S-a născut în 24 Iunie, dar a fost înregistrat 29 Iunie 1951, în Robeşti, comuna Câineni, Judeţul Loviştea (azi Judeţul Vâlcea), în familia lui Nicolae şi al Ioanei Sporiş (născută Petcu ), fiind al optulea copil şi ultimul. Şcoala generală, clasele I-VI le urmează în satul natal, VII-VIII şi liceul, în oraşul Hunedoara (în întreţinerea unei surori). Studiile superioare le face, ca bursier, la Institutul Politehnic Bucureşti, în perioada 1970-1975. Îşi practică meseria de inginer hidroenergetic în Amenajările Hidroenergetice ale Lotrului şi Oltului, ocupând funcţii de conducere diverse, între 1975 şi 2001, până la aceea de director general, din care este înlocuit pe criterii politice. Paralel profesiei de bază este şi profesor asociat la Liceul din Voineasa (1979-1985), lector universitar la Universitatea Constantin Brâncoveanu, Filiala Rm. Valcea, după 2002. Se perfecţionează permanent prin studii postuniversitare şi doctorale, în ţară şi în străinătate. Din 2001 este doctor în ştiinţe (energetică) al Universităţii Politehnice Bucureşti şi al Universităţii Tempus Dacoromania, aceasta acordându-i şi dreptul de conducător de doctorat în dacoromânistică.

«Volumul întâmpină Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 prezentând pe marele scriitor și ierarh ortodox Bartolomeu Valeriu Anania slujind Bisericii și Neamului».

Lucrarea a apărut sub egida Fundației Culturale ”Sf. Antim Ivireanul” (al cărei președinte de onoare a fost, din 1991, Bartolomeu Valeriu Anania), cu concursul tehnoredacțional al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea și cu sprijin financiar din partea a doi preoți vâlceni care preferă anonimatul.

„Un om ales de Dumnezeu…”/ – antologie de studii, eseuri, mărturii și articole despre Bartolomeu Valeriu Anania/ volum îngrijit de prof. dr. Ioan St. Lazăr poate fi lecturat/ descărcat (de) la adresa:

https://drive.google.com/file/d/1VzB_czOMXXuTHAsaJup3Wj8Uf_2jkgO-/view?usp=sharing

Jovial şi politicos până la delicateţe, cu voce caldă, liniştită şi cumva familiară, profesorul dr. Gheorghe Dumitraşcu are darul rar de a strânge în jurul său entităţi umane de o mare diversitate, uneori de-a dreptul incompatibile, pe care – în scurt timp – le determină să se înţeleagă între ele şi să conlucreze („pe ateliere” sau în grup compact!) pentru transpunerea în viaţă a unor idei sau proiecte – întotdeauna, mari şi generoase; din punctul acesta de vedere, el face parte din acea categorie de oameni care, cel puţin sufleteşte şi spiritual, rămân veşnic tineri, sfidând tâmplele care împrumută („ca sarea din adâncul ocnei scoasă”) culoarea vârstei înţelepte. De-a lungul timpului, mai marii săi i-au văzut sau i-au intuit această calitate fundamentală şi, de regulă, l-au pus, ca o dreaptă recompensă multiplicată, să dirijeze şi să instruiască – într-un fel sau altul – colectivităţi umane, fie acestea formate din elevi, din cadre didactice, cercetători sau alte categorii.

Personalităţile care şi-au legat numele de cel al Govorei sunt numeroase, de la domnitorii Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, la I.C.Brătianu sau de la Meletie Macedoneanul la general dr. N. Popescu Zorileanu (1848 – 1921). În timpurile ce au urmat, numeroşi oameni, specialişti în diferite domenii (medical, arhitectonic, peisagistic, ştiinţific, cultural – artistic, religios, muzical etc.) s-au născut sau au trăit pe aceste meleaguri, contribuind substanţial la crearea şi afirmarea spiritualităţii româneşti pe toate planurile, cu implicaţii directe deopotrivă şi în dezvoltarea localităţii.