«Nicolae Boierescu era, fără îndoială, figura reprezentativă a stirpei Deaconilor, iar unul dintre fiii săi, profesor doctor în filologie, autorul prezentei cărți, este unul dintre primii intelectuali din spița respectivă, vrednic creator de carte și un reputat editor, cu act de naștere într-un sat argeșean, dar cu activitate permanentă în județul Vâlcea.»

Repere bio-bibliografice*

Părintele arhim. Veniamin Micle a publicat 611 titluri, dintre care 103 cărți, 98 de studii, 322 de articole, 3 comunicări, 18 predici, 14 reportaje, 32 însemnări-comentarii, 31 de recenzii. Născut în ziua de 7 iulie 1939, în satul Plopiș, comuna Sisești, județul Maramureș, este unul din cei 6 copii ai familiei Timoftei și Eudochia Micle, descendenți, atât pe linie paternă, cât și maternă, ai unor ilustre și vechi familii de nobili români. A urmat studiile primare în satul natal, cele gimnaziale în alte două sate, iar primul an de liceu la Școala Medie Tehnică Mecanică din Satu Mare. Din cauza desființării unității de învățământ, a fost repartizat cu bursă la Liceul „Mihai Eminescu”, însă tânărul Valer a dorit să urmeze vocația monahală. A intrat ca novice la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, îndrumat duhov­nicește de protosinghelul Iustinian Chira. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Cluj, institutele teologice din Cluj și București. A urmat ­cursuri de specializare la Facultatea de Teologie Catolică din Strasbourg. După revenirea în țară, a fost numit profesor la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeș, apoi asistent la Catedra de omiletică și catehetică a Institutului Teologic din Sibiu. A aprofundat studiile la Institutul Teologic Ecumenic „Tantur” din Ierusalim. A revenit în învă­ță­mân­tul teologic din țară, și anume la Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova, ulterior fiind numit director al Seminarului Teologic din Bu­curești. A re­nunțat la activitatea din învă­țământ la vârsta de 40 de ani, retrăgându-se la Mănăstirea Cozia, unde stareț era părintele arhim. Gamaliil Vaida. A fost numit apoi de Preasfinţitul Părinte Iosif Gafton mare eclesiarh al Catedralei Episcopale, iar apoi și-a depus contribuția culturală și duhovnicească pentru reînvierea obștii monahale, recuperarea și restaurarea clădirilor și bunurilor de patrimoniu ale Mănăstirii Bistrița.

________

***sursa: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/regionale/oltenia/arhimandritul-veniamin-micle-voievod-al-slovei-dumnezeiesti-145919.html, accesare în 16.09.2019.

„Pornind de la «arhetipul» tatălui său, care, rostind oraţia de nuntă, povestea fascina(n)t mulţimii despre «tânărul nostru împărat» şi aleasa lui, îl văd pe Gheorghe Deaconu, în alt plan, reuşind an de an ca, din «pridvorul vâlcean», să arate lumii celor de azi şi celor de mâine, comorile de viaţă, de spiritualitate şi artă realizate de «ai locului» său, exponenţi ai neamului supravieţuind – şi prin datini, basme, doine, proverbe sau joc – «gâtuielilor»din  partea istoriei. Ca Nicolae Boierescu călare în faţa alaiului de nuntă, Gheorghe Deaconu are nu numai patima faptei, ci şi patima rostirii ei…” 

             S-a născut în 24 Iunie, dar a fost înregistrat 29 Iunie 1951, în Robeşti, comuna Câineni, Judeţul Loviştea (azi Judeţul Vâlcea), în familia lui Nicolae şi al Ioanei Sporiş (născută Petcu ), fiind al optulea copil şi ultimul. Şcoala generală, clasele I-VI le urmează în satul natal, VII-VIII şi liceul, în oraşul Hunedoara (în întreţinerea unei surori). Studiile superioare le face, ca bursier, la Institutul Politehnic Bucureşti, în perioada 1970-1975. Îşi practică meseria de inginer hidroenergetic în Amenajările Hidroenergetice ale Lotrului şi Oltului, ocupând funcţii de conducere diverse, între 1975 şi 2001, până la aceea de director general, din care este înlocuit pe criterii politice. Paralel profesiei de bază este şi profesor asociat la Liceul din Voineasa (1979-1985), lector universitar la Universitatea Constantin Brâncoveanu, Filiala Rm. Valcea, după 2002. Se perfecţionează permanent prin studii postuniversitare şi doctorale, în ţară şi în străinătate. Din 2001 este doctor în ştiinţe (energetică) al Universităţii Politehnice Bucureşti şi al Universităţii Tempus Dacoromania, aceasta acordându-i şi dreptul de conducător de doctorat în dacoromânistică.