Istorie Locala

Valcea (38)

Luni, 08 Octombrie 2012 11:00

Aviatorii

Scris de

Bum, bum, bum, bum!, se auzi în cameră semnalul postu­lui de Radio Londra. Mai stau câteva clipe până când fixez bine indicatorul pe post, apoi mă dau jos din pat. Aparatul de radio este aşezat într-o cutie bătută în cuie pe perete, la o înăl­ţime de peste un metru şi jumătate, ca să nu pot eu umbla la el şi să-l stric.

La început am fost foarte încântat să umblu la radio, dar de când a început războiul şi a intrat şi România în război, mai ales, după luptele de la Cotul Donului, parcă au înnebunit cu toţii. Seară de seară se adunau la noi tot mai mulţi oameni care ascultau emisiunea postului englez şi vorbeau numai şi numai de morţii de pe front.

 

Miercuri, 26 Septembrie 2012 12:57

Râmnicu Vâlcea în secolele VIII-XIII

Scris de

Evoluţia procesului de organizare politico - socială pe teritoriul Râmnicului în secolele VIII - XIII se circumscrie dezvoltării generale economice a comunităţii de viaţă în acest spaţiu. În cadrul societăţii feudale româneşti, acest proces s-a desfăşuraf'pe fundalul realităţilor demografice şi social - politice şi a tradiţiilor statale şi'va cunoaşte o treaptă nouă superioară vădită şi prin tendinţa de creştere în suprafaţă a formaţiunilor teritoriale şi prin amplificarea şi maturizarea funcţiei lor interne şi externe.

Miercuri, 26 Septembrie 2012 12:21

Râmnicu Vâlcea în perioada Post-Aureliană

Scris de

Procesul romanizării a fost un fenomen complex şi real care a cuprins întreaga populaţie din Dacia. El est rezultatul sintezei daco - romane prin care a apărut poporul român. Părerile unor istorici străini potrivit cărora poporul român s-a format la sud de Dunăre, deoarece dacii au fost nimiciţi în timpul războaielor de cucerire, sau că romanii au transformat în anul 275, cu prilejul retragerii stăpânirii romane din Dacia, întreaga populaţie, sunt infirmate de investigaţiile arheologice făcute pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea.

Miercuri, 26 Septembrie 2012 11:32

Râmnicu Vâlcea în Era romană

Scris de

Stăpânirea romană în Dacia din anii 106 - 275 e.n. reprezintă o epocă de progres în evoluţia generală a societăţii, dar şi o stopare a unei civilizaţii înfloritoare şi originale în plină dezvoltare. Viaţa economică din Dacia romană a cunoscut o puternică intensitate, prin dezvoltarea vechilor aşezări şi construirea de noi oraşe, paralel cu extinderea bogatei reţele de drumuri şi şosele. S-a intensificat totodată exploatarea subsolului şi solului; meşteşugari iscusiţi localnici, dar şi colonişti prelucrau materii prime, transformându-le în produse de tot felul, care satisfăceau nevoile sporite ale populaţiei şi ale Imperiului roman.

Marți, 25 Septembrie 2012 21:50

Olguţa şi Radu

Scris de

 

Din Rm. Vâlcea, două ore în zăngănitul roţilor metalice de tren, ne lăsam duşi în amurgul serii. Drumul cotea în fel şi chip pe Valea Oltului. În goana trenului lăsam în urmă satele scăldate în palida lumină a lumi. Ajunşi în gara Câineni, ne-am coborât şi ne-am îndreptat spre Plaiul Titeştiului din “Ţara Loviştei”. Drumul pe Valea Boişorii mai mult urca până în Dealul-Bâlciului, unde satele se răsfiră în stânga şi în dreapta, iar luminile de la casele oamenilor străbăteau prin geamurile mici şi joase, semănând cu puzderia de stele de pe bolta cerească

De aici, din vârful dealului, drumul şerpuieşte coborând parcă de- a buşelea printre casele oamenilor, văruite în alb, cu foişor din lemn. cu vie pe lângă streaşină şi acoperiş din şindrilă. Oamenii de pe aici sunt foarte gospodari. De intri în casa cuiva, te întâmpină mirosul de iasomie şi fructe stafidite. Şi, uite aşa, jumătatea nopţii trecuse. Am poposit la o gazdă de oameni grozav de primitori unde ne-am odihnit până spre ziuă. Am fost treziţi din somn de cele două călăuze, care ne-au pregătit caii şi care ne-au însoţit pe întreg parcursul drumului, până la muntele Negoiu.

