Istorie Locala

Marți, 22 Ianuarie 2013 12:47

Râmnicu Vâlcea - viața politică și economică (23 august 1944-30 decembrie 1947)

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Populaţia oraşului din Râmnicu Vâlcea a primit actul de la 23 august 1944 cu o deosebită satisfacţie, legându-şi de înfăptuirea acestuia speranţele pentru un viitor mai bun1. Într-un raport confidenţial întocmit asupra stării de spirit a populaţiei vâlcene pentru perioada 25 august-25 septembrie, biroul de siguranţă din Râmnic constată că « Actul de la 23 august 1944, a fost primit de populaţie cu multă bucurie, fiecare gândindu-se că suferinţele vor trece, se vor sfârşi etc. Mulţi s-au îmbrăţişat, s-au sărutat în momentul când la radio regele a anunţat încetarea războiului cu U.R.S.S. pe baza de armistiţiu şi formarea unui nou cabinet2.

Unul din primele acte ale guvernului gen. Constantin Sănătescu a fost repunerea în vigoare a Constituţiei din 1923, prin care tuturor cetăţenilor români fără deosebire de origine etnică şi socială, de limbă sau de religie, li s-au recunoscut egalitatea în faţa legilor, dreptul de întrunire şi asociere, libertatea presei, şi a conştiinţei. Toţi deţinuţii condamnaţi în perioada anterioară pentru activitatea revoluţionară, demo­cratică, antifascistă, au fost eliberaţi din închisori şi lagăre. Pe lângă contribuţia militară, poporul român a susţinut războiul antihitlerist prin mari eforturi de ordin economic şi financiar. Economia naţională a fost mobilizată pentru nevoile frontului3.

Vastul proces de înnoire democratică a determinat Partidele politice, să treacă imediat la reorganizarea activităţilor, în condiţii de legalitate şi să constituie organizaţii în oraşe4.

În primele luni după insurecţie, Partidul Naţional Ţărănesc - Maniu, a înregistrat o creştere importantă, influenţa lui, fiind resimţită mai ales în mediul rural. Partidul conlucra în vederea soluţionării unor sarcini naţionale, susţinerea războiului antifascist, de lichidare a rămăşiţelor dictaturii șipentru statornicirea unui regim democratic în ţară5. P.N.Ţ., a trecut la manifestări politice deschise, la organizarea sau reorganizarea propriilor rânduri, desfăşurând muncă de propagandă în rândurile populaţiei, întreprinzând acţiuni în sprijinul guvernului6.

Biroul judeţean al partidului avea în anul 1944 următoarea compoziţie. Preşedintele: preot Ion Marina, Vicepreşedinte, Radu Tintopescu, Secretar General N. Marinescu, casier I. Olteanu.

La 22 octombrie 1944, la propunerea pr. Ion Marina (viitorul patriarh Iustinian)7 s-a recomandat să se urmeze grupare ţărănistă a lui Anton Alexandrescu-Laloş. La această propunere s-a opus avocatul Radu Livezeanu8. Dizidenţii l-au ales preşedinte pe institutorul Iosif Andreescu, şi s-au desolidarizat public de partidul manist, declarându-se de acord de a participa la înfăptuirea obiectivelor Frontului Naţional Democrat. Acest lucru a slăbit puterea de rezidenţă a P.N.Ţ., sau de constituire a unui front comun al întregii burghezii.

La 30 iulie 1947, P.N.Ţ., Maniu a fost interzis, mandatele de deputat ţărăniste au fost anulate iar o parte dintre aceşti conducători şi membri ai partidului au fost arestaţi . La sfârşitul lunii octombrie 1947 a început procesul conducătorilor acestui partid10.

Gruparea Anton Alexandrescu-Laloş, a fost şi ea în 1947, înlăturată din guvern.

În lunile următoare insurecţiei, organizaţia locală a Partidului Naţional Liberal, nu mai avea puterea şi influenţa de odinioară. Era bine reprezentat în judeţul Vâlcea şi cuprindea oparte a intelectualităţii, a burgheziei şi a păturilor mijlocii din oraş. Comitetul judeţean în anul 1944 era format din Ion Niculescu - Mahame, Teodor Geantă şi Petre Drăgoescu. După constituirea F.N.D., partidele istorice mizau pe prezenţa monarhiei, a poziţiilor ce le deţineau în guvern şi în aparatul de stat, şi îşi puneau mari speranţe în sprijinul unor cercuri străine". După alegerile din 19 noiembrie 1946, P.N.L. Brătianu şi-a încetat existenţa.

