Valcea (41)
Pe „Drumul Troianului”, la intrarea în oraş dinspre sud, pe partea dreaptă a drumului se găsesc două cruci de piatră, una din ele cunoscută sub denumirea de „Crucea mişeilor . Cruce de hotar din secolul al XVI-lea, având săpat textul unui document din 25 iunie 1580. Crucea se găsea la o distanţă de aproximativ 750 metri faţă de râul Râmnic. Iată traducerea textului de pe „Crucea mişeilor din câmpii Râmnicului”, după Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul XXVI (1932) fasc 78, pag. 185-186.
În peisajul arhitectonic bisericesc al judeţului Vâlcea, se găseşte un singur monument construit în acest stil, cu patru turle, datând din secolul al XVIII-lea.
Foto: Biserica „Sfântul Nicolae”, Catedrala Episcopală a Eparhiei Râmnicului; sursa imagine
Un număr redus de biserici se înscriu în categoria celor cu trei turle, fiind construite în secolele XVIII şi XIX.
Berislăveşti – Berislăveşti. Cea mai veche biserică cu trei turle este „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Gheorghe” a fostei Mănăstiri Berislăveşti, ctitoria biv vel paharnicului Sandu Bucşenescu, din anii 1754-1762, fiind construită după modelul arhitecturii brâncoveneşti. Planul triconc, având o turlă deasupra naosului şi două mai mici deasupra pronaosului. Iniţial, a fost pictată în stil brâncovenesc, iar în anul 1870 a fost acoperită cu una în tempera, de către Belizarie Paraschivescu81.
În cadrul arhitecturii bisericeşti din zona Vâlcii au fost realizate numeroase monumente de zid, fiind proiectate cu două turle.
Râmnicu-Vâlcea. Biserica cea mai veche biserică, având două turle, este „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea, considerată ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), rezidită de Mircea Voievod (1509-1510); arsă între anii 1736-1739, a fost reconstruită de Radu şi Atanasie Râmniceanu, ajutaţi de Ion Moldoveanu şi jupanul Grigore din Sibiu, în 1747, înscriindu-se în arhitectura tradiţională. A fost zugrăvită în timpul episcopului Grigorie Socoteanu, în anul 1751, de pictorul Dimitrie preotul43.
Biserica „Buna Vestire”/ „Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Vătăşeşti-Ţânculeşti, comuna Goleşti, ctitorie din anii 1803-1805 (monument istoric; foto: Emilia Smedescu, 9.09.2012)
Cea mai veche biserică construită cu o turlă, datează din secolul al XIV-lea, fiind reprezentată de biserica Mănăstirii Cozia.
Cozia – Călimăneşti. Biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, este ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, din anii 1387-1388. Monument reprezentativ al arhitecturii bisericeşti, construit în stilul bizantin de formă athonită, introdus prin filieră sârbă, şi combinat cu elemente arhitectonice autohtone, s-a păstrat în forma originală. De plan treflat, cu interiorul împărţit în cele trei încăperi clasice, potrivit ritualului ortodox, ea are catapeteasma de zid (1794), iar pronaosul păstrează fresca originală din secolul al XIV-lea, de valoare europeană; naosul şi absida altarului au fost pictate de Preda şi fiii săi Ianache, Mihail şi Sima, între anii 1704-1705.
Unele monumente bisericeşti de pe teritoriul vâlcean au fost construite cu turlă clopotniţă.
Cetăţuia – Râmnicu-Vâlcea. Cel mai vechi monument religios cu turlă clopotniţă este biserica „Sfinţii Voievozi” din Râmnicu-Vâlcea, cunoscut sub numele de Schitul Cetăţuia, menţionat la anul 1529, când are loc aici uciderea domnitorului Radu de la Afumaţi; printre ctitorii restauratori, se află mitropolitul Teodosie Cozianul, în anul 1680 şi mitropolitul Nifon, între 1850-185330.
Pe teritoriul judeţului Vâlcea există cele mai variate monumente religioase realizate din cărămidă şi piatră, acoperind întregul repertoriu de la monumentul rupestru până la cel mai elevat stil arhitectonic bisericesc.
Din categoria arhitectonică a bisericilor de lemn cu două turle se păstrează mai puţine exemplare în zona vâlceană; ca vechime, prima datează din secolul al XVI-lea, iar din cel următor nu a fost identificată nici una.
În secolul al XVII-lea apar în zona Vâlcei primele monumente de lemn cu o singură turlă, la început mai rare, apoi cunoscând o amploare tot mai mare, răspândite pe întreaga arie vâlceană.
Foto: Biserica de lemn din Mariţa
Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea au un aspect modest, imitând casa ţărănească; iniţial, erau construite fără turlă, apoi s-a adăugat acest element arhitectonic, fie odată cu construcţia originală, fie cu ocazia refacerii lor; la fel s-a procedat şi cu pridvorul. De-a lungul secolelor, unele au rămas netencuite, iar altele au suferit această intervenţie de zidărie care le-a provocat însă degradarea mai rapidă.
Citeşte mai mult ...
Particularități arhitectonice ale așezămintelor religioase din Vâlcea
Scris de VLBiblioteca
Vâlcea este un judeţ favorizat şi în domeniul arhitecturii religioase; aici întâlnim monumente bisericeşti rupestre, rustice, bizantino-româneşti, de tranziţie, de stil brâncovenesc, până la cel gotic şi neogotic, totalizând 275 de monumente bisericeşti, dintre care 89 de lemn şi 186 de zid. Cu privire la vechime, se înscriu astfel, în secolul XIV: 2 de zid; în secolul XV: 1 de zid; în secolul XVI: 4 de lemn şi 13 de zid; în secolul XVII: 2 de lemn şi 25 de zid; în secolul XVIII: 41 de lemn şi 74 de zid; în secolul XIX: 42 de lemn şi 70 de zid, iar în secolul XX: 1- de zid.