Marți, 25 Septembrie 2012 19:01

«Râmnicul meu», de Dinu Săraru

Scris de

CAP 1. MAREA MEA DRAGOSTE, RÂMNICUL

 

Râmnicul meu e un amestec mereu fericit şi miraculos între un trecut azi atât de îndepărtat, în care se cuprinde copilăria mea şi descoperirea lumii, şi istoria brutal nouă a oraşului acelei copilării la care am fost, entuziast, şi martor şi căuzaş, ca şi când aş fi participat la facerea lumii.

Traversarea istoriei într-o viaţă de om numărând, iată, şapte decenii, într-un galop lacom peste două veacuri şi două revoluţii şi trei orânduiri, dar şi clipa cea mai dureroasă când am rătăcit ferit şi cu inima strânsă şi îngrijorat faţă de cum voi fi recunoscut pe străzile care ocroteau, niciodată ascunsă în cenuşa uitării, marea mea dragoste, Râmnicul, - nu putea să nu ostenească privirile mele înceţoşate de prea multe ori de colbul fierbinte ridicat de acest galop şi de râuri de lacrămi îngrozitor de greu stăpânite din mândrie, cu scrâşnet de dinţi şi cu o uimitoare, şi pentru mine, ambiţie şi putere de a lua totul de la început, ca un săpător de fântâni care nu osteneşte să creadă că va găsi apă, chiar dacă va trebui să sape până va ajunge pe cealaltă parte a pământului.

S-ar putea să nu vă vină să credeţi, dar n-am avut niciodată sentimentul că a sosit timpul să pun capăt sbaterii mele şi să încep să mă odihnesc, cum fac chiar săpătorii de fântâni care, isprăvind conacul lor de muncă, se spală pe mâini, tacticos şi pe îndelete, şi se aşează dinaintea mesei care îi aşteaptă cu palmele odihnindu-se mai întâi pe genunchi şi cu ochii limpeziţi de liniştea lucrului făcut, atât cât se cuvenea, până atunci. Eu încă mai visez la această clipă care s-a îndepărtat întotdeauna de mine şi care şi azi mi se pare departe şi mă trezesc, în fiecare dimineaţă, cu grijă, ca şi când datoria mea faţă de viaţă s-ar afla abia la mijloc, dacă nu chiar la început, şi mă mână din urmă neîndurătoare.

Marți, 25 Septembrie 2012 09:29

Vâlcea - Spre hotar

Scris de

Spre graniţă. Calea ferată merge întăiu pe partea vîlceană a Oltului, se strămută dincolo în Argeş şi revine iarăşi, către sfîrşit, în Vîlcea.

Oltul... Ce idei măreţe nu deşteaptă el în mintea cui nu l-a văzut nici-odată! Marele rîu care dă numele unei ţeri, care desparte două climate, două înfăţişări deosebite ale pămîntului nostru, «Oltul mare», pe care-l trece Tudor din Vlădimir, Oltul ale cărui «unde spumegate» bat în poesia lui Alexandrescu vechiul zid al Coziei lui Mircea întemeietorul.

Condiţiile prielnice vieţii, oferite de zona depresională a Loviştei, unde şi-au petrecut şi îşi petrec fiinţa cele trei sate, au favorizat formarea şi dezvoltarea micilor comunităţi rurale, cunoscute sub denumirea de ,,obşti săteşti”.

Miercuri, 19 Septembrie 2012 15:18

Scurt istoric al comunei Titești - Vâlcea

Scris de

Până la înjghebarea primelor forme de conducere locală, preoţii erau cei care redactau actele de stare civilă.

           În satul Titeşti, figura locuitorului Diaconu Duminică a jucat un rol social important, deoarece a fost conducătorul ,,cetei de moşneni’’ care, împreună cu Andrei Diaconu, au declanşat procesul împotriva fanarioţilor care vroiau să pună stăpânire pe hotarul satului. El avea un scris frumos, cu litere chirilice de mână, după cum se observă din multiplele acte notariale pe care le-a redactat.

Miercuri, 19 Septembrie 2012 14:05

Titești - Vâlcea

Scris de

Pornind de la ideea că fără a cunoaşte trecutul şi istoria strămoşilor noştri am fi asemănători acelui copil care nu-şi cunoaşte parinţii şi se simte străin în lume, încercăm să dezvăluim prin prezenta lucrare de când sunt locuite aceste plaiuri ale noastre peste care au trecut mileniile în fuga lor necontenită, imortalizând chipul scump al celor trei sate: Titeşti, Cucoiu şi Bratoveşti aşezate în centrul Depresiunii Loviştea. În acest fel considerăm că vom reuşi să aducem o contribuţie modestă la întregirea cunoaşterii acestei ţări de legendă-,,Ţara Loviştei”, trup din trupul ţării noastre.

Ești aici: Home Valcea Valcea