Valcea (95)
Preotul folclorist Teodor Bălăsel
„Ctitorul folclorului oltenesc”, cum l-a numit C.S. Nicolăescu-Plopşor; „apostolul cultural şi economic al Vâlcii”, cum l-a definit scriitorul Gala Galaction, „cel mai de seamă folclorist pe care l-a dat Oltenia şi, în acelaşi timp, un luminat preţuitor al trecutului nostru”, cum l-a caracterizat revista „Arhivele Olterniei”, folcloristul-preot Teodor Bălăşel, cârmuitorul tovărăşiei folcloriştilor olteni este, fără îndoială, una dintre figurile cele mai reprezentative ale folcloristicii româneşti de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi din primele decenii ale secolului XX.
Acesta s-a născut la 7 noiembrie 1869 în comuna Bogdăneşti - Vâlcea. Clasele primare le-a urmat în comuna natală, iar după terminarea şcolii primare părinţiii l-au trimis ca băiat de prăvălie (Prăvălia de 2 lei) în oraşul Râmnicu Vâlcea. La puţin timp după aceasta a părăsit prăvălia şi, în anul 1885, a intrat ca bursier la Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea, dar din cauza sărăciei nu a putut urma şi cursul superior al Seminarului Central din Bucureşti, unde se prezentau absolvenţii seminariilor inferioare din provincie.
Marian Pătraşcu - Viaţa ca o provocare sau exerciţiu de viaţă (II)
Scris de VLBiblioteca
Urmare (partea I poate fi vizualizata aici)
Dar să revenim cu vreo trei ani în urmă, când Marinică urma să devină pionier. În sâmbăta aceea, întorcându-se de la şcoală, i-a părut rău că ai lui nu erau acasă. Se duseseseră în Gruiul Pleşciorii la muncă, aveau de clădit în fag cele cinci „copiţele” de fân şi trei de otavă pe care le făcuseră anul acela împrejurul locului pus cu porumbi care, imediat ce „legau”, trebuiau păziţi noaptea de urşi, viezuri şi porci mistreţi. El voia să le dea şi lor cât mai repede vestea cea mare. Ca atare, a aruncat repede ghiozdanul cât colo, apoi a „îmbucat” pe fugă un cârnat din oală şi nişte caş cu un „bruş” de mămăligă rece şi a plecat înaintea lor. De obicei, după ce venea de la şcoală, mânca şi se apuca imediat de lecţii pentru a doua zi. Făcutul lecţiilor consta aproape exclusiv din scrierea temelor pentru acasă, fiindcă atâta-i trebuia, să nu-şi scrie vreuna, că a doua zi făcea negreşit cunoştinţă cu palma grea a lui domn’ Nelu !… I-a întâlnit pe ai lui pe la Varniţă, terminaseră treaba şi veneau spre casă; de cum i-a zărit, a început să alerge chinuit spre ei, strigând cât îl ţineau plămânii:
– Luni mă face pionier, luni mă face pionier!
Marian Pătraşcu - Viaţa ca o provocare sau exerciţiu de viaţă (I)
Scris de VLBiblioteca
Era să mă îndrăgostesc de Lovişte în adolescenţă, dar n-am făcut-o, pentru că drumurile vieţii m-au purtat spre alte zări. A fost însă rânduit - fiindcă lucrurile nu se întâmplă, ci se orânduiesc - să ajung de mai multe ori acolo unde timpul s-a oprit parcă din mersul astral, pentru a mai păstra datinile ca mari rostuiri ale dăinuirii.
Foto: Una dintre cele mai celebre echipe de handbal din lume – OLTCHIM Râmnicu-Vâlcea, imediat după câştigarea Campionatului Naţional al României la Handbal Feminin (2009)
Alboiu, Maria (n. 1963 în or. Brezoi din jud. Vâlcea) – tenismană. Iniţial, a jucat în cadrul cluburilor şcolare din Râmnicu-Vâlcea şi Slatina. A fost medaliată de mai multe ori la CN. În perioada 1980-1988, a făcut parte din loturile naţionale de tenis de masă, ocupând locuri de podium la diferite concursuri internaţionale. Astfel, la CE pentru juniori din 1981, a obţinut medalia de bronz în proba pe echipe, iar la CM de la Novi Sad – locul VI pe echipe; la CE din 1982 (Budapesta), şi-a adjudecat din nou medalia de bronz pe echipe, acelaşi trofeu revenindu-i la Praga (1986) şi Paris (1988), la dublu feminin (cu Otilia Bădescu).
Foto: I.G. Duca
Alexandrescu, Anton A. – economist şi om politic originar din Laloşu. A propus, printre altele, ridicarea unui monument pentru ţăranii ucişi în 1907, propunere care a fost pusă în practică abia în 1957. După absolvirea Academiei Comerciale din Bucureşti, a obţinut un post modest la Banca Naţională. În 1945 a creat PNŢ „Anton Alexandrescu”, care a aderat la Frontul Naţional Democrat. În guvernul Groza din 6 martie 1945, îi va reveni portofoliul Departamentului Cooperaţiei.
Alexandrescu, Cristian (n. 20 apr. 1953, Râmnicu-Vâlcea) – actor, poet. A lucrat câţiva ani ca profesor suplinitor de limba engleză; marea lui pasiune a rămas însă teatrul, pe care îl slujeşte de 34 ani, în cadrul Teatrului Popular din Râmnicu-Vâlcea şi apoi la Teatrul de Stat « Anton Pann », după înfiinţarea acestuia în 1990. Roluri interpretate (selectiv): Bălcescu din Dialog nocturn pentru o piesă nescrisă de D. Moţoc, Scapin din Vicleniile lui Scapin de Molière, Efimiţa din Conu Leonida faţă cu reacţiunea de Caragiale, AA din Emigranţii de Mrazek, Iona din piesa omonimă a lui Marin Sorescu, Don Perlimplin (Garcia Lorca) etc.
