Istorie Locala

Valcea (26)

Luni, 21 Februarie 2022 08:41

Prof. dr. Ion Predescu despre „Ulisse”

Scris de

prof. dr. Ion Predescu

 

"Ulisse" este o carte revolutionara, tocmai fiindca opune conceptiei clasice asupra mitului una actuala, a omului recent: transfigurarea trupului prin desantul psihanalitic in "zona complexelor'' si aducerea lor la vedere, apotropaic

 

In structuranta si memorabila sa "Trilogia culturii", Lucian Blaga esentializeaza despre mit: "In diversele mitologii surprindem, cu alte cuvinte, manifestarea acelorasi categorii abisale, ca si in culturile corespunzatoare, cu arta, cu filosofia si morala lor. Mitologia este, in ordinea cronologica, intaia mare intruchipare a categoriilor abisale, care alcatuiesc matricea stilistica a unui popor sau grup de popoare... Daca visul apare ca o simpla reactiune pentru redobandirea unui echilibru psihologic, mitul, ca metafora revelatorie, involta, si stilistic structurata - apare evident in alta ordine, in ordinea destinului nostru creator"i,

 

In bibliografia romaneasca, Ion Heliade Radulescu a inteles functia primordiala, antropologic-estetica a mitului (in Fabula, curs de poezie generala, folosind denominatia mythistorie. Hasdeu va conjectura in articolul "Basm" din marele sau Dictionar despre un "complex mitologic" derivat din vis, origine "neconstienta", dar si din sfera "constienta", cel dintai factor explicand asemanarea mitologiilor, la un palier congener, conceptului de inconstient colectiv.

 

În Fragmentele sale, Mihai Eminescu aproxima mitul drept "un simbol, o hieroglifica (care trebuie citita si inteleasa)".

Povestea nespusă care sălășluiește în interiorul fiecăruia dintre noi a constituit – probabil - și imboldul scrierii cărții autobiografice pe care v-o propunem în flip cu acees liber, în acest început de week-end...

Autorul, col. ing. Gheorghe Constantinescu*, vâlcean din Cernișoara la origine - deja cunoscut publicului nostru fidel – ne pune sub ochi propria-i viață, alegerile ...apropiate sau nu de drumul care i se potrivea cel mai bine; de calea pe care a pășit ori a alergat, de pe (lângă) care a adunat experiență, a învățat lecții, a trecut examene ...a fost premiant și corijent (chiar repetent), dar a pornit iar și iar, de fiecare dată tot de la capăt, reluând la nesfârșit „lecția”, până a învățat-o temeinic.

 ...cândva între 1924-1930 – perioada când scriitorul a fost avocat și profesor în urbea natală.

Cam pretențios pentru dimensiunile lui, orașul Drăgășani! Parcă ai zice orașul Ploiești sau orașul Craiova, sau orașul Iași, ca și când ar avea o faimă revoluționară, un mare trecut istoric, sau oarecare importanță administrativă, prin descentralizare.

Nimic din toate astea. Nici măcar un Copou sau un specific drăgășănean, ca să-i dea puțină prestanță locală. El nu are, adică nu produce decât un vin ales, a cărui faimă a mers până departe și e atât de mare, încât are destul loc să se înveselească cu ea și alte persoane care n-au trecut nici măcar prin gara acestui oraș sau chiar nici n-au văzut vița de vie.

«Un pasaj din Memorabilele lui Xenofon – o antologie de anecdote referitoare la Socrate  – evocă o neverosimilă discuție dintre acesta și o tânără hetairă, pe nume Theodote. Admirând frumusețea tinerei femei, Socrate se întreabă dacă privitorii ar trebui să-i fie recunoscători acesteia pentru că le îngăduie să o admire, sau cumva ea ar trebui să le fie recunoscătoare pentru că o privesc. Theodote exclamă că ea e cea care le e îndatorată.

prof. dr. George Mirea

Eminescu a debutat în Ungaria, la Budapesta, și tot acolo a făcut și primii lui pași în creație. Deranjază pe cineva acest adevăr? Pe cine și din ce motive?

S-au împlinit în primul trimestru al acestui an (2006 – n.n.), 140 de ani de la debutul poetic al celui caracterizat de Nicolae Iorga ca fiind „expresia integrală a sufletului românesc” – Mihai Eminescu. Dacă această definiție a rămas inatacabilă de un secol, putem să ne considerăm fiecare o câtime infinitezimală din acest suflet? Dar, merităm? Anii aceștia, de după 1989, marcând „Mizraimul” din comunism, ne-au înfundat/ „dezsuflețit” și împins, în cel mai jalnic și culpabil mod, în mizeria „lepădării de sine”. Lepădarea de spiritul care ne-a definit și înalțat în aspirația nemărginită a gândirii și spiritului modern. Lepădare tragică! Evident, ne referim la Eminescu, cel mai hulit român de către... români / neromâni (după 1989). Și aceasta, cu fiecare prilej, când, vai! și-au amintit de el. Chiar și unii miniștri ai (in)culturii, dirijând, „cu girofar”, din fruntea ministerului („Casa Scânteii!) și revistei” „dilemiste” pe care (unul dintre ei a „fondat-o”!) o conducea/ conduce în „spiritul liberei exprimării” (nu despre ei, ci despre... Eminescu), nerușinata cabală. Cota de maximă mizerie a mutrelor (păroase!) și cutrelor năimite – „aniversarea” din anul 2000. Luat „de val”, însuși d-l N. Manolescu, cu o anume grimasă, considera definiția de „Poet Național” o „nefericită sintagmă”. „Fericite” fiind, desigur „sintagmele dilu­via­le” cu care domnia sa „legitima” literatura bolșevică și „îndrumarea” ei de către PCR, la îm­­plinirea a două decenii de la „eliberare” (1964). A se vedea / citi/ reciti articolul omagial „Literatura română azi” („Contemporanul”, nr. 34, 21 august 1964).

 

„Omul care merge în ritmul vremii nu se perfecţionează.

Se perfecţionează cel care merge mai repede decât vremea.”

Acad. prof. Grigore Moisil

 

Orientare

In bună parte, acest compendiu de idei prezintă consideraţiile unor oameni de ştiinţă, focalizate pe influenţa mass-media asupra procesului de formare a personalităţii minorilor, la acest început de secol, dominat de confuzie pedagogică, morală, ideologică şi culturală, în general.

Ideile preluate de literatura de specialitate, structurate în raţionamente şi concluzii, ne permit să găsim cele mai adecvate principii şi modalităţi ce trebuie urmate atunci când îndrumăm educaţia copiilor şi ado-lescenţilor în contextul instructiv contemporan, influenţat uneori pozitiv, alteori negativ, de fluxul informaţional foarte dinamic, dar deseori contro-versat sub aspectul valorilor transmise de mass-media actuală.

 

«...Povestirile mizează pe principiile eticului, fără a le anula pe cele ale esteti­cului, deoarece Marian Pătraşcu are forţa unui prozator care ştie să esenţializeze discursul narativ, transformându-l într-un crâmpei de viaţă...»

 

Sorin Oane
În folclor circula si acum vorba ca România are doar doi vecini buni:Serbia (fosta Iugoslavie) si... Marea Neagra. Cele doua tari nu au purtat niciodata razboaie una împotriva celeilalte, ceea ce a constituit un bun exemplu pentru restul Europei. Prietenia aceasta a fost sprijinita de simtamintele celor doua popoare, nefiind deci necesare eforturi diplomatice deosebite.
 
Page 1 of 2
Ești aici: Home Valcea Valcea