Istorie Locala

Cele două fime sunt în ferestrele flash din josul prezentei pagini.

- realizator: Mihaiță Mihai*; imagine Paul Predescu; montaj Cosmin Bunea -

 

În conexiune, citește resursa text ,,Istoria Schitului/ Mănăstirii Frăsinei

 &&&

Pe aceeași temă/ același realizator - video Toamnă D`Octombrie la Hurezi

 și 

The Spell of Cozia/ Fascinanta Cozie/ documentar video

 

_____

*https://fb.watch/gULA4MoaN-/

Publicat în Valcea

În josul paginii, în fereastra flash - film documentar-artistic despre Sfânta Mânăstire Cozia - The Spell of Cozia (Fascinanta Cozie) - „realizat de M.M. Lovişte, oferit cu binecuvântarea aşezământului monahal Cozia. Subtitrat in engleză. Pentru a se afişa subtitlurile, faceţi click pe Icon-ul Subtitluri situat sub video. Acest Icon este fie CC, fie un dreptunghi cu două linii orizontale înăuntru. Pentru a face ca subtitlurile sa dispară, faceţi click pe Icon-ul Subtitluri şi opriţi afişarea subtitlurilor. Pentru a personaliza font-ul, culoarea, mărimea şi locaţia subtitlurilor, asiguraţi-vă că subtitlurile sunt afişate, faceţi click pe Icon-ul Subtitluri, apoi pe Opţiuni şi personalizaţi modul de afişare al subtitlurilor aşa cum doriţi”. (citat din recomandările autorului)

Istoricul (text enciclopedic) Mănăstirii Cozia poate fi accesat aici.

Publicat în Valcea
Marți, 18 Octombrie 2022 14:22

Toamnă D`Octombrie la Hurez & video

- video în josul paginii -
Sub poale de munte, în sălbăticia codrilor, într-o minunată vale se înalță ca o săgeată Mânăstirea Hurezi, o cetate albă cu turnuri zvelte, care continuă să sfideze curgerea vremii pe calapodul timpului. O ghicim în zare, îmbrăcată cu toate podoabele firii între trupuri grele de pădure și piatră, sub aburi încălziți, irizând ca o părere, abia sclipind. Ne apropiem de ea ca de o neprețuită comoară, într-o toamnă d`octombrie, plină de litanii tânguitoare, copleșind cu dulcea povară firea nemărginită, cuprinsă de lungi fioruri lirice, într-o apoteoză inimitabilă de culori.
Echipa noastră de filmare e copleșită de splendoarea toamnei aici la Hurezi. Lumina zilei își dă și ea obolul la realizarea acestui documentar tv, etalându-și inegalabila paletă cromatică a culorilor de nestăvilit, ce ne încântă atât de mult ochiul. Dinspre poarta mânăstirii se apropie doi turiști: un bărbat trecut de prima tinerețe, însoțit de un adolescent. Vorbesc franțuzește. Cel în vârstă se oprește la câțiva pași de noi.

– Bonjour, ni se adresează el, zâmbind cu toată gura.
– Bonjour, răspundem noi, savurând pauza binevenită după trei ceasuri de filmare.
– Alexandru mă numesc, Alexandru Brâncoveanu. Locuiesc în Franța de mulți ani. Sunt urmașul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Am venit să-i vizităm ctitoria de la Hurezi. El, adaugă Alexandru, e fiul meu. L-am botezat Constantin, ca pe străbunul nostru.
Îl salutăm cu eleganță pe tânărul prinț Constantin Brâncoveanu. Pare un adolescent interesant, cu o privire ageră. E înalt și jovial. Ne răspunde politicos, în cea mai curată limbă românească, deși e cetățean francez. Se vede educația aleasă dată de părintele său, dar și grija acestuia pentru vorbirea corectă a limbii noastre.
– Eu, ne mărturisește prințul, sunt pasionat de mașini. Într-o zi o să proiectez și o să construiesc mașini performante, pe care am să le vând în primul rând la turci, ca să scot îndoit peșcheșul plătit de străbunul domnitor Constantin Brâncoveanu. Pe capota fiecărei mașini voi așeza blazonul străbunicului, acel turban turcesc, pe care va trona bine înfiptă crucea creștină, așa cum o vedem acum pe turla bisericii din curtea Mânăstirii Hurezi. Doar așa o să răzbun decapitarea domnitorului și a fiilor săi. Turcii le vor cumpăra, pentru că voi construi cele mai performante și elegante mașini.
Ne luăm rămas bun de la cel mai tânăr vlăstar al marelui voievod, încredințați că se va ține de cuvânt. Filmăm până aproape de apusul soarelui.
Târziu în noapte, la Mânăstirea Hurezi se aud țipetele huhurezilor, îngrozind călătorul. Aceste păsări nocturne deplâng moartea Brâncovenilor, decapitați de dușmani.