Achim, Gheorghe (George) (n. 30 mai 1950, satul Văleni din com. Păuşeşti-Otăsău, jud. Vâlcea) – poet, prozator, memorialist, publicist, întemeietor de reviste, rebusist. Studii de Biblioteconomie (1981-1983), de actorie, regie şi estradă la Şcoala Populară de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1973-1983). Membru fondator al fostului cenaclu literar „Anotimpuri”, devenit ulterior “Arcade” (1973-1980). Copatron al revistei de satiră şi umor „Telehaz” (1990-1991), redactor-şef al revistei „Ghiozdan-Magazin” (1991-1993), secretar al revistei satirico-umoristice „Ţânţarul” (1996), cuplată ulterior cu „Ochean” şi apoi cu „Semn” (din 1996); redactor-şef adjunct al unor reviste de rebus şi pentru copii.
Personalităţi vâlcene - cultură (laică, religioasă, populară)
Scris de VLBibliotecaAndroni, Vartolomeu (Valeriu) (n. 27 martie 1952, com. Latinu, jud. Brăila) – teolog, publicist. Studii de specializare în Germania (1990-1994); doctor în teologie, al Institutului Teologic din Sibiu, cu teza Învăţătura despre întreita slujire a Mântuitorului Iisus Hristos în teologia apuseană contemporană (1992). Călugăr, apoi ierodiacon şi preot (1986), arhimandrit la M-rea Cozia (din anul 2000). Funcţii administrative: exarh al mânăstirilor din eparhia Râmnicului (din 1989), preşedintele Consistoriului monahal (din 1989), stareţ al Coziei (2000); director al Seminarului Teologic „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea (2003-2007).
Abagiu, Ion St. („Ştiubeiu”) (n. 6 sept. 1881, satul Palanga din com. Amărăşti, jud. Vâlcea - m. ?) – cercetător, publicist, traducător. Membru fondator al revistei „Vorbe bune” (Balş); colaborator la aceasta şi la alte periodice din judeţ. Lucrări publicate: Şcoala poporană a Olteniei (1909), Domnia legilor (1911). Traduceri: Johannes Hep, Înfrăţirea. Conducerea de sine a şcolarilor (1920); G. Bruno (M-me Alfred de Fauillée), Ocolul Franţei făcut de doi copii (1932). (OSCA II, pag. 15).
Abagiu, Gh. Paulian (n. 12 iunie 1924, com. Amărăşti – Nemoiu, jud. Vâlcea) – medic; cercetător, publicist. Doctor în ştiinţe medicale, al Institutului Medico-farmaceutic din Bucureşti (1976); carieră medicală şi universitară. A publicat numeroase lucrări – în ţară şi peste hotare (Franţa, Germania, Maroc, Peru etc.), având contribuţii remarcabile îndeosebi în patologie. Cărţi publicate: monografia Contribuţii la studiul unor probleme de patologie internă (1996). Pentru activitatea sa practică şi teoretică, a obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Ordinul „Meritul Sanitar”, cl. a III-a (1981).
Albescu, Ion (n. la 14 febr. 1923 – Bucureşti) - medic specialist în chirurgie şi urologie, profesor universitar; cursuri postuniversitare în specialităţile chirurgie şi urologie. Doctor în ştiinţe medicale, cu teza Tuberculoza uro-genitală (1952) şi deţinător al titlului Privat Docent; publicist; fost sportiv de performanţă (dublu campion naţional la talere). Înainte de 1989, a lucrat la diferite spitale din oraşele Germaniei: Munchen, Karlsruhe, Mallersdorf, apoi – între 1983-1989 – la cabinetul de specialitate urologică din Straubing. Este membru de onoare al mai multor societăţi medicale din ţară şi străinătate. A deschis, după Revoluţia din 1989, pe un teren moştenit de la bunicii săi, prima policlinică particulară din judeţul Vâlcea - Policlinica Straubing Râmnicu-Vâlcea (oraş în care s-a stabilit), aparţinând Societăţii de binefacere cu acelaşi nume (cu sediul în oraşul Straubing – Bavaria), al cărei preşedinte este. Deţinător al ordinului „Crucea de Merit la Bandă, a Republicii Federale Germania”, acordată de preşedintele acestei ţări, şi al titlului de „Cetăţean de Onoare al Râmnicului”. (OSCA II, pag, 17; ME II, pag. 6-7; ME III, pag. 180-181).
Prin personalităţile pe care le-a zămislit, judeţul Vâlcea şi-a adus o contribuţie importantă la crearea şi afirmarea spiritualităţii româneşti – populare, religioase şi laice deopotrivă. Un însemnat număr dintre acestea au fost incluse în enciclopedii, dicţionare şi monografii de nivel şi interes naţional, care vor fi menţionate la momentele şi locurile oportune. Nu s-a publicat încă şi nici nu este posibilă întocmirea unei situaţii exhaustive a tuturor acestor persoane cu aptitudini şi activităţi creative - teoretice sau practice (şi nici noi nu ne propunem acest lucru), nici măcar cu titlu de inventar, întrucât apariţia şi afirmarea creatorilor (vâlceni şi nu numai) în cele mai variate sfere ale culturii umane, este un proces care se desfăşoară permanent, sub ochii noştri.
