mandolu şi i s-au cuvenit jumătate livadia

                        din Bersicioi de la Bolovan, lung 88 şi lat 19 şi 7 dramuri din munte şi

                         Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Salatan şi i s-au cuvenit o parte din locul din

                         Tărure care este alături cu ale Popii Niculae care este lung 126 şi lat 12 şi

                         2 dramuri din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Radu Gurbăţ şi i s-au dat o parte din locul

                         din Tărure şi două dramuri din munte şi Suhat.

32     1008       Treizeci şi doi galbeni au dat Tache Popa Bucur,Tudor Popa Bucur şi Ion

                         Popa Bucur şi li s-au cuvenit câte şi trei săliştea cu pruni din Tărure lungă

                         46 şi lat 17 şi 14 dramuri în munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion zet n.Cârstoiu şi i s-au cuvenit două părţi din trei

                         din livadia din Zăpodii care-i lung 38 şi lat 28 şi trei şi jumătate dramuri

                        din munte şi Suhat.

4       126         Patru galbeni au dat Nicolae Solomon şi i s-au cuvenit o parte din trei din

                         livadia Zăpodii şi 2 dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Sisip zet Serban Mardale şi din două părţi şi

                         jumătate din livadie…care este lung 84 şi lat 42 i s-au cuvenit o jumătate

                         pentru 8 galbeni,iar pentru opt i s-au dat 20 dramuri din izlaz şi pădure şi

                        trei dramuri şi jumătate din Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Ion Ungureanu şi i s-au dat două părţi dramuri în pădu-

                         re şi izlaz.

8       252         Opt galbeni au dat Nicolae Diaconu Dinu şi i s-au cuvenit o parte din trei

                         din livada din Berila şi 3 şi ½ dramuri la munte şi Suhat.

8       252         Opt galbeni au dat Stanciu Din Diaconu şi i s-au cuvenit şuviţa din Calea

                         Lacului de lângă vale,lung 71, lat15 şi trei dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Bucur şi Toma Vătafu şi li s-a cuvenit peteca

                         de livadie de subt Pleaşă, de lângă valea Bersicioiului,lung 42, lat 31 şi 7

                        dramuri în munte şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Tudor Andrei Vătaf şi i s-au cuvenit o parte

                         din două şi jumătate din livadia de la Lacul Mierli şi 7 dramuri din munte  

                        şi Suhat.

16     504         Şaisprezece galbeni au dat Ioan Vârvoră şi i s-au cuvenit a treia parte din

                         săliştea de lăngă Mozăvaia şi 7 dramuri din munte şi Suhat, care toată

                         este lungă 43 şi lată 14.

        

       O parte dintre moşnenii cumpărători menţionaţi în tabela de mai sus sunt urmaşii moşnenilor care au participat la procesul cu boierii Bucşăneşti – iar unii sunt chiar participanţii la dezbaterea procesului. Tabelul scoate în relief moşnenii satului din timpul cumpărătorii (anul 1830). Această avere a fost împărţită prin cumpărătoare, aproape în mod egal, lucru firesc, deoarece greul procesului a fost dus de întregul sat.

       Calculul averii fiecărui cumpărător, cât şi împărţirea acesteia, a fost făcută de Ghiţă Lungu, cu multă dreptate, deoarece mai mulţi interesaţi în sporirea averii voiau să intre singuri în posesia părţii deţinută de Bucşăneşti.


 Sursa: Vlădescu, Florea - Monografia comunei Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2003, p.88-126.

 

 

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Duminică, 22 Mai 2022
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 3805 ori
Ești aici: Home Valcea Valcea Istoria satului vâlcean Titești