Gruparea liberală de sub conducerea lui Gh. Tătărescu, cu influenţă în rândurile intelectualităţii şi a păturilor mijlocii, s-a aliat cu F.N.D12. Reprezentanţii acestei grupări au fost înlăturaţi din guvern în noiembrie 194713.

După constituirea Comitetului judeţean Vâlcea al Partidului Comunist Român, în septembrie 1944, comitet ce era cuprins în cadrul regionalei P.C.R. Oltenia, s-a trecut la primirea de noi membri din rândul muncitorilor din industrie, sau din agricultură şi ţărani săraci14. Un rol în activitatea organizatorică l-a avut ziarul « înainte », ce a apărut la Craiova, începând din prima parte a lunii septembrie 1944.

Paralel s-a reorganizat şi Comitetul judeţean al Partidului Social Democrat-Titel Petrescu, care a trecut la refacerea organizaţiilor sale locale, în mediul intelectual se aplica adeziunea în bloc. Preşedinte a fost ales Gh. Cristescu. La Congresul din 10 martie 1946 s-a invalidat un mandat de prezentare a delegatului din Vâlcea15. Un reprezentant din judeţ a fost acceptat în Comitetul Central al Partidului Social Democrat, la plenara din 16 martie 194616. La Râmnicu Vâlcea la începutul lunii iunie 1946, a avut loc o adunare publică în care fruntaşi ai partidului au explicat o serie de probleme legate de platforma Blocului Partidelor Democrate cât şi de poziţia PSD.

După ce Ştefan Voitec - unul din secretarii generali - a devenit ministru Educaţiei Naţionale (4 noiembrie 1944) Procesul aderării la acest partid s-a intensificat în rândulprofesorilor şi învăţătorilor17. P.S.D. mai avea organizaţii de tineret şi de femei18.

De la reluarea activităţii lor legale, reprezentanţii celor două partide ale muncitorimii din oraş au conlucrat strâns în cadrul F.N.D., colaborarea acestora având rezultate destul de rodnice19.

Reorganizarea sindicatelor, a celorlalte organizaţii de masă, de femei, şi tineret şi mobilizarea lor împotriva partidelor istorice şi a reprezentanţilor lor din Râmnicu Vâlcea, care ocupau funcţii importante în aparatul de stat, a fost una din tacticile comuniste20 ca cele ale constructorilor, ale lucrătorilor în piele (fabricile Oprea Simian şi Fii şi Tăbăcăria ing. Lupaş) şi ale funcţionarilor particulari21. Activitatea acestora era coordonată de comisia judeţeană de organizare a sindicatelor formată din reprezentanţii celor două partide având în frunte pe Iosif Himler22. La sfârşitul lunii noiembrie existau 873 membri PCR şi 1000 membri PSD, 360 în Apărarea Patriotică, 328 în Uniunea Patriotică şi 62 membri în UFDR23.

Unul din obiectivele de bază de realizat sub imperativul democratizării aparatului de stat, viza de fapt alungarea reprezentanţilor burgheziei de la conducere. Grupuri ale populaţiei din Râmnicu Vâlcea sunt stăpâne pe stradă, în fabrici gărzi patriotice înarmate vegheau pentru apărarea lor24. La întrunirea reprezentanţilor organizațiilor locale ale PCR şi PSD s-au elaborat la 17 septembrie 1944, programe comune de acţiune, lansând un apel către locuitori să sprijine forţele democratice25 . Acestea şi-au dat acordul la 2 noiembrie pentru menţinerea în continuare a vechiului primar al oraşului Râmnicu Vâlcea26.

