Valcea (95)
S-a născut la 24 mai 1966 în satul Mădulari, comuna Cernișoara, judeţul Vâlcea, fiind al treilea copil al familiei de agricultori, Nifon şi Maria Constantinescu.
Cursurile primare şi gimnaziale le-a urmat la şcoala din Mădulari. Îşi amintește cu recunoştinţă de invăţătorii Titu și Lucreția Zamfirescu și de dirigintele Nae Ionescu.
În perioada 1980-1984 a urmat și absolvit cursurile Liceului de matematică - fizică "Nicolae Bălcescu" (actualul Colegiu Național „Alexandru Lahovari”) din Râmnicu Vâlcea.
În anul 1984 susține examenul de admitere la Academia Tehnică Militară/Secția Tehnică de Artilerie şi Rachete, specializare inginer în Armament si Rachete, în urma căruia este admis, al treilea pe liste, cu o notă foarte mare. Tot în acest an este încorporat în armată, ca soldat TR (cu termen redus), fiind repartizat în București la Regimentul de Protocol și Regimentul 28 Tancuri, de pe Șoseaua Olteniței, din cadrul Armatei 1.
În anul 1989, tânăr locotenent inginer fiind, este numit în funcția de Locțiitor Tehnic al comandantului Divizionului 224 Artilerie Antitanc din cadrul Diviziei 1 Mecanizate “Tudor Vladimirescu” din București.
S-a născut la 17 martie 1967 în satul Armășești, comuna Cernișoara (erată: născut în Târnăveni-Mureş).
Cursurile primare și gimnaziale le-a urmat la școala din Armășești.
În perioada 1981-1985 a urmat și absolvit cursurile Liceului de matematică - fizică "Nicolae Bălcescu" (actualul Colegiu Național „Alexandru Lahovari”) din Râmnicu Vâlcea.
Își continuă studiile absolvind Facultatea de Drept din cadrul Universității București devenind astfel licențiat în Științe juridice.
După finalizarea studiilor își canalizează activitatea în domeniul publicisticii:
· 1996-2001-Redactor, secretar de redacție și redactor șef la cotidianul „Curierul de Vâlcea”;
· 2002 – Redactor șef al cotidianului „Obiectiv” de Vâlcea;
Din martie 2002 și până în prezent lucrează la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Vâlcea, unde coordonează activitatea bibliotecilor municipale, orășenești și comunale. De asemenea coordonează și activitatea gazetei „Casa Cărții” editată de Biblioteca județeană „Antim Ivireanul”
A publicat multe articole în cele trei publicații la care a lucrat.
Pentru activitatea sa în domeniul ziaristic, făcând cunoscute aceste frumoase meleaguri, locuitorii comunei îi datorează recunoștiință.
S-a născut în satul Groși din fosta comună Armășești.
A urmat cursurile școlii primare și elementare în satul natal, apoi a urmat cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Geografie-Biologie din Iași.
După absolvirea facultății se reîntoarce pe meleagurile vâlcene, ca profesor, pe Valea Coiscăi unde pune baza unei formații de dansuri populare.
Trebuie spus că pe lângă pregătirea profesională ce a contribuit la formarea a zeci de generații de elevi, profesorul Cincă a acordat o atenție deosebită tradițiilor locale, în special dansurilor populare. În timpul vacanțelor era prezent la toate manifestările folclorice ale satului: baluri, fedeleșuri, nunți, hore, etc.
A făcut parte din diferite ansambluri de dansuri populare și apoi devine instructorul unora din acestea cu care efectuează mai multe deplasări în străinătate (Iugoslavia, Bulgaria, Italia, Republica Moldova) obținând rezultate deosebite încununate de numeroase medalii și diplome.
Jocurile și cântecele populare de pe valea Cernișoarei au fost făcut cunoscute, în țară și în lume, la multe festivaluri internaționale, de către interpretul și instructorul-profesor Aurel Cincă, personalitate marcantă a acestei comune.
Respectuos omagiu din partea locuitorilor comunei pentru activitatea sa artistică și pentru faptul că a făcut cunoscută comuna pe plan național.
Corina Victoria Sein (pseudonim al Corinei Victoria Bădulescu născută la 25 decembrie 1936, Pojogi Cerna, judeţul Vâlcea) este poetă şi prozatoare.
Este fiica Mariei (născută Ştefănescu) şi a lui Ştefan Călugăru, agricultori. Urmează la Timişoara Şcoala Medie „Eftimie Murgu" (1958-1962) şi Şcoala Tehnică Sanitară (1962-1964). Lucrează ca asistentă socială la Spitalul Militar din Timişoara, ca funcţionară la diverse întreprinderi, iar din 1972 în calitate de corector şi secretar de redacţie la „Orizont".
