RĂȘINARI – locul nașterii și al morții lui Decebal?!
Moto: ,,Cei viteji nu-și pierd curajul nici chiar când soarta se arată înfricoșătoare.”
( Panciatantra, 1, 104)
Repede trecătoare ne este suflarea de viață ce ni s-a dat!...
Oricât de instruit ar fi un om(că e rege, oștean ori filosof), el nu poate fi înțelept, atâta timp cât e înfierbântat de patima slavei deșarte și de lăcomia de averi, din care se naște mândria – rădăcina tuturor relelor acestui pământ - , mai cu seamă când mâna ta se întinde peste multe neamuri!
Ce, însă,-au uitat (și încă mai uită!) ,,puternicii lumii”, de când atâta vreme tot cursă, e că înțelepții trebuie să-și facă prieteni, chiar și atunci când nu le lipsește nimic.
Pornind de aici, prin prisma aceasta privind, am găsit de cuviință să pun, ca-n oglindă, tulburarea adâncă de inimi, ce-a fost, când la noi, în Carpați, s-au dus primele războaie dacice, ce-au vânzolit această parte a lumii de-atunci, cuprinsă în ,,triunghiul de foc” : Roma- Parthia- Dacia.
Ce bogăție de pace în suflete-ar fi, de-n clocot n-ar da mândria nebună!...
Căci cele trei imperii nicio lipsă măcar nu aveau, cu două milenii în urmă!...
Noi dovezi despre Cornelius Fuscus
Împ. Traian şi gen. Cornelius Fuscus
Despre Împ. Traian şi despre generalul roman Cornelius Fuscus, cea mai bună sursă de informaţii o găsim la istoricul grec Dio Cassius (c. 155-c.236 d.Hr.), capodopera sa, „Istoria romană” (în 80 de cărţi) fiind o adevărată fântână, mai ales pentru noi, românii. De la el aflăm că generalul Cornelius Fuscus, prefectul cohortelor pretoriene, locţiitorul împăratului Domiţian, pornise înspre Sarmizetusa, spre a-l înfrunta şi a-l pedepsi pe regele Decebal, pentru că acesta, fiindu-i refuzată oferta de pace, îl jignise adânc, spunându-i că va veni vremea în care el, regele Daciei, va cere câte ,,doi oboli” (doi bani, n.n.) pentru fiecare cetăţean roman. Atât!
Fire extrem de orgolioasă, Cornelius Fuscus n-a suportat usturătoarea şi îndrăzneaţa replică, iar acesta a fost, în primul rând, unul dintre motivele pentru care a trecut Dunărea şi a urmat traseul: Drobeta-Oltenia (traversând-o de-a curmezişul), valea Oltului, Masivul Cozia, unde, în acel nenorocit an al vieţii sale (87 d.Hr.), avea să fie ucis(mai precis, să se sinucidă!) în „ pasul Câinenilor”, azi, com. Racoviţa, jud. Vâlcea.
Fala oştirii sale, a renumitei Legiuni a V-a ALAUDAE (a Ciocârliilor, pentru că legionarii purtau o pană de ciocârlie, aşa cum la 1877, purtau o pană de curcan şi „curcanii” moldoveni) pierise, parcă, dintr-o dată, după cum credea şi V. Pârvan.
MARIO VARGAS LLOSA în trecere prin Vâlcea
de Felix SIMA
(George Voica - interviu cu PS Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului)
La mijlocul unei luni de octombrie (1995 - n.n.), marele scriitor peruan Mario Vargas Llosa a fost oaspetele ţării noastre. Cu această ocazie a trecut şi prin judeţul Vâlcea, vizitând câteva vechi şi frumoase monumente de artă şi cultură.
Alături de domnia sa a fost, permanent, P.S. Gherasim Cristea, episcopul Râmnicului, care a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.
- Preasfinţia Voastră, d-l Mario Vargas Llosa, unul dintre cei mai mari scriitori din lume, a fost în România, în perioada 12 - 16 octombrie. În scurtul său periplu vâlcean, mai precis în 14 octombrie, de Sfânta Paraschiva, într-o sâmbătă frumoasă şi blândă, a fost şi pe la mănăstirile Hurezi şi Dintr-un Lemn, fiind însoţit de P.S. Voastră şi de domnul Iulian Comănescu, prefectul judeţului nostru. I-aţi vorbit, domnului Llosa, despre vechimea ortodoxiei noastre apostolice?
- Da, i-am vorbit, dar nu numai despre acest lucru care este, de bună seamă, de foarte mare importanţă. Dumnealui, ca orice poet...
- Prozator...