Din luna decembrie 1944, organizaţiile cu caracter muncitoresc din oraş şi judeţ au avut ca obiectiv principal, lupta pentru înlocuirea guvernului, cu reprezentanţi ai F.N.D-ului. De aceea la Râmnicu Vâlcea, la începutul lunii decembrie 1944, are loc o manifestaţie a cărei lozinci a fost « Vrem guvern F.N.D. »27. Aceste acţiuni se intensifică la începutullunii februarie, când mase mari demonstrează pentru doborârea guvernului Rădescu. Prefectul de Vâlcea, locotenent colonelul Canari, a încercat printr-o ordonanţă să interzică «orice adunare a comitetelor de fabrică, sindicate de fabrică, sindicate judeţene» fără «aprobarea prealabilă a Comandamentului Garnizoanei de reşedinţă». Erau interzise «convocările, întrunirile, seratele »28. Muncitorii de la Fabrica de Piele şi încălţăminte « Oprea Simian și Fiii », de la Fabrica de cherestea Nicolae Hanciu, au continuat însă să manifeste cerând demiterea guvernului29, şi la 20 februarie a avut loc o adunare populară la care « au participat mii de oameni » şi au luat cuvântul delegaţi ai F.N.D., cerând înlăturarea guvernului30. La 22 februarie 1945, la cinematograful « Aro » din Râmnic, are loc o întrunire organizată de P.C.R., la care s-au strigat lozinci antiguvernamentale, ce arătau că «generalul Rădescu, este contra muncitorilor şi ţăranilor şi se sprijină pe ciocoi »31. Două zile mai târziu, în conformitate cu ordinele prefecturii, fabricile au fost blocate de armată, cu patrule răspândite în cadrul întreprinderilor32. Dar la întrunirea, organizată de comunişti la Râmnic la 3 martie 1945, va cere înlăturarea prefectului33. Au vorbit atunci reprezentanţi ai P.C.R.-ului, de la sindicat, din partea Frontului Plugarilor şi a Uniunii Patriotice.

Sub presiunea şi agitaţia democraţilor de masă, regele negăsind sprijinul de care avea nevoie în interiorul ţării şi nici in afară a fost nevoit să-l însărcineze pe dr. Petru Groza cu formarea guvernului34.

După înlăturarea de la putere a generalului Constantin Sănătescu cu mare greutate găseşte să muncească ca hamal în gara Râmnicu Vâlcea ca după o mică perioadă să fie arestat şi condamnat.

Formarea guvernului dr. Petru Groza a însemnat de fapt alăturarea de la conducerea ţării a P.N.Ţ. şi a P.N.L., care au avut o poziţie dominantă în guvernele Sănătescu şi Rădescu35.

La alegerile ce s-au desfăşurat la 19 noiembrie 1946, la Râmnicu Vâlcea au fost depuse liste electorale din partea Blocului Partidelor Democratice, Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu, Partidul Naţional Liberal-Brătianu, Acţiunea Naţional Agrară şi cinci liste independente36. Desfăşurarea alegerilor la Râmnicu Vâlcea a devenit o confruntare deschisă a B.P.D.-ului cu celelalte partide care au candidat. Prin presiuni mari asupra alegătorilor, şi prin falsuri electorale au schimbat rezultatul alegerilor.

După comunicatul oficial, lista guvernamentală a obţinut sufragiul a peste 81% din alegători. Ca urmare a acestor maşinaţii au ieşit candidaţii B.P.D. şi anume: Anton Alexandrescu-Laloş, Gala Galaction, Nicolae Mărăcineanu, Anton Diaconescu, Gheorghe Matei şi Ion Bărbulescu37.

Funcţia de primar al oraşului, după alegeri, a fost ocupată de către fostul tâmplar, Iosif Himler, sub conducerea căruia s-au întreprins acţiuni în scopul bunei funcţionări a localităţii, luându-se măsuri pentru aprovizionarea populaţiei, în condiţiile în care situaţia generală în acest domeniu s-a înrăutăţit38.

Situaţia economică a început cât de cât să se îmbunătăţească atât în judeţ cât şi în oraş, în vara anului 1947, recolta fiind ceva mai bună decât în anii precedenţi a permis satisfacerea în mai mare măsură a nevoilor de consum ale populaţiei.

Sintetizând starea de spirit a locuitorilor din această perioadă se remarca într-un raport al prefecturii pentru luna august 1947, că: « populaţia muncitoare de la oraşe şi sate şi-a recăpătat încrederea în munca ei, putând să-şi asigure un trai bun »39. Fenomenul de îmbunătăţire a situaţiei economice a oraşului s-a amplificat după stabilirea monetară din 15 august 1947.

Acelaşi organ de stat menţionează că după stabilizare piaţa de zarzavaturi a cunoscut o abundenţă nemaivăzută dinaniii anteriori războiului. Muncitorii, funcţionarii şi pensionarii îşi manifestă mulţumirea că prin reformă li s-au fixat salarii şi pensii care să le asigure un trai mai bun40.

