Gheorghe Efrim 

Inginer de profesie, ceh din ţinutul Austriei, cu multǎ experienţǎ în industria lemnului, Carol Novac vine din Hermanstadt (Sibiul de astǎzi) şi se stabileşte în 1859 la Brezoi, unde pune bazele unei industrii forestiere[1]. Dupǎ 1865, dispunând de capitalul necesar, cumpărǎ toate joagǎrele de aici (peste 10 bucǎţi), dar şi pǎduri, şi instalaţii[2].

În 1867, însuşi prinţul Carol, împreunǎ cu mari personalitǎţi ale vremii, viziteazǎ Brezoiul şi ,,fierǎstraiele”, iar Carol Novac prezintă excelenţei sale perspectivele acestei industrii.

În 1873, deja funcţiona o fabricǎ de cherestea, construitǎ de acesta cu anexele necesare[3]. Instalaţiile fabricii funcţionau cu juguri de 10 şi chiar 20 de pânze fiecare, numite ulterior, gatere. A continuat şi modernizat transportul pe apǎ al buştenilor, realizând sistemul de baraje de lemn pe Lotru si Latoriţa, ceea ce a culminat cu renumitul baraj Vidra.

Când Al. Vlahuţǎ a vizitat Brezoiul, existau 14 joagǎre pânǎ în Gura Dǎnesii, pe circa 2 km, ce a impresionat plǎcut pe scriitor. Şi astǎzi se mai pǎstreazǎ toponimicul ,,La joagǎrul 14” sau ,,Iazul lui Novac”- denumiri întâlnite în documentele ulterioare.

Construieşte lângǎ fabricǎ o vilǎ impunǎtoare, cu etaj, cu multe încǎperi, înconjuratǎ de un parc, un adevǎrat conac, numit ,,Castelul Mare“. Aici se fǎcea primirea şi gǎzduirea oamenilor de afaceri şi a vizitatorilor, fiind foarte posibil ca ospǎţul dat în cinstea prinţului Carol sǎ fi avut loc în aceastǎ impozantǎ vilǎ.

Dupǎ multe reparaţii si destinaţii în clǎdirea aceasta funcţioneazǎ astǎzi Spitalul Orǎşenesc Brezoi.

Carol Novac executǎ şi regularizarea Lotrului, iar în dreptul Brezoiului, pânǎ la vǎrsarea lui în Olt, deviazǎ apa spre Deluşel, în vederea sǎpării unor canale pentru buşteni şi amenajarea unor lacuri pentru plute (bǎlţi de legare a buştenilor).

Starea drumului în 1865, între Cozia şi Şipoate (azi, Cârligul Mare), nu permitea circulaţia nici chiar cu piciorul, fiind distrus de viiturile Oltului şi cǎderile de stânci.

Toate comunele grǎnicereşti au fost obligate sǎ participe la repararea drumului, împreunǎ cu Regimentul 2 Grǎniceri de la Gura Lotrului[4].

Reconstrucţia acestui drum a fost adjudecatǎ, dupǎ licitaţie, de Carol Novac, la preţul de 188.600 lei, licitaţie publicatǎ în Monitorul Oficial[5].

Investitorul realizeazǎ aici ziduri de sprijin, consolidǎri, aduce ,,iarbǎ” din Austria, dar şi specialişti, şi executǎ lucrarea.

Apele minerale din Cǎlimăneşti-Cǎciulata aduceau un venit important. Începând cu 1865, ele au fost arendate lui Carol Novac, antreprenorul joagǎrelor din Brezoi. Acesta a preluat de la stat mai multe pavilioane, localuri de bǎi şi dependinţe[6]. Toate acestea însumau 20-30 camere, bǎile, cârciuma, cazinoul si anexe, toate acoperite cu şiţǎ. La aceste clǎdiri, Novac aduce numeroase îmbunǎtǎţiri[7], extinderi, modernizǎri.