Istorie Locala

Ideea unui cerc literar care să grupeze scriitorii vâlceni în curs de afirmare și consacrare s-a conturat în contextul manifestărilor literar-artistice desfășurate la Râmnicu-Vâlcea și Băbeni, între ani 1970-1973, patronate de Dragoș Vrânceanu (foto1). Ea a fost formulată, pentru prima dată, în cadrul Festivalului artistic “La izvorul fermecat”, ediția 1972, și a fost reiterată la ediția din 1973. Proiectul Cercului a fost dezbătut într-o reuniune de lucru la CJÎCPMAM Vâlcea, în ziua de 14 martie 1973, în prezența poetului Dragoș Vrânceanu, a lui Constantin Dinculescu, secretar al CJP, și a lui Vasile Roman, președintele CJCES Vâlcea, și cu participarea membrilor viitorului cerc. Au fost dezbătute, în acel context, documentele de înființare a cercului: Normativul de activitate și Actul constitutiv. Beneficiind de creditul maestrului Dragoș Vrânceanu, “artizanul” procesului de constituire a Cercului a fost poetul Ioan St. Lazăr. Înfiinţarea oficială a Cercului literar “Casa de sub pădure” a avut loc la Râmnicu-Vâlcea, în ziua de 19 octombrie 1974, în prezența lui Constantin Dinculescu și cu participarea poetului Dragoș Vrânceanu, care au au rostit alocuțiuni. Au participat: Ioan Alexandru, Ilie Purcaru, Cornel Regman, Malvina Urșianu, Dan Zamfirescu. Adunarea de constituire a fost urmată de prima reuniune de lucru a Cercului, în atelier fiind programat poetul George Țărnea (foto2).

„Bilanțul” Vâlcei la competiția națională de artă populară a fost excepţional. Au fost premiați 12 creatori populari: 5 medalii de aur – Victor Vicșoreanu, Aurelia Ogrezeanu (foto1), Dumitru Schiopu, Constantin Badi, Gheorghița Măleanu (foto2); 4 medalii de argint – Dumitru Mischiu, Victor Ogrezeanu, Ana Avramescu, Constantin Bănacu; 3 medalii de bronz – Iosif Popescu, Ioana Dabu, Ana Şugureanu. În același context, Asociația Creatorilor Populari a primit substanțiale premii pentru secțiile sale (textile-port, ceramică, arta lemnului) – recunoaștere oficială și apreciere publică a activității ACPV. Cu acest palmares, Vâlcea se situa în 1974 –în domeniul artei populare – pe primul loc în țară plan național. Festivitatea de înmânare a premiilor a avut loc în cadrul reuniunii ACPV (Horezu, 15 decembrie 1974). Au participat: Nicolae Nistor, director adjunct al ICED, Vasile Roman, președintele CJCES Vâlcea, Gheorghe Deaconu, directorul CJÎCPMAM, Ion Preda, primarul orașului Horezu, Stelian Ogrezeanu, președintele ACPV. În context: expoziția ACPV, comentată de Ioan St. Lazăr şi urmată de reuniunea de lucru a Consiliului artistic al ACPV, care a dezbătut și adoptat programul de activitate pe 1975.

În stagiunile anterioare, Salonul Creatorilor Vâlceni a activat sub forma unor reuniuni literar-artistice. Prima serată a Salonului s-a desfășurat în ziua de 15 februarie 1970, la Râmnicu-Vâlcea, purtând genericul “Plaiul mioritic” ( ←) și având ca oaspete de onoare pe Dragoș Vrânceanu. Prin aceste reuniuni, Salonul Creatorilor Vâlceni s-a constituit treptat ca un cenaclu artistic complex. Inițial, saloanele literar-artistice, programate în primii ani ’70, au avut un profil predominant estetic, funcția lor principală rămânând cultivarea artistică. Pe parcurs, el s-a cristalizat ca un organism metodic al instituției, în cadrul Consiliului Artistic, profilat pe îndrumarea și stimularea creției artistice. În acest proces de cristalizare a structurii și funcționalității Salonului, un rol preponderant l-a avut Ioan St. Lazăr. În noua sa formă, cu un cadru organizat, cu o structură funcțională și cu un program sistematic, Salonul Creatorilor Vâlceni a fost inaugurat în seara zilei de 23 noiembrie 1974. În această reuniune s-au adoptat regulamentul și programul, s-a constituit structura internă și s-a desemnat conducerea. Salonul funcționează cu trei secții (literatură, muzică, plastică-foto-film), este condus de un secretariat (un secretar artistic şi trei secretari de specialitate). Ca secretar artistic, obștea creatorilor vâlceni, membri ai Salonului, l-a ales pe Traian D. Lungu.

Cel mai important obiectiv de investiții în domeniul culturii populare în ultima jumătate de veac a fost rezultatul unui îndelungat și laborios travaliu profesional și organizatoric, coordonat de CJCES (președinte: Vasile Roman, foto2)

și Muzeul Județean (director: Petre Purcărescu, foto 3):

Muzeul Satului Vâlcean, care a purtat, în timp, diferite denumiri: Muzeul Arhitecturii Populare, Complexul de Etnografie şi Artă Populară, Muzeul Arhitecturii şi Tehnicii Populare. Materializarea acestui proiect, lansat încă din anii ’60, a [ncorporat eforturile conjugate ale cercetătorilor muzeografi și meșterilor constructori. Cel mai autorizat să evalueze valoarea și importanţa acestui obiectiv de patrimoniu etnocultural este însuși fondatorul său, prof. Vasile Roman: „Răsărit în mijlocul satelor noastre, ca o punte între trecut și viitor, Muzeul de Arhitectură Populară de la Bujoreni se înscrie în rândul obiectivelor culturale de mare valoare ale județului Vâlcea.