Partidele istorice susţineau ideea, că fără monarhie nu mai putea fi vorba despre o dezvoltare progresistă a ţării, iar România nu va putea dăinui ca stat independent41. Regele era comandantul suprem al armatei, şi în rândurile unei importante părţi a populaţiei îndeosebi în acelea ale funcţionarilor şi ale ţărănimii exista un înrădăcinat spirit regalist, ştiut fiind că monarhia se bucura de un larg sprijin din partea puterilor occidentale din coaliţia antihitleristă, ceea ce explica faptul că monarhia deţinea în ţară poziţii însemnate42.

P.C.R.-ul în contextul politic al timpului şi prin concepţiile şi programele enunțate, urmărea instaurarea republicii43. În urma unor presiuni puternice ale guvernului, la 30 decembrie 1947, monarhia este abolită, iar regele Mihai silit să ia calea exilului.

În această situaţie, declaraţii că acela din telegrama de felicitare a Sfintei Episcopii a Râmnicului - Noul Severin în care se arăta că: «Anul 1948, răsărit sub zodiile Republicii Populare Române înseamnă o intensificare a muncii pentru binele poporului şi consolidarea Republicii44, se înscriau în peisajul noilor rânduieli ce se statuau atunci. La fel în nota Prefecturii judeţene, se arăta că prin noul act revoluţionar de la 30 decembrie să vădeşte « crearea condiţiilor necesare trecerii spre socialism, pe calea democraţiei populare »45.

Perioada 23 august 1944 - 30 decembrie 1947 s-a caracterizat şi în oraşul Râmnicu Vâlcea printr-o activitate economică, având ca obiectiv primordial refacerea potenţialului industrial şi urbanistic, aprovizionarea populaţiei şi sprijinirea frontului antihitlerist. Principala preocupare a muncitorilor, a micilor meseriaşi din ateliere, a lucrătorilor din reţeaua comercială şi cooperatistă a fost ridicarea nivelului producţiei. Cel mai puternic argument a devenit lupta pentru refacerea economică, creşterea nivelului de trai a celor ce muncesc, în condiţiile existenţei industriei de tip capitalist. Astfel, la întreprinderile de tăbăcărie, piele şi încălţăminte, la atelierele CFR, în unităţile alimentare, paralel cu organizarea sindicatelor şi a comitetelor de fabrică, s-au întreprins numeroase activităţi având ca urmare directă sporirea nivelului producţiei, refacerea utilajelor, a instalaţiilor şi a reţelelor, punerea în funcţiune de noi maşini.

La Fabrica de încălţăminte, s-a intensificat procesul de producţie, realizându-se cu prioritate comenzile pentru armată, angajată pe frontul de operaţiuni vest european.

Muncitorii din Râmnicu Vâlcea au sprijinit ţăranii împroprietăriţi sau familiile celor aflaţi pe front pentru a-şi repara uneltele şi a lucra pământul.

În 1946, în Casa Simian jumătate din odăi erau ocupate de ofiţeri ruşi, ale căror «secretare » îşi spălau chiloţii şi combinezoanele, care erau mai degrabă un fel de cămăşi de noapte, la robinetul chiuvetei de la toaletă şi le întindeau cu grijă, spre uscat, pe rampa scării de la intrare46.

Măsurile economice întreprinse de guvern la sfârşitul anului 1946 - etatizarea Băncii Naţionale a României (20 decembrie), reorganizarea Ministerului Economiei Naţionale (aprilie 1947), crearea oficiilor industriale (mai 1947), stabilizarea monetară (15 august 1947), au fost îndeaproape sprijinite de forţele politice din întreprinderile din oraş.

Au existat greutăţi deosebite în aprovizionarea populaţiei cu mărfuri, textile, încălţăminte şi unele produse alimentare, pe parcurs însă prin luarea de măsuri economice unele cerinţe au fost rezolvate.

P.C.R. a devenit acum partid unic de guvernare, ca urmare a înlăturării celorlalte forţe politice, iar prin proclamarea dictaturii proletariatului, a trecut la condamnarea şi chiar înlăturarea fizică a multor dintre cei pe care îiconsiderau adversari - etichetaţi ca: reacţionari, burjui, chiaburi, bandiţi, duşmani ai poporului47.