M.M. Loviște*
OCTOMBRIE 30, 2021

_________
Publicat în Valcea

Despre Mihai Mihăiță Loviște, membru U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din România) am publicat în 2 mai a.c. mai multe informații biobliografice/ trimiteri către surse*.

 

Site-ul autorului poate fi accesat de aici. 

 

Video-ul din fereastra flash din josul paginii poate fi urmărit și în YouTube

 

În conexiune, anterior, pe www.istorielocala.ro am publicat informații despre Ucenicii cuvântului/ Apprentices of the word

și

 Halacha?/ O nouă carte a scriitorului vâlcean M.M. Lovişte.

 

 

______________

*M.M. Lovişte s-a născut în 1956 la Boişoara, în Ţara Loviştei. După absolvirea Institutului Militar de Geniu Panait Donici în anul 1979, activează ca ofiţer de geniu până în 1989, când trece în rezervă. Începând cu 1994, lucrează în radio, iar, din 1995, în televiziune, unde realizează filme de scurt metraj, documentare, reportaje, anchete TV, transmisii de la faţa locului şi emisiuni în direct. Din 1996 şi până în 2008 este directorul general al televiziunii Etalon, timp în care această televiziune se impune pe plan naţional şi internaţional, mai ales în domeniul filmelor de scurt metraj. Participă la două ediţii ale Festivalului Internaţional Zile şi nopţi de literatură (2007 şi 2008), unde realizează filmul Al XIV-lea Val, răsplătit cu elogii de preşedintele U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din România). Tot aici îi intervievează în exclusivitate în televiziunea românească pe celebrul poet rus Evgheni Evtuşenko şi pe Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Activitatea literară şi cea din TV i-au adus autorului numeroase premii şi distincţii pe plan local.

 În anul 1994 publică primul volum de proză, intitulat O cruce prea grea, care tratează satul românesc în preajma şi după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Următorul roman, Identităţi furate (1996), are ca subiect prizonieratul ostaşilor români în Uniunea Sovietică. În 1997 publică Veşmântul lui Nessus, o radiografie a perioadei din timpul şi după regimul comunist. Cu volumul de nuvele şi povestiri Irecuperabilii (1999) autorul abordează drame sociale. Tot în 1999 devine membru U.S.R. În 2001 publică Oraşul ultimei eclipse, o satiră la adresa societăţii româneşti de după ’89, distinsă în 2008 de către U.S.R. cu Premiul Vasile Militaru la Festivalul Naţional de Literatură şi Proză Satirică, ediţia a doua, Piteşti. Ultimele două volume au fost republicate în 2006 şi lansate la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, Bucureşti. În 2007, aceleaşi cărţi au fost nominalizate la Premiul U.S.R.-filiala Piteşti, Cartea anului – secţiunea proză.

 Începând cu 2012, autorul se dedică unui nou roman, la care lucrează asiduu timp de patru ani. Halacha? este construit pe fundamentul a trei repere literare: atmosfera în care s-a desfăşurat acum două mii de ani cel mai mare act de injustiţie din întreaga istorie a rasei umane – Procesul lui Iisus; jocurile politice care au condus la asasinarea lui Iisus Hristos prin implicarea în proces a corupţiei la nivel înalt, cumplitul flagel ce bântuie omenirea de ieri, de azi şi de mâine; prezentarea celei mai neobişnuite forme de apărare în instanţă a Fiului Lui Dumnezeu – tăcerea. U.S.R.-filiala Piteşti nominalizează volumul pentru Cartea Anului – secţiunea proză.

 În 2020 scrie Tainele Cununiei, o nuvelă de satiră şi umor la adresa celor care mistifică conceptul biblic de Sfânta Taină a Cununiei.

 În 2021 apare Inaugurarea, o nouă nuvelă de satiră şi umor, oferind o radiografie socială a prezentului dintr-o urbe provincială, pe fondul viciilor şi metehnelor personajelor.

 

 

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Valcea Afişez elemetele după tag: Mihai Mihăiță