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, posesoare a Atestatului de editor nr. 63/1990 eliberat de către Ministerul Culturii, dar şi a Certificatului eliberat de către International Book Development Limited în anul 1994.
Din anul 1990, Corina Victoria Sein Bădulescu este director al Editurii Excelsior Art. Prin proiectele editoriale elaborate şi realizate, a editat titluri importante pentru restituirea culturală şi istorică a Banatului, semnate de autori de mare valoare, aceasta fiind confirmată prin premii şi titluri academice.
A susţinut şi susţine literatura română contemporană prin editarea şi publicarea creaţiilor unui număr important de scriitori consacraţi. De atenţia şi sprijinirea editorului se bucură şi tinerii creatori aflaţi în pragul debutului editorial. Valoarea artistică a cărţilor de literatură editate şi publicate a fost recunoscută de către critica literară prin acordarea unor importante premii şi distincţii.
Născut la 25.02.1960 în comuna Cernişoara, Jud. Vâlcea. Încă din anii copilăriei şi adolescenţei, câţiva oameni i-au îndreptat aspiraţiile, unul după altul, spre realizarea binelui, adevărului şi frumosului.
Primul dintre ei a fost chiar tatăl său, Nicolae Dican. Acesta picta cruci şi-l lua cu el pe unde avea treabă, prin curţi de biserici, prin cimitire sau pe la ceremoniile de sfinţire a fântânilor săpate pe dealuri de cei care voiau să lase pe-acolo un semn durabil în memoria unor apropiaţi definitiv dispăruţi.
Atmosfera acelor locuri, solemnitatea evenimentelor la care era martor, dar mai cu seamă modul în care părintele său îi explica rostul lor l-au făcut să se familiarizeze de timpuriu cu semnificaţia spiritului creştin.
Cea de-a doua persoană „providenţială” care a jucat un rol realmente major în existenţa lui Gheorghe Dican a fost unchiul său Gheorghe N. Dican, profesor de desen, de la care a învăţat elementele de bază ale limbajului plastic, specificitatea acestora şi modalităţile prin care se poate ajunge la stăpânirea secretelor expresiei grafice la nivel de performanţă. Practic, atunci când s-a prezentat la examenul de admitere în liceu, era deja un desenator de mare precizie şi virtuozitate, fiind capabil să „execute” peisaje după natură de o acurateţe excepţională, apropiată de cea a unei fotografii.
Își finalizează studiile la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Arte şi Design.
S-a născut la 18 octombrie 1943, în localitatea Cernişoara, judeţul Vâlcea. Este fiica Linei (născută Dumitraşcu) şi a lui Nicolae Niţă, ţărani din satul Modoia.
Provine dintr-o familie de artiști populari, tatăl ei fiind un fin recitator și recunoscut meșter tâmplar.
Urmează școala primară în comuna natală iar studiile liceale la Curtea de Argeș (1966).
A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1973) şi a lucrat ca profesoară în învăţământul preuniversitar. Lucrează în învățământul secundar și universitar.
Între 1971 şi 1973 face parte din redacţia revistei „Argeş", iar după 1990 conduce revista „Satul natal" din Piteşti.
Debutul din 1966, în revista „Luceafărul", este urmat în 1973 de ciclul de versuri - Mona Lisa, cu o prezentare de Gheorghe Tomozei, în suplimentul „Biblioteca «Argeş»".
În 1981 îi apare volumul de versuri pentru copii - Ochiul de basm. A colaborat la „Argeş", la publicaţiile pentru copii „Cutezătorii" şi „Luminiţa", la „Amfiteatru", „Contemporanul", „Convorbiri literare", „Flacăra", „Luceafărul", „România literară", „Vâlcea literară" etc..
Novac este o poetă pentru care copilăria există nu numai spre a fi evocată nostalgic sau întâmpinată cu compuneri didactice şi educative, dar şi ca vârstă adoptivă, cum ar fi spus Lucian Blaga.
S-a născut în satul Obârșia, comuna Mădulari, într-o familie cu 10 copii.
Cursurile primare le-a făcut în localitatea natală, apoi, în perioada 1939-1947 a urmat și absolvit Școala Normală de Învățători „Andrei Șaguna” din Sibiu, obținând diploma de învățător.
În perioada 1948-1952 a urmat și a absolvit cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (actuala Academie de Studii Economice-ASE) din București, devenind diplomat (licențiat) în științe economice.
Nu se oprește aici și în anul 1986 își pregătește Doctoratul în Economie la Academia de Studii Economice, București pe care-l obține în anul 1989.