Note bibliografice

$11.     1.I. Postelnicu, Participarea maselor populare din judeţul Vâlcea la lupta pentru inaugurarea puterii revoluţiei populare august 1944 - martie 1945, în Studii Vâlcene IV/1980, p.76

$12.     2.Arh. St. Rm. Vâlcea, fond Prefectura jud. Vâlcea dos. 51/1944, f.6

$13.     3.Paraschiva Nichita, 6 martie 1945, Bucureşti, 1975, p. 18

$14.     4.Corneliu Tamaş, Vâlcea în focul marii bătălii revoluţionare pentru cucerirea puterii, în Lupta maselor populare din Oltenia Craiova, martie 1975, p.75

$15.     5.P. Nichita, op. cit., p.27

$16.     6.Idem p.11-12

$17.     7.M. Ionescu, M. Velchi, Oltenia în lupta pentru democratizarea aparatului de stat (23 august 1944 - 6 martie 1945), Craiova 1975, p.61

$18.     8.Radu Livezeanu, Scurtă privire asupra Organizaţiei P.N.Ţ. din judeţul Vâlcea, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 1999, p.72

$19.     9.30 decembrie 47 Premise şi semnificaţii, Bucureşti, 1972, p.50

$110.   10.Idem p.53

$111.   11.P. Nichita, op. cit., p.27

$112.   12.30 dec. 47, p.43

$113.   13.Idem p.86

$114.   14.Corneliu Tamaş, Materiale documentare privind lupta maselor populare pentru cucerirea puterii, în Orizont nr. 396 din 7 februarie 1970

$115.   15.Gh. Ţuţui, Evoluţia Partidului Social Democrat din România de la frontul unic la partidul unic, Bucureşti 1979, P-113

$116.   16.Idem p. 119

$117.   17.Idem p.37-38

$118.   18.Idem p.47

$119.   19.Postelnicu, art. cit., p.76

$120.   20.C. Tamaş, Vâlcea în focul..., p.76

$121.   21.Arh. Naţ. Rm. Vâlcea, fond Inspectoratul Muncii dos. 2/1944, f. 12

$122.   22.Ibidem

$123.   23.M. Ionescu, ş.a., op. cit., p.53

24.1.         Postelnicu, art. cit., p.78

$11.     25.Înainte nr.5 din 21 septembrie 1944

$12.     26.Arh. Naţ. Rm. Vâlcea, fond Inspectoratul Muncii Rm. Vâlcea dos. 10/1944, f.36

$13.     27.M. Ionescu, ş.a., op. cit., p.91

$14.     28.Arh. Naţ. Rm. Vâlcea, fond Prefectura jud. Vâlcea, dos. 17/1945, f. 167

$15.     29.Idem dos. 21/1945, f.69

$16.     30.Idem dos. 26/1944, f. 272

$17.     31.C. Tamaş, Vâlcea în focul... p.78

$18.     32.Înainte, februarie 1945

$19.     33.Mihai Fătu, Luarea cu asalt a prefecturilor în Magazin Istoric nr.2, februarie 1975

$110.   34.Arh. Naţ. Rm. Vâlcea, fond Prefectura jud. Vâlcea, dos. 21/1945, f.122-124

$111.   35.D. Turcuş, Pagini din lupta pentru instaurarea puterii populare în România, Bucureşti, 1974, p. 183

36.1.         Postelnicu, Alegerile..., p. 108

$11.     37.Idem p.l 12

$12.     38.I. Postelnicu, Lupta forţelor democratice, revoluţionare conduse de organizaţia PCR, din judeţul Vâlcea, pentru înfăptuirea sarcinilor revoluţiei democrat populare, Bucureşti, 1982, p.25

$13.     39.Arh. Naţ. Rm. Vâlcea, fond Prefectura jud. Vâlcea, dos.2/1947 nep.

$14.     40.Ibidem

$15.     41.Idem p.107

$16.     42.Idem p.109

$17.     43.Idem p.110

$18.     44.Arh. Naţ. Rm. Vâlcea, fond Prefectura iud. Vâlcea dos.6/1947, f.10

$19.     45.Ibidem

$110.   46.Ştefan Baciu, Mira, Ed. Conphys, Bucureşti 1998, p.31

$111.   47.Corneliu Tamaş, Istoria Râmnicului, p.233

Sursa: Corneliu TamașIstoria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Rm. Vâlcea, Editura Conphys, 2006, p. 363-373.

Informații adiționale

  • Autor:
  • Data aparitiei: Sâmbătă, 15 Mai 2021
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Contributor: Valentin Smedescu
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: Corneliu Tamaș, Istoria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Rm. Vâlcea, Editura Conphys
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 3157 ori Ultima modificare Vineri, 23 August 2019 10:22
Ești aici: Home Valcea Valcea Râmnicu Vâlcea - viața politică și economică (23 august 1944-30 decembrie 1947)