Istorie Locala

Redam joia trecută* amintirile regizorului și scriitorului vâlcean Virgil Sacerdoțeanu, legate de întâlnirea sa cu Vasile Militaru (mai 1959), cu puțin înainte de rearestarea și moartea poetului în închisoarea politică de la Ocnele Mari. Dar Virgil Sacerdoțeanu - văr al mai celebrului Aurelian Sacerdoțeanu – și-a publicat cu mult mai numeroase amintiri din vremea copilăriei în localitatea natală, Bărbătești, și din timpul absolvirii liceului „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea; ba, chiar, și din timpul/ de după „întâlnirea supravieţuitorilor”, întâi la 20, apoi la 50 de ani „de la absolvenţă”...

Cartea «ÎNTÂMPLĂRI obişnuite/ OAMENI neobişnuiţi» conține atât de multe informații excepționale privind memoria și cunoașterea locală vâlceană din perioada interbelică, este ,,condimentată” cu atât de frumoase trăiri de copil, de adolescent, de licean și ulterior intelectual de marcă – nevoit/ constrâns de propriile-i aspirații să-și părăsească țara și „vatra” străbunilor – încât o recomandăm cu toată convingerea.

Nuvelele/ povestirile publicate în volum au titlurile/ de la paginile.

Sorin Oane

(urmare din 4 iulie, clic pentru vizualizarea conținutului «Naționalismul») 

SOCIALISM/ SOCIAL-DEMOCRAŢIE, iniţial forme ale marxismului ortodox; ideea social-democraţiei a dobândit mai apoi un înţeles cu totul diferit. Marx crezuse că polarizarea socială crescândă, sărăcirea accentuată a proletariatului vor duce la ascuţirea tensiunilor sociale din societatea capitalistă şi, în cele din urmă, la revoluţie. Însă Bernstein a arătat în „Cum este posibil socialismul ştiinţific ” (1901) că lucrurile nu se întâmplă aşa; dezvoltarea capitalismului a dus la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale proletariatului. De aceea, lupta pentru socialism trebuia să fie graduală şi reformistă - pentru o mai deplină democraţie, pentru creşterea controlului muncitorilor asupra producţiei, prin mijloace politice şi sindicale. Din acest moment, socialismul nu a mai fost considerat ca rezultatul inevitabil al dezvoltării capitaliste, ci mai degrabă, ca o idee morală pentru care cei ce o susţin trebuie să lupte.

Sorin Oane

(urmare din 4 iulie, clic pentru vizualizarea conținutului «Țărănismul») 

Nationalismul a fost o doctrină foarte puternică în România după 1918. Aspectul lui politic se exteriorizase în lupta pentru desăvârşirea statului naţional unitar, continuând să. se manifeste şi după aceea ca modalitate de afirmare a demnităţii naţionale şi a valorilor creative ale poporului nostru. Însă la noi a existat şi un naţionalism radical, cu aspect etnic, care a căpătat prevalenţă după 1933. Naţionalismul a fost astfel deformat structural, devenind o mişcare xenofobă, extremistă.

PARTIDUL NAŢIONALIST-DEMOCRAT. Naţionalismul democratic a fost promovat la noi, în special, de marele savant Nicolae Iorga. Acesta înfiinţase în 1910 Partidul Naţionalist-Democratic, care în anii 1922-1923 şi-a creat o organizaţie şi la Vâlcea. P. N.-D. a avut la Râmnicu Vâlcea o foaie numită “Cuvântul Românesc” (1922- 1923), iar între anii 1928-1937, publicaţia lunară “Naţionalul Vâlcii”, sub egida lui C. Daniilescu¹¹⁸. Până în 1930, Partidul Naţional (cu această denumire între 1925-1932) nu a avut, practic, o organizaţie în judeţul Vâlcea, ci doar câţiva simpatizanţi care au scos foaia “Naţionalul Vâlcii”, cu scop mai mult cultural decât politic. Un prim preşedinte, provizoriu, al organizaţiei judeţene, a fost C.G. Mihăilescu.

Sorin Oane

(urmare din 30 iunie/ clic pentru vizualizarea conținutului referitor la partidele pe bază de program)

ŢĂRĂNISMUL. Sociologic vorbind, ţărănimea a reprezentat polul pasiv al societăţii româneşti până în 1918. Nu ajunsese la conştiinţa de sine. Nici cultura, nici bunăstarea economică nu erau o bază suficientă care să-i permită răsfrângerea majoră în viaţa politică. Cu tot numărul său impozant, pătura ţărănească trăia într-o mentalitate patriarhală, cu respect umil faţă de “domn” şi o teamă necontrolată faţă de “autoritate”, chiar cea mai elementară - jandarmul, reminiscenţe ale unui trecut încărcat de umilinţe, încărcat de greutatea sărăciei, şi a desconsideraţiei generale. în ciuda importanţei sale numerice, precum şi a aportului economic şi biologic, ţărănimea forma, în perioada interbelică, o masă neorganică şi inconsistentă social. Toată politica partidelor urmărea captarea ei, privită ca un simplu obiect electoral⁶³. Partidul Ţărănesc, ulterior – Partidul Naţional Ţărănesc, a devenit, în calitate de partid de clasă, principalul centru de polarizare al maselor rurale.

«...îl cunosc destul de bine de prin anul 1977, iar mai târziu am colaborat armonios, nemijlocit, la Centrul Eparhial al Episcopiei Râmnicului, apoi la Seminarul Teologic „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea, unde a fost profesor și director cu rezultate de excepție. De aceea, consider că Preacuvioșia Sa, pe lângă „ascultările” deloc ușoare ca monah, ierodiacon, ieromonah, stareț al Mănăstirii Cozia și exarh al mănăstirilor vâlcene, profesor și director al Seminarului Teologic, a îndeplinit și pe aceea de cercetător, publicist și cărturar, aducându-și o contribuție deosebit de valoroasă la viața istorică și culturală a Coziei și a Eparhiei Râmnicului, precum și la teologia ortodoxă românească. Cred că nu e de prisos, pe lângă cele spuse mai sus, să menționez aici și faptul că Arhimandritul Vartolomeu Androni a organizat, la Cozia și în majoritatea mănăstirilor vâlcene, multe manifestări cultural-istorice, teologice și a susținut numeroase conferințe și comunicări.

Personalitate polivalentă, autorul s-a format mai întâi în familia sa, apoi ca monah la Cozia, absolvent al renumitului Seminar Teologic „Sf. Grigorie Teologul” din Craiova și ca student al Facultății de Teologie din București. Bun cunoscător al teologiei dogmatice ortodoxe, a obținut o bursă de studii în Germania, după care și-a susținut doctoratul în Teologie în țară, în anul 1999, cu teza Învățătura despre întreita slujire a Mântuitorului Iisus Hristos în teologia apuseană contemporană. Lucrarea, având 336 pagini, a fost publicată abia în anul 2020, la Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea...»

clic pentru lectură integrală