Pregătirea sa profesională l-a recomandat ca, în perioada 1952-1990, să ocupe succesiv diferite funcții la nivel înalt, astfel:
· 1952-1959 – Economist la Ministerul Cooperației (devenit ulterior Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP);
· 1960-1969 – Director la Direcția Financiară din Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum;
· 1970-1974 – Secretar General la Cooperația de Consum din România;
· 1974-1990 – Director, Membru al Comitetului Executiv și al Biroului Executiv din Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum.
Experiența sa practică a fost însoțită și de o intensă activitate didactică. Astfel, în perioada 1958-1991 a activat în calitate de cadru didactic, la Academia de Studii Economice din București, parcurgând toate treptele ierarhice, devenind Profesor titular la disciplima marketing.
Cinstea, corectitudinea și realizările administrației locale pentru a face viața mai ușoară și mai bună, locuitorilor comunei Cernișoara, sunt principalele atuuri ale primaruluiMihai Ionescu.
Edilul se aflăde peste 20 de ani în fruntea comunității, pe care a gospodărit-oși dezvoltat-o.
Pentru că își dorește tot ce este mai bun pentru locuitorii comunei Cernișoara, primarul Mihai Ionescu se află la cel de-al VI-lea mandat. Primul gospodar al comunei are o mulțime de proiecte pentru localitatea pe care o are în administrare și vrea ca împreună cu echipa sa și cu sprijinul cetățenilor să le finalizeze.
Dacă cetățenii din comuna pe care o conduce cu rezultate excelente i-au acordat votul de încredere pentru șase mandate, înseamnă că Mihai Ionescu este omul potrivit la momentul potrivit.
Cel mai important obiectiv realizat în mandatul său a fost accesarea fondurilor europene în valoare de 115 miliarde lei (vechi) care a constat în introducerea apei și a canalizării în satele Armășești, Groși și Modoia, lucrare care este deja finalizată. De asemenea, a modernizat 2 km de drum betonat în satul Obârșia, lucru foarte important pentru locuitorii acestei zone, și a rezolvat și problemele căminului cultural din Mădulari, tot prin acest proiect, asigurând administrarea acestuia în condiții mult mai bune.
De obârșie străveche după cum o atestă și numele unuia din satele sale (Obârșia), vatra Cernișoarei a dăruit umanității nume strălucite, nume de rezonanță istorică.
Mulți din fiii locului au înscris o pagină luminoasă în cronica zbuciumată a vremurilor.
Răsfoind filele cronicii Cernișoarei constați cu satisfacție că de-a lungul timpului întâlnești încrustate pe răbojul vremurilor nenumărate nume, onorând astfel obârșia lor vâlceană.
Se cuvine să amintim numele ,,scriitorilor’’ din secolele al XVIII-lea și XIX-lea: Dincă (30 august 1798) și Badea Constantin (18 ianuarie 1818) din Armășești, vestiți ,,gramatici’’ care ne-au lăsat interesante mărturii documentare.
Dar vremurile mai noi, dintre cele două războaie mondiale, vremurile contemporane, ne oferă nume celebre, nume ce au intrat deja în tezaurul spiritualității românești. Ar fi de ajuns să amintesc de profesor universitar doctor Ion Smedescu – fostul rector al Universității Româno-Americane, care a primit distincțiile ,,Omul anului 2001’’ și ,,Medalia de Onoare Americană’’, pictorul Gheorghe Dican-președintele Filialei Vâlcea, al Uniunii Artiștilor Plastici prezent cu lucrări de artă în multe muzee din țară și străinătate.
Unii, Elisaveta Niță Novac, Corina Victoria Călugăru Sein, Gheorghe Constantinescu, Valentin Smedescu - au picurat pe mii de pagini miere, îndulcind parcă slova noastră străbună, oferindu-ne interesante și utile cărți de învățătură.
Alții au avut aplecare spre cântec și dansuri populare-profesorii Gheorghe Popescu si Aurel Cincă. Ei au reușit, de pe pozițiile de interpreți și conducători, ca tezaurul folcloric cernișorean să strălucească pe multe scene din țară și străinătate.
Și enumerarea aceasta poate continua. Cu siguranță că numele intelectualilor din comună, cu contribuții deosebite în multe localități ale țării, sau în organele centrale, este mult mai mare.
Oricum putem spune că Cernișoara este o vatră ardentă, dătătoare de valori umane și spirituale deosebite.
Reîntoarcerea fiilor la vatra strabună, pe valea Cernișoarei, este solemnă și încărcată de mari emoții. Aici retrăiesc momente deosebite, se fortifică, își croiesc și directionează drumurile ce le vor urca spre piscurile înalte, semețe ale țării.
