Moto: Eu am să tac; pietrele vor vorbi!
Într-adevar, repede trecătoare ne este suflarea de viaţă ce ni s-a dat, dar pietrele vor vorbi despre ea şi despre veşnicia lui Dumnezeu!
Aici in Ţara Loviştei, în apropierea Kogaiononului dacic (Masivul Cozia) se pare că s-a format fibra genetică a acestui neam bărbat, năpraznic în lupte, harnic şi bun, ce a împrumutat de la munţi măreţia şi demnitatea, iar acest lucru ar vrea să ni-l spună însăşi piatra paralelipipedică (2 x 1,70 x 0,70m) din punctul ,,Gruiul Plăcintei", situat în ,,Dosul Dealului", la N V de Titeşti, jud.Valcea, la aproape 1km de sat, cât şi Sfânta Cruce (stâlpul) din centrul comunei.
Privind piatra paralelipipedică, încă de la început, ochiul ne este atras de crucea de 40 cm înaltime, săpată în această piatră. E vorba de o cruce bizantină, sub care, pe trei rânduri, e inscripţionat un text hieroglific cu caractere chirilice.
Citindu-l prima oară, eşti derutat!
Poate că tocmai de aceea, cei care au încercat să-l descifreze, au spus ca ar fi vorba de un ,,răboj" al ciobanilor din Ţara Loviştei.
Oare aşa să fie?!
Ştiau ciobanii Evului Mediu (c.1300) să scrie şi să citească într-o limba chirilică încifrată, cand, 400 de ani mai tarziu, chiar Domnul Moldovei, Constantin Cantemir,era neştiutor de carte?!
Iată, mai întâi, textul de pe piatra de mormant din Titeşti (jud Vâlcea):
