Valcea (75)
Istoria protecţiei animalelor în România; Protecţia animalelor prin prisma Codului penal român de la 1865_Ion Nefliu; Societatea pentru Protecţiunea Animalelor_1905_Statut; Istorioare despre animale
Scris de VLBibliotecaIstoria protecţiei animalelor în România - https://drive.google.com/open?id=1egf_eGmAlvt11P0rzdAa2fx7PSYM2BR9
Protecţia animalelor prin prisma Codului penal român de la 1865_Ion Nefliu – https://drive.google.com/file/d/1QeMbctU1fvgV233DyJOjq43KA7mSA0Em/view
Societatea pentru Protecţiunea Animalelor_1905_Statut – https://drive.google.com/open?id=1Cn1jaSeyRHErQ-cUdF5G5HsaWmYnRkRJ
Istorioare despre animale - https://drive.google.com/open?id=1oCyDGYpiDQSEdb7a_Apls03EE5f1CX9O
Formatul electronic al documentelor de mai sus ne-a fost dăruit de către dl. Iulian Puican, presedintele Asociaţiei de Protecţie a Animalelor "A Doua Şansă" Râmnicu Vâlcea, căruia îi mulţumim frumos.'
„Suntem ceea ce trecutul a sădit în noi”/ Marian Pătraşcu-Chircuţ
Scris de VLBibliotecaPREFAȚĂ
Marian Pătrașcu-Chircuț nu este un prozator și un publicist tânăr, nici necunoscut, personalitatea și activitatea sa fiind apreciate în cele mai variate medii. Autor și coautor al mai multor studii de specialitate, al unor lucrări cu caracter monografic vâlcean, Marian Pătrașcu s-a făcut cunoscut mai ales prin volumele de proză Condamnat la viață (2009), Viața ca o provocare (2010), Oameni și câini(2011), dar și prin publicistica adunată în America e de vină, trăiască America! (2010).
Ceea ce-l caracterizează, în primul rând, pe prozator, este rara sa capacitate de a trăi în mai multe registre afective, memoria prodigioasă, simțul observării vieții comune și ușurința de a reda, cu inteligență și detașare, imediatul. Nu-i lipsesc nici fantezia, nici o anume pasiune de moralist (în subsidiar), un sentimentalism bine strunit, un spirit polemic colorat, provocator.
Fotbalul. ,,Sportul rege” rămâne, pentru brezoieni, cea mai îndrăgită activitate sportivă de-a lungul timpului. Fotbalul a fost practicat, fie organizat - în cadrul competiţiilor sportive, la care au participat şi echipe de fotbal din Brezoi, fie spontan - în urma activităţilor desfăşurate, în general, de copii. Oraşul Brezoi deţine o echipă de fotbal fondată în anul 1930. Aceasta dispune de un teren care a fost construit şi pus la punct pentru campionatul judeţean înaintea înfiinţării echipei actuale. Echipa a fost înscrisă într-un campionat de fotbal în anul 1964-1965, în divizia D. A pornit de jos şi, încetul cu încetul, a reuşit să devină o echipă puternică în campionat.
Ca în întreaga ţară, în perioadele mai vechi, locuitorii din Brezoi şi din zona înconjurătoare îşi îngrijeau sănătatea în mod empiric, plantele medicinale având un rol important în acest sens. Despre primele măsuri privind asigurarea ştiinţifică şi organizată instituţional, a îngrijirii sănătăţii, putem vorbi abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în condiţiile în care penuria de cadre medicale, în primul rând – de medici, era extremă, această lipsă adăugându-se la calitatea proastă a drumurilor şi la posibilităţile de transport. La începutul lunii august 1857, de pildă, exista un singur medic al districtului, care – în scopul “vacsinării copiilor la satele Brezoiul, Proieni, Călineşti, Robeşti şi Câineni” - , trebuia să meargă timp de patru poşte, de la Călimăneşti la Câineni şi înapoi, misiune pentru care i s-au pus la dispoziţie şase cai ai unor particulari, urmând ca subadministraţia plaiului Cozia să achite proprietarului preţul acelei închirieri (DJVAN, Fondul PJV, dos. 81/1857, f. 87). La fel cu oraşele şi târgurile, satele din judeţ, inclusiv Brezoiul, Călineştiul ş.a., trebuiau să contribuie cu anumite sume de bani, pentru spitalele din ţară şi din judeţ. La începutul secolului al XX-lea, pentru plaiul Cozia, încă nu era prevăzut un medic de plasă, ci doar 3-4 moaşe pentru „cercurile” (circumscripţiile) din plasă (Situaţia Vâlcea 1908, 23). În general, situaţia aceasta se va prelungi şi în perioada interbelică.
Apărat din toate părţile de meterezele impunătoare şi aproape inaccesibile ale munţilor Făgăraşului, Lotrului şi Căpăţânii, Brezoiul este una dintre cele mai vechi vetre de viaţă şi spiritualitate românească.
Relativa izolare faţă de arterele principale de circulaţie, precum şi caracterul de ,,zonă strategică naturală” a contribuit la conservarea nealterată a specificului cultural. Brezoiul păstrează şi azi acel aer de mister specific locurilor mai izolate, locuită de oameni aprigi şi duri ca şi stâncile care-i înconjoară, dar într-o comuniune perfectă cu o natură, pe cât de generoasă, pe atât de aspră.
V - ÎNVĂŢĂMÂNTUL
Poziţia geografică a oraşului Brezoi în nordul judeţului Vâlcea a determinat ca şi în domeniul învăţământului să atragă în sfera sa de influenţă localităţile situate în jurul acestuia. Marea majoritate a elevilor de pe valea Lotrului sau din Ţara Loviştei urmează cursurile liceale la Brezoi.
