Istorie Locala

Zona comercială a oraşului a fost prezentată în planul oraşului din 22 februarie 1922, fiind cuprinsă intre limitele marcate pe plan cu axa de culoare roşie.

La Sud, 1 imita fiind „Canalul Olănescu", cuprins între reperele (I) şi (H).

La Vest, limita este formată din 7 segmente după cum urmează:

               A intrat în obişnuinţa cercetătorilor de a aprecia vechimea aşezărilor, sate, oraşe, străzi, în raport cu prima lor atestare documentară.Informaţiile consemnate pe lut, piatră, bronz, pergament, hârtie a anului întemeierii ar fi informaţiile documentare ideale.

                De multe ori apar şi unele ipoteze care nu se pot baza decât pe nişte speculaţii. Concluziile la care s-a ajuns astfel, odată acceptate devin dogme care după o perioadă de timp, ajung să fie considerate fapte dovedite, astfel de soluţii le întâlnim de multe ori. Din păcate, documente referitoare la fenomenul de întemeiere sunt destul de rare. Se mai poate lua în consideraţie mitul şi legenda care pot rămâne singurele puncte de sprijin. Atenţie, s-a constatat, că durata memoriei populare este de aproximativ 5-6 generaţii (150-200 de ani). După intervalul determinat, realitatea îşi pierde coordonatele istorice, nemaiputând oferi garanţii de reconstituire.

                Râmnicenii se pot mândri că oraşul este străbătut de la sud la nord de una din cele mai vechi artere de circulaţie din ţară. Legiunile romane au trecut pe aici în drumul lor spre inima Daciei în al doilea război (105-106 e.n.).

                Pe raza oraşului a fost identificat vechiul drum roman, la sud în dreptul str. Voievodului Mihai (actual str. Parângului) cu ocazia unor săpături făcute de arhitectul I. Busuioc, în 1910, la aproximativ 1,20-1,50 m adâncime, în partea de nord cu ocazia săpăturilor pentru fundaţia liceului Al. Lahovary la circa 4,50 m adâncime.