Istorie Locala

Fotbalul. ,,Sportul rege” rămâne, pentru brezoieni, cea mai îndrăgită activitate sportivă de-a lungul timpului. Fotbalul a fost practicat, fie organizat - în cadrul competiţiilor sportive, la care au participat şi echipe de fotbal din Brezoi, fie spontan - în urma activităţilor desfăşurate, în general, de copii. Oraşul Brezoi deţine o echipă de fotbal fondată în anul 1930. Aceasta dispune de un teren care a fost construit şi pus la punct pentru campionatul judeţean înaintea înfiinţării echipei actuale. Echipa a fost înscrisă într-un campionat de fotbal în anul 1964-1965, în divizia D. A pornit de jos şi, încetul cu încetul, a reuşit să devină o echipă puternică în campionat.

Ca în întreaga ţară, în perioadele mai vechi, locuitorii din Brezoi şi din zona înconjurătoare îşi îngrijeau sănătatea în mod empiric, plantele medicinale având un rol important în acest sens. Despre primele măsuri privind asigurarea ştiinţifică şi organizată instituţional, a îngrijirii sănătăţii, putem vorbi abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în condiţiile în care penuria de cadre medicale, în primul rând – de medici, era extremă, această lipsă adăugându-se la calitatea proastă a drumurilor şi la posibilităţile de transport. La începutul lunii august 1857, de pildă, exista un singur medic al districtului, care – în scopul “vacsinării copiilor la satele Brezoiul, Proieni, Călineşti, Robeşti şi Câineni” - , trebuia să meargă timp de patru poşte, de la Călimăneşti la Câineni şi înapoi, misiune pentru care i s-au pus la dispoziţie şase cai ai unor particulari, urmând ca subadministraţia plaiului Cozia să achite proprietarului preţul acelei închirieri (DJVAN, Fondul PJV, dos. 81/1857, f. 87). La fel cu oraşele şi târgurile, satele din judeţ, inclusiv Brezoiul, Călineştiul ş.a., trebuiau să contribuie cu anumite sume de bani, pentru spitalele din ţară şi din judeţ. La începutul secolului al XX-lea, pentru plaiul Cozia, încă nu era prevăzut un medic de plasă, ci doar 3-4 moaşe pentru „cercurile” (circumscripţiile) din plasă (Situaţia Vâlcea 1908, 23). În general, situaţia aceasta se va prelungi şi în perioada interbelică.

Apărat din toate părţile de meterezele impunătoare şi aproape inaccesibile ale munţilor Făgăraşului, Lotrului şi Căpăţânii, Brezoiul este una dintre cele mai vechi vetre de viaţă şi spiritualitate românească.

Relativa izolare faţă de arterele principale de circulaţie, precum şi caracterul de ,,zonă strategică naturală” a contribuit la conservarea nealterată a specificului cultural. Brezoiul păstrează şi azi acel aer de mister specific locurilor mai izolate, locuită de oameni aprigi şi duri ca şi stâncile care-i înconjoară, dar într-o comuniune perfectă cu o natură, pe cât de generoasă, pe atât de aspră.

V - ÎNVĂŢĂMÂNTUL

Poziţia geografică a oraşului Brezoi în nordul judeţului Vâlcea a determinat ca şi în domeniul învăţământului să atragă în sfera sa de influenţă localităţile situate în jurul acestuia. Marea majoritate a elevilor de pe valea Lotrului sau din Ţara Loviştei urmează cursurile liceale la Brezoi.

În perioada 1830-1838, apare şi prima şcoală în Brezoi, avându-l ca dascăl pe Achim Popescu, de 22 ani,”flăcău, fiu de birnic”(Pârnuţă, 1976, 260). În anul 1838, se înfiinţează la Brezoi prima şcoală, construită de către săteni şi realizată ,,din lemn, şindrilit cu şiţă de brad cu cuie de fier, lipită cu var, podită”, având doar două încăperi.Învăţământul a continuat să se dezvolte în funcţie de activitatea economică a localităţii; lui Achim P., i-au urmat învăţătorii Pătru C. Bardaşu şi Dumitru Monescu, până în 1848, când şcolile au fost închise (Efrim, 2008, 106).În anul şcolar 1866/1867, este menţionat ca învăţător tot Pătru Bardaşu (Ibidem).În 1868, frecventau şcoala din Brezoi, 15 elevi (numai băieţi) (DJVAN, PJV, dos. 28/1868, 46); în 1887, erau învăţători Gheorghe Prunescu, cu 10 elevi (cl. I şi a II-a) şi Valeria Bratovoiescu, cu 3 elevi (cl. I) (Idem, dos. 2/1867, 15). În 1890, cu 14 băieţi şi 7 fete, funcţiona ca învăţătoare Valeria Bratovoiescu, la şcoala din satul Brezoi, se pare – în vechiul local al primăriei (Efrim, loc. cit.).