„Evocarea de faţă ar fi rămas o amintire semni­ficativă şi reconfortantă din viaţa autorului, fără intenţia şi probabilitatea de a deveni cândva infor­maţie publică, dacă în diverse publicaţii n-ar fi fost puse în circulaţie unele date inexacte privitoare la personalitatea marelui ziarist Pamfil Şeicaru. S-a afirmat că acesta a părăsit România la 10 august 1939, la cererea mareşalului Antonescu, primind o misiune ce viza pregătirea încheierii armistiţiului cu puterile aliate. La 10 august 1939, Antonescu nu avea cum să-i încredinţeze o astfel de misiune, pen­tru simplul motiv că el a preluat puterea abia la 7 septembrie 1939, iar intrarea ţării noastre în conflict s-a produs în 22 iunie 1941.

«Iată o carte care încearcă să aducă pe chipul şi în sufletul semenului nostru un zâmbet, un moment de relaxare, de meditaţie, o doză cât de mică de satisfacţie, de lumină în sufletul care are atâta nevoie de linişte şi destindere, de trăire fără povara unor gânduri înrobitoare, dătătoare adeseori de stări tensionate, păguboase pentru sănătatea organismului uman.

Cartea aceasta este, prin conţinut şi prin intenţie, o carte de divertisment, o culegere, o colecţie/selecţie dintre cele mai savuroase bancuri, vorbe de duh, cugetări, glume, proverbe şi zicători cu un anume tâlc din înţelepciunea populară, citate celebre şi cugetări de valoare excepţională, cu mare încărcătură ideatică, exprimate, întru luare-aminte, de diverse personalităţi se seamă ale lumii din cele mai vechi timpuri - savanţi, filosofi, înalţi demnitari, oameni politici, academicieni, laureaţi ai Premiului Nobel, scriitori, oameni de ştiinţă, oameni din popor - exponenţi ai unui larg spectru ocupaţional, începând încă din antichitate.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1893, Navigaţiunea de pe Olt şi pentru România, în “Buletinul Societăţii Române de Geografie”, XIII, 1893, fasc. 3-4.

1905, Recensământul general al populaţiei României pe anul 1899, Bucureşti.

1914, Oltul – Societatea anonimă pe acţiuni pentru exploatare de păduri. Actele constitutive, Bucureşti.

1924, Carpatina – S.A.R. pentru Industria forestieră. Actul constitutiv şi statutul, Bucureşti.

1941, Viaţa bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei, Craiova, Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului.

1943, Recensământul general din aprilie 1941. Indicatorul localităţilor din România, Bucureşti.

Alboiu, Maria (n. la 5 sept. 1963 în or. Brezoi din jud. Vâlcea) – sportivă de performanţă, disciplina Tenis de masă. Iniţial, a jucat în cadrul cluburilor şcolare din Râmnicu-Vâlcea şi Slatina. A fost medaliată de mai multe ori la CN. În perioada 1980-1988, a făcut parte din loturile naţionale de tenis de masă, ocupând locuri de podium la diferite concursuri internaţionale. Astfel, la CE pentru juniori din 1981, a obţinut medalia de bronz în proba pe echipe, iar la CM de la Novi Sad – locul VI pe echipe; la CE din 1982 (Budapesta), şi-a adjudecat din nou medalia de bronz pe echipe, acelaşi trofeu revenindu-i la Praga (1986) şi Paris (1988), la dublu feminin (cu Otilia Bădescu). A mai obţinut două titluri balcanice în probele de simplu şi de dublu feminin (1985). În 1986 a ocupat locul VI în topul european şi XX în cel mondial. În anul 1988 a făcut parte din echipa Europei, jucând împotriva Asiei şi câştigând Locul I. După 1990, s-a stabilit în Germania, unde – din 1999 - , îi antrenează pe juniorii germani. Este Maestru al Sportului. (Enciclopedia sportului, I, pag. 1263 ; Enciclopedia Vâlcea, I, 904).