În perioada 1830-1838, apare şi prima şcoală în Brezoi, avându-l ca dascăl pe Achim Popescu, de 22 ani,”flăcău, fiu de birnic”(Pârnuţă, 1976, 260). În anul 1838, se înfiinţează la Brezoi prima şcoală, construită de către săteni şi realizată ,,din lemn, şindrilit cu şiţă de brad cu cuie de fier, lipită cu var, podită”, având doar două încăperi.Învăţământul a continuat să se dezvolte în funcţie de activitatea economică a localităţii; lui Achim P., i-au urmat învăţătorii Pătru C. Bardaşu şi Dumitru Monescu, până în 1848, când şcolile au fost închise (Efrim, 2008, 106).În anul şcolar 1866/1867, este menţionat ca învăţător tot Pătru Bardaşu (Ibidem).În 1868, frecventau şcoala din Brezoi, 15 elevi (numai băieţi) (DJVAN, PJV, dos. 28/1868, 46); în 1887, erau învăţători Gheorghe Prunescu, cu 10 elevi (cl. I şi a II-a) şi Valeria Bratovoiescu, cu 3 elevi (cl. I) (Idem, dos. 2/1867, 15). În 1890, cu 14 băieţi şi 7 fete, funcţiona ca învăţătoare Valeria Bratovoiescu, la şcoala din satul Brezoi, se pare – în vechiul local al primăriei (Efrim, loc. cit.).
Brezoi - Viața economică de la începuturi până în contemporaneitate
Scris de VLBiblioteca1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Despre începuturile industriale ale brezoienilor, ne vorbeşte în chip expresiv scriitorul Ilie Purcaru, în Cartea Loviştei: „Cea mai veche industrie, în floare încă din veacul al XIV-lea, a fost captarea fluturilor de aur care curgeau pe Lotru, cu scânduri de lemn căptuşite cu postav. Aur se aduna şi din nisipul apelor, prin spălare, brezoienii ajungând atât de bogaţi, încât în 1549, plăteau unui negustor din Braşov, pentru o partidă de mărfuri adusă într-o singură cărăuşie, nu mai puţin de 1000 de aspri de metal scump” (Purcaru, 2007, 182); există o parte de adevăr în ceea ce spune ilustrul scriitor român, cu amendamentul că asprii nu erau din aur, ci din argint! Este vorba, desigur, despre acea menţionare a Brezoiului, într-un registru vamal al Braşovului, la 1549, pe care am dat-o în extras la începutul acestei monografii (v. supra, pag. 746). Primele informaţii privesc activităţile de exploatare a aurului în Munţii Lotrului, datând din secolul al XVI-lea, iniţial acesta fiind adunat din apa Lotrului, ulterior deschizându-se exploatări miniere la Valea lui Stan.
Singuri în Univers/ autor col. ing. Gheorghe Constantinescu
Scris de VLBibliotecaCuvânt înainte
O serie de fenomene imprevizibile au loc în cosmos: temperaturi extreme, radiaţii cosmice ucigătoare, asteroizi şi meteoriţi, presiuni şi gaze letale – toate putând fi fatale pentru orice fiinţă.
Totuşi, planeta noastră oferă o protecţie remarcabilă. Nu numai că suntem protejaţi, dar avem apă, hrană, resurse materiale, tot ceea ce este necesar pentru a ne dezvolta.
Astronomii au descoperit că nicăieri în Univers nu mai există un mediu asemănător celui ideal de pe Pământ.
Suntem unici în Univers ?
Cu cât înţelegem mai bine elementele complexe ale Universului şi toate „ascunzişurile” sale, cu atât suntem mai uimiţi de planul care stă la baza sa. Nu poţi vedea legile şi ordinea din Univers, fără să ajungi la concluzia că trebuie să fi existat un plan deliberat şi un scop în spatele a tot ceea ce există…
Descoperitorul multor legi fizice ale Universului, Isaac Newton remarca splendoarea complexului plan:
„Truda zidirii unei parohii”/ autor col. ing. Gheorghe Constantinescu
Scris de VLBibliotecaCuvânt înainte
Aceasta este casa lui Dumnezeu și poarta Cerului
(Facere 28,17)
Orice lucru durabil se realizează cu eforturi constante, cu renunțări și cu speranță. Fie că plantezi un pom, construiești o casă, întemeiezi o familie, dincolo de planuri, de strategie, de resurse materiale, investești sentimente și emoție, fără siguranța că totul va fi cum ți-ai dorit. Cu atât mai mult când lucrezi în ogorul Domnului. Nu este suficientă dorința, chiar dacă prima etapă este dorința credincioșilor de a avea o biserică accesibilăși dedicată. Nu sunt suficienți banii, chiar dacă fără ei nu putem clădi material și de multe ori facem sacrificii sau compromisuri pentru a-i obține. Nu este suficientă vocația de ctitor sau priceperea celui investit cu această nobilă misiune, nici mulțimea lucrărilor edilitare anterioare. Importante sunt două componente:
Pentru perioadele mai vechi, despre sport şi activităţi sportive la nivel de performanţă în oraşul Băile Govora, nu se poate vorbi. Cele mai cunoscute sporturi erau „plimbarea” şi probabil „alergatul”, prin Parcul staţiunii, sau pe cărarea prin pădure, ce lega staţiunea de dealul Baba Floarea.
- Nicolae Daneş, colaboratori Procopie Ghiţă, Ion Soare
- Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012 coordonator: Ion Soare; autori: pr Constantin Cârstea, Nicolae Daneş, Paul Dinu, Gheorghe Dumitraşcu, Dumitru Dumitrescu, Florin Epure, Emilian Frâncu, Ioan S
- Băile Govora – Sportul
- Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012